2,988 matches
-
slujba propriei estetici. Fapt dovedit în Gervaise și Doamna Bovary. În această operă a lui Flaubert, importanța discursului indirect liber a fost constant subliniată de către critici. Bineînțeles, ea s-ar putea explica prin nevoia de a descrie gândurile și sentimentele eroinei. Trebuie, printr-un efort al minții, ca noi să ne transpunem în personaje, nu să le atragem pe ele în noi", îi scria Flaubert lui George Sand203; discursul indirect liber este o soluție pentru această problemă de tehnică narativă: romancierul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
el este folosit în scop sociolingvistic, după cum o arată și faptul că servește mai ales la redarea conversațiilor. Pe când în romanul lui Flaubert, DIL apare atât la limita dintre conștiința personajului și lume, cât și la limita dintre narator și eroina lui; povestea nu trebuie să se situeze neapărat în pământ normand, nu există o confruntare adevărată cu vorbitorii de la țară. În Doamna Bovary, DIL redă mai cu seamă discursul interior, nu conversațiile. 5.9. Contaminarea lexicală și naratorul-martor De fapt
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
unii prin avere, alții prin răpire.“ Sunt rânduri care anticipează - sumar, dar sugestiv - viziunea epică a lui N. Filimon. Un „boier negustor“ va apărea și în Muza de la Burdujăni de C. Negruzzi, sub chipul lui Chir Lacherdopolos, pretendent la mâna eroinei titulare: „Chera mu! Eu sânt un boiar neguțitor, pentru că desi sinto sluziaris [= sluger] sinto și bacalis [= băcan].“ Semiotica, spune Umberto Eco, „este în principiu disciplina care studiază tot ceea ce poate fi folosit pentru a minți. Dacă ceva nu poate fi
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
sub raportul funcției lor simbolice, fie - uneori - chiar al celei utilitare. Cea de-a doua posibilitate se realizează prin transferul obiectului din ținuta „de reprezentare“ în aceea domestică, de obicei odată cu trecerea lui în mâinile unei noi generații. Catinca Puricescu (eroina romanului Lascar Viorescu al lui W. de Kotzebue) apărea la micul dejun încălțată cu conduri de atlas alb; „acești pantofi făcuseră parte din zestre și, neavând alt prilej de a-i întrebuința, îi slujeau acum de papuci“. La un nivel
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
întovărăși cu noi confirmări. Contemplând pictura un timp mai îndelungat, personajele s-au desprins încet de pe zid și au început să vorbească între ele. Era, firește, o discuție în contradictoriu. În glasul subțire al femeii le regăseam pe suratele ei, eroinele lui C. Caragiali, ale lui Negruzzi și Alecsandri: „Bine, nu știi că astăzi avem soarè, nu știi că am poftit la petrecere? Ce-mi stai ca o momâie? Până când ai să fii necioplit? Când o să te văz și eu mai
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Gazeta de Moldavia, 1851, nr. 12). Ca un fapt la ordinea zilei, capabil - cum am văzut - să alerteze și oficialitatea, relația de recunoaștere între sală și scenă este adusă de Alecsandri... pe scenă! În actul III al Chiriței în Iași, eroina merge la teatru, la comedia Două fete ș-o neneacă, unde are prilejul să (re)vadă propriile ei pățanii din actele I și II ale piesei: „Da știi?... bucățică tăietă... Ba încă ce?... să mă arăte la o mulțime de
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
devine și o coordonată a poeziei lui Radu Sergiu Ruba (volumul Spontaneitatea înțeleasă), la el producându-se o transferare aproape integrală a vieții pe o scenă, cea a poemului: "mă amestec în conflictul dintre rațiune și sentiment/ fluierând tot/ nelăsând eroina să piară/ între tatăl contrareformat/ și logodnicul cam hughenot,/ (...) la glezna mea dreaptă lanțul cauzal/ scoate un huruit de zi mare,/ pesemne că poemul înaintează greu,/ metru cu metru/ casă cu casă...", Epilog. La Geo Dumitrescu, fraza comună, care răsună
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
face visătoare. într-una din Bucățile de noapte, personajul are alura de „doamnă distinsă”. O trădează însă felul exaltat, patetic în care povestește o dramă sentimentală citită într-un ziar, ce lasă să se vadă regretul că n-a fost eroina ei. Naratorul îi înțelege condiția și o compătimește: „O, sărmană prostituată... se face noapte în sus și în jos; pe cărările goale, ne-am plimbat destul, romanele au sfîrșitul lor”6). Prostituția era una dintre chestiunile viu dezbătute la începutul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
goale, ne-am plimbat destul, romanele au sfîrșitul lor”6). Prostituția era una dintre chestiunile viu dezbătute la începutul secolului trecut. O impuseseră atît anumite date din registrele serviciilor sanitare și ale poliției, cît și ecourile produse în conștiințe de eroinele lui Dostoievski, practicante ale acestei meserii, ori de Elisa lui Goncourt (la care se referă și Georgeta din Enigma Otiliei). De o parte cei care o condamnau, de cealaltă parte - cei care încercau s-o înțeleagă și s-o explice
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
bluza albă, care se va spăla cît de des, pentru a fi curată în permanență”.12) Preluate și amplificate de presă, discuțiile despre igienă aveau ecou însă doar la un public restrîns, în majoritate feminin, alcătuit din persoane sensibile, precum „eroina” poemului lui Bacovia: „Ea crede c-aș fi atacat... Și cînd o sărut se teme,/Dar sclavă plăcerii, ea geme/ Și cere un lung sărutat.// Pe urmă, cînd spasmul a dispărut,/își udă-n parfum o batistă - / O pune pe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
vreme, poezia se vindea cu „douăzeci de lei una”8), la puținele reviste și ziare care îi plăteau pe colaboratori. în limbajul curent, leul mai era numit și franc: „La București - se miră madam Clipici, o gospodină preocupată de „economie”, eroina mai multor schițe ale aceluiași Ion Gorun - ouăle, 15 la un franc, că n-a mai fost de cînd țiu eu minte”9). întîlnită și la alți autori, sinonimia leu-franc e ceva obișnuit în epocă, și va mai dura cîteva
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
poezie. Unii dintre autorii de la în-ceputul secolului XX mizează pe impresia produsă de el. Naratorul din nuvela „în drumul spre păcat”, de Gala Galaction, „iubește în vid”, adică fără nici o atingere, pe nevasta unui coleg de breaslă; din cauza inactivității, Wanda, eroina din Babylon, de Radu Cosmin, trăiește cu senzația „plutirii în vid”; Mircea Trestian, arhitectul din Purgatoriul lui Corneliu Moldovanu, resimte, din motive sentimentale, izolarea, „vidul moral”, iar altă dată, „vidul descurajării” etc. Deși, cum am spus, îl folosește numai în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
2, p. 316): „Ci de-i vedea p-acolo Adele ori Constanțe,/Amelii ori Elize, ori Zoe, ori Speranțe,/Marii, Ecaterine, să nu te-atingi de ele./ Jos în genunchi atuncea, că sînt muzele mele”. Zoe e numele unei tinere eroine tragice din nuvela romantică omonimă a lui Constantin Negruzzi. Mult mai cunoscută, Zoe Trahanache face și desface jocurile în „Scrisoarea pierdută” a lui I. L. Caragiale. Zoe se numea mama junimistului Vasile Pogor. O Zoe (cucoana Zoe) e soția boierului Mișu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
69,71], care reprezintă un nou progres pentru femei și o nouă perioadă de renovare în raporturile bărbat-femeie, datorate legislației republicane și, în parte, educației republicane. Femeia nouă devine protagonista scriitorilor "progresiști": Nora și Rebeca West ale lui Henrik Ibsen, eroinele sau, mai curând, anti-eroinele lui Bernard Shaw. Alături de Eva tradițională apare o ființă nouă și necunoscută. Totodată, Eva nouă are și semne liniștitoare de continuitate. "Noul model "burghez" n-o mai prezintă ca fiind "inferioară", ci esențial "diferită" și complementară
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
valorizarea femeii că muză sau madona, ființa care guverneaza destinele masculine. Această aureola a femeii va fi disputată de românul realist, care-i refuză femeii postura de erou, readucând-o în câmpul realului. Școală realistă caută să se lipsească de eroina. Personajul feminin este primul vizat în condamnarea românului idealist și al literaturii romantice în ansamblu 37. Astfel, observăm în evoluția romanesca a lui Flaubert, de la Madame Bovary (1856) la Bouvard et Pécuchet (1881) chiar eliminarea progresivă a personajului feminin și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de-poetizat și figurează că antieroină (termen mai pertinent la feminin decât la masculin). Destinul altădată elevat și romantic regresează. Flaubert este cel care preia poetica bipolarității, care structura viziunea romantică, sensibil la frumusețe și la grotesc totodată. Iată de ce eroinele lui, care poartă amprenta căutării de ideal și infinit, sunt înghițite de banalitatea cotidianului. Această combinare de romantism și scientism duce la omniprezentă confuziei și a paradoxului, prin prezentarea părții inverse a valorilor. Emma Bovary este singura figură feminină în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
și infinit, sunt înghițite de banalitatea cotidianului. Această combinare de romantism și scientism duce la omniprezentă confuziei și a paradoxului, prin prezentarea părții inverse a valorilor. Emma Bovary este singura figură feminină în opera lui Flaubert care are statura de eroina, deoarece mai aspiră. Destinul său anunță o mulțime de alte destine tragice ale personajelor feminine din românele naturaliste, cum ar fi cel al lui Jeanne din românul Une vie de Maupassant, victima unei serii de ratări, care nici nu mai
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
prin ereditate descendentei Macquart, mai ales celei feminine, sub diferite forme). Femeia secolului al XIX-lea este mereu suferinda, în sensul moral și fizic, instabilă din punct de vedere psihologic. Angelismul și erotismul sunt două extreme între care se plasează eroina lui Zola. Nu există nici un personaj, oricât de decăzut, care nu ar încerca o nostalgie a purității, atât de caracteristică operei lui Zola în general. Această unitate profundă a proiectului zolist îi permite autorului să urmărească o mitologie, al cărei
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
cu o putere nefasta, ea distruge viața bărbatului. De la La morte amoureuse de Téophile Gautier, unde Pariziana este demon și vampir, literatura reprezintă nenumărate Salomee în perioada decadenta. În prefață la volumul sugestiv intitulat Diaboliques (1874), Barbey d'Aurevilly prezintă eroinele sale drept noi Eve, monștri cu aparente de îngeri. Eroinele sunt femei-sfincși, femei dominatoare și virile, reprezentări ale mamei teribile și devoratoare. Diferitele variante ale mitului Parizienei exploatează diferite miteme, punând accentul pe momentele de înnobilare a Parizienei: "On faisait
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
morte amoureuse de Téophile Gautier, unde Pariziana este demon și vampir, literatura reprezintă nenumărate Salomee în perioada decadenta. În prefață la volumul sugestiv intitulat Diaboliques (1874), Barbey d'Aurevilly prezintă eroinele sale drept noi Eve, monștri cu aparente de îngeri. Eroinele sunt femei-sfincși, femei dominatoare și virile, reprezentări ale mamei teribile și devoratoare. Diferitele variante ale mitului Parizienei exploatează diferite miteme, punând accentul pe momentele de înnobilare a Parizienei: "On faisait une Parisienne avec de l'argent. On en faisait une
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
-i păstreze semnele umanității. Flaubert a înțeles bine natură acestui demers când notă că Nana se transformă în mit, fără a înceta să fie reală [Flaubert, Correspondance, VIII, p.388]; într-adevăr, Zola a oferit sistematic două imagini ireconciliabile ale eroinei sale: ba față ușuratica, personaj construit pornind de la povestirea curtezanei lui Dumas-fiul, ba Venus, incarnare fascinantă și înspăimântătoare a forțelor sexualității. Mitul are o dinamică proprie cu legități specifice, denumite diferit: situații, scenarii, raporturi, relații invariabile, teme posibile etc.61
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
qui masquent de leur science de l'âme leș appétits de la chair communs aux duchesses et aux filles d'auberge" [Zola, L'Argent, p.160-161]. Găsind originea viciului în violul din tinerețe, Zola amplifica imaginea prin cercetarea mediului actual al eroinei și ajunge la concluzia că simțurile, seriozitatea și excentricitățile lui Renée sunt încurajate de epocă Imperiului al Doilea veritabilă sursă a curiozității, poftelor și viciilor sale: "Elle était plus encore une curiosité qu'un appétit. Jetée dans le monde du
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
montat. Ea găsește o formulă subtilă și elegantă de guvernare, care este cea din culise. Confruntarea directă este mai puțin specifică pentru Pariziana, jocul de culise este stihia să. Această concepție teatralizata a acțiunii umane este ireductibil legată de aventură eroinei eliberate de oricare constrângere și care își inventează singură rolul. 2.1.4. Viața că spectacol în scenariul românesc Femeia se definește prin locul său în familie. Familia conturează diagramă forțelor dintre femeie și bărbat, adaptarea sau refuzul anumitor roluri
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
timp pentru lecturi în cazul lor mai mult lecturi "serioase": științe, politica, istorie. "L'écriture est donc considérée comme masculine, la lecture comme féminine" [Butor, p.179]. Lecturile Emmei Bovary, ce dezvolta imaginația și visurile, au continuare și la alte eroine: Angélique din Rêve de Zola, Félicité din Un coeur simple de Maupassant. Lecturile feminine sunt eteroclite și sporadice. Lecturile, în spiritul timpului, sunt expuse, de obicei, în salon în locurile vizibile 283, pentru a fi văzute și apreciate: române (de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
revistele pentru femei, dintr-o întreaga literatura destinată femeilor, axată pe viață de cuplu, pasiuni și adulter. Bulimia lecturilor romantice care cuprinde publicul feminin exacerbează pasiunea și înaripează visele feminine despre dragoste 284. Cititoarele găsesc interes în visurile și aventurile eroinelor, care devin modele. De aici și importanța acordată de-a lungul secolului al XIX-lea problemei lecturilor feminine. Se considera că românele dereglează imaginația tinerelor care-și pierd din inocentă, provoacă gânduri ascunse și dorințe necunoscute. De aceea lecturile sunt
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]