2,466 matches
-
specială în domeniul psihologiei. Psihodiagnosticul clinic reprezintă aplicarea metodelor psihodiagnostice în clinică și adaptarea acestora la problemele specifice domeniului. M. Harrower, (apud Ionescu, 1985)42, stabilește o listă cu zece cerințe cărora trebuie să le răspundă psihodiagnosticul clinic: depistarea factorilor etiologici; diferențierea tulburărilor organice de tulburările funcționale; definirea reacțiilor proprii organismului la o boală; estimarea gradului de handicap condiționat de factorii organici și de factorii funcționali; evaluarea amplorii sau intensității procesului morbid în raport cu date cuantificabile privind tipul sau gradul de gravitate
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
depresiei, conceptul de deznădejde fiind definit ca "expectanța negativă că rezultatele viitoare dorite nu se vor produce ori că rezultatele aversive se vor produce, iar persoana nu are abilitățile necesare pentru a schimba aceste rezultate". Această teorie propune o asociere etiologică în dezvoltarea depresiei, cauzele care duc la apariția bolii fiind proximale și distale. Prin urmare cauzele pot varia în relația lor formală și secvențială în apariția simptomelor. Astfel, acele cauze care sunt situate spre sfârșitul lanțului etiologic, aproape de producerea simptomelor
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
propune o asociere etiologică în dezvoltarea depresiei, cauzele care duc la apariția bolii fiind proximale și distale. Prin urmare cauzele pot varia în relația lor formală și secvențială în apariția simptomelor. Astfel, acele cauze care sunt situate spre sfârșitul lanțului etiologic, aproape de producerea simptomelor se vor numi proximale, iar cele ce operează în etapa de formare a lanțului etiologic se vor numi distale. Este realizată o distincție între cauzele necesare, suficiente și contributive în apariția depresiei. Astfel, cauza necesară reprezintă un
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
urmare cauzele pot varia în relația lor formală și secvențială în apariția simptomelor. Astfel, acele cauze care sunt situate spre sfârșitul lanțului etiologic, aproape de producerea simptomelor se vor numi proximale, iar cele ce operează în etapa de formare a lanțului etiologic se vor numi distale. Este realizată o distincție între cauzele necesare, suficiente și contributive în apariția depresiei. Astfel, cauza necesară reprezintă un factor etiologic ce trebuie să fie prezent pentru ca simptomele să apară, nu întotdeauna prezența cauzelor va determina apariția
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
producerea simptomelor se vor numi proximale, iar cele ce operează în etapa de formare a lanțului etiologic se vor numi distale. Este realizată o distincție între cauzele necesare, suficiente și contributive în apariția depresiei. Astfel, cauza necesară reprezintă un factor etiologic ce trebuie să fie prezent pentru ca simptomele să apară, nu întotdeauna prezența cauzelor va determina apariția simptomelor; cauza suficientă constituie un factor a cărui prezență va garanta apariția simptomelor, aceasta presupunând că dacă nu apar simptomele factorul cauzal respectiv nu
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
prezența cauzelor va determina apariția simptomelor; cauza suficientă constituie un factor a cărui prezență va garanta apariția simptomelor, aceasta presupunând că dacă nu apar simptomele factorul cauzal respectiv nu este prezent sau nu se manifestă; cauza contributivă reprezintă un factor etiologic a cărui prezență mărește probabilitatea apariției simptomelor, dar nu este nici necesară, nici suficientă pentru apariția lor (Ionescu, 1998)185. Potrivit acestei teorii, deznădejdea este considerată o cauză suficientă și proximă a depresiei, (nu și necesară a depresiei) adică prezența
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
loc), cu diferențe semnificative între regiuni (Transilvania are prevalența cea mai ridicată). Etiologie. Patogeneza. Cauza cancerului esofagian nu este cunoscută. Variațiile enorme în prevalență, mai mari decât cele observate în oricare alt tip de cancer, sugerează rolul important al factorilor etiologici exogeni (Tabel I). Fumatul și alcoolul reprezintă factori importanți de risc pentru cancerul esofagian. În Europa occidentală și America de Nord peste 90% din cazurile de carcinom scuamos esofagian sunt imputabile consumului de alcool și tutun. Factorul carcinogen ar fi reprezentat de
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
esofagian. În Europa occidentală și America de Nord peste 90% din cazurile de carcinom scuamos esofagian sunt imputabile consumului de alcool și tutun. Factorul carcinogen ar fi reprezentat de nitrosaminele care rezultă din produsul de combustie al tutunului. Alcoolul reprezintă un factor etiologic important în țările vestice. Asocierea alcoolului cu tutunul are efect multiplicativ; riscul dezvoltării unui cancer esofagian pentru o persoană care consumă peste 1 litru de vin și fumează peste 20 țigări pe zi este de aproximativ 45 de ori mai
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
an. Nu este obligatorie trecerea prin stadiul de ciroză pentru apariția cancerului. PARTICULARITĂȚI ALE DIFERITELOR TIPURI DE HEPATITĂ CRONICĂ I. HEPATITELE CRONICE VIRALE Marea majoritate a HC sunt de etiologie virală; virusurile hepatitice B, D și C reprezintă principalii factori etiologici ai acestei afecțiuni. Principalele virusuri hepatitice sunt prezentate în tab. 30. 1. HEPATITA CRONICĂ VIRALĂ B În lume există peste 300 milioane de pacienți cu infecție cronică cu VHB. Odată cu campania de vaccinare și controlul atent al produselor de sânge
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
Portal (vascular). b. Metabolic (parenchimatos). V. În funcție de activitate (se aplică atât cirozele hepatice compensate cât și celor decompensate): 1. definită histologic: activă și inactivă; 2. definită biochimic : activă (enzimatic, mezenchimal, imunologic). TABLOU CLINIC Tabloul clinic este similar pentru toate tipurile etiologice, acesta fiind diferit în funcție de stadiul de evoluție al bolii. Anamneza poate furniza elemente importante de diagnostic: consum cronic de alcool, hepatită virală, transfuzii de sânge, intervenții chirurgicale, boli metabolice, consum de medicamente, expunere la noxe chimice etc. Simptomele pacientului depind
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
disponibilă se pot folosi pentru a diferenția HC de CH câteva elemente biochimice care le discriminează: albumine<3,5g/dl; clearence BSF<6% ; IQ<70%; pseudocolinesteraza serică<50mmol/l indică CH. Examenele imagistice și endoscopia pot furniza elemente suplimentare. Diagnosticul etiologic nu este întotdeauna posibil. Determinarea markerilor virali: Ac antiVHD, Ac anti-VHC, ARN-VHC, Ag HBs, Ag HBe, Ac anti- HBc, ADN-VHB este obligatorie, CH postvirală reprezentând alături de cea alcoolică principalele forme etiologice. În CH alcoolică diagnosticul se orientează după următoarele elemente
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
Examenele imagistice și endoscopia pot furniza elemente suplimentare. Diagnosticul etiologic nu este întotdeauna posibil. Determinarea markerilor virali: Ac antiVHD, Ac anti-VHC, ARN-VHC, Ag HBs, Ag HBe, Ac anti- HBc, ADN-VHB este obligatorie, CH postvirală reprezentând alături de cea alcoolică principalele forme etiologice. În CH alcoolică diagnosticul se orientează după următoarele elemente: istoric de alcoolism, sex masculin, polinevrită, contractură Dupytren, hepatomegalie, anemie macrocitară sau hemolitică (sindrom Zieve - hiperlipemie, icter, hemoliză), creșterea IgA; microscopic: fibroză septală + steatoză și corpi Mallory. Tendința este de decompensare
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
faza de decompensare diagnosticul diferențial se confundă cu diagnosticul diferențial al sindromului care predomină (ascito-edematos, EH, SHR, HDS, icter) și care este discutat la capitolele respective. TRATAMENTUL CIROZELOR HEPATICE COMPENSATE Există mai multe tipuri de tratamente propuse în CH compensată: etiologic, patogenic, de prevenire a progresiei bolii, simptomatic, al complicațiilor și transplantul hepatic. Tratamentul etiologic: evitarea alcoolului, tratamentul antiviral (interferon + ribavirină în CH cu VHC recomandată cu reținere; lamivudină în cea cu VHB bine suportată dar grevată de dezvoltarea virusurilor mutanți
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
ascito-edematos, EH, SHR, HDS, icter) și care este discutat la capitolele respective. TRATAMENTUL CIROZELOR HEPATICE COMPENSATE Există mai multe tipuri de tratamente propuse în CH compensată: etiologic, patogenic, de prevenire a progresiei bolii, simptomatic, al complicațiilor și transplantul hepatic. Tratamentul etiologic: evitarea alcoolului, tratamentul antiviral (interferon + ribavirină în CH cu VHC recomandată cu reținere; lamivudină în cea cu VHB bine suportată dar grevată de dezvoltarea virusurilor mutanți și de precipitarea insuficienței hepatice). Tratamentul patogenic: flebotomia în hemocromatoză, D-penicilamina în Boala Wilson
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
mică, simptomele apărând de obicei la o femeie de 40-50 de ani cu stare generală bună. 2. Cancerul nodular secundar al ficatului determină icter prin compresiunea asupra coldocului. La palpare se constată hepatomegalie cu suprafața neomogenă. 3. Hepatitele icterigene. Circumstanțele etiologice, anamneza și examenul de sânge precizează diagnosticul. 4. Chisturile hidatice ale feței inferioare ale ficatului pot determina compresiune cu icter. 5. Spasmul reflex al sfincterului Oddi. B. SINDROMUL MIRRIZZI reprezintă condiția în care un calcul este inclavat în cistic sau
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
se dezvoltă CHC este mai adesea ciroza hepatică. Acest aspect a fost constatat la 90% dintre cazuri în statele vestice. În Asia și Africa procentul cazurilor de CHC pe ficat non-cirotic este mai mare decât in statele vestice [5]. Aspecte etiologice Carcinomul hepatocelular reprezintă 70-85% dintre formele histopatologice de cancer hepatic primitiv [1-10]. Etiologia este dominată de virusurile hepatitice B (VHB) și C (VHC), constatate la peste 80% din cazuri [1-10]. Pe plan global mondial, etiologia virală B a fost constatată
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Simona Vălean () [Corola-publishinghouse/Science/92124_a_92619]
-
aspect similar a fost constatat și în alte areale, inclusiv în Europa de Centrală și de Est [49]. Studii anterioare din arealul nostru au raportat tendința de creștere a incidenței CHC la pacienții cu ciroză hepatică, precum și relația cu factorii etiologici principali [50,51,52]. FACTORI DE RISC PENTRU CARCINOMUL HEPATOCELULAR Aproximativ 90% dintre cazurile de CHC sunt asociate cu factori de risc cunoscuți [6-9]. Factorii de risc pentru CHC pot fi clasificați în două categorii, factori de risc asociați cu
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Simona Vălean () [Corola-publishinghouse/Science/92124_a_92619]
-
fost regăsită la 15,7% din cazurile hepatită cronică și la 15,8% din cazurile de ciroză hepatică [104]. Alte studii din arealul nostru au raportat tendința de creștere a incidenței CHC la pacienții cu ciroză, precum și relația cu factorii etiologici principali [50,51,52]. Date privitoare la contribuția factorilor de risc majori pentru CHC și areal Pe plan global, VHB reprezintă factorul de risc cel mai frecvent întâlnit în etiopatogeneza CHC (54%), urmat de VHC (31%). Un procent de 15
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Simona Vălean () [Corola-publishinghouse/Science/92124_a_92619]
-
cancer de evaluările IARC 1994 [105]. Multiple studii epidemiologice au adus argumente pentru o relație cauzală. Cea mai bună dovadă a fost reprezentată de constatarea reducerii incidenței CHC asociat VHB după introducerea vaccinării universale contra VHB [87]. VHB este factorul etiologic pentru CHC la peste 50% din cazuri, la nivel global. In ciroza hepatică virală B a fost constatat un risc cumulativ la 5 ani pentru CHC de 15% în ariile endemice pentru VHB și de 10% în statele vestice [103
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Simona Vălean () [Corola-publishinghouse/Science/92124_a_92619]
-
creșterea turnover-ului celular și acumulări de mutații la nivelul genomului gazdei. Aceste fenomene pot avea ca rezultat modificări genetice, rearanjamente cromozomiale, activarea unor oncogene și inactivarea unor gene supresoare tumorale [58]. Infecția cu VHC Infecția cu VHC este un factor etiologic pentru CHC la peste 25% din cazuri, la nivel global și cel mai important factor de risc în Japonia și în statele vestice. Riscul cumulativ la 5 ani pentru CHC a fost estimat la 30% în Japonia și la 17
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Simona Vălean () [Corola-publishinghouse/Science/92124_a_92619]
-
tratament asociat terapiei specifice cu tuberculostatice. 7.2.1. ETIOPATOGENIE Villemin în 1865 a demonstrat caracterul de inoculabilitate al tuberculozei, demonstrându-i astfel caracterul infecțios-contagios, iar Robert Koch, în 1882 a descoperit agentul patogen, bacilul care-i poartă numele. Agentul etiologic al tuberculozei este reprezentat de un bacil de 1-6µ, lungime care poate fi pus în evidență pe lamă prin colorații speciale (ZiehlNielsen). Bacilul, datorită capsulei sale, este rezistent la metodele de decolorare energice cu alcool și cu acid diluat, păstrând
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Nicolae Dănilă () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1186]
-
4. TRATAMENT Tratamentul chirurgical al tuberculozei nu poate fi conceput izolat, el făcând parte integrantă din tratamentul tuberculozei medicale, în cadrul căreia reprezintă o verigă. Nu insistăm asupra tratamentului profilactic, care este identic cu TBC în general. Tratamentul curativ este: patogenic, etiologic și chirurgical. Tratamentul patogenic, are ca scop, mărirea rezistenței organismului, printr-o serie de măsuri igieno-dietetice, kineziși psihoterapice. Tratamentul etiologic, este util și eficace și în formele de tuberculoză chirurgicală: ganglionară, osoasă, renală, genitală, etc. Numărul mare de medicamente de
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Nicolae Dănilă () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1186]
-
căreia reprezintă o verigă. Nu insistăm asupra tratamentului profilactic, care este identic cu TBC în general. Tratamentul curativ este: patogenic, etiologic și chirurgical. Tratamentul patogenic, are ca scop, mărirea rezistenței organismului, printr-o serie de măsuri igieno-dietetice, kineziși psihoterapice. Tratamentul etiologic, este util și eficace și în formele de tuberculoză chirurgicală: ganglionară, osoasă, renală, genitală, etc. Numărul mare de medicamente de care dispunem și valoarea lor inegală, impun o ierarhizare a lor, pentru o administrare mai judicioasă. Ele pot fi clasificate
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Nicolae Dănilă () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1186]
-
de diagnostic, datorită aspectului tumoral al gomei în faza terțiară a bolii. 7.3.1. ETIOLOGIE Sifilisul este o afecțiune infecțioasă, cu transmitere veneriană, rar ereditară și extrem de rară prin transfuzie de sânge sau contaminare directă a unei plăgi. Agentul etiologic este reprezentat de Treponema pallidum, descrisă de Schaudinn și Hoffman. Acest spiril lung de 6-14µ și efilat la extremități, poate fi examinat în stare proaspătă, prin examenul direct, pe lamă, a unei picături din serozitatea unui șancru la ultramicroscop pe
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Nicolae Dănilă () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1186]
-
de identificat și care nu formează clamydospori. Maduromicoza, formată din ciuperci care produc granulații de culoare variabilă și care sunt alcătuite din filamente miceliene voluminoase, cloazonate, având pereți bine individualizați și formând adesea clamydospori. 7.4.2.1. Actinomicoza Agentul etiologic este reprezentat de Discomyces bovis numită și Actinomyces israeli. Afecțiunea este comună omului și animalelor. În natură actinomyces se găsește pe tulpinile plantelor cerealiere, în iarbă, fân unde poate să reziste până la un an. Omul se poate infesta: direct, prin
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Nicolae Dănilă () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1186]