2,779 matches
-
drama și misterul lumii dând expresie lui Dumnezeu Tatăl, lui Cristos judecător, omului în drumul său obositor de la origini la lima‑ nul istoriei. De asemenea, Raffaelo prin varietatea picturilor sale scoate în evidență misterul revelației lui Dumnezeu trinitar care în Euharistie proiec‑ tează lumină asupra întrebărilor și așteptărilor inteligenței omenești și exem‑ plele pot continua. Arta sacră a găsit în acest ansamblu extraordinar o expresie de o excep‑ țională putere atingând niveluri de o valoare nepieritoare simultan estetică și religioasă. Constatarea
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
definitiv în teologia bizantină. Datorită celor două firi în Hristos, deoființimea Fiului cu Tatăl și deoființimea Fiului cu ceilalți oameni condiționează mântuirea și realitatea efectivă a îndumnezeirii. La Botez, Duhul Sfânt face din oameni temple ale lui Dumnezeu și, în Euharistie, Trupul îndumnezeit al lui Hristos ne îndumnezeiește. Léon P. Karsavin își argumentează această idee a îndumnezeirii, prin recursul la noțiunea de înfiere, elaborată de Sfântul Chiril al Alexandriei, cel care sintetizează teologia Sfântului Atanasie cel Mare, a Capadocienilor și a
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
a Liturghiei la catolici care nu mai reprezintă comemorarea sacrificiului lui Hristos (teza luterană), ci permanenta lui resăvîrșire sacerdotală. În viziunea catolică, "Biserica administrează pe pământ lucrarea sfințitoare a Duhului Sfânt în sânul comunității credincioșilor, care continuă această jertfă în Euharistie". Astfel, ființa umană devine copărtașă la opera lui Dumnezeu de mântuire, cu condiția de a se învrednici de ea. Aceasta este semnificația fundamentală a lucrării mântuitoare la catolici care se leagă de Euharistie și de pregătirea pentru ea. Pentru Luther
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
comunității credincioșilor, care continuă această jertfă în Euharistie". Astfel, ființa umană devine copărtașă la opera lui Dumnezeu de mântuire, cu condiția de a se învrednici de ea. Aceasta este semnificația fundamentală a lucrării mântuitoare la catolici care se leagă de Euharistie și de pregătirea pentru ea. Pentru Luther, adevărata religiozitate nu constă în formalismul exterior, în practica rituală exterioară, ci în permanenta căutare cu inima a lui Dumnezeu. Sfintele Taine ale Bisericii nu lucrează din exterior asupra ființei umane, ci "îi
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
valorizează moștenirea iudaică, interpretând creația lumii ca opera personală a lui Dumnezeu. Din perspectiva neotestamentară, Hristos este imaginea/icoana lui Dumnezeu, omul fiind invitat să îmbrace această icoană. În tradiția creștină, teologia icoanei urmează o altă cale decât cea a Euharistiei. Icoana christică nu este o reprezentare asimilabilă unui desen sau unui tipar, ci o iradiere care îl restituie pe Hristos fără nici o duplicare speculară. În schimb, Euharistia este imaginea adevărată a lui Hristos, întrucât ea este impregnată de Duhul Sfânt
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
icoană. În tradiția creștină, teologia icoanei urmează o altă cale decât cea a Euharistiei. Icoana christică nu este o reprezentare asimilabilă unui desen sau unui tipar, ci o iradiere care îl restituie pe Hristos fără nici o duplicare speculară. În schimb, Euharistia este imaginea adevărată a lui Hristos, întrucât ea este impregnată de Duhul Sfânt; spre deosebire de icoană, Euharistia are o dublă dimensiune: divină și materială. Ca urmare a Întrupării, imaginea christică a fost făcută vizibilă, anulând astfel interdicția veterotestamentară de a reprezenta
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
nu este o reprezentare asimilabilă unui desen sau unui tipar, ci o iradiere care îl restituie pe Hristos fără nici o duplicare speculară. În schimb, Euharistia este imaginea adevărată a lui Hristos, întrucât ea este impregnată de Duhul Sfânt; spre deosebire de icoană, Euharistia are o dublă dimensiune: divină și materială. Ca urmare a Întrupării, imaginea christică a fost făcută vizibilă, anulând astfel interdicția veterotestamentară de a reprezenta divinul. Prin urmare, oamenii care neagă faptul că Hristos poate fi reprezentat prin icoană, neagă implicit
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
interdicția veterotestamentară de a reprezenta divinul. Prin urmare, oamenii care neagă faptul că Hristos poate fi reprezentat prin icoană, neagă implicit realitatea Întrupării. Imaginea nu se identifică în esența și substanța sa cu modelul. Iconoclasmul comite o blasfemie atunci când consideră Euharistia o imagine. Euharistia este însuși Hristos, și nu imaginea sa. Iconodulia ignoră sau neagă funcția simbolică a imaginii sacre. Teologia creștină dezvoltă o simbolistică a cultului și a tradiției fundate pe funcția figurilor vizibile ale imaginii lui Dumnezeu. Icoana încearcă
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
a reprezenta divinul. Prin urmare, oamenii care neagă faptul că Hristos poate fi reprezentat prin icoană, neagă implicit realitatea Întrupării. Imaginea nu se identifică în esența și substanța sa cu modelul. Iconoclasmul comite o blasfemie atunci când consideră Euharistia o imagine. Euharistia este însuși Hristos, și nu imaginea sa. Iconodulia ignoră sau neagă funcția simbolică a imaginii sacre. Teologia creștină dezvoltă o simbolistică a cultului și a tradiției fundate pe funcția figurilor vizibile ale imaginii lui Dumnezeu. Icoana încearcă să pună capăt
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Sfânt. Epistolele Părintelui Papacioc aduc un suflu proaspăt în spațiul teologal românesc, revigorând discursul cam prăfuit al teologilor actuali și oferind un model de profunzime monahală. Experiența mistică a Arhimandritului Papacioc, arsă de biografia sa exemplară în această zonă a euharistiei, îl proiectează indubitabil în paradigma monahală, alături de figuri precum: Arsenie Boca, Adrian Făgețeanu, Sandu Tudor, Benedict Ghiuș, Nicolae Steinhardt, Ilie Cleopa, Ioanichie Bălan, Mina Dobzeu, Paisie Olaru, Ilarion Argatu, Ioan Iovan, Petroniu Tănase, Justin Pârvu, ș.a. Această lucrare reprezintă o
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
doua jumătate a sec. al XVIII-lea, după moartea preoților care au fost inițial atașați cauzei Bisericii Ortodoxe Vechi, iar numele se bazează pe faptul că nici un arhiepiscop nu ar putea hirotoni preoți. Deoarece nu au preoți, bespopovtsy nu celebrează euharistia și nu au o ierarhie bisericească. Ei sunt conduși de laici, care sunt numiți "maeștri spirituali". Acești conducători organizează întâlnirile de duminică și sărbători, săvârșesc botezuri, nunți, înmormântări etc. Aceste două ramuri ale Bisericii Ortodoxe Vechi au fost ulterior împărțite
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
nouă comunitate numită "Parohia Pomoriană Vechi Ortodoxă a Epifaniei lui Dumnezeu". În 2001, Biserica Ortodoxă Veche a confirmat sancțiunile emise în 1995 pentru că părintele Mirolubovs a invitat în Biserica RGVD un preot al Bisericii Ortodoxe Ruse pentru celebrarea comună a euharistiei. Acest fapt a fost considerat drept "o trădare la adresa Bisericii Pomoriene". În 2002, reprezentanții ascultărilor pomoriene din Rusia, Letonia și Belarus, care s-au întâlnit la Sankt Petersburg, au declarat că o comuniune sacramentală cu reprezentanții unei alte confesiuni este
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
ortodox a oglindit în bună măsură sistemul de guvernare al puterii basileice, cumulat cu cel al ecclesiei, de îndrumare spirituală a creștinilor din imperiu. Concentrate asupra diseminării și menținerii în credința fiecărui creștin a ideii de întrupare christică (prin Taina Euharistiei), dar și asupra prezenței în întregul imperiu a imaginii sale "artificiale" (icoana), instituțiile puterii au ajuns, în cele din urmă, să influențeze major și imaginarul colectiv, prin strategiile, comportamentul și efectele activității lor (Daniel Barbu, Rome, Byzance et les Roumains
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Fiul lui Dumnezeu. Din natura sa teandrică, nu mai rămâne decât personajul istoric Iisus, pe care îl caută nu în inima lor, ci folosind metoda istorico-critică, în mare vogă în tot secolul al XIX-lea. Normal că, din moment ce însăși taina Euharistiei, singurul loc unde l-ar mai fi putut găsi, este desacralizată și chiar contestată, nici Hristos și nici Iisus nu mai sunt de găsit. De această greșeală, teologii erau avertizați chiar de un istoric, Ernst Troeltsch: "Odată ce metoda istorică este
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
and History, The dialectical tension of faith and history în modern thought, Emeth Press, Lexington, 2005. Idem, Theology as History and Hermeneutics, Emeth Press, Lexington, 2005, Xenopol, A. D., Teoria istoriei, Editura Fundației Culturale Române, București, 1997. Zizioulas, Ioannis, Creația ca Euharistie, trad. de Caliopie Papacioc, Ed. Bizantină, București, 1999. Studii și articole speciale ***, "God în Nature and History", în Faith and Order Paper, nr. 50, World Council of Churches, Geneva, 1968. Baudrillard, Jean, "The Illusion of the end", în JENKINS, Keith
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
a se înfăptui), formulă folosită, susține el, chiar de Fericitul Augustin. 45 Cf. Daniel Benga, " Întâlnirea între istorie și eshaton în teologia și viața Sfinților Trei Ierarhi", în Studii teologice, nr.1 (2006), p. 7. 46 Ioannis Zizioulas, Creația ca Euharistie, trad. de Caliopie Papacioc, Ed. Bizantină, București, 1999, p. 23, apud Daniel Benga, art. cit., p. 12. 47 Cf. Mircea Florian, op. cit., p. 113. 48 Jean Daniélou, op. cit., p. 13. 49 Cf. Land, vol. cit., p. 465. 50 Cf. Tillich
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
exemplu Reason in human affairs, Stanford University Press, 1983. 31 "Semn" este singura traducere convenabilă a lui token. Toată concepția lui Simon se cristalizează aici: nu este vorba de simboluri (reunificare activă după tăietură) în sensul grec sau în sensul Euharistiei, ci de semne, adică de elemente care desemnează obiecte. Concepție exclusiv reprezentativă și deloc simbolică. Semnul lui Simon este denotativ, simbolul conotativ. 32 "Task environment is represented as a problem space", în Human problem solving, p. 789. 33 Dialog cu
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
nord diferențele imperceptibile, Grădinari lumina caldă în geam, peretele, Argeșul pe cote de atenție piaptănă arboreturile de margine, țițeiul la ultima sondă și becuri strînse pe rezervoare, satul vegetația nocturnă, profil simbolic emisfera de tablă, uscăciunea culturii din afara Simbolului viu, euharistia, urbanitatea capitală în margine de corpuri opace, fir rutier pe viaduct, est-sud-est în răsărit de lună, lumina de lemn pe care o oferă ea, în fond de formalism urban, mesajul patetic din reluare, luna leit soarele cu apusul lui în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
prevedea promisiunea elevării statutului clerului unit la nivelul celorlalte confesiuni recepte, în schimbul acceptării a patru puncte ale dogmaticii catolice: recunoașterea papei; acceptarea doctrinei filioque (Purcederea Sfântului Duh și de la Fiul); admiterea existenței purgatoriului; în fine, folosirea pâinii nedospite în taina euharistiei (Constantiniu, 2011, p. 165). Afacerea a fost oficializată prin emiterea primei Diplome leopoldine privind unirea din 1699. O a doua diplomă, emisă în 1701 pentru a contracara nemulțumirea populară față de unire, recunoștea drepturi civile depline nu doar clerului unit cu
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
joacă, probabil că majoritatea ar alege joaca. Cum de nu se găsește nimeni care să protesteze că bieții elevi sunt obligați la o disciplină pe care n-au ales-o de bunăvoie? Faptul de a învăța ce înseamnă liturghie, împărtășanie, euharistie, agneț, spovedanie, icoană ș.a.m.d. nu duce necesarmente la prizonierat confesional, bigotism sau hirotonisire. E plină lumea de atei născuți în medii pioase. Ca să nu mai spun că, fără educație religioasă, nici ateu nu poți să fii cu adevărat
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
un preot deținut în aceeași cameră, au avut loc spovedanii prin perete, prin Morse, prin țeavă sau chiar în gând, preotul dând dezlegare tuturor în același mod. Evident, în măsura în care aveau posibilitatea, deținuții se uneau cu Hristos în Sfânta Taină a Euharistiei, materia pentru Sfintele Daruri fiind obținuită și ea în cele mai diverse forme, după cum am mai arătat într-un capitol anterior. 1.3.5. Liturghii în închisoare Pentru a obține Sfintele Daruri era nevoie de Liturghie, iar despre liturghiile săvârșite
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
experiențe mistice, prin înstrăinarea de viața liturgică.” „Credincios concepției sale că viața mistică se dezvoltă în conexiune cu cea liturgică, Nichifor Crainic pune purificarea într-o legătură specială cu taina Botezului, iluminarea cu taina Mirului, iar desăvârșirea sau unirea cu Euharistia.” În 1947 Nichifor Crainic e arestat și, fără a primi o sentință judecătorească, face 15 ani de temniță grea, timp în care însă reușește să compună un număr însemnat de poezii. Dintre acestea amintim câteva titluri: „Rugăciune pentru pace”, „Cântecul
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
să-mi ridic Dar Omului vestiri cântându-i, vreu... Să lupte ca să fie Dumnezeu. Părintele aflase din lupta sa neobosită pe terenul mărturisirii că: Savanții Crucii știu - Ateu nu știe Că Dumnezeul - Om Iisus Hristos Ne-a dat știința-n Euharistie. De aceea părintele Imbrescu nu contenește să L roage pe Dumnezeu, conștient fiind și de neputințele oamenilor: Iisuse, războiește-Te să iei Cu Pacea Ta războiul dintre noi Și fă-i iertând, pe oameni... dumnezei ! Părintele Imbrescu se dovedește a
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
a fost urmată de proclamarea creștinismului, în 380, drept religie oficială a imperiului și prin interzicerea definitivă a păgânismului, în 391. Aceasta a fost desăvârșită în 476 de nimicirea Romei, devastată de hoardele păgâne venite din Germania. Civilizația creștină, grație euharistiei, se va identifica de acum înainte cu civilizația vinului. Intervenția divină care copleșește omenirea trimițându-i un vin supranatural nu datează din timpul creștinismului 75. Dionisos, spre exemplu, oferea periodic în faimosul său templu din Teos, un vechi oraș din
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
transsubstanțierii: pentru catolici, potirul împărtășaniei conține în mod substanțial sângele lui Hristos. Mai precis, transsubstanțierea înseamnă că "odată cu sfințirea sfintelor daruri, totalitatea substanței pâinii și vinului este schimbată în Trupul și Sângele lui Iisus Hristos"78. Pentru a simboliza taina Euharistiei, creștinii foloseau mai întâi cele două "daruri", vinul și pâinea. Apoi, începând cu secolul al IX-lea, pâinea obișnuită este înlocuită cu ostia ("pâinea de altar"), adică o pastilă rotundă și albă făcută doar din făină și apă, păstrată în
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]