2,597 matches
-
Alex!”, pretext pentru întrebări malițioase și glume deocheate. Tot el a fost, ca să relatez în maniera cronicarilor sportivi, „autorul unei scene destul de rare pe stadioanele noastre”: a șutat în arbitru (Ana Blandiana, îmbrăcată într-un trening ciclamen), deplîngînd apoi, cu exagerări comice, faptul că nu poate să maseze locul lovit: zona pubiană. În fine, după meci, năpădit de admiratoare, a declarat cu umor: „Ce bine-i să fii fotbalist! După o cronică literară nu te sărută nimeni!” Gura lui multă a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tango, pe care l-a prefațat. Ce admiră ea? Faptul că autorul a scris „cele mai multe piese despre omul contemporan”, că „a înțeles femeia” (și a dat exemplu pe Roxana din Casa noastră). Eroinele lui G. Îi evocă Norele lui Ibsen. Exagerările au stîrnit rîsul unei părți a asistenței (din care, bineînțeles, am făcut și eu parte). Unii au avansat ipoteza că e amorezată de jupîn. „Intrigi!”, am zis, refuzînd să comentez acest capitol. * Am discutat cu Liviu Dănceanu, un compozitor dintre
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
folosirea corectă a cuvintelor străine”, colegul „Observator” lasă să se înțeleagă că, adăugat altora, cazul meu confirmă mai vechea sa teză că „snobismul e boală molipsitoare”. La citirea acestei „interpretări”, prima mea reacție a fost aceea de a-i sublinia exagerarea printr-un „Aferim!”, așa cum și dv. faceți ori de cîte ori vi se pare că cineva a cam luat-o razna. Ulterior însă mi am dat seama că, din locul meu (Bacăul) și mai ales azi (cînd numai de grija
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ce povestește introduce o notă de ficțiune prin care se autoevidențiază. Ascultătorul e pus într-o situație dificilă: fie să-l întrerupă, pentru a nu fi luat de prost, fie să-l asculte și să-l „taxeze” altă dată pentru exagerări. De obicei, aleg a doua cale. Ieri mi-a povestit despre vizitele sale la Neamț și Văratec, de Paști. Deși (pretinde) nu ține la „d-astea” (adică la sărbătorile religioase), acceptă totuși „partea lor materială”. În ultima călătorie a dus
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lucru, totul s-a petrecut la rece”, îmi spune Nanianu. „Slobozia e un oraș anost, sărac: se vede pe chipul și îmbrăcămintea oamenilor”. Cei care au venit la întîlnire, în majoritate profesori, „păreau niște țărani ceva mai spălați”. Deprins cu exagerările, G. le-a vorbit acelor „amărășteni” despre „«Ateneu» - revistă europeană” și ce face el ca să se mențină astfel. Au fost aduși din București, pentru a da greutate șezătorii, Al. Piru și Eugen Simion. Ruptura grupului de băcăuani s-a produs
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Rimbaud și Lautréamont cu atitudinea sa provocatoare de azi? O asemenea întrebare lipsește din articolul lui Jacques Juillard („Un nazisme si banal”) dintr-un mai vechi „Le Nouvel Observateur”, despre „afacerea Thion-Faurisson” (Serge Thion s-a ridicat, în „Ésprit”, în contra exagerărilor” presei franceze în legătură cu masacrele lui Pol Pot). Cu gîndul la „operă”, unii uită să mai fie contemporanii noștri. Tu le ceri articole, iar ei îți oferă poeme, „fragmente de roman”, capitole de monografii, cu care, oricît de bune ar fi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
El se autodescrie în chip de victimă a poeziei: cînd aceasta îl ocupa, orice comunicare normală cu lumea era întreruptă. Tip cu personalitate, recalcitrant, ar fi plecat prin demisie - pretinde - atît de la „Ateneu”, cît și, ulterior, de la „Convorbiri literare”. O exagerare, firește. Surprinzător, el nu zice nimic despre sprijinul pe care l-a primit la început de la Demostene Botez și Otilia Cazimir, nimic apoi despre susținerea morală pe care i-am acordat-o într-o vreme în care, vai, era obiectul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Am ajuns la o răscruce dureroasă a istoriei, fără să avem disciplina nemților și a cehilor, fără pregătirea politică a polonezilor, fără spiritul de inițiativă al maghiarilor. Unii dintre cei cu care discut se tem de „convulsie”, de „anarhie”, de exagerări, de izbucnirea patimilor incontrolabile. Eu ard de curiozitate să văd ce va fi!... *La BBC, în același buletin de știri, sînt anunțate proporțiile tragediei de la Timișoara și vizita lui Nicolae Ceaușescu la mormîntul ayatolahului Khomeiny. *După ce aseară, îndată ce s-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și trăit În cele două săptămâni de neuitat Într-o teribilă „cursă” contra cronometru pe minunatele plaiuri moldovene, pe care le cunoșteam pentru prima oară, mi se pare a fi un vis de neuitat. Nu este câtuși de puțin o exagerare, dar nu credeam că pot exista colțuri de țară care să-ți poată oferi atâtea satisfacții trecându-le imaginea prin sita ochiului și a sufletului. Cred că aș fi regretat toată viața, dacă nu mi s-ar fi ivit, poate
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
care este de cele mai multe ori În partea neoficială, adevărată lucrare științifică) se trimite celor vizați În el, șpaltul spre confruntare și eventuale corijări de date; numai În urma acestei operații se definitivează. Așa se evită susceptibilitățile, omisiunile fără și cu voie, exagerările și neadevărurile. și aș dori ca Monografia noastră să nu dea loc la polemici inutile, de vreme ce nu se mai pot repara inadvertențele, ca să le numesc așa fără răutate. Îl compătimesc pe d. Nichita, căci are o ingrată muncă și toți
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
istorică. Până În prezent nu văzusem nimic de acest pictor, cu atât mai mult a fost bucuria de a vedea niște lucrări deosebit de valoroase și de proporții mari, care de altfel sunt deja În posesia diverselor muzee. Un colorit armonios, nici o exagerare, te desprindeai cu greu din fața panourilor cele mari! Am văzut și alte expoziții mai mici, care, Însă nu m-au impresionat prea mult, și la Piatra-Neamț am văzut o expoziție a unor pictori din Bacău, În afară de câteva portrete, restul era
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
dintr-un anumit segment al biografiei, care nu l-ar fi privit decât pe cel În cauză și numai pe el. * Terminând de citit interviul din Tribuna am regretat că Mircea Zaciu nu continuase, după 1994, dialogul nostru. Unele dintre exagerări, neînțelegeri și neadevăruri s-ar fi lămurit, poate. Răspuns la interviul său ultim, i-aș fi citit, probabil, un text apărut În revista studenților Universității din Chicago, Chicago Maroon, În noiembrie 2000, tocmai când avusese loc, Înțeleg, convorbirea radiofonică transcrisă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fericite decât cea a exilatului, chiar dacă otrava nostalgiei des-țăratului, a dorului după ceea ce nu mai poate fi recuperat se adaugă tributului de cruzime cerut de imposibila renaștere În alt loc. Cocleala și fermentele celor care așteaptă, „acasă”, reîntâlnirea (bârfele, umilințele, exagerările, lingușeala, ipocrizia Îmbătrâniților și limbajul acidulat al noilor juni) fac contrapunctul și contraponderea grotescă a cadrului. O carte a surdinelor, interceptate cu mare finețe, surdina Estului dinainte și din timpul comunismului și cea a Germaniei naziste și postbelice. Abia sugerat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
colegii săi. Citind În 1992 cuvintele sale precise și semnificative pe coperta cărții mele de eseuri On Clowns, am Înțeles, instantaneu, că semnatarul știa multe despre nazism, comunism și dictatură, despre „mortificarea intelectuală” În situații politice extreme, ca și despre „exagerarea de sine” de care suferiseră tovarășii de drum În nefericita lor evoluție. Era o premisă dintre cele mai favorabile viitorului nostru dialog. În anii următori, aveam să Înțeleg mai bine mintea precisă a lui William Philips, bogata sa biografie spirituală
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Petre Vidrașcu, elev în clasa a 8a la liceul tehnic-agricol, care a recunoscut că a expediat plicul prin fratele său, elev în clasa a 3-a, Anatolie Vidrașcu, legionarului Daniel Druță din comuna Tătărușii Vechi, județul Soroca. Apar desigur și exagerările obișnuite ale Poliției, astfel în 22 Septembrie 1938, Prefectura Prahova raportează la Siguranța Generală că deține informația că s-au tipărit 20.000 exemplare din broșura „Adevărul în procesul Corneliu Zelea Codreanu” la Câmpina. în toată această organizare aproape impecabilă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
lui Carol al II-lea pentru astfel de cazuri se dădea o amendă de 2.000 lei) desființarea ziarelor legionare: Buna-Vestire, Cuvântul și dirijarea presei rămase în funcțiune (Universul, Curentul, Timpul) întro campanie furibundă, bazată pe fapte inventate „ad-hoc” și exagerarea lor, hiperbolică; în sfârșit, publicarea unei cărți, „Pe marginea Prăpastiei” scrisă de secretarul de la Președenția Consiliului de Miniștri, Vlădescu, omul lui Mihai Antonescu cu o mulțime de fotografii trucate și argumente scoase din sacul cu calomnii și învinuiri nedrepte al
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
german fusese un pion nevinovat, prin sacrificarea căruia trebuia să se declanșeze mecanismul ucigaș, pe care dacă nu însuși generalul îl manevra, în cel mai bun caz îl ocrotea și monitoriza. Desigur că prin această carte, plină de neadevăruri și exagerări, legiunea a putut fi compromisă doar față de dușmanii ei și o parte din cei indiferenți, marea majoritate care simpatizase cu Mișcarea Legionară privea argumentația ei cu foarte multă neîncredere, cu atât mai mult cu cât fiecare putea găsi fără dificultate
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
-ului și cele ale Ministerului de Externe german, erau prea puțin interesate să elucideze cazul complotului, în schimb erau foarte interesate să nu-l supere pe Antonescu. De aceea au făcut toate eforturile să caseze chestiunea, considerând totul ca o exagerare și înscenare, avându-și cauza în neînțelegerile dintre legionari. Implicarea lui Nicolae Petrașcu în plecarea Comandantului în Italia Ideea plecării clandestine în Italia a încolțit în mintea Comandantului de când și-a dat seama că Hitler îl preferă pe Antonescu, deoarece
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
au fost interesate ca în listele de pontaj să se treacă numai cei ce lucrează, desinteresându-se de cei absenți nemotivat. Am fost nevoit a cere trimiterea în judecată a celorlalți dovediți. Este indispensabil însă: - a se înceta cu îngăduințele față de exagerări sau simulări de boală ușor de înțeles. - a se reglementa, sub răspundere un control efectiv continuu și repetat, prin organele diferite și regulat și inopinat, asupra prezenței evreilor la lucru. - a se respecta un maximum de răspândiri (3-5%) pentru nevoi
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
literară, în care ironia stă fericit alături de portretul caricatural. Aproape de caricatură, sprijinită însă mereu și pe modalitățile pamfletului, se situează și seria de comentarii dedicată liderilor junimiști. Câteodată, Delavrancea se lasă furat de jocul intereselor de partid, obiectivitatea cedând locul exagerării sau atacului necontrolat. Doar așa se poate explica de ce Maiorescu este numit „escrocul de cuvinte de la Instrucție”, P.P. Carp, „grandomanul de la Țibănești”, iar Th. Rosetti, „marele inchizitor de la Interne”. Alteori însă, scriitorul, aflat încă în anii de început ai carierei
DEMOCRAŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286732_a_288061]
-
posteritatea lui Eminescu, valoarea poeziei lui Coșbuc), plecând de la contribuțiile critice ale lui Gherea. Autorul acestor adevărate studii, înțesate de observații ascuțite, cu idei originale, sprijinite pe o informație literară și estetică de prima mână, dar nu scutite de unele exagerări, de unele interpretări subiective, este C. Dimitrescu-Iași, care le semnează cu pseudonimul Faust. Spre sfârșitul anului 1897, la D. va colabora și I.L. Caragiale. Această colaborare are două explicații. Prima este aceea că unul dintre conducătorii gazetei este prietenul său
DRAPELUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286865_a_288194]
-
Considerațiile asupra raportului ficțiune-realitate sunt cât se poate de „serioase” și se poate spune că ele sunt principalul factor de unitate a ansamblului, că susțin întreaga carte. Jargonul tehnic al naratologiei e utilizat cu umor, cu ostentație ghidușă - dar fără exagerare -, pentru a dezvălui articulațiile textului, configurarea viziunii și a scriiturii. Sub raport tematic, textele din Cazarma cu ficțiuni (în aparență o culegere de proze scurte, acestea alcătuind însă, de fapt, o unică operă, aproape un mic roman lax) vehiculează motivele
GRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
ea gastronomică de pildă. Despre acest drum al literaturii, de la principala instanță culturală la o practică culturală oarecare, va fi vorba În acest prim capitol. I. 1. Pericolele literaturii franceze. Eșecul unui misionarism. Literatura franceză În pericol! E, desigur, o exagerare, dintr-un anume punct de vedere. Pentru că se scrie multă literatură În Franța, se publică mult, din ce În ce mai mult. Însă, paradoxal, tot mai puțini o studiază. Tzvetan Todorov notează că, În ultimele decenii, numărul celor care urmează o filieră literară după
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
tot vorbește de exhibiționism, atunci criticul nu trebuia să-l uite, aici, pe Michel Houellebecq, amintit mai la vale. Trecem de “romanul polițist angajat”, reciclator modest și conformist la Îndemnul literaturii de gen anglo-saxone. Poate chiar și titlul este o exagerare (să-l remarcăm aici pe Jean-Patrick Manchette). Îi lăsăm În urmă și pe tradiționaliștii școlii “de la Brives”, provincialistă, pe cei șapte “imagiști” și “mitologizanți” eleganți grupați acum mai bine de zece ani (deși avînd volume publicate din anii ‘70) În jurul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Deleuze, etc.). Cartea, construită ca o analepsă (din perspectiva anului 2009) fisurată de scurte prolepse care Întăresc rolul naratorului omniscient, reușește să creeze prin Bruno, fratele vitreg al lui Michel (amândoi având vârsta autorului, 40, respectiv 42 de ani), cu exagerările de rigoare, prototipul occidentalului contemporan. Este vorba despre acel individ-(auto)consumator, banal, modelat permanent de modelul cultural În vigoare, care “face” istoria fără să știe, Într-o perioadă În care istoria se confundă cu acumularea exponențială de obiecte produse
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]