2,392 matches
-
creștină faima particulară de biserica filosofică. Un preot , Arie din Alexandria, al cărui nume poartă învățătură considerate “eretică” ce își avea rădăcinile în a două jumătate a secolului al III-lea, în Antiohia, unde Lucian a fondat o școală de exegeza teologică, a emis idea că fiul lui Dumnezeu era o ființă creată. Dincolo de granițele Egiptului, Eusebiu, episcop de Cezareea, și Eusebiu, episcop de Nicomedia, erau de partea lui Arie. Alexandru, episcop de Alexandria, i-a refuzat Sfânta Euharistie în ciuda eforturilor
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
că este posibil decât printr-un studiu tenace, de minimum patru ore zilnic, al marilor poeți, pe cât posibil în original, concomitent cu aprofundarea cel puțin a monumentalelor istorii literare create de G. Călinescu, Francesco de Sanctis, Fritz Martini și a exegezelor fundamentale publicate de marii structuraliști, hermeneuți și critici universitari. Suntem, totuși, în zorii mileniului al treilea, iar poezia de secol XVII - XVIII a rămas undeva, hăt, departe. Acum o sută de ani, am trăit o mișcare avangardistă demnă de asimilat
[Corola-other/Science/93_a_126]
-
prefigurări în cadrul escatologiei creștine. Acest tip de manuscrise permite reprezentarea miturilor "păgâne" într-o măsură necunoscută până atunci. În perioada umanismului tema devine o dată cu primele ediții ilustrate ale “Metamorfozelor” lui Ovidiu de sine stătătoare, își pierde toate conotațiile impuse de exegeza creștină. Deja din sec. al XV-lea Orfeu devenise în Italia reprezentantul homosexualității, datorită pasajelor din operele lui Ovidiu și Phanocle în care este pomenită pederastia (vezi sursele scrise ale legendei ), dând naștere unui joc de cuvinte cu denumirile latine
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
având tendința de a da un sens compehensibil tuturor scrierilor greu de înțeles, devine asfel o teorie generală a regulilor de interpretare. Punând accentul pe conținut și semnificație, indiferent de formă sau amănunte de redactare, hermeneutica se deosebește astfel de exegeză. În zilele noastre se vorbește și despre o hermeneutică a jurisprudenței și despre una artistică, fiind înțeleasă ca metodologie a interpretării normelor juridice și operelor de artă. Este interesant că hermeneutica a influențat și studiile din ultimii ani asupra inteligenței
Hermeneutică () [Corola-website/Science/300520_a_301849]
-
de altă parte, pentru întreaga ierarhie religioasă (catolică și protestantă) mai importantă și amenințătoare chiar decât ipoteza heliocentrică propusă de Copernic, era pretenția lui și a discipolilor lui de a pune speculația științifică sau filozofică mai presus decât Biblia (și exegeza biblică), așa cum dovedea polonezul prin chiar dedicația către Papă din deschiderea primei ediții. Dacă până nu cu mult timp în urmă teologia mai era încă cunoscută sub numele de "regina științelor" în timp ce știința însăși - "filozofia", cum era ea numită în
Nicolaus Copernic () [Corola-website/Science/298558_a_299887]
-
2005 a fost declarat "anul Jules Verne" cu ocazia împlinirii a o sută de ani de la moartea autorului, fiind marcat în Franța și în alte țări francofone, printre care și România, prin reeditări ale volumelor sau ale unor opere de exegeză despre Jules Verne. Jules Verne s-a născut la Nantes, ca fiu al procurorului Pierre Verne (originar din Provins) și al soției sale, Sophie Marie Adelaïde-Julienne Allotte de la Fuÿe (născută Guillochet de La Perrière) provenită dintr-o familie nanteză de navigatori
Jules Verne () [Corola-website/Science/298540_a_299869]
-
1546), pastor și doctor în teologie, a fost primul reformator protestant ale cărui reforme au dus la nașterea Bisericii Evanghelice-Luterane. Primele idei ale Reformei protestante au fost enunțate de în 1517, în calitatea sa de preot catolic și profesor de exegeză la Universitatea din Wittenberg. Excomunicarea sa din Biserica Catolică a survenit în anul 1521. Martin Luther s-a născut în Eisleben, Saxonia, la 10 noiembrie 1483, părinții lui fiind Hans Luther și Margaret Ziegler Luther. La scurt timp după nașterea
Martin Luther () [Corola-website/Science/298656_a_299985]
-
această tradiție, primite pe calea și de multe ori prin interpretarea ocolită a teologiilor apusene”, săvîrșind “o adevărată restaurare a teologiei românești în duhul ortodox”. Crainic, fiind profesor la Facultatea de Teologie a Universității din București, a dezvoltat o întreagă exegeză teologică pentru a demonstra că Vechiul Testament nu ar fi evreiesc, că Iisus nu ar fi fost evreu și că Talmudul ar fi fost creat ca o armă de combatere și distrugere a creștinilor. În 1968 Nicolae Manolescu îl include într-
Nichifor Crainic () [Corola-website/Science/298724_a_300053]
-
nu sunt ușor de descifrat fără note și explicații. Limbajul folosit de el nu ne este ușor accesibil. Aluziile la Parisul epocii sale, arta sa de a folosi sensurile duble și antifraza fac adesea textele sale dificil de înțeles, chiar dacă exegezele contemporane au reușit să facă lumină în destul de multe dintre aspectele obscure ale vieții și operei sale. Biografia lui Villon a rămas, în general, incertă atât din carența de documente, cât și datorită eforturilor de dezinformare strecurată de poet în
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
Eagle), readucând pe copertă titlul "Oameni și stele". a fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, Société Européenne de Culture, H.G. Wells Society, Centre International Jules Verne, Associazione Internazionale per gli Studi sulle Utopie. Pentru întreaga sa activitate de creație, exegeză și promovare a SF-ului, i s-au decernat Marele Premiu al Ministerului Culturii și Artei din Polonia (1973), Premiul Special "Aripile de aur ale fanteziei" (1980) și Premiul World SF (Brighton, 1984). Romanul "Călătorie întreruptă", (1989 - Editura Cartea Românească
Ion Hobana () [Corola-website/Science/299136_a_300465]
-
fiind un trimis al lui Dumnezeu, dar în același timp poartă numele lui Dumnezeu, precum și atribute divine și dreptul de a fi adorat, s-a impus concluzia că nu poate fi altul decât Christosul, preexistent și apoi întrupat și glorificat. Exegeza rabinică (sec. II î.Hr. - XII d.Hr.): a identificat pe Michael cu Mesia. Hippolit de Roma (sec. III): identifică pe Mesia (Dan.9) cu Mihail (din Daniel 10). Jean Calvin, (1509-1564): considera că Sfântul care răspunde lui Daniel în cap
Arhanghelul Mihail () [Corola-website/Science/299139_a_300468]
-
față de teme ca naționalismul sau catolicismul. Principala arenă de dezbatere este publicația academică periodică "James Joyce Quarterly" înființată în 1963 de Universitatea din Tulsa. O contribuție importantă a avut și revista franceză de avangardă "Tel Quel" care a înaintat prima exegeză fățis structuralistă a operei lui Joyce. Din cauza complexității unor texte ca "Veghea lui Finnegan", dar și "Ulise", nu există un consens în ceea ce privește mesajul transmis, semnificația cuvintelor folosite sau chiar identitatea personajelor. Așa cum afirmă Richard Ellmann la începutul biografiei sale despre
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
care „pornește de la un anumit anti-istoricism și de la o dorință de a se trezi din « coșmarul istoriei », de la o dorință de a stăpâni acest coșmar într-o reîncepere totală și prezentă”. Unii critici îl acuză pe Derrida de diletantism în ceea ce privește exegeza lui Joyce; în interpretările sale, Derrida se folosește foarte rar de textul efectiv al operei joyciene, pornind mai degrabă de la impresii generale sau surse secundare. În ciuda faptului că Joyce însuși se opunea tehnicilor psihanalitice, considerându-le „o formă de șantaj
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
afirmațiile cu caracter științific și cele cu caracter religios prin faptul că fiecare vizează niveluri diferite. Astfel, teoria creației din Biblie tematizează raportul dintre Dumnezeu, lume și om, însă nu și știința despre natura observabilă (empirică) a lucrurilor (vezi și exegeza și hermeneutica biblică). Fapt rămâne totuși că prea des atunci când Biblia pretinde a spune adevăruri despre " "raporturile dintre Dumnezeu, lume și om" ", ea practică un discurs, care prin definiția (ba chiar mai ales prin istoria) filozofiei, este un subiect legitim
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]
-
profesia de doctor. Poate că a fost legat și de diaconul ""Nicolae, prozelit din Antiohia"" (Fapte 6:5). Potrivit tradiției, el a fost parte a celor Șaptezeci de ucenici, un grup de ucenici ai lui Isus, dar în conformitate cu datele de exegeză din lucrările sale nu este un martor ocular mai înainte de anul înălțării la cer al lui Isus. El a devenit creștin (ucenic) datorită apostolului Pavel, pe care mai târziu la însoțit (Pavel l-a numit pe Luca "doctor preaiubit"), și
Luca Evanghelistul () [Corola-website/Science/308111_a_309440]
-
1972). În volumele Consemnări critice (1976) și Considerări și reconsiderări literare (1983), Bilețchi s-a afirmat ca un avizat cercetător al dramaturgiei și prozei contemporane din Republica Moldova. Plătind o vreme tribut înțelegerii literaturii prin prisma realismului socialist, Bilețchi realizează totuși exegeze serioase, în care predomină analiza psihologică a personajelor și atenția concentrată asupra procedeelor artistice. Efortul de sincronizare cu statutul criticii și istoriei literare moderne se vădește în studiul Romanul și contemporaneitatea (1984), unde Bilețchi apelează la un instrumentar critic complex
Nicolae Bilețchi () [Corola-website/Science/307526_a_308855]
-
Eminescu și poeziile lui este un studiu de Titu Maiorescu. A fost publicat în anul 1889, anul morții lui Eminescu, și este prima lucrare de exegeză (analiză / interpretare) a operei eminesciene. Așadar, Maiorescu devine primul eminescolog (cercetător și cuceritor al operei eminesciene). Așa cum arată și titlul, studiul cuprinde două părți: prima parte se referă la viața poetului, (vizează „omul” Eminescu), în timp ce a doua cuprinde o analiză
Eminescu și poeziile sale () [Corola-website/Science/306921_a_308250]
-
Alba Iulia. I s-a oferit șansa de a-și îndeplini de fapt ceea ce se poate numi "crezul" Excelenței Sale. Formația specială de care dispunea, calitățile de teolog multilateral i-au permis să predea cursuri precum limba ebraică și cea greacă, exegeza Vechiului și Noului Testament, cursuri de introducere în Biblie. Iar succesul său ca profesor s-a putut valida în calitatea preoților, și în succesul pe care mulți din discipolii săi preoți l-au avut urmând cursuri teologice și doctorale în
György Jakubinyi () [Corola-website/Science/303114_a_304443]
-
mulți din discipolii săi preoți l-au avut urmând cursuri teologice și doctorale în străinătate. La o examinare globală și cuprinzătoare se poate constata că miezul creației științifice a Excelenței Sale îl constituie profundele sale analize teologice, cărțile și lucrările de exegeză teologică asupra unor texte importante din Biblie. Studiile efectuate la Institutul Biblic Pontifical, în special în domeniul arheologiei biblice și cele referitoare la civilizațiile antice, însușirea a mai multor limbi clasice și de cultură, cum sunt: ebraica, aramaica, greaca veche
György Jakubinyi () [Corola-website/Science/303114_a_304443]
-
la Institutul Biblic Pontifical, în special în domeniul arheologiei biblice și cele referitoare la civilizațiile antice, însușirea a mai multor limbi clasice și de cultură, cum sunt: ebraica, aramaica, greaca veche și latina, l-au îndreptat în primul rând spre exegeza Vechiului Testament. Cunoștințele sale specifice din domeniile amintite, capacitatea sa de a folosi și de a prelucra rezultatele literaturii de specialitate, - stăpânind marile limbi de circulație internațională - franceza, germana, engleza, italiana, rusa - i-au permis să realizeze volumul conținând comentariile
György Jakubinyi () [Corola-website/Science/303114_a_304443]
-
în "Straja dragonilor". În anul 1937 a debutat cu versuri, publicate în revista clujeană "Națiunea română". În 1941 a publicat primul său volum, "Povestea tristă a lui Ramon Ocg", mic roman suprarealist, unde se întrevede metaforismul fastuos-serafic al viitoarei sale exegeze eminesciene. Ca student al Facultății de Litere și Filosofie din Cluj (1941-1946), s-a refugiat, odată cu această instituție, la Sibiu, după pronunțarea Dictatului de la Viena. Poetul s-a arătat foarte critic la adresa conducerii de atunci a României, care acceptase pasiv
Ion Negoițescu () [Corola-website/Science/302271_a_303600]
-
în manuscrisele antice poartă inscripția «după Marcu». Ea este astfel o scriere pseudonimă. Această evanghelie nu susține că ar fi fost scrisă de martori direcți la evenimentele relatate. Faptul că evanghelia după Marcu este cea mai veche evanghelie întrunește consensul exegezei contemporane. Exegeții germani Gerd Theißen (evanghelic) și Ingo Broer (catolic) consideră că evanghelia după Marcu a fost redactată după anul 70, adică după distrugerea Templului din Ierusalim de către romani, fapt receptat în capitolul 13 al evangheliei. Exegeții Eduard Lohse (evanghelic
Evanghelia după Marcu () [Corola-website/Science/302717_a_304046]
-
că afirmațiile științifice și cele religioase vizează domenii diferite ale existenței sau experienței umane. În acest context, teoria creației din Biblie tematizează raportul dintre Dumnezeu, lume și om, însă nu și știința despre natura observabilă (empirică) a lucrurilor (vezi și exegeza și hermeneutica biblică). Un alt punct de conflict între știință și religie se datorează relativei neutralități sau chiar indiferențe morale a discursului științific; această atitudine derivă din însăși obligația obiectivității (în determinarea cauzalităților, de ex.) și a limitării la descriere
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
revistele "Convorbiri literare", "Adevărul literar și artistic", "Flacăra", "Langue et littérature", "Gândirea", "Revista Fundațiilor Regale", "Viața românească" etc. Activitatea sa literară și științifică s-a orientat în două direcții: studiile de folclor ("Miorița în Moldova, Muntenia și Oltenia", 1924) și exegeza operei eminesciene ("Arta cuvântului la Eminescu", 1938; "Creativitate eminesciana", 1943). "Expresivitatea limbii române" reprezintă un important studiu de stilistică literară.
Dumitru Caracostea () [Corola-website/Science/298999_a_300328]
-
Cele trei sisteme de exegeză ebraică ce compun soclul Kabbalei și care sunt frecvent utilizate in scrierea de la Torah sunt: În cartea lui Ieremia (în Biblie), fraza "Și regele de Sheshakh va bea după noi" este intrigantă deoarece nu se cunoaște niciun loc purtând numele
Temura () [Corola-website/Science/304334_a_305663]