2,397 matches
-
Demetrio Marin în cultura română cuprinde, pe lîngă cele trei volume, deja traduse și tipărite, încă un volum cu studii de estetică și alt volum cu studii de filologie creștină. În aceste domenii, s-a scris neașteptat de puțin în exegeza din țara noastră. Prin aceste cărți, învățatul român care a trăit, ca Ovidiu, departe de patria sa, se va întoarce în limba sa maternă. 5. În finalul acestei scurte note, gratitudinea noastră se îndreaptă spre distinsul filolog clasic Macello Marin
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
dovedește o mișcare a spiritului față de obiectul erotic, o neliniște care silește poezia să se deschidă și să Îmbrățișeze forme noi de sensibilitate. Arta de a iubi a creat, dar, o artă de a scrie. POSTFAȚĂ DIMINEAȚA POEȚILOR LA ORA EXEGEZEI MODERNE Distanța dintre obiect și mijloace conferă acestei cărți de critică un caracter aproape senzațional. Obiectul aparține tradiției, a scos, se poate spune, din manualele școlare mijloacele, În schimb, sînt moderne, de ultimă oră. Citindu-i pe Valéry, Paulhan, Bachelard
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
discursului, li se caută figura (retorică sau poetică), li se compune peisajul caracteristic. Pagini Îngălbenite și chiar prăfuite sînt trecute prin filtrul unor „lecturi noi”. „Dimineața” este În cartea lui Eugen Simion Într-adevăr În primul rînd a poeților. Ora exegezei e mai tîrzie. Decalajul șochează la Început cititorul căruia criticul poate să-i pară prea „franțuzit” (Dimineața poeților urmează În chip firesc Jurnalul parizian) și care se pot Întreba dacă acești poeți Întemeietori ce nu sînt mari În sensul În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
apelul insistem la Roland Barthes să zicem (criticul cel mai citat În carte), principala „metodă” a lui Eugen Simion rămîne și aici talentul. Se poate vorbi de aceea În legătură cu volumul de care ne ocupăm nu numai de „ora tîrzie” a exegezei, ci și de matinalitatea ei, de „dimineața” prospețimii impresiilor culese din recitirea unor texte vechi. În fine, ceea ce contează În critică sînt nu atît metodele, cît rezultatele. Iar rezultatele sînt În noua carte a lui Eugen Simion strălucite. Analize și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ce i se consacră. Între un autor, ca să spunem astfel, În stare pură și același autor „tratat” critic există de cele mai multe ori o diferență În favoarea ultimului. Un scriitor comentat este la noi de obicei mai mare decît un scriitor citit. Exegeza devine În asemenea condiții o baie miraculoasă nu numai de Întinerire, ci și de creștere. Acest „miracol” literatura română Îl datorează criticii, a cărei forță e de fapt În avantajul scriitorilor. CÎți dintre aceștia nu și-au asigurat supraviețuirea și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
38; Mircea Scarlat, „Introducere în opera lui Mihail Sadoveanu”, RL, 1977, 18; C. Cubleșan, „Introducere în opera lui Mihail Sadoveanu”, ST, 1977, 12; Al. Piru, „Introducere în opera lui Mihail Sadoveanu”, LCF, 1977, 46; Ovidiu Ghidirmic, Sadoveanu într-o nouă exegeză, R, 1977, 12; Nicolae Mecu, „Abside”, RITL, 1980, 3; Mihai Dinu Gheorghiu, „Abside”, CL, 1980, 5; Nicolae Bârna, „Abside”, RL, 1980, 32; Șerban Cioculescu, Mihail Sadoveanu, „Opere”, MS, 1982, 4; Ion Buzași, „Grigore Vieru”, TR, 1995, 14; Ovidiu Ghidirmic, „Grigore
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285552_a_286881]
-
perechi, ale unei colectivități mai întinse, sau până la condiția umană generală", cu precizarea că prin adoptarea "măștii" el nu iese din, ci "coboară mai adânc în sine"112. Într-adevăr, după cum remarcă și Ilina Gregori în ingenioasa și pătrunzătoarea ei exegeză, "lui Eminescu, pierderea parțială a identității nu-i apare ca o sumbră alienare, ci ca o deschidere a conștiinței [...] spre un orizont ce o depășește"113. Problema personalității își găsește astfel, în opera eminesciană, una dintre cele mai spectaculoase "soluții
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
sens se cuprinde în primul volum, unde se configurează definitiv psihologia lui" (apud E. Lovinescu, "Sburătorul". Agende literare, vol. V, ed. cit., p. 382). 54 Cronica lui Vladimir Streinu inventariază, spre exemplu, majoritatea locurilor comune de care s-a servit exegeza de mai târziu pentru a discredita literatura criticului, modelată de "o perspectivă a inteligenței critice asupra vieții, un fel de geometrie grădinărească, a cărei frumusețe refrigerentă este în același timp virtutea și vițiul ei". Lovinescu greșește pentru că "a enunțat în
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
când se ocupă de scriitori ca Bacovia sau Gogol, la care oboseala și vitalitatea s-au manifestat complementar. Nu înseamnă că prima sa monografie, cea despre Liviu Rebreanu, ar fi mai puțin însemnată. Dimpotrivă, reprezintă, așa cum s-a spus, întâia exegeză a marelui prozator făcută din unghi modern. R. îl privește pe Rebreanu în perspectivă existențială, urmărind să facă înțeles procesul prin care freamătul interior și neliniștea s-au transformat în operă, devenind calm și obiectivitate. Cu alte cuvinte, tot spiritul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
o cheltuială notabilă din partea EPLA, paginată În bună parte. Cred că anul care duce la Împlinirea centenarului lui M.Eminescu, membru al Academiei RPR, va grăbi și scoaterea la iveală a muncii academicienilor progresiști din generațiile următoare lui”. Ion Vitner. „Exegeza eminesciană de după Gherea suferă În cea mai mare parte de un viciu fundamental: stă pe cap, În loc să se sprijine, cum e firesc, pe picioare (Ă). Exegeții burghezi au plecat invariabil de la conștiința nefericită a poetului și de aici au căutat
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Trenos”, AFT, 1968, 28; George Pruteanu, „Trenos”, IL, 1968, 10; Mincu, Critice, I, 164-166; Caraion, Duelul, 160-162; Adrian Popescu, „Legile pământului”, ST, 1973, 20; Mincu, Poezie, 74-75; Piru, Poezia, II, 318-320; Raicu, Critica, 387-389; Fevronia Novac, O nouă contribuție la exegeza eminesciană, RL, 1992, 28; Constantin Cubleșan, Exegeze eminesciene, ST, 1992, 7; Ioana Bot, Monologul imposibil, TR, 1992, 36; Octavian Soviany, Infinit, infinire..., CNT, 1993, 4; Bogdan Crețu, Două noi interpretări ale poeziei lui Nichita Stănescu, CL, 1997, 4; Dorin Ștefănescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290081_a_291410]
-
IL, 1968, 10; Mincu, Critice, I, 164-166; Caraion, Duelul, 160-162; Adrian Popescu, „Legile pământului”, ST, 1973, 20; Mincu, Poezie, 74-75; Piru, Poezia, II, 318-320; Raicu, Critica, 387-389; Fevronia Novac, O nouă contribuție la exegeza eminesciană, RL, 1992, 28; Constantin Cubleșan, Exegeze eminesciene, ST, 1992, 7; Ioana Bot, Monologul imposibil, TR, 1992, 36; Octavian Soviany, Infinit, infinire..., CNT, 1993, 4; Bogdan Crețu, Două noi interpretări ale poeziei lui Nichita Stănescu, CL, 1997, 4; Dorin Ștefănescu, Despre adâncul lucrurilor, VTRA, 1998, 10; Popa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290081_a_291410]
-
Eneidei”, 1962), Doina Filimon (Caracteristici ale comunicării în „Bucolice”, 1985) sau Gabriela Creția (La Triple initiation d’Énée, 1992-1994). Despre Hesiod scriu Adelina Piatkowski (Hesiod și poemele hesiodice în lumina unor cercetări recente, 1964, Concepțiile filosofice ale lui Hesiod și exegeza modernă, 1965) sau Simina Noica (Aspecte ale timpului mitic la Hesiod, 1970), iar despre Sofocle și Euripide - Dimitrie Marmeliuc (1970, 1966), Simina Noica (1967) și Florica Bechet (1995- 1997). O serie de observații referitoare la unele traduceri din Aristofan (1963
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289992_a_291321]
-
referitoare la unele traduceri din Aristofan (1963) face Mihai Nasta, iar Simina Noica descifrează un prolog pindaric (1972), Maria Pârlog analizează timpul și spațiul în elegia lui Properțiu (1981), Liviu Franga urmărește itinerariul idealului poetic al lui Horațiu (1991). În exegeze dedicate romanului latin, Florica Bechet studiază motivul prostiei în Satiriconul lui Petroniu (1989) și I. Fischer registrul și intensitatea muzicii în scena banchetului lui Trimalchio din aceeași scriere (1992-1994). Mai mulți interpreți identifică reminiscențe culturale antice în spațiul românesc: Cicerone
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289992_a_291321]
-
Nicholas Rowe î1674-1718). Daniel Boone î1735-1820), explorator și aventurier american, celebru prin cruzimea cu care extermina pieile-roșii. Denumire ironica sub care era cunoscut un tratat juridic al celebrului jurist englez Edward Coke î1552-1634), tratat care, în prima lui parte, face exegeza principiilor juridice stabilite de un alt legislator englez, Thomas Liltleton î1422-1481). Fratele Jonathan, porecla colectivă dată americanilor, așa cum John Bull e porecla dată englezilor. Henry de Bracton î+ 1268), autorul primului tratat de legi din Anglia, scris în latinește sub
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
B. nu a manifestat mai multă îngăduință nici față de propria sa producție lirică, pe care o cerne printr-o sită foarte fină, astfel încât ceea ce rămâne, la urmă, în volum, să-l reprezinte cu adevărat. Luciditatea maximă a poetului solicită o exegeză critică pe măsură și ridică un semn de întrebare: dacă B. trebuie analizat în evoluția sa, așadar dintr-o perspectivă diacronică, fixând etapele devenirii sale (cum a procedat Tudor Vianu), ori, dimpotrivă, se cere interpretat exclusiv prin prisma volumului Joc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
colective, mai ales în Studii de eminescologie, Meridian Blaga ș.a. Colaborează cu poezie la „Tribuna”, „Steaua”, „Familia”, „Orizont”, „Cahiers Bleus” ș.a. Ca poetă, debutează editorial în volumul colectiv Alfa ’87. Conceptul de text poetic integral, introdus de M. și aplicat exegezei poemului Luceafărul de Mihai Eminescu, în volumul Lumile „Luceafărului” (1999), urmărește configurarea procesului poetic luând în considerare textul definitiv și variantele, cu aplecare specială asupra hermeneuticii sensului textual. Lucrarea Lumile „Luceafărului” propune o analiză semantică sui-generis (prin teoria lumilor posibile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288023_a_289352]
-
Sfântul Niceta nu ne-a lăsat nici un comentar scris la Sfânta Scriptură, așa cum au lăsat Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Ambrozie, Fericitul Augustin și alții, el a prețuit tot atât de mult ca ei Vechiul și Noul Testament. Exegeza textelor scripturistice făcută de Sfântul Niceta este pur ortodoxă, fiind alease citatele cele mai potrivite pentru argumentarea adevărurilor de credință împotriva ereziilor sau pentru edificarea credincioșilor săi. Practic, învățătura pe care o preda catehumenilor săi, era prezentată ca un rezumat
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
regie, acordat spectacolului Trei surori de Cehov, Teatrul Național Timișoara, Premiul pentru cel mai bun spectacol Woyzeck de G.Buchner, acordat de Asociația scriitorilor Cluj, Premiul ATM pentru cel mai bun spectacol al anului (tot) Woyzeck, Premiul A.T.M. pentru exegeza scenică și filmică a operei lui I.L.Caragiale, Premiul ACIN Opera Prima, pentru regia filmului Înainte de tăcere, Premiul ATM pentru regia spectacolului Năpasta, Premiul "Opera prima" pentru spectacolul de debut Cartofi prăjiți la orice după A. Wesker ș.a. În fine
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fraze întrerupte, sugestii găsim adesea lipsuri care redau mult mai bine esențialul. Vorbirea există pentru ca oamenii să nu se poată înțelege.3 "Aventura" spectacolului, la care este chemat spectatorul să ia parte, nu ne va aduce în prim-plan comentariul, exegeza, explicația autoreferențială a celor care au participat la "facerea" operei scenice, ci un mod de "a practica" autentic viața, chiar dacă aceasta înseamnă o însoțire cu atâtea și atâtea paradoxuri 4.De pe aceste poziții ar trebui să interpretăm și sfatul pe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
caz imensă: lectura lui Hamlet, a Regelui Lear, a Neguțătorului din Veneția, a lui Richard III ș.a.m.d. se poate face și altfel, renunțând la aserțiunile încetățenite cu emfază de critica de specialitate sau, mai exact, reținând doar ceea ce exegeza afirmă fără interes apodictic. Traseele de analiză, propunerile regizorale, interpretarea toate, pe rând, istorice, literare, teatrale, metafizice etc. ne fac atenți la un univers labirintic cu disimulate căi de comunicare, la care par să aibă acces doar unii, puțini, cei
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sunt surse și resurse mereu regeneratoare. O caracteristică a lui Alexa, care dispare în spațiul public, înăbușită de vacarmul asurzitor al "opiniilor la zi", este disponibilitatea pentru dialog provenită din convingerea forței sale de a rafina gândirea. Desigur că o exegeză expertă ar pune în lumină mai multe aspecte ale omului și operei sale decât cele consemnate aici, pe ale căror valori se întemeiază prestigiul și autoritatea lor în viața noastră culturală. Mai trebuie adăugat, dar fără pretenția de a cuprinde
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
spectacolele vizionate) au fost contopite în creuzetul universului său interior, întorcându-se apoi reconfigurate genetic de o sensibilitate estetică aparte și totodată într-un stil individual bine conturat și ușor recognoscibil ca "stilul Alexa Visarion". Pentru cine ar săvârși necesara exegeză a întregii sale opere, de interes este și puterea sa în sugerarea expresivă a unei atmosfere stranii în filmul românesc. Să vorbim doar de "Ana", ultimul său film, unde tema creației cu trimitere la legenda Meșterului Manole este de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Melania Ursu, în acel dans al lacrimilor. (Ilie Călian) Grafica afișelor Vittorio Holtier Clasicii în actualitate ...La Unchiul Vanea se poate vorbi de o adecvare deplină a mijloacelor scenice la cerințele textului, privit în lumina critică a celor mai noi exegeze ale operei cehoviene. De aici și valoarea deosebită a spectacolului. Numeroaselor discuții cu privire la "genul" pieselor lui Cehov Alexa Visarion le dă un răspuns limpede, îmbinând comicul cu tragicul într-un dozaj rafinat și revelator. Tânărul regizor a avut de luptat
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
teatrul românesc al deceniului opt, pentru actuala generație de artiști și spectatori, a celui mai important capitol al dramaturgiei naționale; evident, deschizând, totodată, ca și noile reprezentații cu D-ale carnavalului (Lucian Pintilie), O scrisoare pierdută (Liviu Ciulei) drumul unor exegeze scenice novatoare. (Valentin Silvestru) Spectacolul Năpasta, al regizorului Alexa Visarion, pe care l-am realizat împreună în 1974, la Teatrul Giulești a optat pentru o formulă de studio, exploatând foarte eficient avantajele respective. Cel mai important gest teatral scenografic acela
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]