3,103 matches
-
Mult stimate d-le Xenopol, Din cele ce mi s-a întîmplat cu suplinirea trebuia să-mi fac o idee proastă despre viață, urmând fatal calea arătată de Schopenhauer, că existența noastră e făcută parcă să clatine iară de folos extazul și liniștea neantului; dar, în firea mea a mai rămas un grăunte de optimism, desigur moștenit de la strămoși, căci, mama învăluită în melancolie, tata și trist și 350 {EminescuOpXVI 351} vesel, eu am moștenit prin ereditate o tristeță pe care
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
de război, își pierduse tot părul și ajunsese aproape imobilizat de o grăsime hidropică. Câinele arăta ca un animal amfibiu din timpuri străvechi menit să se bălăcească în noroi. În timp ce Resi îl mângâia, ochii lui cafenii se bulbucau orbiți de extaz. Orice reacție cât de mică din partea lui venea ca răspuns la atingerea degetelor care îi mângâiau blana. Nu o cunoșteam bine pe Resi. Mă făcuse să îngheț odată, destul de la începutul războiului, când cu glas șoptit mă făcuse spion american
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
asta batem nisipul fierbinte cu picioarele, marcându-ne urma printre pet-uri alb-lăptoase, ce se găsesc răspândite la tot pasul. De sus ne domină fortăreața Petrovaradin, pe care sârbii au arborat ca banner - „State of Exit“. Aici, jos, stare de extaz. 400 de dinari oferă tinerilor calea spre fericire. Spectacol aerian, în formație de patru avioane, pete de umbră pe cer canicular. Dintr-odată, trupuri întrerupte în mișcare, priviri ce săgetează cerul. High up! Săritura cu prăjina a pupilei ce pulsează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
-le, ai șansa să scrii tu însuți un roman, pornind de la faptul, de exemplu, că Lukian Timofeici Lebedev, personaj carnavalesc, „mai mult plânge și ne citește din Sfânta Scriptură... Dar nu despre răsfățul întru buchisirea acelorași prieteni de hârtie, până la extaz, hotărâsem să mă destăinui, nu! Dimpotrivă!!! Vreau să pomenesc despre spaima feroce produsă de reîntâlnirea cu dânșii! Am tocit, cu o curiozitate crescândă, prin 1992 (mai răsfoisem de câteva ori povestea cu gândacul, și la Dolhasca, și la Iași... ), deci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
de lupi sau ca un stol de păsări - și se lasă purtați de transa realizată prin coagularea ce pune stăpânire pe el, fără să aparțină nici unui membru, ci „locului scenic“ unde se focalizează această stare comună și impersonală de transă. Extazul nu este decât percepția liniștită, calmă, a acestui exces elementar, a acestei stări de substanță - de insuflare a suflului impersonal -, deci extazul este cazul separat, izolat (și negrupat) al instanței „orgiale“, de transă colectivă. Singurul lucru cu care poate fi
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
fără să aparțină nici unui membru, ci „locului scenic“ unde se focalizează această stare comună și impersonală de transă. Extazul nu este decât percepția liniștită, calmă, a acestui exces elementar, a acestei stări de substanță - de insuflare a suflului impersonal -, deci extazul este cazul separat, izolat (și negrupat) al instanței „orgiale“, de transă colectivă. Singurul lucru cu care poate fi măsurată gândirea este obiectivitatea, obiectivitatea gândirii în general. Avem însă un cerc vicios aici: pentru că, dacă această obiectivitate la care ne referim
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
depășesc? Să mă dedublez adică, să știu că junghiul există și mă aservește lui, dar că și eu aș putea să-l depășesc, fără să-l pot totuși evita, și să fiu în stare, odată cu el, să trăiesc și un extaz. Ceea ce este emoționant, puternic și adevărat emoționant, este că sentimentele există. Că, în noi, se produc mișcări, schimbări bruște de climă, de temperaturi, sufluri și umezeli, care ne fac să simțim că simțim; că există ceva viu înăuntrul nostru, făcut
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
odată în fața ei, vede ieșind un poet, una din cunoștințele noastre, pe care-l întâlneam în anumite familii, care avea nu numai o înfățișare romantică, dar și o atitudine subliniat romantică. Vasia îl întreabă zâmbind: — Ce faci, M.? Pari în extaz... — Da, Vasia, chiar sunt... Am fost să mă rog la Fecioară, a spus poetul cu glas stins de emoție. Asta l-a scos din pepeni pe Vasia Pavlov. L-a prins pe poet în mâinile lui puternice și l-a
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
a limbajului: în loc să fii informat corect despre o stare de lucruri, nu afli din gura francezului decât o ghirlandă de calificative hiperbolice, adică un exces de laude care nu se potrivesc unei descrieri exacte de situație, ci mai curând unui extaz admirativ, care face atâta spumă de cuvinte, încât nu capeți nici o informație exactă. De unde și ușurința cu care se minte; ba este chiar politicos să minți, ca să ocolești să spui cuiva lucruri dezagreabile. În privința asta, litota - adică a spune mult
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ajunge la capăt. Este nevoie, poate, ca dincolo de sfâșierea care se petrece în tine și cu tine, să mai poți chiar să treci dincolo de ea, să n-o arăți, să nici nu mai știi de ea, și să trăiești doar extazul neputinței: nu că tu însuți ești expresia ființei, germenul în care încolțește viața, ci că nu ești decât unul din felurile în care viața se folosește de tine, cazul ei de exaltare, din care, prin ricoșeu, se înalță gândul vieții
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Era vorba de o neobișnuită stare de armonie. Sâmbătă 7 aprilie (2007) la orele 17.50-18.05 - și a mai ținut încă și seara starea ambiguă. Bruscă interferență și ruptură de planuri - experiența imediată a unei stări interioare de ruptură - extaz scurt nedefinit - nu mai știu dacă memoria mea imediată este a mea sau am brusc memoria altcuiva, „je est un autre“, care își amintește brusc în mine de experiența asta, din clipa de față - de fapt acum, când notez încă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
în fire. Dar când și-a revenit, de fericire, gustul de petrecere s-a întețit; între noi toți. Târziu, peste noapte, peste dimineață, către prânz, nedormiți, cu fețele obosite, stăteam la masă în jurul unei supe calde; ne priveam, extenuați de extazul delirant al epuizării: „Doamne, ce-am mai petrecut!... Mă dor toate oasele!“ Vila era toată vraiște, invitații plecaseră și pe fețele noastre se putea citi, larg, un zâmbet tâmp de satisfacție supremă... Fellini ne-ar fi invidiat. De închisoare nu
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și nu gândește decât suprafața acesteia, primul ei plan. Dar, aici, noi nu ne oprim la acest plan searbăd și unanim, ci căutăm să exprimăm banalitatea ca o stare care însoțește viața până la cele mai înalte nivele ale spiritului. Și extazul intră în banalitate dacă nu are alte resurse care să aducă în el o forță de înnoire. Orice spirit, în momentele sale depline, poate atinge un gen de satisfacție care nu este străin de banalitate. Față de mișcare, repaosul reprezintă banalitatea
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
mare parte stricată de teama că te vei trezi cu proprietăreasa, în baza înțelegerii dintre voi, să nu aduci femei în casă ; în orișice caz, nu la acest preț de chirie. Greu de închipuit din partea Sophiei o asemenea reacție de extaz pentru scara de lemn care scârțâie la fiece pas, pentru cele două portes cochères prin care se intră în gangul ce-i păruse atrăgător de tenebros, încât nu mai băgase în seamă mirosurile amestecate, totul găsindu-l numai o excitantă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a fost niciodată Connor. Tot. Și lucrul cel mai important e că Îl interesează persoana mea. Știi, Îmi pune mii și mii de Întrebări tot timpul și pare sincer fascinat de răspunsurile mele. Îmi Întind brațele cu un zîmbet de extaz pe față și mă las să cad Într-un scaun. — Știi, Lissy, de cînd mă știu am avut sentimentul ăsta că o să mi se Întîmple ceva absolut minunat. Pur și simplu, am știut-o... Întotdeauna, În adîncul sufletului. Și uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
fixă în ochii lui. Nu, nu trebuie!!... Tresărirea aceasta are în ea ceva dureros, iar Mihai înțelege că sufletul femeii așezate alături de el, cu genunchii atingîndu-se de-ai lui, se află într-o stare în care doar jignirea profundă sau extazul îl poate aduce. Iartă-mă! Să nu se mai întîmple, te rog! Palma ei coboară încet, dar cu siguranță, pe dosul mîinii lui. O palmă moale și fierbinte. Atît de fierbinte, că Mihai ar vrea s-o întrebe dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Și tot Liliana i-a mai dat de înțeles că, dacă el ar fi fost fericit în căsnicie, n-ar fi ajuns la ea. Dar cum să discute el, acum, toate acestea cu Ana, cînd ea nici măcar bucuria clipei de extaz nu vrea s-o exteriorizeze, parcă anume să nu-l bucure pe celălalt?! Ascultă, Mihai... oare cît ai să mai taci?!... se aude vocea Anei. El o credea deja adormită, doborîtă de vinul băut. Dar înțelege că e trează și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
un univers numai al meu, în care te visam că vii și-mi ceri semințe cu un gest firesc, încărcat de tandrețe, ori mă învățai să șoptesc cele mai de nerostit cuvinte cînd simțeam că înnebunesc în apropierea clipei de extaz; m-am trezit din beție doar cînd prietena mea, o doctoriță, la care m-am dus pentru că-ntr-o zi mi se făcuse greață din senin, mi-a șoptit că-s gravidă și m-a asigurat că poate să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
a avut dreptate: el vrea altceva de la o femeie; acolo, la mansardă învățase tot ce trebuie ca să poată face față oricărei situații; dar tot de acolo coborîse un tînăr care voia de la o femeie mai mult decît momentul scurt de extaz. Poate de-aceea și refuzul lui, din seara cînd s-a oprit pe trotuarul de vizavi. N-a fost deloc o frondă, ci dorința tainică de-a și-o păstra pe doamna Ella. Și era sigur că a păstrat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Stompanato și Abe Teitlebaum, gorilele de bază ale lui Cohen, par să fi trecut la afaceri legitime. Lee Vachss, asasin plătit, folosit uneori de Cohen, se ocupa cu o șarlatanie de inspirație religioasă: vindea doctorii brevetate, care garantau stări de extaz mistic. Jack continua să dactilografieze. Dud o luase rău pe arătură: Johnny Stomp și Kikey Teitlebaum erau niște bandiți pursînge, care n-aveau cum să o apuce vreodată pe calea dreaptă. Băgă În mașină o foaie nouă. Un alt subiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
total necunoscute. Lăsînd la o parte prostia inutilă generată de frații Englekling/ Cathcart, nimic din ghiveciul cu afacerea porno/ Patchett/ Bracken/ Fleur-de-Lis/ Hudgens nu Își făcuse loc În noianul de rapoarte interdivizionare legate de cazul Nite Owl. Era deja În extaz, ajutat de benzedrină și de logica lui de polițist. Ora 11.20. Mai avea ceva timp de omorît pînă să ajungă la Birou. Două piste veritabile: Pierce Patchett, Lynn Bracken. Bracken era mai aproape. Jack merse cu mașina pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
derm, în vreme ce adevărata goliciune presupune o dezvăluire suplimentară, accesul la visceralitate prin jupuire, disecție și eviscerare? Când strâng în brațe un trup, ce "atîrna" mai greu: catifeaua pielii sau digestia bine ascunsă sub această catifea? Când sărut, în joc e extazul sau transferul de salivă de la o gură la alta? Două trupuri înlănțuite sânt sublime? Sau actul împreunării este o gimnastică grotescă însoțită de grohăituri? Așadar, câtă vreme există obiecte ambigue, obiecte care prezintă, oferă, expun și care, simultan, retrag, ascund
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care aproape toți se căzneau să-l ascundă, să-l facă neauzit. Această pudoare sau poate această trufie îi mutila pe toți: gândirea lor era într-o parte, iar viața lor într-alta. Plângeau pe tăcute, sufereau pe tăcute, aveau extaze, concupiscențe, căderi ― pe tăcute. Se fereau cu toții de etică tocmai pentru că nu știau să-și integreze viața și să-și asume imoralitatea ei funciară. Ce să mai vorbim de sex! Scriind, păreau cu toții asexuați și tăceau în privința singurului lucru care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
prin ricanare sau prin bagatelizarea situației care îl provocase. Mai târziu, am ajuns să consider ușurința cu care plângeau femeile un abuz și, în raport cu granițele impuse comportamentului masculin, o nedreptate. De ce înăuntrul unei specii unitare, în care suferința, emoțiile și extazul erau distribuite uniform, dreptul de a plânge îl avea mai degrabă femeia? De ce era nevoie ca bărbații să se ascundă, să plângă pe furiș? Pe urmă am înțeles că iubirea aducea un răspuns la toate aceste probleme. Bunul Dumnezeu prevăzuse
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
De ce era nevoie ca bărbații să se ascundă, să plângă pe furiș? Pe urmă am înțeles că iubirea aducea un răspuns la toate aceste probleme. Bunul Dumnezeu prevăzuse un "loc" pentru toată lumea, în care puteai plânge sau puteai intra în extaz fără ca imaginea ta să sufere vreo atingere. Bănuiesc că există un raport între dezbrăcarea trupului și dezbrăcarea sufletului și că iubire există atunci când sânt învinse, simultan și prin corelație, aceste două pudori. Atunci sîntem liberi și ușori. Tot ce era
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]