5,557 matches
-
Pare că mânia falsă persistă, jignește, manipulează, se transformă în act de putere, caută să distrugă. Când cineva se mânie spontan, "valul de energie va trece în mod natural în câteva momente, după care el se va relaxa, căzând în extrema opusă. El devine infinit mai iubitor", ne asigură Osho (2003, p. 36). 40 "O furie sănătoasă scrie I. Filliozat (2006b) nu presupune să-i judecăm pe alții. Ea se exprimă pornind de la noi, folosind mai degrabă pronumele "eu" în locul acuzației
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
care ele o provoacă. Compulsiile sunt comportamente repetitive sau acte mentale pe care un individ simte că trebuie să le facă. Uneori, compulsia unui individ este legată de anumite legături logice. Comportamentul compulsiv devine atât de repetitiv și dus la extreme, încât este irațional. Compulsiile de "verificare" sunt extrem de comune și sunt corelate cu incertitudini obsesive. Studiu de caz Cristian povestește un eveniment din viața sa. Conduc pe stradă cu 55 km/h. Merg la un examen. Centura de siguranță este
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
sunt decisive, vide „L’Eglise primitive et le baptême des enfants”, în Verbum Caro, Nr. 13, p. 43-47. footnote>. Oponenții Botezului nou-născutului nu au putut produce bazele istorice pentru respingerea afirmațiilor lui Jeremias și au fost conduși la astfel de extreme precum relegarea textelor pe care le citează în secolul al II-lea pe baze dogmatice<footnote Cf. A. Benoît, „Le Problème du pédobaptisme”, în Revue d’Histoire et de Philosophie religieuses, 1948-1949, Nr. 2, p. 135. footnote>, sau, pur și
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
universală către un sistem internațional multipolar, conflictual, caracterizat de balansarea marilor puteri. În mod specific, Germania unificată, Japonia și China au fost identificate de neorealiști drept "puteri în afirmare" în cadrul structurii emergente a politicii internaționale. Aceste state se află la extremele schimbării din sistem și, prin urmare, vor constitui teste cruciale pentru evaluările neorealiste. Modelul instituționalist este gata să conteste această predicție în Europa Occidentală, unde tiparele interdependenței economice și instituționale dintre state sunt bine dezvoltate. Totuși, în cazul Asiei de
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
ele se deosebesc sub aspectul condițiilor de realizare a acestei sinteze. La rândul său, acest fapt are implicații importante pentru conținutul programelor de cercetare din cadrul disciplinei după Războiul Rece. Keohane a caracterizat instituționalismul ca un punct de mijloc între două extreme, reprezentate de neorealism și liberalism. Autorul afirmă că "instituționaliștii acceptă o versiune a principiilor liberale care evită determinismul și pune accent pe semnificația pătrunzătoare a instituțiilor internaționale, fără a denigra rolul puterii statului" (Keohane, 1989a, p. 11). Înțeles în acești
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
utopie. El este întemeiat pe drept și pe justiție; el realizează libertatea; el consacră proprietatea; el ar avea drept consecință uniunea popoarelor, domnia fraternității printre oameni. Aveți de mii de ori dreptate în principiu, dar noi vă vom combate până la extreme și prin toate mijloacele, deoarece concurența străină ar fi fatală muncii naționale. Mi-am luat libertatea să le adresez acest răspuns: Neg că concurența străină ar fi fatală muncii naționale. În orice caz, dacă lucrurile ar sta astfel, v-ați
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
insistă în vederea împărtășirii celorlalți din libertatea lui. Ambele scenarii se bazează pe dispariția colectivă a instinctului libertății, pe existența popoarelor leneșe ale istoriei, care au pierdut tradiția libertății și a educării ei. Rămâne o întrebare fără răspuns cum, în condițiile extremei ei fragilități, libertatea nu dispare cu desăvârșire sau cum, în condițiile în care puterea pervertită și neconsimțirea la călăuzire sânt predominante în economia istoriei, răul nu învinge definitiv dând naștere absolutei entropii a nelibertății. Problema puterii pusă în termenii unui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sufletul lui. E timpul să coborâm pe scenă. Regia e de o simplitate deconcertantă: în fundul scenei, cu fața către sală, sânt aliniate șase scaune de catifea roșie. În fața lor, la câțiva metri, două microfoane. Ne așezăm. Othello ocupă scaunul din extrema stângă, eu pe cel din extrema dreaptă, iar personajele royale scaunele centrale dintre noi. Regele stă în dreapta lui Othello, apoi vine Regina, principesa și, în sfârșit, principele Radu, pe care îl am astfel în stânga mea. Trag cu coada ochiului la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pe scenă. Regia e de o simplitate deconcertantă: în fundul scenei, cu fața către sală, sânt aliniate șase scaune de catifea roșie. În fața lor, la câțiva metri, două microfoane. Ne așezăm. Othello ocupă scaunul din extrema stângă, eu pe cel din extrema dreaptă, iar personajele royale scaunele centrale dintre noi. Regele stă în dreapta lui Othello, apoi vine Regina, principesa și, în sfârșit, principele Radu, pe care îl am astfel în stânga mea. Trag cu coada ochiului la pantofii negri ai principelui și mi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Lovinescu, cu fabuloasele pagini ale Gabrielei Omăt, care reușește, înmulțind la infinit notele, să obțină o frescă "poantilistă" a interbelicului, Monica observă: " Ar trebui ca toți cei care se complac în a da o imagine a interbelicului dominat de ideologia extremei drepte să citească notele Gabrielei Omăt pentru ca să vadă cum arăta epoca. Recent, în 22, până și Alina Mungiu, vrând să arate cât de firavă era intelectualitatea democratică la noi, se rezumă să-i citeze pe Stahl și Golopenția, personaje foarte
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
totul de a dizbate cu d-sa cestiunea dacă reprezentațiune comună și noțiune sânt sau nu un acelaș lucru. [1 august 1877] TURCIA ["O TELEGRAMĂ DIN SORGINTE TURCEASCĂ... "] O telegramă din sorginte turcească a ziarului Neues W. Tagblatt spune că extrema aripei drepte a lui Osman Pașa a repurtat la 7 august un deplin succes, la calea jumătate dintre Plevna și Lovcea, asupra unei coloane ruse care aparținea corpului de armată al generalului Șahovskoi. Ceea ce ridică valoarea acestui succes ar fi
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
vest și, probabil din această cauză, s-a păstrat mai stabil, negăsindu-se nici un act în care să se consemneze litigii ca urmare a unor strămutări de hotar. Cu alte cuvinte, deși convențional, hotarul de aici s-a păstrat neschimbat. Extrema răsăriteană a hotarului de nord pornea din Valea Herătăului, unde făcea „cheutoare” cu moșia Trohăneștii (Barcea), și mergea spre apus, în linie relativ dreaptă “traversa terasele și larga luncă a Bârladului, până într-o veche matcă, de unde cotea apoi spre
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
fost la început o preocupare administrativă, fiind în general ignorată până la descoperirea ei mediatică. În 1991 devine o temă ideologică, adesea marcată de xenofobie și cu înalt risc electoral. Subiectul a apărut într-o perioadă marcată de succesul electoral al extremei drepte în Franța. S-a menținut o dată cu recuperarea conservatoare a temei generale a insecurității, care a readus la putere un șef de stat totuși deloc popular. Descoperirea mediatică a violenței în școală nu a fost specifică Franței. Conferințele mondiale pe
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
din același tip social, justificând clasificarea lor ca unități "sensibile", putem aplica metoda cæteris paribus. Or, dacă media elevilor "duri" este într-adevăr de 3,7% în gimnaziile din eșantion, și mai remarcabilă este marea diversitate a situațiilor. Dacă luăm extremele, gimnaziul nr. 16 ar cuprinde un "nucleu dur" de aproximativ 1% din elevi, în timp ce în gimnaziul nr. 11% acesta ar fi de ordinul a 10,9%: de unsprezece ori mai mare, cu rate de semnificativitate care nu lasă loc de
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
clar delimitat ideologic Franța anilor '80 cunoaște transformări ale celor două familii politice majore, de stânga și de dreapta. Dacă până atunci stânga identifica regionalismul drept ideologie de dreapta sau (cu precadere în timpul celui de-al doilea razboi mondial) de extrema dreapta, în anii '80 se petrece o relativa apropiere conceptuală între cele două tradiții politice cu privire la regionalism 1. Dacă stânga se apropie și se deschide față de regionalism din perspectiva gestiunii eficace a administrației publice locale, dreapta politică redescoperă virtuțile regionalismului
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Război Mondial, Franța a fost ocupată (de germani în Franța continentală și de italieni în Corsica), mulți regionaliști și naționaliști s-au raliat fie mareșalului Pétain, fie naziștilor și fasciștilor, în funcție de simpatia lor politică. Chiar dacă ultima grupare de colaboratori de extremă dreapta era o minoritate restrânsă a întregii mișcări regionaliste, acțiunile acestora chiar au servit la discreditarea regionalismului politic după cel de-al Doilea Război Mondial, care va reînvia ca mișcare politică abia în anii '60. Dar aceasta este o istorie
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
egalității și justiției pe întreg teritoriul Franței. În plus, încă din secolul al XIX-lea, stânga a suspectat ideologia politică a regionalismului pe care a asociat-o cu partidele de dreapta iar, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cu extrema dreaptă. Dar acum, drept rezultat al acestei remedieri a propriei ideologii politice, a început să-și modifice fostele idei iacobine și să ia în considerare cererile formulate de regionaliști. Acest proces a fost susținut de faptul că cei din urmă
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de dezvoltare regională. Acesta este cu siguranță cazul Bretaniei în care există o tradiție care datează din anii 1950, înrădăcinată în tradițiile comunitare ale educației sociale catolice. Languedoc-Roussillon, pe de altă parte, este adânc împărțită politic (între stânga și dreapta/extrema dreaptă), între regiuni și departamente și orașe, și chiar între cele două grupuri minoritare lingvistice, occitanii și catalanii, care de obicei se află mereu în conflict. Și Corsica are o istorie plină de conflicte și diviziuni interne ce reprezintă un
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
importanța statului central francez, partidul este deschis atât spre descentralizare cât și spre integrarea europeană. Celelalte două partide se opun acestor tendințe și se definesc ca fiind "suveraniste". Pe lîngă aceste partide ale dreptei gauliste "clasice" se află mișcarea de extremă dreapta centrată pe Front National (FN), condus de Jean-Marie Le Pen, acum împărțită în două tabere rivale. Această mișcare împărtășește multe dintre ideile despre suveranitatea națională, la fel ca și dreapta gaulistă, la care mai adaugă o respingere a valorilor
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
atribuite, astfel ca cele bazate pe rasă sau origine, joacă roluri importante în determinarea poziției sociale a oamenilor în sistemele de stratificare închise și de aceea oamenii, în mod obișnuit, rămân în aceeași poziție socială întreaga lor viață. La cealaltă extremă sunt sistemele de stratificare deschise având rangurile cu granițe mai puțin bine definite și care pot fi trecute fără multă greutate. Există puține bariere în calea avansării și poziția socială este determinată în mare măsură de meritul și realizările individuale
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
dificil să fie estimat pentru societățile necotate. El este în general măsurat prin rentabilitatea cerută sau estimată de acționari sau investitori. Această rentabilitate variază în funcție de riscurile asumate. Pe piețele financiare, rentabilitățile obținute de investitori variază în funcție de riscurile titlurilor. La o extremă figurează titlurile fără risc precum obligațiunile de stat și la cealaltă, acțiunile a căror rentabilitate este în general superioară, căci ele încorporează o primă cerută de investitori pentru a remunera riscurile asumate. Măsura riscului unei investiții sau a unui plasament
PERFORMANŢA GRUPURILOR. Modele de analiză by Ioana VIAŞU () [Corola-publishinghouse/Science/201_a_434]
-
-i îndrumă poetului înălțarea către transcendență. Într-un alt roman al lui George Rodenbach, „Clopotarul” se menține ireconciliabilă antinomia angelic/demonic, cele două surori, iubite ale eroului principal (în ordinea experienței dinspre puritate spre iubirea pătimașă, malefică), rămân până în final extremele cele mai evidente, cuprinse în motivul romantic al dublului. Punctele forte de susținere ale „inovațiilor”, ale noii feminități din operele lui Boccaccio și Chaucer sunt explicitate în capitolele III și IV, care sunt reprezentative și prin titluri, fiind considerate foarte
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
conturat, rotund, care se revoltă contra unui sistem social inegal, constrângător, injust, dobândind astfel valențe pozitive” p. 16 și p. 57 pentru donnele angelicate). Viziunea asupra universului și a vieții, prezentată prin intermediul capodoperelor medievale, pune problema pendulării autorilor între două extreme, uneori misogini, alteori protofeminiști, dar dincolo de această ezitare, pe care doctoranda are dreptate s-o considere „aproape firească” (p. 4), în Povestirile din Canterbury, dar și în Decameronul se identifică o abordare complexă a personajului feminin. Ca idee generală se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
adresează iubitei cu termeni desprinși parcă din Cântarea Cântărilor.30 Tendința medievală de a aprecia sau a devaloriza rolul femeii se înscrie în rândul altor contraste și dualități specifice acestei epoci. Percepțiile medievale asupra femeii erau frecvent polarizate între două extreme, a laudei sau a condamnării, femeia era fie „hominis confusio”31, fie „sprijinul și raiul și plăcerea”32, așa cum apare definită în Povestirile din Canterbury. Accentele satirice se îmbină cu tonul laudativ, se merge de la panegiric până la invectivă directă. Sunt
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Chaucer, Povestirile din Canterbury, traducere de Dan Duțescu, studiu introductiv de Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Editura Hyperion, Chișinău, 1993, p. 241. 32 Ibidem, p. 379. 25 vedere care urma să fie dezbătut sub toate aspectele sale și de aceea era dus la extreme, punând în evidență astfel cultura și ingeniozitatea de a susține un argument, o evidență clară sau o autoritate a epocii.33 Scriitorii medievali cultivau simbolul și alegoria. De aici și preferința pentru personajele feminine care să reprezinte anumite virtuți. În
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]