6,056 matches
-
nu seamănă deloc cu Lodz. E prea multă zăpadă. O să murim de frig. —Uită-te la palmierii ăia. Ne trimit într-o junglă. Alunecau dintr-o parte în alta, arătând pe hartă și examinând atent pozele, descifrând semne familiare în fațada vreunei catedrale gotice, în numele melodios al unei străzi, în privirea satisfăcută a unei mulțimi de străini, până când un violonist care cântase într-un cvartet din Budapesta decidea că locul de origine al orchestrei din Philadelphia nu era un loc chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
femeie, înfofolită într-o pelerină și cu un batic pe cap, îi ocoli. Nici unul nu se uită la mine. Ușile întorceau fețe suspicioase spre stradă. „Vezi-ți de treabă“ plutea în aerul umed al dimineții. Eram departe de Indian Hills. Fațada de cărămidă roșie, brăzdată acum de dâre negre lăsate de ploaie, avea nevoie de reparații și o bucată de carton acoperea o gaură într-una dintre ferestre. Ușa grea de lemn se deschise ușor, deși, după cum arăta, credeam că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Începu să latre furios Într-o curte Întunecoasă. Fima Îl Întrebă speriat: — Ce s-a Întâmplat? Ce ți-am făcut? Apoi continuă ușor indignat: —Scuză-mă. Nu cred că ne cunoaștem. Își imagină ce se petrece În clipa aceea În spatele fațadelor clădirilor, În spatele jaluzelelor, ferestrelor și perdelelor. Un bărbat stă așezat În fotoliul său, În papuci, și citește o carte despre istoria barajelor. Pe brațul fotoliului se află un păhărel de coniac. Soția lui iese din baie, cu părul ud, rozalie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe care îl cunoscuse și Onkel Mendel, un loc golit de cuvinte. Dar existau și povești trăite personal, despre excursiile din Alsacia și din Breisgau, despre tancuri avariate, rămase în câmp, despre găurile de glonț și schijele de grenade pe fațadele caselor, despre gropile în formă de pâlnie căscate pe străzi, despre ruinele din jurul domului din Freiburg și mai erau poveștile despre Hans Hass, despre ochelarii lui geniali de scufundător cu care făceam cercetări în bazinul special amenajat pe coasta Mării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cafea și ceea ce ne lăsa cu adevărat cu gura căscată era că mama îl servea plină de amabilitate. Din trunchiul masiv al bărbatului ieșea un gât ca un soclu de beton pe care se afla o față, un fel de fațadă, simplă și ușor de deslușit, dezvelindu-și privirile din ochii săpați în orbite adânci. În jurul gurii se schița un zâmbet neschimbător; nu devenea nici mai accentuat, nici mai lejer, stăruind doar ca o aluzie, un semn inofensiv ca un tapet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
vrut să se ascundă sub ele. Pe urmă își ridica privirea și se uita prin parbriz - iar ochii lui larg deschiși pătrundeau în lumina cețoasă a străzii pe care venea un biciclist în întâmpinare; trotuarul se dădea în lături în dreptul fațadei unei clădiri joase, deasupra acoperișului plat se înălțau o macara și zidul curbat al unui siloz. Sări afară ca din pușcă, spuse: - Așteaptă! și o porni cu pașii lui lungi înspre intrarea principală de la capătul clădirii, iar eu stam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
chinuia pe el cât era ziua de mare, ce risca, ce greutăți avea de depășit. Și îl voia pe el, Erich Hackler. Nici familiile nu mai erau familii, ele nu-și mai țineau decât aparențele în poziție de drepți. În spatele fațadelor creșteau umbrele, deveneau tot mai lungi odată cu creșterea bunăstării, ura pândea în spatele regulilor profitului. Dar valorile călcate în picioare - căsătorie, morală și credința creștină - trebuiau cu orice preț ridicate din nou ca să se mențină drepte, așa cum fuseseră ferite și înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fără contracte, plăți fără dovezi, fără chitanțe și, în timp ce W. își dădea drumul întregii mânii acumulate, zâmbetul mic de pe fața lui Hackler se lăți o idee mai mult și dispăru apoi brusc, iar obrazul neted și îngrijit căzu ca o fațadă. Din spatele acesteia ieși la iveală o furie care îi îngheța trăsăturile, Hackler începu să urle ce-i venea la gură, vorbe pe care alții ar fi trebuit mai întâi să și le formuleze în gând; pleașca asta îi picase pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Ședeam la fereastra bucătăriei, tata, mama și cu mine, ne uitam la barele pe care se atârnau covoarele și la casa vecină, o casă de locuit cu două etaje și cu geamuri înalte, cum se construiau la începutul ultimului secol. Fațada ei simetrică, purtând patina intemperiilor și a vârstei, se ridica în spatele unor tufișuri sălbatice și al unui pâlc de brazi, fiind, de fapt, o priveliște odihnitoare pe care mama o iubea în mod deosebit, pentru că îi amintea un pic „de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
neapăsat de constrângerile impuse de bunicul, la fel cum pluteam pe atunci purtați de dragostea de viață, așa simțeam și acum o luminozitate și un aer ușor care ne înconjurau și își găseau expresia în casa cea nouă - care prin fațada de lemn vopsită în roșu avea un aer „scandinav“. Și iarăși și iarăși reveneam la fereastră, ne uitam în jos la câmpia care zăcea iarna neatinsă sub pătura ei de zăpadă. În vreme ce în S. mama își impusese o reținere atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
stai cât de târziu poți. Ieși cu Maria să beți ceva, undeva liniștit, nu? Nu tocmai. Se numea Kittenz. „Z“-ul ar fi trebuit să mă pună pe gânduri. La fel și inimioarele din neon roz cu care era decorată fațada. Și toate acele semne de exclamare de pe indicatorul imens care striga practic: FEMEI! INTRARE LIBERĂ! PRIMA BĂUTURĂ GRATIS! TRICOURI GRATIS! KARAOKE GRATIS! Am crezut că tipul de la ușă ne va ridica și ne va duce pe brațe până înăuntru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de la ferestrele din față. Imediat după Anul Nou Își făcu curaj și Închirie un apartament de la etajul al patrulea al unui bloc nou din South Kensington. Era o masă simetrică și frumoasă de cărămidă londoneză de un ocru pal, cu fațadele Îmbrăcate În piatră, ferestre În relief și balcoane cu balustrade delicate de fier forjat, amplasată la jumătatea lui De Vere Gardens, o intrare largă și liniștită, care dădea În Kensington Gore. Adresa avea o notă de distincție care Îl Încânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îl cuprinde depresia și Îi scrise lui Du Maurier, momindu-l să o aducă pe Emma la Veneția, În vacanță. În acest scop, exageră puțin farmecele aspectului său actual În scrisoare. „Vremea e strălucitoare - laguna sclipește și palatele vechi, cu fațade de marmură, te așteaptă nerăbdătoare“, scria el. Du Maurier Îi trimise ca răspuns o epistolă lungă, locvace, glumeț invidioasă. „Florența, Veneția - pentru mine cuvintele acestea sunt magice - Dar nu văd cum aș putea vreodată vedea ce reprezintă ele. Viața ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a anului, Parisul e un tonic neîntrecut. — Faptul că te-am Întâlnit aici m-a ajutat deja să Îmi revin, Henry, Îi răspunse ea zâmbind. Îi oferi brațul și ieșiră Împreună pe stradă. Ajunseră aproape imediat În Place Vendôme, cu fațadele ei elegante și coloana centrală uriașă, pe care se afla statuia lui Napoleon. — Știi că statuia e o copie, observă Henry. Comuna a dărâmat originalul În 1871. Înconjurară masivul monument, admirând basorelieful de bronz reprezentând scene eroice de bătălie, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
parte pe care Henry o cunoștea bine și unde se simțea ca acasă. Biblioteca municipală era după colț, În piața St James, iar clubul lui, Reform, la numai câteva minute de mers pe jos, În Pall Mall. Teatrul avea o fațadă georgiană elegantă, cu un portic cu pilaștri și, deasupra lui, un balcon unde spectatorii puteau lua o gură de aer În serile calde, Între acte. Oprindu-se să se uite În sus la clădire, Înainte de a intra, se gândi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Casa Semitecolo, din apropiere, cu speranța deșartă că, dacă ocupa același spațiu pe care Îl ocupase ea, va putea, cumva, să pătrundă În mintea ei. Zile Întregi bântui prin Împrejurimile Casei Semitecolo, uitându-se cu ochii mijiți de pe pontoane la fațada veche și decolorată, Întrebându-se dacă faptul că era Îndreptată spre nord, spre Canal Grande, rareori Încălzită de razele soarelui, nu contribuise cumva la depresia finală, letală a lui Fenimore, sau privind În sus de pe Ramo Barbaro, aleea Întunecoasă, strâmtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a fost acordată, nu fără oarecari eforturi, o viză pentru Polonia și când, călătorind de la Paris prin Varșovia, am ajuns la destinație pentru a căuta, în Gdańsk-ul ce creștea din ruine, urme ale orașului Danzig de odinioară și după ce, în spatele fațadelor în ruină și de-a lungul plajei Brösen, apoi la o masă de lectură din biblioteca orășenească, precum și în împrejurimile școlii Pestalozzi rămase în picioare, iar, la urmă, în sufrageriile a doi angajați ai poștei care supraviețuiseră - găsisem și auzisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
schimb școala și să merg zi de zi cu tramvaiul, linia cinci, din Langfuhr până în Danzig și, după școală, din orașul vechi înapoi în suburbie. Străzile înguste, cărămida roșie, Evul Mediu ce se lăsa bănuit dincolo de zidurile strâmbe și de fațadele cu frontoane, toate aceste lucruri pe care le oferea istoria în ipostază pietrificată aveau un efect, dacă nu atenuant, atunci totuși de distragere, cu atât mai mult cu cât, la Școala medie Petri, o profesoară de desen cu prenumele Lili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu toate astea, de-a curmezișul. După aceea trebuie să-mi extrag, din nișa de deasupra pupitrului înalt din sufragerie, chihlimbarul cel mai transparent ca să aflu cât de puțin fusese afectată credința mea în Führer, în ciuda unor fisurări verificabile ale fațadei, în ciuda vorbelor, din ce în ce mai multe, rostite în șoaptă și a frontului care se retrăgea pretutindeni, acum și în Franța. Să crezi în el nu solicita nici un efort, părea o joacă de copii. El a rămas teafăr și era ceea ce reprezenta. Privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de ruină și pe dărâmăturile aflate acolo au fost adunate rămășițele orașului: ornamente de frontoane din piatră, fragmente de plăci în relief, balustradele teraselor de pe străzile Brotbänken, Heiliger Geist și Frauen și ornamente baroce din granit. Frumoasa dantelură rămasă din fațada de la Artushof și tot ceea ce mai putea fi recuperat din mormanele de ruine ale orașului, fiecare bucată găsită a fost inscripționată cu grijă, numerotată și abia apoi pusă într-un teanc și depozitată pentru a fi folosită mai târziu. Ori de câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dulce-tânguitoare. Zîmbea fardat. O imagine care mi-a rămas. Curând după semnalul de încetare a alarmei am ajuns cu tramvaiul la o altă gară. Din nou, șiruri de case incendiate ardeau cu flăcări mari ce ieșeau prin găvanele ferestrelor. Iarăși fațade în ruine, străzi întregi care, în precedentele nopți de bombardament, arseseră până-n temelii. În depărtare, o hală de fabrică incandescentă, ca și când în interior ar fi fost luminată ca de sărbătoare. În zorii zilei, trenul spre Dresda era gata de plecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
est, în Silezia inferioară, unde era de bănuit că se afla frontul. Din Dresda nu m-am ales decât cu mirosul de ars și cu o privire prin ușa puțin crăpată a vagonului de marfă: între linii și-n dreptul fațadelor abia răcite se ridicau, în grămezi stratificate, snopi carbonizați. Unii din vagon bănuiau că erau cadavre închircite. Alții afirmau că văd nu mai știu ce. Ne-am certat pe tema asta, ascunzându-ne groaza sub mormane de cuvinte; așa cum ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
e un morman de dărâmături care o să mai fumege încă multă vreme, în care ruinele bisericii incendiate își așteaptă deja de pe acum fotografii a căror misiune e ca, înainte de planificata reconstrucție, să documenteze orice ciot de biserică, orice rămășiță de fațadă, pentru ca, mai târziu, clasele de elevi să recunoască... În minte, însă, imaginea neatinsă a orașului putea fi vizitată în continuare, turnurile încă mai puteau fi numărate de la stânga la dreapta. Nu lipsea nici un ornament de fronton. Drumurile până la școală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
datele de la poliție, prima localitate în care am locuit în libertate s-a numit Köln-Mülheim, un morman de ruine în care, în chip miraculos, mai supraviețuiseră ici și colo plăcuțe cu nume de străzi. Ele erau fixate de resturi de fațade sau atârnau, ca o săgeată care-ți arăta drumul, de stâlpișori ce se ițeau dintre dărâmături. Pantele grămezilor de ruine erau năpădite de flori de gura-leului care promiteau să-nflorească. Mai târziu, când bântuiam ilegal, asemenea unui câine, prin zonele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Mai mult om de afaceri decât maistru în ale meșteșugului, el a știut, puțini ani mai târziu, cu ajutorul unei firme de tăiat piatră pe care o cumpărase - în afara orașului, la Holthausen -, să ajute multe construcții noi să se doteze cu fațade de travertin și cu podele de marmură; ascensiunea lui rapidă la începutul miracolului economic ar fi o poveste în sine. Când am semnat contractul de practicant, firma lui Göbel mă atrăgea și din alt motiv: în afara salariului lunar, ridicol, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]