4,085 matches
-
Facerea, 3:17,18,19]; stigmatizarea constituie motivul însemnării distinctive a oamenilor deja căzuți în păcat, cu care Dumnezeu le va însoți destinul: Apoi a făcut Domnul Dumnezeu lui Adam și femeii lui haine de piele și i-a îmbrăcat" [Facerea, 3:1]; hainele de piele, semn al minciunii, se constituie ele însele în realități mistificatoare, pentru că au funcția de a acoperi o goliciune (trupească și sufletească) devenită deja rușinoasă; se ascunde aici, poate, întreaga încărcătură simbolică a aparent comunei constatări
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de pămînt, cu toată povara blestemului asociat; pentru că această pedeapsă este simbolică, ea nu trebuie considerată nici prea grea, nici prea ușoară, ci interpretată în termenii limbajului simbolic, căci: "Izgonind pe Adam, l-a așezat în preajma raiului celui din Eden... " [Facerea, 3:24]. "Căderea din rai" este, pe de o parte, atît o pedeapsă pentru minciuna protopărinților, cît și o măsură preventivă pentru ca aceasta să nu se instaureze definitiv la nivelul lumii edenice, concepute de Dumnezeu ca una dintre cele mai
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
agresiune reciprocă, așa cum rezultă din blestemul adresat aceluia care și-a "împrumutat" chipul lui Satan: "Dușmănie voi pune între tine și între femeie, între sămînța ta și sămînța ei; aceasta îți va zdrobi capul, iar tu îi vei înțepa călcîiul" [Facerea, 3:15]. O recuperare simbolică a pedepselor primite denotă că cel mai aspru dintre toți deși cel mai puțin vinovat a fost pedepsit Adam; probabil pentru că încă de atunci el purta, printre altele, și responsabilitatea faptelor Evei. Pentru Adam, consecințele
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
osînda diavolului" [1993: 93]. Cîteva nuanțe se cuvin să completeze, totuși, o atare opinie, avînd în vedere că: deși existența pomului vieții este consemnată explicit în textul biblic " Iar în mijlocul raiului era pomul vieții și pomul cunoștinței binelui și răului" [Facerea, 2:9] el nu a fost asociat cu nici o interdicție în mod anume formulată (cum s-a întîmplat în cazul pomului cunoașterii); o anume ambiguitate însoțește interdicția divină, avînd în vedere mărturisirea pe care Eva o face șarpelui: Numai din
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cum s-a întîmplat în cazul pomului cunoașterii); o anume ambiguitate însoțește interdicția divină, avînd în vedere mărturisirea pe care Eva o face șarpelui: Numai din rodul pomului din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: "Să nu mîncați din el... " [Facerea, 3:3]; or, în mijlocul raiului se aflau atît pomul vieții, cît și cel al cunoașterii binelui și răului; se pare că o predeterminare divină a însoțit orientarea primilor oameni către pomul cunoștinței, iar nu către acela al nemuririi; pe de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
acum nu cumva să-și întindă mîna și să ia roade din pomul vieții, să mănînce și să trăiască în veci!... De aceea l-a scos Domnul Dumnezeu din raiul cel din Eden, ca să lucreze pămîntul din care fusese luat" [Facerea, 3:22, 23]. Cît să fi durat "temporal" vorbind (să ne amintim, totuși, că timpul pe care noi îl cunoaștem nu caracteriza, pare-se, starea primordială) experiența edenică a protopărinților? Nu foarte mult, ar trebui să spunem în consens cu
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
spune că toate formele esențiale ale înșelăciunii, pe care o sociologie a minciunii le relevă la nivelul societății omenești, se regăsesc în arhetipala poveste biblică. Și, de la ea încoace, într-o mulțime de alte mituri ale minciunii; căci, așa cum mitul facerii lumii în cele cîteva zile cosmogonia biblică reprezintă arhetipul oricărei alte creații, așa și simbolistica păcatului biblic se regăsește cu aceleași conotații profunde atît în textele mitice, cît și în cele culte. Este suficient să ne amintim, în acest context
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fratele nu s-a sfiit să-l mintă sfruntat pe Dumnezeu, așa cum textul biblic povestește: Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Cain: "Unde-i Abel, fratele tău?" Iar el a răspuns: "Nu știu! Au doară eu sînt păzitorul fratelui meu?"" [Facerea, 4:9]. Și, începînd de aici, s-a însăilat o întreagă istorie a minciunii lumești, a cărei desfășurare nici astăzi nu s-a încheiat încă. * Deși ar putea să pară nefirească, afirmația că minciuna caracterizează esența însăși a ființei umane
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
să discute posibilitatea trimiterii unor misionari care să convertească acea populație la creștinism. Majoritatea alegoriilor au fost considerate mai degrabă produse ale imaginației decît ale istoriei. Argumentele care susțin adevărul propriu-zis al Bibliei se leagă mai mult de precizia relatării Facerii sau de vîrsta lui Matusalem decît de existența reală a Fiului Rătăcitor sau a Bunului Samaritean. Chiar colegii baptiști ai lui John Bunyan, din secolul al XVII-lea, așa puritani cum erau, par să fi fost dispuși să accepte faptul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fericită viața omului, deși i-ar fi stat în putință să o facă; Dumnezeu nu este deplin atotștiutor, pentru că el însuși este supus greșelii: I-a părut rău și s-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pămînt" [Facerea, 6:6]; Dumnezeu nu este atotputernic, întrucît se teme că Adam ar putea să devină asemeni Lui, cunoscător și nemuritor, motiv pentru care după ce l-a alungat din rai "a pus pe heruvimi și sabie de flăcări vîlvîitoare, să păzească
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
este atotputernic, întrucît se teme că Adam ar putea să devină asemeni Lui, cunoscător și nemuritor, motiv pentru care după ce l-a alungat din rai "a pus pe heruvimi și sabie de flăcări vîlvîitoare, să păzească drumul către pomul vieții" [Facerea, 3:24]; etc. Tuturor acestor "lecturi pe dos", forme ale îndoielii prin care minciuna însăși a pătruns în lume, le răspunde Thoma de Aquino, în Summa Theologiae, prin judecăți de o tulburătoare densitate și coerența logică, pe care din păcate
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
violența este atât otrava, cât și antidotul. Legătura dintre violență și stat este dezvăluită de Bradley Klein în genealogia statului ca subiect strategic. Scopul general a lui Klein (1994: 139), în Strategic Studies and World Order, este de a analiza "facerea și refacerea violentă a lumii moderne". Scopul lui mai restrâns este de a explica nașterea istorică a statelor ce poartă războaie. În loc să pornească de la asumpția existenței lor, așa cum fac realiștii și neorealiștii, Klein analizează modul cum apar în istorie unități
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a produce ceva în mod rațional (hexis tis meta logou poiétikè). O face în trecere, în Etica Nicomahică (cartea a VI-a, cap. 2), dar subiectul nu-l interesează. Teoria virtuții este importantă pentru el. Distinge cu grijă acțiunea de facere, morala de producție, iar technè este de partea inferioară, a facerii. Nici cel mai pragmatic dintre teoreticieni nu întârzie asupra subiectului. Să ne amintim, cu titlu de anecdotă, de Memorabilele lui Xenofon, unde îl vedem pe Socrate în vizită la
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
O face în trecere, în Etica Nicomahică (cartea a VI-a, cap. 2), dar subiectul nu-l interesează. Teoria virtuții este importantă pentru el. Distinge cu grijă acțiunea de facere, morala de producție, iar technè este de partea inferioară, a facerii. Nici cel mai pragmatic dintre teoreticieni nu întârzie asupra subiectului. Să ne amintim, cu titlu de anecdotă, de Memorabilele lui Xenofon, unde îl vedem pe Socrate în vizită la un pictor, Parrhasios, un sculptor, Cleston, și un armurier, Pistias, înșirați
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și rătăcire ("dăscăliță de eroare și falsitate"), dacă se îndepărtează de origine. Poate doar să ilustreze, ca mai târziu la Toma din Aquino, Ființa sau Rațiunea, adică ordinea naturală a lucrurilor. De unde primatul cunoașterii asupra acțiunii și al acțiunii asupra facerii. Mai bine să contempli cu mintea decât să faci cu mâinile, căci prin definiție este mai mult în modelul inteligibil, care poate fi văzut numai cu ochii minții, decât în copia lui sensibilă, statuie sau pictură, privită cu ochii de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ei mobile ale Eternității imobile. Noțiunea de operă ia avânt abia când existența, într-un anume fel, începe să preceadă esența. Atunci, și numai atunci, poate fi mai mult într-o operă decât în realizatorul ei, mai mult într-o facere decât în concepția care o autorizează. Atunci mâna devine "organ de cunoaștere". Iar omul, un creator posibil. Această răsturnare definește umanismul, care este de la sine un optimism artistic. Paradoxul fiind următorul: această naștere care istoric s-a numit "Renaștere", atât
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a bazat Leibniz atunci când a dezvoltat noi ramuri ale matematicii, cum este cea a numerelor binare. Orice număr poate fi scris sub forma unui șir obținut doar din cifrele zero și unu; pentru Leibniz, aceasta însemna creație ex nihilo, adică facerea universului din nimic mai mult decât Dumnezeu/1 și vid/0. El a încercat chiar să-i determine pe iezuiți să se folosească de această idee pentru a-i converti pe chinezi la creștinism.) Aveau să mai treacă mulți ani
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
conflictele legate de proprietate. Din păcate, capitalism ... înseamnă toate acestea. Și atunci rămâne speranța reformării aranjamentelor instituționale, a unor modificări culturale, a unor mentalități 124. Acum se vizează piața fără frontiere, statul planetar, societatea civilă mondializată, toate fiind în "durerile facerii". Fundamentele unității societale se bazează pe principiul binelui comun realizat prin exercitarea interesului individual, dar logica de fond continuă să fie cea a dezvoltării prin exploatarea naturii, pornind de la hipovalorizarea resurselor umane. Ar fi și calea care ține seama de
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
vicios" care leagă lipsa educației de nivelul de sărăcie 211). Funcționarea" sistemului educațional românesc a fost afectată de subfinanțare, de "reforme" și șocurile produse de "revoluție", "anomie socială", "mineriade", "restructurări" ale economiei, șomaj etc. Într-o societate în continuă (pre)facere, școala se regăsește cu greu, se erodează semnificația pe care o are învățătura, cartea, participarea școlară în special a persoanelor sărace scade (a crescut proporția celor care se retrag, abandonează școala înainte de a obține un certificat, o diplomă, a crescut
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
se văd. Mai cu seamă pe acelea pe care le vedem cu ochii minții trebuie să la socotim mai vrednice de credință de cât pe cele pe care le vedem cu ochii trupului”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omil. LXIII, V, în PSB, vol. 22, p. 298) „Dar eu socotesc și sfânta noastră credință ca fiind un fel de vedere, a inimii mai presus de toate simțirile și de toate înțelegerile, ca una ce întrece toate puterile înțelegătoare
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
ușă a tainelor”. (Petru Damaschinul, Învățături duhovnicești, cuv. 24, în Filocalia..., vol. V, p. 249) Puterea credinței „.... să ne fie atât de puternică credința noastră, ca și cum am și vedea înaintea noastră împlinite făgăduințele”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omil. XXXIV, V, în PSB, vol. 22, p. 11) ,,... nimic mai puternic decât credința”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cinci cuvântări despre Ana și Samuel, cuvântul I, în vol. Omilii și cuvântări despre educația copiilor..., cuvântul II, p. 29) „Și
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
încredere în Dumnezeu prin amândouă acestea. (n.s. 160, p. 95) footnote>. Și ceea ce e mai de mirare e că prin aceasta aștepta să fie părintele multor popoare. Căci Dumnezeu nu minte în această făgăduință”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, Cartea a Treia a Glafirelor la Facere, 3, în PSB, vol. 39, p. 95) „Uneori Domnul obișnuiește să pună la încercare credința noastră pentru ca ea să devină mai puternică și mai vrednică de slavă”. (Sf. Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
160, p. 95) footnote>. Și ceea ce e mai de mirare e că prin aceasta aștepta să fie părintele multor popoare. Căci Dumnezeu nu minte în această făgăduință”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, Cartea a Treia a Glafirelor la Facere, 3, în PSB, vol. 39, p. 95) „Uneori Domnul obișnuiește să pună la încercare credința noastră pentru ca ea să devină mai puternică și mai vrednică de slavă”. (Sf. Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea a II-a, A treia convorbire cu
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
acestei lumi și care depășește însăși lumea întreagă”. (Sf. Grigorie de Nyssa, Marele cuvânt catehetic sau despre învățământul religios, Preliminarii, în PSB, vol. 30, p. 286) „... Legea cunoștinței de Dumnezeu e sădită în noi”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, cartea întâia, 2, în PSB, vol. 39, p. 21) „Căci deși sunt corupți și nu se vede la închinătorii idolilor cu adevărat cine este Făcătorul tuturor (cu toate că au ca scop să-l străvadă pe El), totuși lucrează în ei o
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
lucrează în ei o lege naturală și necesară și îi mișcă o cunoștință spontană ca să trebuiască să cugete, la ceea ce e neasemănat mai înalt și mai bun decât cele ale noastre, adică la Dumnezeu”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, cartea întâia, 2, în PSB, vol. 39, p. 21-22) „Iar cel necredincios și fără grijă, va fi îngâmfat și batjocoritor<footnote Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Se afirmă mereu că, credința e și un efort care se opune negrijii și mândriei. (n.s.
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]