2,723 matches
-
noimă, un vis fără cheie: „Le français langue étrangère n'est qu'un succédané du français tout pur. C'est un artefact qui, moyennant diverses voies et façons d'apprentissage, tend à se confondre au modèle dont il est le fantasme. Expérience inquiétante de la différence et de l'altérité, elle est aussi l'expérience radicale de limite au-delà de laquelle on retrouve le sourire à la fois tendre et ironique de la langue maternelle et celui rêveur et quelque peu hautain du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
acestui mare pictor și un motiv suficient de puternic pentru orice colecționar serios de artă de a nu rata ocazia rarisimă să o cumpere, acum și aici. 8. În timp, o neliniște fără obiect lăsase locul unei neliniști bântuite de fantasme. Când anume, nu putea spune cu precizie. Exista cu siguranță o barieră fluidă Între cele două perioade ale vieții sale, un loc unde lucrurile se despart, dar se și amestecă asemenea apelor dulci și sărate la vărsarea fluviilor În mări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ora 18.00“. Cuvintele scrise de mână păreau amenințătoare. Lee nu se prezentă la serviciu la ora opt. Am stat timp de-o oră la biroul meu, închipuindu-mi-l neliniștit din pricina eliberării lui Bobby De Witt, prizonierul propriilor lui fantasme, acum, că i se luase cazul Dalia și izbăvirea nu mai era posibilă. De dincolo de glasvandul biroului procurorului l-am auzit pe Loew lătrând și pledând la telefon în fața redactorilor de la The Mirror și Daily News. Se zvonea că fițuicile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe care Esau trebuie s-o fi simțit și recunoștea în sinea lui că, dacă ar fi fost în locul lui, ar fi scos de asemenea pumnalul și l-ar fi urmărit pe trădător. Iacob era bântuit în acele zile de fantasma unui frate răzbunător și îl descria ca atare copiilor și Leei, Rahelei și Bilhei, în timpul nopților cu ele, pentru că în ultimul timp își punea cortul în fiecare seară, ca să se poată bucura de liniștea pe care i-o aducea câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că vara era pe trecute. Vara s-a terminat acum ceva timp și nu mai vine înapoi. A plecat pur și simplu, nu mai e. Bau, bau, spiridușii din basm, spânii sunt răi, atunci chem licuricii să mă înveselească. Văd fantasme splendide răsucindu-se împreună cu ele însele, făcând piruete, cu tocurile de cristal pășind pe scena de marmură lucioasă. Ele mi-au șoptit o poveste. Erau singure, înconjurate de copaci, copaci situați printre întuneric întunecat. Cine mi-a spus cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Toole, părăsită de dragoste chiar în momentul când i se dăruise. în fața lor, K și orice-ar fi adăpostit el. între ele două: povârnișurile neprimitoare și Pădurea din Calf. Ce-l mâna pe Vultur-în-Zbor să-și continue drumul era doar fantasma Prepelicarului din mintea lui, plecând de lângă el, mână-n mână cu domnul Sispy cel fără chip. Și-ar fi dorit să știe ce-l mâna pe Virgil Jones. Un vuiet ușor îi răsuna în cap. Avu impresia că devenea tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
chem din lună Pe-acea parte iubită a sufletului meu Și ea venind prin noapte ca o rază de soare Coboară pe-a mea frunte nebună visătoare, Pîn-se preface-n chipul ce l-am visat mereu. Nu e vre o fantasmă nebună și deșartă, E o făptur-aievea, cu gând din gândul meu, Dintr-un noian de raze am întrupat-o eu Și inima-mi o chiamă, gîndirea-mi o desmiardă Și sufletul din mine e și sufletul său. Tot ce-am gândit
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lor splendoare. Prin codrii lor, prin șesurile crețe, De-a vântului suflare-mbălsămată, Din munții-n nori și prin pustii mărețe, Urbile-antice strălucind s-arată Și albe par și mitice - cu basme Urieșești e țara presărată. Și norii spânzură pe cer, fantasme De foc și aur ce-n oștiri se-nșiră, Codri se plâng și marea doarme-n spasme. Ajung la țărm - se-ndoaiă ca o liră Cu valuri înstrunită-n lunge rânduri, Un mic liman, ce raze blând respiră. Corabiei apusene grea de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vălul meu ți-l dau - pe față "Să-l pui, s-acoperi ochii tăi de ghiață, Ca nu cumva să se topească iute "De a privirei ei tiranică dulceață". Mă sui și plec... o umbră sunt din basme 50Și o fantasmă sunt între fantasme, Prin mâna mea de o ridic se vede Ca și prin corpul străveziei iasme. Din ce în ce cu toții se apropii. Grădini lucesc și flori creșteau cu snopii Iar roua curge în briliante umezi - Din crengi de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-l dau - pe față "Să-l pui, s-acoperi ochii tăi de ghiață, Ca nu cumva să se topească iute "De a privirei ei tiranică dulceață". Mă sui și plec... o umbră sunt din basme 50Și o fantasmă sunt între fantasme, Prin mâna mea de o ridic se vede Ca și prin corpul străveziei iasme. Din ce în ce cu toții se apropii. Grădini lucesc și flori creșteau cu snopii Iar roua curge în briliante umezi - Din crengi de arbori luminează stropii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
M-aș arunca - un demon - să cad o vecinicie, "Deapururea și singur deșertul să-l despic. Iar dacă liberate planetele cu-ncetul "Ar reintra în viață în vechile lor legi, "Ființele lor nouă priveasc-atunci cometul, "Neliniștind cu sboru-i veciile întregi. "Fantasmă nesfârșită și totuși diafană "Din lume exilată neaflând limanul său, "Demon, gonit de-apururi de ordinea tirană - Acela să fiu eu. - "Să faci minuni? Nu-i asta. Nu mă-nțelegi, iubite" Pe creștetul lui mândru ea mînile și-a pus. "Sunt
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și isvoare, Vuind aude împrejuru-i vântul Samum, ce-n gură-ntuneca cuvântul, Și volburi de nisip rotind în aer Cu ceru-ntunecat uneau pământul. Prin volburi repezi și prin vânt fierbinte Sbura pe-un cal arab mereu nainte Ca o fantasmă albă a pustiei: Era femeie ce-și ieșea din minte. Căci volburi de nisip o-mpresurară Și calul ei în loc l-împiedecară, Iar ea țipa cu un copil în brațe Chemând pe-Ali în ajutor să-i sară. Cum volbura-mprejuru-i se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dintre marile mize ale dandy-ului e tocmai eleganța. Și totuși, freneticii se apropie de dandysm prin aroganța lor afișată. Chiar dacă mor de foame, asemenea asceților, ei au forța de a sfida o lume. Marginali absoluți, se refugiază În propriile fantasme și În paginile unei literaturi „negre”, Îmbibată de fantastic, de voluptatea răului și morții, amestec ciudat de grotesc și sublim. Așa cel puțin Îi descriu istoriile literare. Care să fie Însă legătura dandy-lor cu toți aceștia? În primul rând, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
textele dramatice bântuite de personaje dandy sau În confesiunile unor dandy celebri, oglinda apare nu pe puține ori ca loc privilegiat, hiper-speculat de către literați, În care se produce marele transfer: ea devine „spațiul unde subiectul se deghizează și intră În legătură cu fantasmele lui”1. Autoarea acestei fraze, Sabine Melchior-Bonnet, dedică În Istoria oglinzii un mic capitol dandy-ului Narcis. În afara unor minime referiri la dandysmul istoric, ea Își ilustrează teoria cu exemple extrase strict din literatură. Așadar, dintr-o producție imaginară. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ale acestora ajung chiar să se răstoarne, nu-i greu de Înțeles de ce dandy-ul e atras deseori de amazoană (fie ea și „arhetipală”). Nostalgie a unității (androginice) pierdute? Recuperare a dublului? Bisexualitate stilizată? Fenomen compensatoriu? Proiecție (În sens freudian)? Fantasmă? Stau așadar față În față, din reciprocul imbold spre ceva cunoscut din fiecare, dar și fundamental diferit, știind sigur că nu se expun fatalității pasionale dintre un bărbat și o femeie, amazoana și dandy-ul. Pentru că bărbătoaselor făpturi le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Înțelegeți? N-am crezut un cuvânt. Am crezut doar... că totul e o poveste... și că doar povestea e... reală... (Pauză; fiecare din ei rămâne țintuit de propriile sale gânduri; ȘEFUL GĂRII își alungă printr-o mișcare a capului toate fantasmele și reia.) ȘEFUL GĂRII: Știți, în gara noastră.. În această singurătate... orice poveste devine monstruoasă... se întinde, se divide la nesfârșit, se amplifică, înghite totul, curge, ne pune cu genunchiul în pământ... Înțelegeți? Aceste povești... vin... vin așa... din aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
adânc adevăr grăiește Înțelepciunea milenară a poporului român: nu da, Doamne, omului cât poate să ducă! N-are a face că Tu, Doamne, nu mai exiști și că Ți-au luat locul niște oameni de știință nebuni care Își experimentează fantasmele pe cobai umani. O umanitate de grad secund, sigur că da, ei și? Asta n-o face absolut deloc imună la suferință, la singurătate și la durere. Dimpotrivă. Nu știu exact de ce nutream convingerea că avalanșa de informații incredibile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
iotă din fantasmagoria franco-română debordând de substituții de persoane, de coincidențe și de manuscrise purtătoare de taine pe care mi-o servise Eveline. I-am și spus-o. Mi-a răspuns evaziv: „Diferența dintre un adevăr la Îndemâna tuturor și o fantasmă este că adevărul fantasmei nu e la Îndemâna tuturor”. Am ridicat din umeri. Lumea În care trăiam eu evolua În cadre normale, fără coincidențe stridente și enigme de familie cu frați regăsiți după patruzeci de ani, așa, ca să moară Dumas de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
debordând de substituții de persoane, de coincidențe și de manuscrise purtătoare de taine pe care mi-o servise Eveline. I-am și spus-o. Mi-a răspuns evaziv: „Diferența dintre un adevăr la Îndemâna tuturor și o fantasmă este că adevărul fantasmei nu e la Îndemâna tuturor”. Am ridicat din umeri. Lumea În care trăiam eu evolua În cadre normale, fără coincidențe stridente și enigme de familie cu frați regăsiți după patruzeci de ani, așa, ca să moară Dumas de ciudă. Eram un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
la Statutul Centrului, un mod păgubos de a pierde timpul cu prostii. Nu mi-a cerut-o. N-avea cine - Încă nu mă decisesem dacă să-i Împărtășesc lui Roger Howard marea mea descoperire, iar Eva era prea excitată de fantasmele ei. Se văzuse asta și din graba cu care mi-a bătut la ușă Înainte de ora stabilită. Dacă nerăbdarea ei ar fi fost mai mare cu numai câteva minute, nici nu m-ar fi găsit În cameră. Abia am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
religiei, pe de altă parte. Am amintit acest lucru doar pentru a putea arăta că omul, chiar și cel mai areligios, mai păstrează încă în adâncul ființei sale un comportament orientat religios. Însă "mitologiile private" ale omului modern, visurile și fantasmele sale nu se pot ridica la regimul ontologic al miturilor, pentru că nu au fost trăite de omul total, și nu transformă o situație particulară în situație exemplară. De asemenea, neliniștile și frământările omului modern, experiențele sale onirice ori imaginare, deși
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
evidente, cea mai mare era aceea de a nu ști când urma ultima treaptă. În vârful scării, ridicai automat piciorul la Înșelătoarea chemare: „Treaptă“, și apoi, cu o senzație monumentală de panică plăcută, Îți contractai puternic mușchii, te prăbușeai În fantasma unei trepte, de parcă erai căptușit cu materialul infinit de elastic al propriei tale inexistențe. Procedeul de Întârziere a orei de culcare era uluitor de metodic. Este adevărat că acum toată treaba asta cu urcatul scării Îmi dezvăluie anumite virtuți transcendentale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
alte preocupări, ceva părea să se fi Întâmplat cu acele cuvinte pe care le adunasem deja: Își pierduseră strălucirea pe care o avuseseră Înainte de a fi Întrerupt. Mi-a trecut prin minte bănuiala că am de-a face cu niște fantasme. Din fericire, această licărire rece de luciditate critică n-a dăinuit. Înflăcărarea pe care Încercasem s-o redau s-a Înstăpânit din nou readucându-și mijlocul de exprimare la o viață iluzorie. Șirul de cuvinte pe care le-am trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Panică de animal proiectat dintr-odată în ceva cu totul necunoscut. Vertiginos se perindau în mine cele mai neobișnuite gânduri, spaime, zvârcoliri, n-aveam nimic de care să mă mai agăț, totul mi se părea halucinant. Realitatea stației devenise o fantasmă. Eram cu totul și cu totul în afara mea. Prima dată în viața mea trăiam spaima, certitudinea că nebunia există în Lume. Am crezut că Lumea a înnebunit, dar imediat mi-am spus că așa ceva nu se poate întâmpla, e prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și binecuvântare. Chinuitoare zădărnicie și minune mai presus de toate darurile Lumii, sufletul. Mă deprinsesem cu Vichi, cu gingășiile ei mărunte, cu mămoșenia ei, cu felul ei molcom de a nu mă lăsa de capul meu, de a-mi suporta fantasmele și încrâncenările. Durea fără ea și trupul. Dureau și gesturile părăsite. Durea renunțarea. Dar mai mult, mai adânc decât toate acestea, durea frica în care mă dezmeticisem. Mă pomenisem singur, rătăcind fără însoțitor, fără sfătuitor, fără alinător trupului meu prăbușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]