2,528 matches
-
lui Sarah, care dorește să devină faimos. Este foarte predispus la accidente, purtând nenumărate bandaje și fiind cel mai slab copil din cartier. Deși Jimmy are o personalitate delicată, acesta dorește să devină voinic. De două ori a elaborat două farse cu succes. Jimmy a arătat cât de atașat este de Sarah, în momentul încercării îndepărtării acestuia de lângă ea. Mereu poartă un aparat dentar, din cauza unei farse cu o popică. Johnny (la sfârșitul episoadelor prezentat ca „Jonny 2x4”) este un singuratic
Ed, Edd și Eddy () [Corola-website/Science/308492_a_309821]
-
o personalitate delicată, acesta dorește să devină voinic. De două ori a elaborat două farse cu succes. Jimmy a arătat cât de atașat este de Sarah, în momentul încercării îndepărtării acestuia de lângă ea. Mereu poartă un aparat dentar, din cauza unei farse cu o popică. Johnny (la sfârșitul episoadelor prezentat ca „Jonny 2x4”) este un singuratic. Are un cap imens, fiind prins de nenumărate ori între crengi în timp ce urca în copaci. Vorbește mult, enervându-i pe ceilalți copii. Foarte rar este văzut
Ed, Edd și Eddy () [Corola-website/Science/308492_a_309821]
-
și Lee pe Eddy. Lee este cea care dă comenzi și ordine, celelate 2 executându-le. Fratele lui Eddy este un personaj menționat frecvent în episoade, în special de Eddy. Era descris ca fiind o persoană foarte "cool", maestru în farse și înșelătorii, a fost un personaj doar menționat până într-un episod special. La prima vedere era exact așa cum era descris, dar în realitate era o brută care își chinuia fratele mai mic fără milă. Acesta lucra în parcul de
Ed, Edd și Eddy () [Corola-website/Science/308492_a_309821]
-
Statele Unite. În 1930 a plecat la Havana, unde a scris o parte din operele sale „"Así pasen cinco años"” și „"El público"”, iar în același an s-a întors la Madrid. Acolo a aflat că se va pune în scenă farsa sa „"La zapatera prodigiosa"” („"Pantofara prodigioasă"”). În 1931 a fost instaurată a doua republică spaniolă, iar Don Fernando de los Ríos a fost numit Ministrul Instrucțiunii Publice. García Lorca a fost numit codirector al companiei statale de teatru „"La barraca
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]
-
drama modernistă (folosirea versului), de teatrul lui Lope de Vega (folosirea calculată a cântecelor populare), de cel al lui Calderón (sfâșierea tragică, alegoria) și de tradiția spectacolelor de păpuși. Creația dramatică a lui Lorca poate fi grupată în patru categorii : farse, comedii „"nereprezentabile"” (conform autorului), tragedii și drame. Dintre farsele scrise între 1921 și 1928 se remarcă „"La zapatera prodigiosa"”, în care atmosfera andaluză ajută la intensificarea conflictului cervantesc între imaginație și realitate, precum și „"Amor de don Perlimplín con Belisa en
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]
-
Vega (folosirea calculată a cântecelor populare), de cel al lui Calderón (sfâșierea tragică, alegoria) și de tradiția spectacolelor de păpuși. Creația dramatică a lui Lorca poate fi grupată în patru categorii : farse, comedii „"nereprezentabile"” (conform autorului), tragedii și drame. Dintre farsele scrise între 1921 și 1928 se remarcă „"La zapatera prodigiosa"”, în care atmosfera andaluză ajută la intensificarea conflictului cervantesc între imaginație și realitate, precum și „"Amor de don Perlimplín con Belisa en su jardín"”, un ritual complex de inițiere în dragoste
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]
-
și muzică de cameră. O primă operă, „Demetrio e Polutio”, începută acum, va fi terminată abia în 1812. Nu și-a încheiat studiul contrapunctului și al fugii, deoarece a primit o comandă de la „Teatro San Mosè” din Veneția pentru o farsă muzicală, „La Cambiale di Matrimonio” („Polița căsătoriei”). Stilul „rossinian” se conturează de la început, de la vârsta de 18 ani. El compune cu o extremă ușurință lucrări dintre cele mai diverse. Astfel, într-un interval de circa 17 ani, el va oferi
Gioachino Rossini () [Corola-website/Science/307522_a_308851]
-
1818), „La Donna del Lago” (1819), „Semiramida” (1823), care este ultima dintre marile opere compuse pentru scenele italiene. La Paris, va realiza înca o opera-buffa în limba italiană, apoi va scrie în franceză, „Siége de Corinthe”. Ultimele doua opere, o farsă, „Contele Ory” (1828) și o dramă istorică, „Wilhelm Tell” (1829) sunt compuse direct de pe librete franceze. Ultima sa compoziție, în care se simt totuși câteva slăbiciuni, îi aduce propuneri materiale seducătoare, dar care nu se vor împlini. Bolnav, epuizat psihic
Gioachino Rossini () [Corola-website/Science/307522_a_308851]
-
și îngăduitor, dar nu pare deloc convins de constantă și fidelitatea în dragoste a celor două logodnice, a femeilor în general. Discuția celor trei este gata să se transforme într-o ceartă serioasă, cănd Don Alfonso, pus pe glume și farse, ca de obicei, propune o soluție rezonabilă. Vor face un pariu: dacă într-un timp stabilit cele două logodnice se vor dovedi credincioase și incoruptibile, Don Alfonso va plăti prietenilor mai tineri o pungă cu țechini de aur. Dacă nu
Così fan tutte () [Corola-website/Science/307539_a_308868]
-
lucrurile mai ușor, încercând să nu facă o tragedie din această întâmplare. Fiordiligi, logodnică lui Guglielmo, care fusese mai fermă și mai greu de convins, se lasă până la urmă și ea cucerita de insistențele tandre ale lui Ferrando. Și pentru că farsă să aibă un punct culminant, Don Alfonso pregătește numaidecât celebrarea căsătoriei dintre cele două surori și noii lor pretendenți. Este adus notarul, care întocmește actele așa de bine, încât nimeni nu-și da seama că este tot Despinetta travestita. Dar
Così fan tutte () [Corola-website/Science/307539_a_308868]
-
ce par a fi prizonierii lui Coppélius. Speriată de tot ceea ce vede, Swanilda vrea să fugă. Dar, deodată, o zărește pe cea pentru care venise aici, Coppélia. Swanilda se îmbracă în hainele acesteia, din dorința de a-i juca o farsă lui Coppélius. În acel moment, în laborator intră Coppélius care îl trage după el pe Franz. Acum băiatul se află în puterea magicianului, care îl adoarme, hipnotizându-l. Coppélius trebuie să se pregătească pentru întâlnirea cu femeia perfectă. "Servitorii" săi
Coppélia () [Corola-website/Science/307538_a_308867]
-
Pasquale se lasă ușor cucerit de purtarea sfioasă și frumusețea ale tinerei "Sofronia", în realitate frumoasa Norina. În contractul de căsătorie ce se încheie pe loc, bătrânul trece jumătate din averea lui pe numele soției sale. Lămurit de Malatesta despre farsa ce se pune la cale, Ernesto acceptă să fie martor al falsei căsătorii. El se va bucura de o atenție deosebită din partea "mătușii" sale care, spre stupefacția lui Don Pasquale, îl alege drept însoțitor pentru plimbări. Disperat și neputincios, Don
Don Pasquale () [Corola-website/Science/307544_a_308873]
-
și își fac jurămintele de credință. Don Pasquale iese din ascunzătoare. Norina însă este singură. "Întâmplator", Ernesto se află prin apropiere. Exasperat, Don Pasquale acceptă căsătoria nepotului său cu frumoasa Norina, în schimbul despărțirii de îngrozitoarea lui soție. Este momentul ca farsa să ia sfârșit. Norina își dezvăluie adevărata identitate. Don Pasquale află cu satisfacție că, de fapt, căsătoria lui nu este valabilă. Și mulțumit, Malatesta ia parte la bucuria tinerilor.
Don Pasquale () [Corola-website/Science/307544_a_308873]
-
1968. Acțiunea se petrece în ultima zi a anului 1870 și în noaptea de revelion 1870-1871, în castelul austriac Weinberg. În casa familiei Eisenstein se întâlnesc câteva din personajele principale. Dr. Falke, prietenul domnului Gabriel Eisenstein, pune la cale o farsă, pentru a se răzbuna pe Gabriel, pentru o poveste mai veche, când acesta, după un bal mascat, l-a lăsat pe Falke beat într-o grădină publică, îmbrăcat în costum de liliac, spre batjocura mulțimii, motiv pentru care lui Falke
Liliacul () [Corola-website/Science/307563_a_308892]
-
de Dr. Falke. Hotărârea este luată: va merge la bal, cum i se sugerează în scrisoare, pentru a vedea unde-și petrece Gabriel prima noapte de arest. La balul Prințului Orlofsky, în noaptea de revelion, încep să apară personajele din farsa organizată de Falke, care-l asigură pe prinț că se va distra copios. Adela, îmbrăcată cu rochia stăpânei, află de la sora ei Ida că nu aceasta a invitat-o la bal. Eisenstein, prezentat ca Marchiz de Renard, trebuie să facă
Liliacul () [Corola-website/Science/307563_a_308892]
-
teatral, din care făcea parte și I.L Caragiale, trecându-l la 17 martie 1901 în rândul societarilor, ceea ce înseamnă o consacrare. Pe scena Teatrului Național din Capitală interpretează, de-a lungul unui deceniu, o întinsă gamă de roluri, de la farsă și vodevil până la drama zguduitoare (Shylock din "Neguțătorul din Veneția" de Shakespeare, Cezar din "Ruy Blas" de V. Hugo, Ștefăniță din "Viforul" de Delavrancea etc.). Începând din toamna lui 1911, crizele nefritice încep să i se repte din ce în ce mai des, uneori
Petre Liciu () [Corola-website/Science/307578_a_308907]
-
Docil și tenace, tânărul Florimond învăța istoria, filozofia, literatura și poezia, studiind în același timp sârguincios muzică - teoria, armonia, contrapunctul, orchestrația, pianul, orgă. Câstigându-și existența că organist la diferite catedrale din Paris, Hervé începe să compună vodeviluri, opere-buffe, pantomime, fantezii, farse, balete, balete-pantomimă, operete, cântece, romanțe, muzică de café-concert, muzica religioasă (messe, cantate), muzica simfonica etc. La vârsta de 17 ani, în 1842, compune primul vodevil - „L’Ours et la Pacha” - că până la sfârșitul vieții să lase posterității un număr imens
Florimond Ronger (Hervé) () [Corola-website/Science/307650_a_308979]
-
combinată a tuturor companiilor fondate de afiliați ai MIT ar fi identică cu o ipotetică economie a lumii care ar fi situată pe un remarcabil loc 24 între economiile statelor reale ale timpului,) și nonconformism (practica comună de a construi farse elaborate sau hacking, care au adesea note anti-autoritare).
Massachusetts Institute of Technology () [Corola-website/Science/306807_a_308136]
-
îndrăznise aici chiar mai mult decât cu "Orfeu", o față bisericească apare coruptă și nu mai ține seama nici măcar de aparențe, regii Eladei sunt caracterizați drept o tagmă de netoți. Căsnicia lui Menelau cu Elena se dovedește a fi o farsă în care fiecare dintre protagoniști este conștient aproape în mod tragic de rolul pe care trebuie să îl joace. Mascarada din "Orfeu" nu se regăsește aici, un personaj ca Oreste își revendică de pildă cu brutalitate, fără menajamente, dreptul asupra
Frumoasa Elena () [Corola-website/Science/306878_a_308207]
-
Nică îngurgitând tot laptele lăsat la smântânit de mama sa, și încearcând să transfere vina pentru aceasta asupra legendarilor strigoi, și enervându-l pe Chiorpec ciubotarul până când acesta îl pedepsea mânjindu-l pe față cu dohot. Vara, băiatul plănuiește o farsă pentru a fura cireșe de la unchiul său și intră în livada acestuia sub pretextul că și-ar cauta vărul. Surprins de mătușa sa și alergat printr-un lot de cânepă, el reușește să scape atunci când urmăritoarea rămâne încurcată între plante
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
de lângă oraș, escapadele lor fiind punctate de gesturi licențioase, flirturi și chiar furturi din prăvălii. Scriitorul menționează în treacăt și o relație a sa cu fiica unui preot, care devine prima sa iubită. Povestirea lui Creangă se concentrează și pe farsele jucate de el și de alții, ca pedeapsă pentru prietenii despre care credea că nu împart merindele pentru Crăciun. Aceste farse se folosesc de „poște”, instrumente anume făcute pentru a arde degetele de la picioare ale victimei în timpul somnului; utilizarea lor
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
relație a sa cu fiica unui preot, care devine prima sa iubită. Povestirea lui Creangă se concentrează și pe farsele jucate de el și de alții, ca pedeapsă pentru prietenii despre care credea că nu împart merindele pentru Crăciun. Aceste farse se folosesc de „poște”, instrumente anume făcute pentru a arde degetele de la picioare ale victimei în timpul somnului; utilizarea lor face ca victimele să plece din casă una câte una. Ultima asemenea încercare conduce totuși la o ceartă între cele două
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
secolului al XIX-lea, participă la liturghie, dar nu încurajează bigotismul soției sale”. Bătrânul anonim care îl păcălește pe Nică eliberându-i pupăza, scrie Constantinescu, este una dintre acele figuri care, pentru a-l educa pe tânărul Creangă, recurg la „farsă” în detrimentul unei predici moralizatoare. Alte figuri pe care comentatoarea le consideră relevante pentru o asemenea analiză sunt Chiorpec ciubotarul, moș Bodrângă și acele femei bătrâne care vindecă prin leacuri băbești. Descrierea de către Ion Creangă a vieții de la seminar și a
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
un aspru critic la adresa evreilor (el însuși fiind de descendență evreiască), primele sale declarații în acest sens fiind făcute în 1961. A negat Holocaustul, și-a anunțat intenția de a demasca crimele evreilor și a susținut că Statele Unite sunt o „"farsă controlată de evrei ticăloși, circumciși, murdari și coroiați”. La câteva ore după atentatele din 11 septembrie 2001 a declarat la un post de radio din Filipine, că „"aceasta e o veste minunată"”, continuând cu critici la adresa politicii SUA în Orientul
Bobby Fischer () [Corola-website/Science/307914_a_309243]
-
primelor gospodării agricole colective și care a cunoscut o largă răspândire la vremea respectivă. Schița "Memoriile agentului Teică Pasăre" (1951) este construită sub forma amintirilor unui agent electoral din perioada interbelică. Este descrisă cu umor și cu o virulență satirică farsa alegerilor din timpul regimului capitalist. Volumul "De la potop încoace" (1958) grupează un număr de nuvele („La răzeși”, „A cincea roată de la căruță” etc.) care ilustrează aspecte ale instaurării regimului comunist în România, elogiind „beneficiile” acestora în comparație cu mizeria existentă în perioada
Valeriu Emil Galan () [Corola-website/Science/308318_a_309647]