2,714 matches
-
ecorseu. Dacă ar fi fost doctor În filologie și nu geolog, formula nu ar fi fost prea pretențioasă, ar fi putut spune că mecanismul fantasmării fusese declanșat de o admirație spontană și cinică În același timp față de sine, de o fascinație revulsivă fată de aceeași persoană, induse de prestigiul unei carisme pe care n-o avea, dar recunoscute, culmea, după cum Îi spunea Violeta, chiar de către Janis, În confesiuni Înecate Într-o irepresibilă nostalgie și consemnate cu precizie de către cronicarul anonim al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
1890, precum și stilul și animația popotei companiei de artilerie a nobilimii. Nimic din toate acestea nu face din el o persoană ieșită din comun. Însă, pe lângă livada lui miniaturală și sacră, avea și alte ciudățenii personale. Cea mai stranie era fascinația lui pentru filosofie. Ea ocupa cam trei sferturi din lecturile sale, majoritatea alese din marii filosofi germani și din pragmatiștii americani. Celălalt sfert era poezie, Însă din nou aproape exclusiv versuri romantice nemțești sau franțuzești, foarte rar englezești. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
urmărim cu cea mai mare atenție”. „Bine, bine, mă bucur”, mormăiam eu mulțumit. Le scânteiau ochii cum pomeneam de oglinzile strălucitoare, ca de bal, deh, fuseseră și ei tineri odată, sau de Bătrânul, care le inspira același sentiment tulbure de fascinație magică amestecată cu teamă. Uneori mă simțeam secătuit, nu mai știam ce să le spun. Atunci am înțeles cum devine uneori publicul, înfometat de poveste, un fel de Baal cartaginez. Zeul nu acceptă să taci după ce ai început să povestești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
reacție n-o prevăzusem. În zilele următoare m-au ocolit din nou și, treptat, a trebuit să înțeleg de ce: în ciuda asigurărilor mele, ei doreau să creadă că Bătrânul exista în sala cu oglinzi. Nu se puteau dispensa de el, de fascinația și de teama pe care le-o inspira imaginea lui. Era Dumnezeul lor, un Dumnezeu bolnav, șchiop, îmbătrânit, chinuit de gută și maniac, cu toate atributele unui idol local, unui vraci de care aveau nevoie și pe care vroiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
aminte că-i ziua mea de naștere, a rânjit și Fiona. A! Uite-o și pe Susan! Susan s-a târșâit către ele cu o mină intimidată. —Mamă, Doamne, Julia, ai niște prieteni atât de frumoși și de plini de fascinație. Mă simt ca ultima cerșetoare. —Ei, draga mea, nu arăți deloc ca o cerșetoare! Verdele te prinde de minune. —E una din richiile mele preferate. de mulți ani. După ce mersese cu ea la balul firmei lui Nick, Susan își dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ce ocupa aproape tot peretele din dreapta lui Vultur-în-Zbor. O singură privire către creatura pictată în culori impresionante a fost de-ajuns. Aceasta era pasărea Roc a lui Sindbad, pasărea Phoenix din mit: Simurgul însuși. Scârțâitul se dovedi mai puternic decât fascinația lui Vultur-în-Zbor. Prepelicarul trecu repede printr-o altă ușă, aflată la celălalt capăt al încăperii. Au urmat-o și ei imediat, pătrunzând într-o sufragerie electrizant de frumoasă, cu tapiserii vechi pe pereți și covoare vechi întinse pe podea. Farfurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
proprie și mă silea să mă supun dorințelor sale. Eul din mine era slăbit, vlăguit de șocul subsumării. Am rămas așa și m-am uitat la Trandafir, mult, foarte mult timp. Protuberanța de pe tulpină părea să exercite asupra mea o fascinație imensă, o atracție magnetică. Poate că partea de el din mine era cea care făcea asta. Deodată am apucat Trandafirul. De protuberanță. încăpea bine în mâna mea. Apoi am țipat. Și Media a țipat. Am țipat de durere. Ea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
egocentric, de o ambiție nesăbuită, Alcibiade rămâne În amintirea atenienilor drept bărbatul „cel mai neînfrânat și arogant”, „Îmbătat de putere”, „Îngâmfat de laudele ce i le aduceau nu puțini dintre cei puternici”1. De unde atunci faima sa peste veacuri? De unde fascinația exercitată cu precădere asupra lui Byron sau Baudelaire? Probabil că datorită firii sale de o nemaiîntâlnită suplețe, care-l face să Împrumute Întotdeauna, ca pe o mască, stilul celui din fața lui, pentru a-l cunoaște mai bine, ca În final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
să-l cravașezi În galop, a putea ține hățurile unui car de curse constituie și pentru antemergătorii dandysmului, ca și pentru viitorii mari dandy ai lumii, nu doar un lucru necesar, ci și de bon ton. Privită din acest unghi, fascinația paradoxală a efeminaților pentru modelul războinic ni se dezvăluie surprinzător. Nu Însă fără a ne lăsa să deslușim resortul său adânc, despre care vom povesti la momentul cuvenit. Să trecem acum Canalul Mânecii, În același sfârșit de veac al XVIII-lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sans-culottes. Arta stiletului mânuit cu diabolică plăcere și cu o desfătare de-a dreptul estetică se va transmite și ea, stilizată sau nu, atât dandy-lor reali, cât și celor deveniți personaje În veacul următor. După cum o altă ciudățenie a Muscadinilor - fascinația teatrului - anticipează gustul pentru spectacol al viitorilor dandy. Locurile predilecte de Întâlnire ale acestora sunt teatrele Feydeau, Montasier sau de la République. Pe urmele maestrului În arta oratoriei, Garat, ei pronunță plini de afectare, tot la al treilea cuvânt, incroyable!, fără ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cafenelelor pariziene, după cum contele d’Orsay, contele de Mornay, contele Wa³evski, Custine, Chateaubriand, Barbey d’Aurevilly contemplă, când mai rezervați, când cu Încântare, stilul high life al Londrei. Toți sau aproape toți depun mărturie În scris despre unul din polii fascinației lor - dandysmul. Memorii, jurnale, Însemnări de călătorie, pagini de eseu, romane Împânzesc epoca. Până și marele Brummell compune literatură (e drept, fără vreo strălucire): un vraf de scrisori (pierdute, cele mai multe), niște poeme, ba chiar un mic tratat despre arta veșmântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
exilat definitiv la Calais și mai apoi la Caen, din 1816 până la finele vieții (În 1831), vom Înțelege mai bine de ce relația subtilă dintre cele două mari puteri, Anglia și Franța, continuă - fie sub forma Înfruntării, fie sub cea a fascinației - până și pe scena dandysmului. După unii istorici, până pe la 1830, francezii par totuși să fie mai degrabă rezervați când vine vorba despre dandysmul englez, În ciuda strădaniilor unui grup restrâns de tineri bărbați de a-l imita. Să ne reamintim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sale - enumerate de Sartre - scot dandysmul În afara legilor comune, ca o instituție ciudată și, În același timp, Îi prescriu niște legi noi, implacabile, cărora li se supun toți cei odată acceptați În interiorul castei: gratuitatea, parazitismul, solidaritatea mecanică, de grup, indiferența, fascinația morții. Dar, după cum vom vedea, legile dandysmului sunt mult mai numeroase și mai nuanțate. Iar istoria sa, câtuși de puțin Încremenită. Alături de hoinar (le flâneur) și derbedeu, dandy-ul se opune din răsputeri unei lumi mediocre, a „turmei și riglei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
axiologică generală le produce au un spectru enorm: dispariția Încrederii În virtuțile rațiunii și ale științei, explozia iraționalismelor, a filosofiilor „neliniștii”, aventurii, disperării sau izolării, amoralismul, ruperea esenței de existență, exaltarea individualismului, dispariția entuziasmului moral, cultivarea apatiei, a epuizării nervoase, fascinația pentru stările morbide, pentru toate formele agonicului 1. Persoanele (reale sau fictive) care populează această lume „sunt de-a dreptul fascinate de viziunea apusului culturii, de spectacolul tuturor prăbușirilor, cu afinități și predilecții, uneori stranii, pentru stările de extenuare, degenerare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a baricadei În clipa când am Începe să facem bilanțul cuvintelor-cheie din arsenalurile acestora: hiperestetism, cultul formei, individualism, narcisism, spirit antiburghez, negativitate extinsă, gust novator cu forță de șoc, dar și blazare, stilizare a trăitului, predilecție pentru artificial, efeminare, devitalizare, fascinație a morbidului, suflu agonic. În Franța, euforia decadenților nu ține mai mult de un deceniu. Poate nici atât. La finele anilor 1880, majoritatea autorilor din jurul lui Le Décadent părăsesc revista lui Anatole Baju și, În frunte cu Paul Verlaine, trec În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
-ntregul ascensiunea năprasnică a noului „profet al frumuseții”. La picioarele lui sunt America, Parisul și Londra, pentru că e profund fermecător, inteligent, cu o viață și o operă jucate mereu pe muchie, Într-o fragilitate ambiguă, suspendat Între frenezia trăitului și fascinația morții. Poemele sale, eseurile, romanul lui Dorian Gray (1890), piesele de teatru exercită asupra contemporanilor o seducție pe măsura autorului lor. Și totuși, ca mulți dandy celebri, ca eroii săi favoriți, Lucien de Rubempré și Julien Sorel, Oscar Wilde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cu totul impresionant. Auritele vremi când Lauzun, d’Eon, de Custine sau d’Orsay făceau ravagii nu doar În saloane, ci și pe câmpurile de luptă au trecut de mult. Și totuși, spiritul cazon exercită asupra bărbaților fragili, efeminați, o fascinație secretă. Care să fie cauza ce Îi Îndeamnă pe mulți dintre ei să se Înroleze voluntar, să plece pe front și chiar să se lase uciși ca niște adevărați eroi? Așa cum e descris de stereotipurile În vigoare, războinicul reprezintă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Guys, modestul și prolificul desenator, urmăresc predilecția acestuia pentru subiectele „de gen”, inspirate de ceea ce el numește „pompa vieții”, fie ea galantă sau militară. Invariabil Însă elegantă. „Pronunțata Înclinație a d-lui G.” pentru portretizarea militarilor poate deriva și din fascinația uniformei. Baudelaire nu uită să-l pomenească pe Paul de Molènes, unul dintre dandy-i reputați ai epocii pentru paginile dedicate cochetăriei militare. Ceea ce i-ar putea apropia pe militar și pe dandy, În afara grijii atente pentru ferchezuială (cu unica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
oroarea de „naturalețea” fiziologicului, a procreării, un narcisism exacerbat, masochismul voluptuos, reveriile pederaste, toate Îl definesc și ca dandy. Un dandysm ce se manifestă de timpuriu, Încă din adolescență, la Trinity College din Dublin și mai apoi la Oxford, prin fascinația declarată pentru estetismul lui Walter Pater și Ruskin, dar și pentru decadenții francezi, În al căror spirit crește. Se lansează eclatant În viața mondenă a Londrei, dar și la Paris, unde e văzut din ce În ce mai des. Își dobândește notorietatea nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
-ului față de tot ce e natural. Apartenența la specie Îl face indistinct, Îl aduce la un numitor comun. Deși, uneori, va fi atras de lumile „joase”, promiscue, triviale, mustind de instincte, chiar dacă le va frecventa cu un amestec ciudat de fascinație și oroare. Singular și singur tc "Singular și singur " Nu e greu de Înțeles acum de ce atitudinea narcisică, stimulând sentimentul unicității și diferenței, o atrage implicit pe cea solitară. „Dandy-ul trăiește În fața oglinzii pentru că Își supraveghează aparența, Își cultivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Întreabă, pe bună dreptate, Barbey d’Aurevilly. Sau, de altfel, orice tip de societate burgheză care vrea să Își stabilizeze statutul. O asemenea lume (dar și cea aristocratică În curs de dispariție) Îi Îngăduie pe dandy cu un amestec de fascinație și uimire amuzată, pentru că simte (dar și știe) că forța de contestare a acestora nu e devastatoare. Temeliile sistemului nu vor fi niciodată surpate de dandysm. „Revolta dandy-lor subversionează inutil regulile economiei burgheze, se joacă puțin și la fel de zadarnic cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Slăbirea vitalității (În majoritatea cazurilor), blocajele sexuale, teama de Îmbătrânire (lege căreia i se supun făpturile vii), dar și oroarea de a fi nivelat, adus la numitor comun cu vulgul prin forța incontrolabilă a naturii pot explica până la un punct fascinația dandy-lor pentru simulacru și artificiu. Iată-l pe Baudelaire denunțând naturalul și făcând apologia frumosului elaborat: „Revedeți și analizați ceea ce e natural: nu veți găsi decât grozăvenii. Tot ce e frumos și nobil e rezultatul rațiunii și al calculului”. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Împopoțonând un trup transpirat, În veșminte slinoase. Să fie atunci Tratatul de viață elegantă o revanșă? Tot ce se poate. Pentru că deslușim În cele câteva zeci de pagini un amestec bine distilat de ironie, când subtilă, când sarcastică, și de fascinație adulatoare. Ținta acestui vălmășag de sentimente este o lume fundamental străină lui, dar după care uneori tânjește și căreia Îi dă viață, ca nimeni altul, În romane, plăsmuind-o ca un adevărat demiurg. Fără a-i cere unui tratat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pantalonii liliachii ai lui Paul Bourget, veșmântul gris perle al lui Oscar Wilde, care iese În public ca un porumbel strălucitor, spre a pune astfel În valoare cenușiul mai Închis ca nuanță al rochiei iubitei moștenitorului regal, Lily Langtry. Aceeași fascinație pentru griuri se regăsește, de altfel, și la Robert de Montesquiou. „Conte, sunteți cumva În doliu?” e Întrebat celebrul dandy În timp ce se plimbă, Într-o zi de toamnă prin parc: „Oh, da... După frunzele moarte...”. Sau să pomenim costumele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cultul frumuseții gratuite, asemenea lui des Esseintes, vede Într-o zi În oglindă un chip de femeie războinică. Din acel moment, el Își simte amenințată Însăși esența, iar „protestul viril” se declanșează În forme tot mai ciudate. Spaima, dar și fascinația acestui feminin puternic Îi determină pe dandy să Îi caute compania, pentru a dezamorsa tensiunea. Sau - de ce nu? - pentru a o păstra În Întreaga ei provocare. Uneori, „noua amazoană” preia pieziș (În realitate, dar mai ales În arta de sorginte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]