3,967 matches
-
tot Zăgănescu. Să fi fost o rudă apropiată a eroului de acum 162 de ani? N-ar fi de mirare... Vrând să vorbesc la telefon cu dl. Popescu-Sireteanu, constat că nu răspunde. Fac apel la Serghei Coloșenco pentru telefonul mobil, felicit cu căldură pe sărbătorit, care îmi răspunde că e în tren și-mi transmite că mai târziu mă va suna domnia sa. La ora 19, mă sună de acasă de pe telefonul fix, mulțumindu-mi pentru telefonul dat pe mobil (era în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Luni, 18 octombrie, consemnam următoarele despre „Bat clopotele”: E o lectură fluentă, plăcută și interesantă, are multă documentație și foarte mare capacitate de a selecta esențialul. Cartea și autoarea merită cele mai bune și consistente aprecieri. Îi voi scrie autoarei, felicitând-o pentru această reușită - cam în genul recentei premiate Nobel pentru literatură - Herta Müller. Cred că și Maria Vera Willinger trebuie să primească o recunoaștere națională. În trei zile am parcurs întreg volumul - lucru rar ce mi s-a întâmplat
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
fapt ce mi-a produs o imensă bucurie, făcându-mi și promisiunea că-mi va trimite un volum din vasta operă a domniei-sale. în ziua următoare, 13 septembrie, ziua de naștere a maestrului, îmi fac datoria de inimă și suflet felicitându-l călduros și urându-i ca Pronia cerească să-i dăruiască ani cât mai spornici și o creație științifico-literară pe măsura dorinței și puterii sale de muncă. Autograful de la care pornesc mi se adresa astfel: „Domnului Alexandru Mănăstireanu, care cunoaște
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Mânăstireanu P.S. Scuză faptul că pagina care ar fi trebuit să fie ultima a acestei scrisori a devenit prima. O mică neatenție pentru care cer scuze. Același Mă adresez și Doamnei, tov. dvs. de viață, cu respectuoase sărutări de mâini - felicitându-vă pentru sărbătorile creștinești, dorindu-vă „Mulți ani” cu sănătate deplină și mult spor material și mai ales de ordin spiritual în „Anul Nou 2011”. Același A.M. Am amintit la locul cuvenit că, la începutul lui septembrie 2010, în urma vizitei
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
o familie cu mulți copii, dar și cu și mai multe greutăți și nevoi, dar tocmai acest cadou puțin dorit avea să contribuie la înveșnicirea familiei, prin prestigioasa activitate profesională și scriitoricească. Nebănuite sunt căile destinului unor oameni! L-am felicitat urându-i noi succese în activitatea de scriitor implicat activ în viața societății noastre. Aceleași urări mi-au fost transmise de către prestigiosul meu interlocutor. În noaptea ce-a trecut am visat că aveam brațele pline cu buchete de lăcrămioare pe
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
25 Decembrie 2010. Iată că am ajuns și la Crăciunul din anul acesta, deși am avut unele probleme de sănătate, oarecum inerente la un om de vârsta mea. E și ziua de naștere a prietenului prof. Niculae Stoica din Făgăraș, felicitându-l călduros la cei 87 ani împliniți astăzi. Suferind de o vreme, astăzi îl simt cu un tonus mult mai ridicat, semn al unei îmbunătățiri a stării lui de sănătate. Între noi e o prietenie foarte veche din vremea școlarității
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
număr de volume spre a le oferi Bibliotecii din Bârlad și unor persoane receptive. Această promisiune e un nou imbold pentru recenzia programată a fi publicată în proximul număr al „Academiei Bârlădene” pentru acest an 2011. Către orele serii am felicitat telefonic pe dl. prof. Vasile Cârcotă și ne-am antrenat într-o discuție frumoasă, elevată, de calitate. Mi-a mulțumit pentru ultimul volum primit recent de la mine. Se anunță încetarea din viață a muzicologului Marin Constantin, dirijorul și conducătorul Corului
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
adevărată și autentică Româncă. Amănuntele nenumărate și adevărata lor semnificație vor reuși să fie relevate de înșiși cititorii acestei valoroase opere literare, lansată aici, în Bârladul nostru moldav. Vineri, 7 ianuarie 2011. E Sfântul Ion și mi-am propus să felicit un adevărat Trio de Ioni: dl. prof. univ. Ion PopescuSireteanu, consăteanul meu I.N. Oprea, scriitor cu peste 20 de volume publicate, și colonel Ion Popescu din București, prieten adevărat de o viață. Primesc un telefon surpriză de la Doinița Pintilie (Trocinescu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
lasă-ne pe noi în pace, stricător de case ce ești! În momentul acela, doamna Reilly luase cu forța telefonul din mâna fiului ei. Sergentul se va bucura dacă-i va spune despre localul acela. Avea poate chiar să-l felicite pe Mancuso pentru că vine cu o asemenea informație. Se prezentă în fața sergentului și, dregându-și vocea, îi spuse: Mi-a vândut cineva un pont despre un local unde au fete care trag de clienți să bea. — Un pont? întrebă sergentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mult de furcă cu voi ăștia. — O, vorbește, vorbește, vorbește, gemu Dorian. Și acum hai să mergem la bucătărie. Vreau să întâlnești corpul auxiliar de fete. — Vorbești serios? Un corp auxiliar de fete? întrebă lacom Ignatius. Trebuie, zău, să te felicit pentru prevederea de care dai dovadă. Intrară în bucătărie unde, în afară de doi bărbați tineri, care, într-un colț, se certau pe motive sentimentale, era liniște. La o masă stăteau trei femei care beau bere din cutii. Priviră fix spre Ignatius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și strigăte. — O, Dorian, dă-l afară, se ruga înspăimântat unul dintre oaspeți. Dinspre un grup de invitați care se înghesuiau într-un colț se auzi un zăngănit metalic de inele, brățări și butoni de manșetă. — Bună treabă, grasule! îl felicită Liz. — Lasă-l să mai aranjeze pe cineva, spuse Betty prietenelor ei. — Ce i-ai făcut, bestie nenorocită? strigă Dorian spre Ignatius. — Mă simt ultragiat, strigă Ignatius. N-a fost destul că m-ați ignorat și înjosit, am fost și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Râsete temperate, înăbușite. — Așa cum remarca recent unul dintre redactorii noștri, majoritatea americanilor nu-și pot găsi nici dosul, cu propriile mâini. Râsete la scenă deschisă. Spectatorii se încălzeau la spusele lui. — Un popor primitiv și lipsit de cultură, care se felicită reciproc, în timp ce se scufundă din ce în ce mai mult în datorii. Își spuse că era suficient și schimbă tonul. — Dar eu vreau să vă atrag atenția asupra volumului de mesaje comerciale, așa cum vedeți pe ecran, așezate în lungul autostrăzii. Și fiecare vehicul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
meu, spuse ea. O șansă la patru miliarde, ca să nu fii. Au testat materialul meu genetic și l-au comparat cu sângele tău congelat. — E o nebunie, spuse el, lăsându-se să cadă înapoi în fotoliu. — Credeam că o să mă feliciți, zise ea. Nu a fost ușor să înțeleg totul. Mama locuia în St. Louis, cu douăzeci și opt de ani în urmă. Era căsătorită, pe vremea aceea ... Bennett făcuse școala medicală în St. Louis. — Dar nu mă cunoaște? — A fost inseminată artificial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
unei țări. Alături de colegiul din Bruxelles, școala mea de la Avignon părea coliba unui cioban. Am fost puși să suflăm În niște baloane, am fost duși la măsurat Înălțimea, mi-au vîrÎt un fel de microscop În fiecare ureche, am fost felicitat pentru capacitatea mea toracică, mi s-a spus că ar fi bine să stau mai drept. Doctorul m-a pus să-mi dau jos chiloții. Mi-a apucat penisul și l-a decalotat brutal. Am țipat și m-am tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ceaiul numindu-mă Weyer Sahib. Ascultasem la radio un reportaj despre cucerirea Annapurnei. CÎnd Maurice Herzog și-a publicat În anul următor cartea, Annapurna, primul vîrf de 8 000 de metri, la editura Arthaud, i-am scris pentru a-l felicita. Mi-a trimis Într-un plic mare mai multe fotografii ale muntelui „său“, pe care le-am și prins În pioneze pe peretele camerei mele. Contemplarea lor m-a ajutat să mă transpun de cîte ori am dorit În acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
gamopetale, cuvinte care ne lăsau cu gura căscată. Nu-i mai tăcea gura cînd discuta despre ciulini, păpădii și licheni. M-a Îndemnat să-mi fac un ierbar, așa că am lăsat baltă colecția de timbre, lucru pentru care m-a felicitat: „Vezi, Începi să te maturizezi“, mi-a zis el. Învățătura Sfîntului Francisc, așa cum mi-a fost transmisă de tata, constă În spiritul de aventură și o Încredere totală În clipa de față. “Ce Înseamnă spiritul de aventură?“, mi-a scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
femeie. Pe atunci aveam amîndoi treizeci de ani, iar eu o lăsasem singură la Paris cu cele două fete, ca să mă Întîlnesc cu o pianistă englezoaică de care mă amorezasem cu cîteva luni mai Înainte, cînd mă dusesem s-o felicit după un recital de sonate de Haydn pe care-l dăduse la British Council. Nu e ceva cu care să mă laud. Oficial, aveam nevoie să fiu singur ca să lucrez la primul meu roman... CÎnd mă gîndesc cîte veri am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
temea cumva că am s-o las pe mica Maryse Însărcinată, ar fi trebuit să-mi vorbească despre metoda Ogino, pe care desigur o cunoștea bine. Și tata ar fi putut să-mi vorbească despre acest domn Ogino, În loc să mă felicite cînd rosteam În cursul vreunei discuții numele lui Kazuo Miyagawa, operator principal al ultimelor filme ale lui Mizoguchi, numai că el era prea Închis În universul lui În care nu exista decît căsătoria creștină: căsătoria, a scris el, este Întîlnirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
le fixa mie. La telefon, tata se arătase sceptic: „Nu turnînd emisiuni cu femei-copii ai să realizezi filmul pe care lumea Îl așteaptă de la tine“. Nu reținusem decît fraza asta care mă agasase, dar el totuși mă și Încurajase și felicitase. Remarca lui acidă despre femeile-copii nu viza decît să-mi interzică să mă culc cu una sau cu alta din acele domnișoare răsfățate de care Îi vorbisem probabil cu prea mult entuziasm. Împlinisem de curînd treizeci de ani și Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mea. Patru ani de logodnă! Un speolog care nu petrecuse decît șaizeci de zile Într-o peșteră a scris o carte despre asta. Așteptase șaizeci de zile pînă să dea semnalul să fie tras sus cu funia, și toată lumea Îl felicitase pentru voința lui! Iar eu așteptasem patru ani! Patru ani de trimis scrisori Tinei, scrisori pe care ea refuză acum să mi le Înapoieze, scrisori care m-ar fi ajutat să-mi scriu cartea. Aș fi găsit În ele multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
noastre fiice, În august 1969, pentru ca să le-o prezint În sfîrșit părinților mei, cărora nici măcar nu le spusesem că așteptam un copil. Sora mea Bénédicte se găsea pe atunci În Statele-Unite. I-am trimis o telegramă. Mi-a răspuns: „Te felicit din toată inima pentru nașterea fetiței tale și mă bucur alături de tine. Cum e, cît cîntărește, unde s-a născut, cine e mămica? Ai anunțat nașterea ei celorlalți din familie? Dacă nu, fă-o“. În septembrie 1968, În departamentul Basses-Alpes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pe soclu: “F. Weyergraf“. Mi-am spus că-l voi oferi tatei. Am organizat cîteva proiecții private la Paris. Tata n-a putut, din păcate, să asiste. Hotărîse să nu părăsească Provența Înainte de a-și fi isprăvit următoarea carte. Îl felicitasem la telefon: „E formidabil că te reapuci de ficțiune“. Nu-i spusesem că și romanul meu avansa. Contrar celor ce aveam să citesc mai tîrziu sub pana unor critici, literatura n-a Înlocuit niciodată filmul În viața mea. Scriam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
care le-au primit deja de la mine“. Timp de vreo zece zile, nu mi-am făcut probleme. Cartea avea cinci sute de pagini. Trebuia să le las timp s-o citească. Chiar dacă ar fi vrut să mă sune ca să mă felicite că am intrat În prestigiosul catalog al editorului meu, n-ar fi putut s-o facă: telefonul tot nu era instalat la mine acasă. Tata scrisese articole despre filmele mele - Îmi luase și un interviu pentru un săptămînal italian cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
legată de Centru, Nu înțeleg, vă rog să-mi explicați mai clar, În cinci sau șase zile mă mut acolo, ginerele meu a fost promovat gardian rezident și voi merge împreună cu fiica și ginerele meu, Vestea mă bucură și vă felicit, până la urmă sunteți un om norocos, nu vă puteți plânge, ați câștigat totul când credeați că ați pierdut totul, Nu mă plâng, domnule, E cazul să afirmăm că Centrul scrie drept cu linii strâmbe, dacă i se întâmplă să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mai bine. Stau mai bine și cu moralul. Acum sper din nou. Mâine ies din spital. 10 septembrie Câțiva colegi m-au sărbătorit. Au adus vin și prăjituri. Am băut un pahar de vin ca să nu-i jignesc. Toți mă felicită că m-am repus pe picioare, iar eu îi invidiez pe ei. Mă surprind urmărindu-i, pândindu-i. Ei sunt sănătoși. Fac profesia pe care și-au dorit-o. Unii au copii. Își pot permite să fie generoși și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]