9,442 matches
-
intelectual foarte subtil pentru cel ce îl practică, dar nu știu în ce măsură captivant pentru cititor. Firește, un asemenea exercițiu presupune o lectură critică și creatoare a operei, rezultatul său este unul fascinant în plan intelectual, dar nu foarte profitabil pentru ficțiune. Privit dintr-o asemenea perspectivă, Ovidiu capătă ceva din alura unui erou de la Hollywood. Multe dintre idei chiar îi aparțin (cele care în mod evident rezidă din operă), dar comportamentul și gândurile sale cu vizibilă tentă existențială sunt cele ale
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
lui Ovidiu. Ovidiu c'est moi! poate exclama Marin Mincu, convins că vede lumea prin ochii marelui poet latin. Cât de verosimilă este această viziune? Fiecare cititor este liber să o judece cu mintea proprie. Ca și alte cărți de ficțiune scrise de critici literari (unele dintre romanele lui Alexandru George, de exemplu), Moartea la Tomis. Jurnalul lui Dracula de Marin Mincu suferă de ceea ce s-ar putea numi un exces de inteligență. Ideea care stă la baza romanului este seducătoare
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
Protecția copilului. Răzvan Petrescu nu se ferește niciun moment să amendeze ridicolul din jur, iar morfologia absurdului a devenit pentru el obiectul unei cercetări amănunțite. În cele din urmă, evaziunea ideală. Nu poți ști niciodată când scriitorul trece granița în ficțiune și când revine la răspunsul unei întrebări banale. Maestru al artei disimulării, Răzvan Petrescu aduce și în interviuri cu cinicul ascuns în destinul abandonat de medic îndrăgostit de literatură: „Nu poți iubi cu pasiune două femei deodată. Chiar dacă mănânci țelină
Explozii controlate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3053_a_4378]
-
valuri înalte de noi maniaci. Ar trebui dată o lege”. Răspunsurile sunt ca proza lui: îndărătul cinismului declamator, dincolo de eșecul oricărei utopii, în deziluzia generalizată, e loc de o enigmatică fragilitate. Răzvan Petrescu înscenează, în permanență, această realitate, preferând paradoxul ficțiunii, cu suavitățile ei ascunse în ratări strategice, cu magia unui dincolo ce iradiază plăpând agresiunea unei lumi anapoda. Așa se explică și „irizarea de fantastic pentru cititorii prea statici”, altfel spus o șansă a supraviețuirii prin și dincolo de text. Interesante
Explozii controlate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3053_a_4378]
-
somptuoasă, triumfală prin reorientarea ei secundă, "formală", către rodnicie. Estetizarea declinului, a morbidului, a degenerescenței nu e oare o absolvire a lor sui generis? Viața în accepția ei rodnică (sacrală) se reîntoarce în planul creației ce-o restructurează (reabilitează) în ficțiunea lirică, potrivit cerințelor, acesteia. Să ne reamintim, ca avînd un caracter de generalitate, celebra proclamație a lui Arghezi: Din mucigaiuri, bube și noroi,/ Iscat-am frumuseți și prețuri noi". Meritul lui Liviu Georgescu consistă în curajul de-a relua filonul
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
pe care încearcă să o decodifice, văzând procesul narativ nu numai că o activitate necesară pentru constituirea unei lumi, dar și ca o activitate ce contribuie la construirea identității. Într-adevăr, problematică tradițională a ăconstruirii personajului narativa depășește astăzi cadrul ficțiunii, extinzându-se asupra construcției identității în viața reală - lucru legitimat de ștergerea distincțiilor dintre lumea reală și cea fictiva. Într-adevăr, construcțiile narative și dramatice ale identității postmoderne se petrec pe teritorii ce se intersectează: ambele se axează pe reconstruirea
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
narațiunea, scrisă în ultimii ani ai exilului, Cearta sufletului cu trupul, aceasta dând curs unui rafinament stilistic care ne spune ce am pierdut prin aceea că Pavel Chihaia și-a întrerupt timp de decenii activitatea literară. Mai degrabă Jurnal decât ficțiune, erou și autor se contopesc, la persoana întâi. La Florența, eroul contemplă statuia lui David, de Michelangelo, se cuprinde în cercetătorul în domeniul artelor care, în viață, luase locul scriitorului. îndrăgostit de clasicități, naratorul citește pe chipul statuilor luminile vieții
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
o carte uimitor de profundă și de simplă în același timp, într-o formulă stilistică și compozițională pe cât de rafinată, pe atât de insesizabil literară (o suită de proze scurte care reiau personajele și incidentele). Nu ai impresia că citești ficțiune, pentru că recunoști în ea întâmplările lumii tale. Ești pe rând emoționat, prins de acțiune, de personaje, de pitorescul dialectal al limbajului. Dar îți dai seama, la fiecare pagină, că ai în mână o carte foarte bună, care îți va merge
Povești din Basarabia by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5571_a_6896]
-
Întrebările obișnuite pe care le pun străinii. Wakefield i-a spus că e doctoriță la camera de gardă. În mod ciudat, a Început și el să creadă asta și cînd rusul se duse la culcare, Wakefield rămas treaz, dînd trup ficțiunii sale. A Înțeles că ultrarealitatea faptului că ea avea grijă de trupurile de prisos ale orașului ar putea să apese pe relația lor, că ea nutrea o neîncredere profundă În munca lui, pe care ea o considera și murdară, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
destinul uman. În etapa elaborării miturilor, atunci când acestea erau „vii”, când erau „trăite”, după cum spunea Mircea Eliade 1, ele se defineau prin sacralitatea lor, participând la legătura omului cu divinitatea. Pentru societățile arhaice, mitul nu constituie o simplă povestire, o ficțiune, este realitatea însăși. Istoria culturii umane nu a conservat aceste mituri nescrise, ci pe cele „povestite” și, prin urmare, modificate grație geniului creator al lui Homer, Hesiod, Stesihoros, Solon, Simonide, al tragicilor greci. Erau mituri străvechi, din etapa preliterară miceniană
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
grație geniului creator al lui Homer, Hesiod, Stesihoros, Solon, Simonide, al tragicilor greci. Erau mituri străvechi, din etapa preliterară miceniană, transmise oral prin aezi și rapsozi. De la miturile „vii” se ajunge așadar la literaturizarea lor, termenul „mythos” căpătând sensurile „fabulație”, „ficțiune”2. Homer și Hesiod au dat viață Teogoniei Eladei, dar nu au creat mituri; ele erau deja existente în tradiția folclorică. După cum spunea E. R. Curtius, în gândirea religioasă a vechilor greci exista credința că zeii s-ar revela în
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
a altcuiva, regăsea treptat impulsul de a o scrie, În formă narativă, pe a lui proprie. Nouă nu ne-a spus-o niciodată. Și Îmi rămase Îndoiala dacă nu cumva experimenta, cu oarecare curaj, posibilitățile lui de a articula o ficțiune sau dacă nu se identifica cumva, asemenea unui diabolic oarecare, cu Marea Istorie care era pe cale să deraieze. FILENAME: Ciudatul cabinet al doctorului Dee Mult timp uit că eu sunt Talbot. De când am hotărât să mă numesc Kelley, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Belbo: i-am redus la unitatea noastră de măsură pe Bacon și pe Napoleon, de ce nu și pe Agliè? Îl trimitem și pe el să caute Harta. De Ardenti și de amintirea lui m-am eliberat așezându-l Într-o ficțiune mai bună decât a lui. Așa se va Întâmpla și cu Agliè. Mi-nchipui că el credea serios În asta, atât de puternică e dorința Înșelată. Acel fișier al său se Încheia, nici nu se putea altfel, cu citatul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Îl folosea drept consilier. Grozav alibi. Dar pentru a putea concepe toată povestea asta - care era deja, prin ea Însăși, destul de romanescă - și pentru a determina poliția s-o ia drept bună, trebuia să presupună o alta, care trecea dincolo de ficțiune. Și anume că Planul, cel inventat de noi, corespundea punct cu punct, inclusiv chinuitoarea căutare a hărții din final, unui plan adevărat, În care Agliè, Rakosky, Racikovski, Ragotgky, domnul cu barbă, Tres, toți, până la Templierii din Provins, fuseseră deja cuprinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să-și anuleze neîncrederea. Vrem să credem că lumea În care am pătruns prin poarta imaginației altcuiva există cu adevărat, că naratorul se află sau s-a aflat printre noi. Și În acest spirit am scris și povestea de față, ficțiune inspirată de scrierile automate ale lui Karen Lundegaard. Am păstrat comentariile religioase și rasiale ale lui Bibi, care pot fi considerate ofensatoare sau pline de umor, În funcție de convingerile politice ale cititorului. Câteva persoane care au luat parte la evenimentele reale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Ellen Moore a organizat tonele de informații adunate și a ținut departe orice m-ar fi putut distrage. Behavioristul Ian Dunbar mi-a oferit informații avizate despre comportamentul câinilor și principiile de dresaj, dar metodele și filozofia prezentate În această ficțiune nu sunt o reprezentare fidelă a acestora. Deși este imposibil să coroborezi gândurile și motivele juntei din Myanmar, am inclus „raportul lui Bibi“ ca fantezii ficționale ale unor personaje ficționale. Asta se poate să fi Încețoșat linia dintre ceea ce ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ținuturile străvechi. Citeam ca să evadez Într-o lume mai interesantă, nu ca să mă trezesc Încuiată Într-o Închisoare unde aerul e irespirabil și ești nevoit să trăiești indirect experiența unor oameni care sunt torturați dincolo de limitele Închipuirii. Mi-a plăcut ficțiunea tocmai pentru iluzii, pentru ușurința autorului de a-mi arăta magia, ce se află În mâna dreaptă, nu și În stânga, maimuțele vesele care stau de vorbă În copaci, și nu braconierii și cartușele folosite de la baza copacului. În Birmania, În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
DERAPAJ roman Fiction Ltd. Romanul Derapaj este în întregime o operă de ficțiune. Numele, personajele, întâmplările și locurile sunt fie produsul imaginației autorului, fie rezultatul unei utilizări ficționale. Orice asemănare cu realitatea (trecută sau prezentă) este pur întâmplătoare și nu implică vreo intenție din partea autorului sau a editurii. I. România. 2005 Ieșeam din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Blecher, Culianu - oameni de care astăzi nu mai auzi prin ziare - și-o sfârșiseră rău. Se străduiseră să comprime timpul, în așa fel încât din capsula cu imagini, pe care fiecare credea că a obținut-o plăsmuind realitatea după legile ficțiunii, să țâșnească viața veșnică a senzațiilor și percepțiilor. Era prea simplu; supraimprimarea nu mergea până la capăt. Proust dispăruse într-un accident de tren, Blecher zdrobit de cămașa de ghips care-i îmbrăca epava corpului, Culianu împușcat de-un glonț necunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mai bine zis, imaginile unele peste altele. Mihnea are dreptate. Dacă supraimprimarea secundă funcționează pe hărți și tablouri, nu văd de ce n-ar merge și-n viață.“ „Bine, dar e-o nebunie! Asta nu-i viață, e literatură, pură invenție, ficțiune!“, am protestat. „Se-nvață chestiile astea-n anul întâi la Filologie. Distincția autor-narator-personaj, nici corijenții nu mai fac asemenea confuzii! Noi trăim bine-mersi, suntem vii, în carne și oase, indiferent câte povești ar scorni dobitocul ăsta care-și bate joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-și nerușinat picioarele. Păream un băiat bun, timid, aproape că-mi venea și mie s-o cred. Nimeni nu mă găsea complicat sau periculos. Nu le istoriseam decât amănunte de care mă puteam lipsi. Un amestec incolor de biografie și ficțiune, pigmentat cu multe spații libere, care să lase loc îndoielii și întrebărilor, umplea CV-ul ideal. Odată desfăcută public, memoria mea apărea prevăzută cu elemente de nesiguranță, ca o marfă căreia i s-a șters code-bar-ul. Invers decât pe-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Trebuia doar să cauți sertarul potrivit, pe urmele cotei care ți-ar fi deschis paginile adevăratei povești, la care râvniseră deopotrivă și-n timpuri diferite Eminescu, Borges, Eco și Culianu: istoria secretă, cumplită și enigmatică, în codurile căreia viața și ficțiunea se împreunează ca monștrii lui Goya, până când nu mai poți distinge plăcerea de durere și desenul minții de carnea realității. Părea un vis curat și bălos, o fantasmă cuprinsă într-un algoritm care-ar fi explicat totul, pe înțelesul cerșetorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mai aflăm din scrisoare?“ „În afară că se întrerupe brusc? Nimic relevant. Doar c-a trecut prin două experiențe traumatizante. Una-n cărți, una-n realitate.“ „Asta zici tu. Indivizii cu dereglări în paleocortex nu fac diferența între realitate și ficțiune. Ei trăiesc la interfață, pe muchiile minții. Ca noi, când traversăm Custura Sărății. Se mișcă pe-o lamă de cuțit. După unii, multe din dezechilibrele reale sau imaginare ale lumii ar fi generate chiar de ei: falii, cutremure, alunecări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Puntea Suspinelor. Curtea Moldovei e totalmente extaziată. La fel va fi Palatul Dogilor, cu siguranță, după ce acest Diario va fi afișat În piețele Veneției. Această poveste nu poate fi adevărată. Dar e, și asta dovedește că nimic nu Întrece În ficțiune realitatea Însăși. Această poveste va traversa orașele Europei, așa cum au traversat-o aiurelile scrise de sași Împotriva lui Vlad Dracula. Dar să reiau totul Într-o formă mai inteligibilă. Diario redactat de preasupusul Serenissimei, Gianluca Fontanelli, autor de scrieri adevărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ce va rămâne În urma noastră va fi o adunătură de cuvinte. Din care, poate, unii nu vor Înțelege nimic. Iar alții vor spune: ce poveste incredibilă... păcat că nu s-a petrecut, cu adevărat, niciodată. POSTFAȚA AUTORULUI Cât adevăr? Câtă ficțiune? Căpitanul Oană n-a existat. A existat, Însă, pârcălabul Oană, care, alături de pârcălabul Gherman, a căzut apărând zidurile Cetății Albe În fața turcilor. Figura lui apare În cronicile din vremea lui Ștefan, e preluată de Nicolae Iorga și apoi amintită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]