8,147 matches
-
se întoarce. În acest moment, ochii ei o zăresc pe Nuharoo: — Dee mi-a fost dăruită de Majestatea Sa, împărăteasa Nuharoo. Nu am vrut-o niciodată. Am pedepsit-o de mai multe ori pentru că își băga nasul unde nu-i fierbea oala... — Dee are numai treisprezece ani, o întrerupe Nuharoo. Să acuzi o nevinovată ca să-ți acoperi crima este rușinos. Se întoarce la mine, ca și cum ar fi căutat sprijin: Dee e cunoscută pentru drăgălășenia ei, nu-i așa? Nefiind pregătită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nevoile tatălui și fiului. De când Majestatea Sa a încetat să mai acorde audiențe, nu i se mai prezintă documente pentru revizuire sau semnare. Treburile Curții continuă să fie rezolvate doar de Su Shun. Datoria mea a devenit aceea de a fierbe ierburi pentru Hsien Feng. Mirosul amărui e atât de puternic, încât el se plânge din cauza asta. Sunt nevoită să le spun servitorilor să ducă vasele la bucătărie, care este situată în capătul cel mai îndepărtat al palatului. Lucrez alături de specialistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
îl contestă. Privirea lui analiza propria mea existență. După ce ne certam, expresia sa afișa un rânjet sarcastic. Eu eram micșorată în ochii fiului meu. Adorarea mea pentru această mică ființă mă reducea la osul care dansa în supa imperială ce fierbea de două sute de ani. Odată, i-am văzut pe Tung Chih și pe Nuharoo jucându-se. Fiul meu studia harta Chinei. I-a plăcut la nebunie când Nuharoo a greșit localizarea Cantonului. Ea l-a implorat să o lase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de toate orientările, se hrănește și se va hrăni mereu din corpul viu al operei de artă, și nu e nimic de făcut cu acești canibali care dănțuiesc în jurul cazanului filozofic și sociologic în care au aruncat "opera", așteptând să fiarbă, pentru ca apoi s-o "deguste" în liniște, plescăind din limbă de satisfacție și plăcere. Totuși, am să încerc să le stric fie măcar și pentru câteva clipe apetitul. Întâi Zarifopol și d-l Cioculescu, care au adunat toată producția literară
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
să-l ia cu el la oi. Ședeau în tîrlă, doi bărbați nespălați și rău hrăniți. La vremea ploilor de toamnă cînd, ud și flămînd, copilul găsea acasă așternuturile reci și vatra fără foc, Toader se apuca de rupt vreascuri, fierbea mămăliga și băga în jeratic ulcica cu apă pentru borș. Cînd împlinise unsprezece ani, într o seară, s-a trîntit pe pat și, sughițînd, l-a rugat pe taică-său să-l dea la învățătură: „Am să mănînc cartea, tată
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de acești oameni. Stînjenită că într-o zi nu avusese timp să gătească, lelea Ghența m-a poftit să gust din niște turte coapte pe plită. Erau din aluat negru, proaspete și sărate; și bunica mea făcea turte cu lapte fiert în ceaun. A fost o întîmplare care a stîrnit în mine ecouri nostalgice, ca o pietricică azvîrlită în lac: cînd apa își reface oglinda, la mal încă se mai sparg valurile. Chiar din prima zi porni o ploaie cleioasă. Șanțurile
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
aveau de tot ce îndurase el veneau să-i spună: „Bicleanu Neculai, tu, om cinstit și muncitor, de azi înainte treci la cot cu leneșii și neisprăviții. Să le dai lor pămîntul pe care, țandură cu țandură, l-ai agonisit”. Fierbea numai la gîndul că moștenitorul cinstei lui de țăran, propriul său fecior, venise asupra sa cu vorbe de această teapă. Faptul îl depășea. Amețise. Bătute pe muche, la Neculai Bicleanu echipa a stat trei ceasuri din lumina iernii. Bătrînul alterna
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să facă economie de energie, că prea se Învățase poporeanul cu binele. Tatapopii a prins mișcarea și a făcut avere din comerțul cu sticle de lampă, fitil, gaz, felinare, lumânări. Nu s-a mulțumit cu atât. Toamna, mai ales, după ce fierbea mustul, oamenii se apucau de făcut nunți. Corturile, farfuriile, tacâmurile, paharele, mesele, băncuțele lungi și Înguste, betelile de hârtie colorată și câte mai erau trebuincioase de la el le puteai Închiria sau cumpăra. Sifoanele de la el se Încărcau și tot el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Închiria sau cumpăra. Sifoanele de la el se Încărcau și tot el mijlocea tocmelile cu taraful de țigani. Bucătar nu putea fi decât el Însuși, pe un preț bun, altfel nu pupai cort și toate celelalte. Avea tuciuri mari În care fierbeau sarmalele și ciorba, cuțitoaie Îndemânatice, satâre, o mașină enormă și bine ascuțită pentru tocat carne. În calitate de bucătar, el nu punea mâna pe nimic, În afară de o lingură cu care gusta. Stătea În mijlocul bătăturii, că acolo se improviza bucătăria cu asemenea prilejuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și era mereu stropită cu grăsime pe piept și pe mâneci. Mânca În fiecare pauză, scobea În borcane cu o lingură, sorbecăia, plescăia și, vrând să ia parte la discuții, stropea cu mâncare când Îi ieșeau vorbele din gură. Dordonea fierbea. Când aia scotea prima râgâitură, izbucnea și el: „Ieși afară, purcea nesătulă! Mi-e silă să intru În cancelarie. După ce că miroase de ți se Întorc mațele pe dos, mai și grohăi și plescăi ca-n cocină! Du-te și Îndeasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui. Văru-său, dimpotrivă, nu se temea de nimic. De el nu se Împiedicau viespile În zborul lor, pe el nu se puneau lipitori și, când Îl vedeau, șerpii o luau În partea cealaltă. Bălțile scoteau clăbuci moi, ca și cum ar fi fiert la foc domol. Sălciile erau Înecate până la crengi, iar din tulpinile udate ieșiseră mustăți lungi, dese și Încâlcite. Și ele se cereau scotocite bine cu mâinile căci peștele, viclean, știa să se ascundă În Încâlceala aia de fire. Ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
gândești că-n aceste splendide unde, line și Încăpătoare, mărețe și aurite de soare ale Danubiului se varsă un sfert din haznalele Europei...». Domnișoara Lori s-a ridicat și-a plecat mai Încolo, chipurile să potrivească de zahăr cafeaua care fierbea Într-o oală pe jar. Foiște a luat În stăpânire castronul și s-a pus pe hăpăit. Cucoanele avuseseră parte de cele mai bune părți de pește, așa că Foiște s-a ales cu o ditamai bucata de cegă, fără pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
isteric uneori, dar cu un suflet mare și zbuciumat - semn de intensă trăire spirituală. Demonii Îl Îmboldeau din când În când și Îi cășuna pe te miri cine. Cu mult Înainte să se ia la pumni cu profesoara Lizica, venea fierbând de la o clasă a șaptea și exploda În cancelarie după ce arunca pe masă catalogul. Tremura de furie și de neputință: „E o vacă acolo, domnule, care se holbează toată ora la mine. Nu mai pot să vorbesc, oameni buni, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Își aminteau că intraseră În colectivă cu cai, căruțe și unelte. Le voiau Înapoi ori cereau să li se plătească despăgubiri. Unul Încărcase În căruță, cu de la el putere, cazanul de țuică pe care tot satul Îl folosea să-și fiarbă prăștina. Zicea că fusese al lui bunicu-său. După aia se luau la bătaie cu nămol, iar când se plictiseau, tot goi, dar mânjiți ca niște draci, jucau lapte-gros ori poarca. Când Îi venea vremea să se coacă, se cățărau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de pământ din fața curții. „Ce-aveți, mă, În țevile-alea?” Întrebase cam bănuitoare și Încruntată femeia. Neavând cum s-o dea cotită, Baronu Îi spusese. Femeia se Înroșise și-i blestema, cu țipete ascuțite, că-i spurcaseră oala În care fiersese apa, străchinile, prispa, scăunașul cu trei picioare, lingurile, bătătura, casa. Băieții o luaseră și ei la goană spre poartă și, Înainte să iasă, apucaseră să audă cum, În urma lor, azvârlit Înspre ei de muierea furioasă, microscopul se făcea zob pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
E aicea, nu?”. „Nu”, minți băiatul, „ce să fie?” La vorbele astea, Dracul Își strâmbă fața, se crăcănă și Începu, a batjocură, să-și deșerte udul. Fără spaimă, dar cu uimire, Enin văzu cum șuvoiul Învolbura țărâna, care Începu să fiarbă cu clocote și șuiere. Coada, groasă la rădăcină precum cea de bou, se Învârtea ca un sfredel. „Bine că măcar tu ești Întreg la minte”, se lăsă bătrânul păcălit, „și nu spui că vezi tot soiul de prostii. Altceva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
acum când și În ce Împrejurări am putut să-i Întâlnesc pe câțiva dintre ei. Dar nu-ți face probleme: dacă Doamne-Doamne este cu adevărat, va rostui El lucrurile În așa fel Încât, după ce o să dai și tu colțul, să fierbem amândoi În același cazan cu smoală; și atunci vom avea timp destul să povestim nu numai Întâmplatele, dar, mai ales, neîntâmplatele lumii. Să vezi atunci ce ordine o să punem noi În univers și-n galaxie, fără să ne Înfierbântăm mințile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mute În casa socrilor. Nu se certase nicidecum cu ai săi, nu le dăduse nici o lămurire cu privire la gestul său, iar aceia, din mândrie, nu-i ceruseră socoteală. Baronu venea În casa părintească În fiecare joi seara și mamă-sa Îi fierbea coleașă și mămăligă. Căprioarele de pe pereți se adăpau din același pârâu albastru și pe Baronu Îl Înduioșau Întotdeauna picturile pătate de muște, căci Îi aminteau de copilărie. În acea seară de joi intrase În curte șovăitor. Mersese Încet și cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
microscopul și zâmbi, ostoindu-și pentru câteva clipe durerile Îndoielilor. Avea să le scrie din acel oraș lungi scrisori și avea să le trimită bani. După destulă vreme urma să afle că, În fiecare joi de după plecarea sa, mama lui fierbea coleașă cu care Îi Îmbia pe copiii vecinilor. Dragul nostru Monstrulică, nu te preface că ai uitat de promisiunea făcută, așa că fă-ți vânt Încoace să chefuim, să ne amintim de locotenentul Foameangât, să-l Înjurăm și să-l iertăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
suflul și puterile. Își mângâie prin șubă, aproape cu drag, pântecele nefiresc de umflat și oftă cu un fel de ușurare și bucurie. Își Închipui cum ar fi fost să dea Încet pe gât o cană, una singură, de vin fiert cu miere și scorțișoară. Ar fi sorbit-o ușor, s-ar fi bucurat de fiecare Înghițitură, picăturile de licoare fierbinte i s-ar fi strecurat În sânge, l-ar fi iuțit și l-ar fi Încins. Se apropia Crăciunul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lor speranță. Apărătorii continuau să arate ca niște oameni, dar acum erau nevoiți să sugă oasele propriilor lor cai morți și să mănânce șoareci de câmp, scoarță de copaci și rădăcini și prevedeau că, în iarna care urma, aveau să fiarbă rogojinile tatami și să mănânce tencuiala de pe pereți. În timp ce se consolau unii pe alții, toți cu ochii înfundați în cap, încă le mai rămăsese destul curaj pentru a putea plănui trecerea prin iarnă pe cât puteau de bine. Ba chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
putea înțelege că frumusețea peisajului răsuna de vaietele stafiilor. Mitsuhide stătea ascultând sunetul ploilor de vară timpurie și amintindu-și. Între timp, Mitsuharu se afla într-o ceainărie mică, privind focul din vatră și ascultând sunetul vesel al apei care fierbea într-un ibric de ceai făcut de meșterul turnător, Yojiro. În acel moment, era cufundat complet în arta ceaiului. De pe vremea adolescenței, Mitsuharu și Mitsuhide fuseseră crescuți ca doi frați, împărtășind suferințele câmpului de luptă și fericirea vieții de-acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Yojiro, la Kyoto. Nu are modelele elegante ale unui ceainic Ashiya, dar are un farmec rustic care încântă ochiul. Se spune că ibricele noi nu sunt bune de nimic, dar, așa cum te-ai și aștepta din partea lui Yojiro, apa fiartă în ibricele lui este la fel de gustoasă ca apa din cele vechi. Intenționasem să-ți servesc ceai din el data viitoare când veneai aici, iar azi dimineață când am fost informat că te reîntorceai pe neașteptate de la Azuchi, am aprins imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai rămăseseră decât munți de cenușă. Numai în zona mânăstirii fuseseră clădite câteva colibe. Din direcția aceea plutea miros de tămâie, așa că Genemon se duse să cerceteze. Găsi patru sau cinci eremiți munteni, așezați în jurul unei oale cu pilaf care fierbea deasupra focului. — Au spus că marele preot din Yokawa nu-i aici, anunță Genemon. Dacă marele preot nu e aici, n-o fi cumva vreun cărturar sau vreun bătrân de pe vremuri? Genemon se interesă pentru a doua oară, dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
până la haine. Hideyoshi se cufundă până la umeri în apa fierbinte. Soarele de dimineață era încadrat în fereastra înaltă a băii; îi scălda fața strecurându-se prin grilajul ferestrei, suspendat în aburi. Cum stătea așezat acolo, pielea obrajilor părea să-i fiarbă spre un roșu închis, în timp ce, pe frunte, i se formau broboane mari de sudoare. În vapori apăreau sute de mici curcubee. Hideyoshi sări deodată, scoțând un zgomot ca de cascadă. — Hei! Să vină cineva să mă spele pe spate! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]