5,981 matches
-
SPÂNU, Petruța (3.X.1943, Câmpulung Moldovenesc), critic, istoric literar și traducătoare. Este fiica Oltei (n. Păsăilă) și a lui Ioan Spânu, jurist. Urmează școala elementară și liceul la Gura Humorului (1949-1960) și Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, secția franceză-română (1960- 1965). În 1978 își susține doctoratul cu o teză dspre Albert Thibaudet. Preparator (1965), asistent (1968), lector (1976), conferențiar (1990) la Catedra de franceză a facultății absolvite, devine profesor în
SPANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289808_a_291137]
-
ȘOPTEREANU, Virgil (27.VI.1927, Iclănzel, j. Mureș), slavist. Este fiul Mariei (n. Bucur) și al lui Zachei Șoptereanu, agricultori. Urmează școala primară în comuna natală (1934-1941), Școala Normală la Blaj (1941-1949), Facultatea de Filologie, secția română, la Universitatea din Cluj (1949-1953), avându-i ca dascăli și mentori pe D. Popovici, Ion Breazu, Liviu Rusu și Ovidiu Drimba. Ulterior va frecventa Facultatea de Filologie de la Universitatea „M. V. Lomonosov” (1953-1957) din Moscova, unde va susține doctoratul
SOPTEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289791_a_291120]
-
în comuna natală (1934-1941), Școala Normală la Blaj (1941-1949), Facultatea de Filologie, secția română, la Universitatea din Cluj (1949-1953), avându-i ca dascăli și mentori pe D. Popovici, Ion Breazu, Liviu Rusu și Ovidiu Drimba. Ulterior va frecventa Facultatea de Filologie de la Universitatea „M. V. Lomonosov” (1953-1957) din Moscova, unde va susține doctoratul în filologie (1958) cu teza Modalități de tipizare artistică în trilogia autobiografică a lui M. Gorki. Debutează la Moscova, în 1957, cu un articol despre I. L. Caragiale, publicat în
SOPTEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289791_a_291120]
-
română, la Universitatea din Cluj (1949-1953), avându-i ca dascăli și mentori pe D. Popovici, Ion Breazu, Liviu Rusu și Ovidiu Drimba. Ulterior va frecventa Facultatea de Filologie de la Universitatea „M. V. Lomonosov” (1953-1957) din Moscova, unde va susține doctoratul în filologie (1958) cu teza Modalități de tipizare artistică în trilogia autobiografică a lui M. Gorki. Debutează la Moscova, în 1957, cu un articol despre I. L. Caragiale, publicat în „Mariiskaia pravda”. Își începe cariera universitară ca lector la Institutul de Limbi și
SOPTEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289791_a_291120]
-
Petru Rareș” din Piatra Neamț (1945-1948) și Liceul Silvic din Roznov, terminat în 1952. Până în 1955 urmează Institutul de Teatru și Cinematografie din București, iar din 1956 Școala de Literatură „M. Eminescu”, ultimul an de studii absolvindu-l în cadrul Facultății de Filologie a Universității bucureștene. Între 1962 și 1964 este secretar literar la Teatrul „Barbu Delavrancea” din București, apoi intră în presă: secretar general de redacție la revista „Amfiteatru” (1964-1972) și la ziarul „România liberă” (1972-1975), redactor-șef adjunct la „Magazin” (1975-1986
SOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289805_a_291134]
-
14.XII.1932, Galați - 10.II.2003, București), dramaturg, prozator și eseist. Este fiul Esterei (n. Capmare) și al lui Iacob Solomon, funcționar. Urmează la Bârlad școala primară, apoi Liceul „Gh. Roșca Codreanu” (1944-1951), absolvind în 1955 cursurile Facultății de Filologie de la Universitatea din București. Până în 1962 este redactor la „Gazeta literară”, iar până în 1964 șef de secție la „Luceafărul”. Funcționează o lungă perioadă de timp în cinematografie, ca director artistic al unei case de filme (1964-1972), apoi ca lector de
SOLOMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289788_a_291117]
-
I.1931, Țițești, j. Argeș), prozator. Este fiul Elisabetei (n. Stănescu) și al lui Samson Șovu, țărani. Învață în satul natal (1937-1941), în comuna Livezeni, județul Argeș (1941-1944) și la Școala Normală din Câmpulung (1944-1951), apoi studiază la Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1951-1955). Lucrează în București, ca redactor și secretar de redacție la Agenția Română de Presă (1955-1961), profesor de limba și literatura română și director al Liceului „Dante Alighieri” (1961-1974), profesor la Liceul „Gheorghe
SOVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289807_a_291136]
-
Honigberger 2, dar care, după cum demonstrează ceea ce au publicat despre el și colegii săi Charles Masson și dr. Gerard În Journal Asiatique Între 1835 și 1839, aproape nu ar fi avut cum să corespondeze despre altceva decât despre arheologia și filologia Indiei și Afganistanului 3. Există deci suficiente argumente pentru a sesiza aici miezul construcției nuvelei, cu Eliade care Își caută În raft volumul, În ediția pe hârtie Vidalon vergé, găsește referința, Își recuperează notele de la Calcutta, revine la Folclorul ca
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
din care a rezultat o serie de lucrări filologice și istorico-literare ce au introdus în circuitul științific internațional aspecte mai puțin cunoscute ale literaturii medievale din aria de cultură bizantino-slavo-română. A obținut titlul de magistru (1891) și de doctor în filologie (1899) cu două ample cercetări consacrate epocii și operei patriarhului Eftimie al Târnovei. Studiile, cele mai multe redactate în limba rusă, privind istoria și cultura românilor sau a slavilor de sud și a celorlalte popoare din Peninsula Balcanică, realizate din perspectivă comparată
SARCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289498_a_290827]
-
pentru știința slavă (1884), O nouă părere despre viața și activitatea lui Gr. Țamblac (1884), Nicolae Spătarul până la sosirea în Rusia (1885) ș.a. - i-au apărut în volume sau în revistele „Archiv für slavische Philologie”, „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, „Russkii filologhiceskii vestnik”, „Jurnal Ministerstva Narodnogo Prosveșceniia”, „Sbornik ORJaS”, „Jivaia starina”, „Izvestia otdeleniia russkogo iazâka i slovenosti Imperatorskoi Akademii Nauk” ș.a. O prețioasă colecție de manuscrise vechi și documente referitoare la istoria românilor, alcătuită de-a lungul anilor, se păstrează
SARCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289498_a_290827]
-
Ioanei (n. Dib) și al lui Zaharia Sângeorzan. Urmează școala primară și gimnaziul la Feldru, apoi Școala Tehnică Silvică la Năsăud (1955-1959), la care renunță pentru a trece la Liceul „George Coșbuc”, absolvit în 1963. Devine student la Facultatea de Filologie, secția română-italiană, a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1963-1968). Ulterior este angajat redactor la revista „Cronica”. Demis abuziv în două rânduri (1974 și 1983), este reintegrat și își continuă activitatea într-o atmosferă de adversitate până în 1990. Obține doctoratul
SANGEORZAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289470_a_290799]
-
, Cornelia Maria (4.IX.1954, Vatra Dornei), poetă, jurnalistă și traducătoare. Este fiica Veronicăi Savu (n. Tabarcea), și a lui Nicolae Savu, militar de carieră. Urmează liceul la Vatra Dornei (1969-1973) și Facultatea de Filologie, secția română-engleză, la Universitatea din București, absolvind în 1977. Devine profesoară în orașul natal (1977-1989), apoi director adjunct la Editura Ion Creangă și ziaristă la „Curierul național”. Debutează cu versuri în „România literară” (1971) și editorial cu placheta Totem în
SAVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289524_a_290853]
-
și destinul unui pseudonim, RFR, 1936, 7; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 250; I. Zahacinschi, „Meduza”, IIȘ, 1938, 9; Munteano, Panorama, 224-227; Călinescu, Ist. lit. (1941), 833-834, Ist. lit. (1982), 918; Ovidia Babu Buznea, Un scriitor uitat - Sărmanul Klopstock, AUB, filologie, t. XVI, 1967; Isaiia Răcăciuni, Amintiri, București, 1967, 126-128; Neagu Rădulescu, Sărmanul Klopștock, „Urzica”, 1971, 4; Crohmălniceanu, Literatura, I (1972), 303-304; Vlad, Povestirea, 102-103; Octav Șuluțiu, „Feciorul lui nenea Tache vameșul”, vol. IV, MS, 1974, 3; Dicț. scriit. rom., IV
SARMANUL KLOPSTOCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289502_a_290831]
-
, Vasile (27.XI.1949, Șoimuș, j. Sălaj - 3.IX.2003, Cluj-Napoca), poet și traducător. Este fiul Auricăi (n. Cosma) și al lui Ion Sav. Urmează liceul la Jibou, unde își ia bacalaureatul în 1967, și Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, secția română-latină (1967-1972). Lucrează la Cluj ca instructor la Comitetul de Presă și Tipărituri (1972-1977), asistent la Catedra pentru studenți străini a Facultății de Filologie (1977-1983), redactor la „Tribuna” (1983-1996) și „Steaua” (2002-2003). Debutează în
SAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]
-
Jibou, unde își ia bacalaureatul în 1967, și Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, secția română-latină (1967-1972). Lucrează la Cluj ca instructor la Comitetul de Presă și Tipărituri (1972-1977), asistent la Catedra pentru studenți străini a Facultății de Filologie (1977-1983), redactor la „Tribuna” (1983-1996) și „Steaua” (2002-2003). Debutează în 1969, la „Echinox”, iar editorial în volumul colectiv de poezie Alpha ’80. Mai scrie la „Luceafărul”, „Amfiteatru”, „Transilvania”, „Vatra”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Poesis” ș.a. I se acordă numeroase
SAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]
-
SAVU, Tudor Dumitru (1.II.1954, Râmnicu Vâlcea - 19.X.2000, Cluj-Napoca), prozator și jurnalist. Este fiul Victoriei Savu (n. Iscrulescu), profesoară, și al lui Dumitru Savu, medic. Urmează Liceul „Mircea cel Bătrân” din Călimănești (1961-1973) și cursurile Facultății de Filologie, secția română- franceză, la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, absolvite în 1977. Lucrează ca redactor la „Tribuna”, făcând parte dintre prozatorii tineri lansați de revista clujeană. După 1990 deține funcții de conducere la TVR Cluj și este redactor-șef la „Tribuna
SAVU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289523_a_290852]
-
lui Dimitrie Cantemir. Are și o bogată activitate publicistică în periodicele vremii: „Albina românească”, „Icoana lumei”, „Spicuitorul moldo-român”, „Almanah pentru învățătură și petrecere”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Gazeta Transilvaniei”, unde îi apar fabule și alte poezii, articole de filologie, arheologie, istorie, psihologie, etică, informații statistice, traduceri ș.a. În 1839 susține, în „Albina românească”, o polemică dură cu Costache Negruzzi și cu Ion Heliade- Rădulescu în probleme de limbă și gramatică românească. În calitate de profesor al Academiei Mihăilene, a redactat o
SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
Pentru activitatea social-culturală va fi răsplătit cu ranguri boierești: paharnic în 1835, căminar în 1853, iar mai târziu spătar. Își petrece ultimii ani ai vieții retras la proprietatea sa de la Vladnic, lângă Huși. Preocupările lui S. cuprind mai multe domenii: filologie, istorie, arheologie, literatură. Este autorul unui Abețedariu românesc sau Întâile cunoștințe (1832), retipărit în numeroase ediții. Pe lângă obișnuita materie a unui abecedar, se introduc capitole educativ-literare, de o importanță care depășește necesitățile didactice. Sunt incluse, astfel, fabule în proză, într-
SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
Iacob Negruzzi), București, 1883; Iorga, Ist. lit. XIX, I, 162-172; Densusianu, Opere, IV, 540-542; Călinescu, Ist. lit. (1941), 247, Ist. lit. (1982), 264-265; Popovici, Studii, II, 396-399; Petru E. Zugun, Polemica filologică dintre Gh. Săulescu și I. Eliade Rădulescu, AUI, filologie, t. XII, 1966, fasc. 2; Ist. lit., II, 377-378; Ivașcu, Ist. lit., I, 485-486; Geo Bogza, Săulescu, CNT, 1970, 9; N. C. Enescu, Gheorghe Săulescu, Dimitrie Pop, Anton Velini, București, 1970; Păcurariu, Clas. rom., 63-64; Dicț. lit. 1900, 766-767; Florin
SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
1955-1958), absolvit la curs seral în Târgu Ocna (1960), în răstimp efectuând un stagiu disciplinar de calificare în meseria de strungar la Întreprinderea de Utilaj și Transporturi din Bacău. Student la Institutul Pedagogic din Bacău, se transferă la Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1961-1963), dar va fi exmatriculat și trimis laborant în betoane pentru construcții hidrotehnice și merceolog la Corbeni, județul Argeș (1963-1964). Își va echivala studiile și în 1971 va absolvi, la cursuri fără frecvență
SAVIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289521_a_290850]
-
Al. I. Cuza” din Iași (1961-1963), dar va fi exmatriculat și trimis laborant în betoane pentru construcții hidrotehnice și merceolog la Corbeni, județul Argeș (1963-1964). Își va echivala studiile și în 1971 va absolvi, la cursuri fără frecvență, Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic din Iași. E profesor suplinitor la Viforeni, județul Bacău (1964-1965) și Dragomirești, județul Vaslui (1965-1966), bibliotecar la Biblioteca Regională Bacău (1967), director la căminele culturale din Filipeni (1968-1969) și Răchitoasa (1970-1971) din județul Bacău, director al Casei
SAVIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289521_a_290850]
-
, Dieter (7.VIII.1934, Sighișoara), traducător. Urmează Liceul Pedagogic german în orașul natal (1948-1952) și Facultatea de Filologie a Universității din București (1954-1959). Determinantelor săsești, explicabile în primul rând prin proveniență - din genealogia familiei face parte și un reprezentant al tradiționalismului literar, Michael Albert (1836-1893) -, li se asociază laturile românești ale formației și activității sale. Ca redactor la
SCHLESAK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289558_a_290887]
-
Aurel (17.IX.1941, Mălăiești, j. Bălți - 3.VII.2007, Chișinău), prozator. Este fiul Nadejdei (n. Lupăcescu) și al lui Andrei Scobioală, țărani. Învață întâi în satul natal, urmează școala medie în satul Șaptebani și este student al Facultății de Filologie de la Institutul Pedagogic „Alecu Russo” din Bălți (1958-1963). Va fi pedagog și director de școală, redactor la Radiodifuziunea din Chișinău, editor (1976-1986), consilier la Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova (1986-1992), director general al Departamentului Edituri, Poligrafie și Difuzarea Cărții (1992-1994), redactor
SCOBIOALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289569_a_290898]
-
Botez, Ion Catina. Revista era gândită ca o publicație „socialistă, ateistă, materialistă, realistă - în sfârșit, revoluționară în toate direcțiile”. Modelul, urmat îndeaproape, ca orientare și în organizare, a fost „Contemporanul”. Articolele din Ș.n. se referă la ateism, morală, sociologie, filologie, știință popularizată; s-a reluat, după „Contemporanul”, campania contra plagiatului și pentru emanciparea femeii. Profilul revistei a fost însă literar. Contribuția Ș.n. este legată îndeosebi de colaborarea lui G. Ibrăileanu. Cu titlul Note sau Din caiet, el publică (sub
SCOALA NOUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289565_a_290894]
-
13.VI.1929, Pleșești-Podgoria, j. Buzău), istoric și critic literar, editor. Este fiul Mariei (n. Dediu) și al lui Anton Săndulescu, învățător. Urmează școala primară în satul natal, Liceul „Regele Ferdinand” din Râmnicu Sărat (absolvit în 1948), apoi Facultatea de Filologie a Universității din București (licența în 1952), unde îi are profesori pe G. Călinescu și pe Tudor Vianu, iar printre colegi pe Ștefan Bănulescu și pe Mircea Horia Simionescu. Lucrează ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă
SANDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]