3,537 matches
-
heroină? Ce bine că nu am trei surori mai mici, nu-i așa? —Rachel, ești glumeață. Dar ăsta e doar un mecanism de apărare... Josephine a tăcut în clipa în care am început să urlu ca un câine de prerie flămând. Destul! am strigat. Nu mai suport! Totul e... O PORCĂRIE! —Rachel, am atins zonă profundă și foarte dureroasă, a zis ea calmă, în timp ce eu aproape că făcusem spume la gură. încearcă să păstrezi sentimentele astea în loc să fugi de ele, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
părul și barba și mustățile albe, perfect tăiate, nu o auzea. Nu auzea nici ciocănitul allegro al tocurilor pe caldarâm. Nu vedea curcubeiele fustelor fâlfâind în vântul subțire, luciul scurt al ciorapilor aurii sculptând în aer picioarele fus ale păsării flămânde, primăvara. Nu auzea, nu vedea nimic distinsul domn, cufundat în răsfoitul ziarelor. — Așa e omul, uită repede, se auzi iarăși vocea bătrână. Avem țara asta frumoasă, climă de rai... Dar s-a zis cu natura! Numai cu natura nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
clinc, ochelarii, cuțitul, briza de argint a nopții, dada, Irina ieșise din cubul de cărămidă, avansa învăluită de valurile moi, parfumate, ale întunericului, desi era încă lumină și ziua era plină, puternică, agresivă, cu miile de guri și găuri deschise, flămânde. Cândva, ajunse în centru, în stația de tramvai de la Rosetti. Tramvaiul tocmai venea, uruind. Treapta era prea înaltă pentru pasul ei mic și fusta prea îngustă. Iritată, dădu un brânci gentuței de piele, se încordă, se agățase, strângea bara, gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și ocupaseră, treptat, nu doar năruita cetate, ci sufletele, bolile și spaimele șoricimii. Nu încetau să tot vină, barbarii, să se amestece cu onorabilii cetățeni rozători. Atât rămăsese, atât deveniseră barbarii și barbarizații lor captivi, o enormă masă de șoricei flămânzi și șireți, gata de marile fieste ale năruirii. Însemnați cu toții: o cicatrice-rid, la capătul sprâncenelor. Un abia perceptibil semn, în care se citea ticul speței șmechere și degenerate: ticul făcutului cu ochiul. Adormise cândva, pierdut în stratosferele nopții. Avionul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
acelea de înfometare. Și avea grijă să le vămuiască. Să poată el și alți câțiva supraviețui... Scosese mâinile de sub cearșaf. Le întinsese, paralel, ca o relaxare. Mâini mici, palide, puerile. Insomnia unei nopți bolnave, implorând leacul. Privirea verde, adâncindu-se, flămândă, tot mai întunecată, implorând leacul. Cearșaful se încreți, ca și gura îndurerată, uscată de așteptare. Ghemul de pânză fu zvârlit, înlănțuirea gemu, dăruire și plâns. Într-un târziu, noaptea își regăsi vocea. Arsă, tulbure. E un exemplar instruit precoce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
venit încă. Da’ vine repede domn’ Marga. Puteți aștepta. Apasă butonul, izbucnește de peste tot lumina marilor candelabre. A, e seară, s-a și făcut seară! Parcă n-ar fi primăvară, parcă ar fi deja apusul toamnei, când noaptea cade repede, flămândă, să te înghită, nu alta. Domnul Dominic se prăbușește în fotoliul de piele. Rotește scăfârlia spre rafturile pline de cărți, spre masa cu scaunele înalte, spre birou, spre fotolii, loc destul pentru toate și încă mai rămâne, să te tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se reinventa, imediată și fictivă, deopotrivă. O revedea, uneori, pe cerul ilizibil al zilei, în orbirea toridă a furnicarului. Atras, intimidat. O dorință de abandon și o imensă spaimă, în același timp. Moartea, da, probabil, asta era frumoasa, nesățioasa. Gingașă, flămândă, ospitalieră, învăluindu-te în dor și leșin și panică: Moartea. Masca nepăsării și a bucuriei, strălucirea vorace, frenezia, intensitatea extremă. Nu era o abstracție. Avea nume, adresă, telefon, putea fi găsită. Dar Tolea n-avea curaj, încerca să uite vârtejul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
totul altceva decât aceste discursuri. Atâta lucru pricepe și un psihiatru funcționar, ca mine. — Poate, dar nu mai am chef. S-a fezandat! Asta înțelege nu numai un birocrat al medicinei, ci și un amic distrat. Dacă nu e prea flămând sau pofticios. — Sau prea conștiincios. Jeny e pacienta mea. Când doctorul întârzie la masă, intră în panică și face crize urâte. Pentru dumneata, bibicule, favoare specială: un ultim sfert de oră... și își privi ceasul. — Buun, Coane, noi ce fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
zis, dar să știi că vorbesc serios. Din giuvaierele înțelepciunii mele. Câteva ponturi după o viață de rânit în tranșeele experienței. Șarlatanii și potlogarii conduc lumea. Pungașii stăpânesc. Și știi de ce? — Spune-mi, maestre. Sunt numai urechi. Pentru că sunt mai flămânzi decât noi. Pentru că știu ce vor. Pentru că ei cred mai mult în viață decât credem noi. Poate tu, Socrate. Eu, dacă n-aș fi flămând tot timpul, n-aș avea burtoiul ăsta gigantic. — Tu iubești viața, Tom, dar nu crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
lumea. Pungașii stăpânesc. Și știi de ce? — Spune-mi, maestre. Sunt numai urechi. Pentru că sunt mai flămânzi decât noi. Pentru că știu ce vor. Pentru că ei cred mai mult în viață decât credem noi. Poate tu, Socrate. Eu, dacă n-aș fi flămând tot timpul, n-aș avea burtoiul ăsta gigantic. — Tu iubești viața, Tom, dar nu crezi în ea. Nici eu. — Încep să nu mai înțeleg. — Gândește-te la Iacob și la Esau. Ți-i amintești? — Aha. Da. Acum pricep. — O poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nimic, dar eu încep să mă întreb dacă tânăra aceasta dominatoare, inteligentă, nu este cumva soluția pentru problemele mele. Nu M.F.P.-uri eterice, ci o femeie nemăritată, disperată să pună mâna pe un bărbat. Un buldozer. O tornadă. O muierușcă flămândă, vorbăreață, care îl poate strivi pe băiatul nostru, punându-l cu botul pe labe. Pentru a doua oară în după-amiaza aceea, decid să îmi păstrez ideile pentru mine și să nu-i spun nimic lui Tom. Conform promisiunii lui Stanley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
asta nu înseamnă nimic, fiindcă pe vremea aceea pierdeam nopțile dormind greu. Papa, în schimb, nedeprins cu vinul dobrogean și oricum chinuit de insomnii, ne povestea a doua zi cum, pe la patru dimineața, a ieșit afară stârnit de croncănitul mistreților flămânzi, de credeai c-o să surpe cabana. Afară, animalele se uitau din toate părțile cu un aer de stăpâni, cu ochii care ziua par înecați în osânză, dar la ora aia erau chiar ca un foc de tabără. Da, confirmă Zina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
tot cu maman și Anton, în altă casă, mai spre marginea Bucureștilor, într-o casă fără mobilier de prisos, în care putea intra cine voia de-a dreptul de afară, din strada cu miros de varză și lătrături de câini flămânzi, cu țipete guturale între soție și soțul care vine afumat acasă. Zina nici n-a avut nevoie să se anunțe sunând-bubuind în ușă, a apărut în camera cu mult mai puțin spațiu decât în Hristo Botev, pufnind ironic, Ce de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
împărați și eroi de tot felul. Imaginea este încă magnifică și irezistibilă. De când cu Revoluția Culturală, numele lui a dispărut din ziare și reviste. Brusc, îl dorește. Înțelege, acum, de ce împărăteasa văduvă era obsedată de actori. Hrănită, dar simțindu-se flămândă, totuși. Respirând, dar simțindu-se, totuși, îngropată de vie. E dorința asta de a se crampona de închipuiri. Nu-i poate atinge, dar îi păstrează ca posesii. E înconjurată de bărbați frumoși și inteligenți. Bărbați în ai căror ochi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
triumfală a generalului Kutuzov de pe scena românească a războiului ruso-turc. Amiralul, însă, nu era deloc răcit, ci cu totul scârbit. În drumul lui spre București întâlnise dovezi clare ale abuzurilor armatei ruse asupra populației. Sate întregi părăsite, păduri arse, băjenari flămânzi și înfrigurați, orășele și târguri terorizate, jecmănite, fete, neveste luate cu de-a sila, umilite, violate, ucise... Soldații rechiziționau tot, dar fără să plătească nici măcar o copeică. țarul îi vorbise consternat despre toate aceste „excese” înainte de a pleca spre Principatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
partenere, de parcă ar face o afacere Împreună? — Daphne e feministă, zise el cu aroganță, și consideră că termenul „iubită“ e Înjositor. — Daphne? Trăiești cu cineva pe care o cheamă Daphne? am Întrebat eu, Înșfăcând chestiunea esențială cu pofta unui piranha flămând. Hawkins Îmi aruncă o privire ucigătoare, Își trase În jos puloverul, pe care i-l deranjasem puțin și-și căută nebunește din ochi haina, prin Încăpere. — E pe canapea, i-am spus, ducându-mă până acolo și aducându-i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
bebeluș, bine că nu îi mai pui încă scutece, și iată-i fețișoara apărând în cadrul ușii camerei noastre, cu gâtul întins și trupul ascuns încă dincolo de perete. Nu am idee cât anume a auzit din ceea ce vorbeam noi, ochii ei flămânzi devorau mișcările buzelor noastre, dar nu digerau nimic, iar acum privirile ei se întorc spre el, deja rănite, preventiv, tati, ne-a fost dor de tine, iar el îi trimite un zâmbet stâlcit, serios? Și ea spune, sigur că da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nunții noastre venise să îmi umbrească fericirea, zăcusem în patul meu de fetiță până după-amiază, cu ochii închiși, cu o cârpă umedă pe frunte, în casa aceea veche care devenise casa însingurării tatălui meu, golită de dorințe și obiecte. Pisici flămânde își ascuțeau ghearele pe fotoliile pline de păr, până ce s-au dezintegrat cu totul, parcă ar fi fost lipsite de orice utilitate, pereții și-au dezbrăcat podoabele, urmele tablourilor pe care le luase mama încă mai erau imprimate pe ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pentru o clipă, dacă este într-adevăr o simplă migrenă, nu e mare lucru, mă descurc eu cu o migrenă, dar când intru în sala de mese, văd toți turiștii aceia mestecând cu plăcere, îndesând mâncarea sănătoasă în stomacurile lor flămânde, am impresia că trăiesc într-o altă lume, ce mă așteaptă pe mine astăzi este complet diferit de ceea ce îi așteaptă pe ei, nici plimbări cu jeepul, nici picnic în sânul primăverii, nici înot în piscină, mă așez la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mult stau storurile grele, pielea lui a început să se albească, firicele de praf îl acoperă, parcă ar fi un exponat de muzeu care nu are vizitatori, doar Noga îi mai aruncă o privire când se întoarce după-amiaza de la școală, flămândă și îngrijorată, o privire mută, de parcă ar vrea să se asigure că încă mai e acolo, culcat pe spate, cu ochii deschiși, cu privirea ațintită înainte. Trupul său lung se micșorase, umerii i se adunaseră, părea că se apropie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lui nici măcar nu îi pasă cum mă simt, la asta se reduce totul, nu mai am nici o putere asupra lui, dacă i-ar păsa, nu ar pleca, nu este impresionat nici de ceea ce îi spun, continuă să își hrănească rucsacul flămând, Tanahul nou acoperit de praf, pe care nu îl deschisese niciodată, îl lasă aici să putrezească împreună cu mine, încerc să gândesc repede, ce să mai spun, trebuie să găsesc ceva care să trezească îndoiala înăuntrul său, care să îl rețină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
uite câte fire albe ți-au crescut dintr-odată. Nu dintr-odată, murmur eu, nu mi-ai mai mângâiat de multă vreme părul, mă agăț de ea și mă ridic greu, un cioc de acvilă se deschide într-un zâmbet flămând, o pereche de aripi negre se desfac dinaintea ochilor mei, se închid și se deschid, iar eu dau din mâini încolo și încoace pentru a le alunga, încă nu am murit, strig eu, ajutați-mă, nu am voie să mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
spus ceva? Ea ridică din umeri, n-am idee, abia l-am auzit, dar eu o privesc plină de suspiciune, mi se pare că știe mai multe decât spune, mă așez în fața ei, dornică să știu totul, asemenea unui câine flămând în fața unei oale pline cu carne, care nu poate îndepărta capacul de pe ea. Mă târăsc după ea la bucătărie, privesc acoperișurile, numai să nu mă uit la ea, sunt ani de zile de când îmi feresc privirile obosite de ea, evitând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
profet bătrân îl trădase, și eu sunt profet ca și tine, îl mințise, iar îngerul lui Dumnezeu mi-a spus să te ascund în casa mea, să îți dau de mâncare și de băut. Omul lui Dumnezeu, care era deja flămând și însetat, îl crezuse, dar în timp ce stăteau la masă și se ospătau s-a auzit cuvântul Domnului, trupul tău mort nu va intra în mormântul părinților tăi, pentru că n-ai ascultat cuvântul Domnului, iar în clipa în care a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Trebuie să strâng în mintea mea, clipă de clipă, toate amintirile, așa imperfecte cum sunt, și să le aștern pe hârtie. Trebuie să fac tot ce depinde de mine ca să pot continua această carte, chiar dacă o fac cu disperarea unui flămând ce se hrănește cu oase. Trebuie să respect promisiunea pe care i-am făcut-o lui Naoko și nu văd altă soluție. Cândva, demult, când mai eram tânăr și când amintirile îmi erau încă foarte limpezi, am încercat de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]