7,943 matches
-
femei cu automobile sunt și acum În vogă. A reușit să intre În cărțile de istorie În ziua lui liberă, când avea impresia că se compromite. Căutând prin dulăpioare, dau de femeile lui, cu lenjeria lor dichisită, cu zâmbetele lor forțate. Mă uit la chipurile acelea la care s-a uitat și bunicul meu acum mulți ani și mă Întreb: De ce a Încetat Lefty să caute chipul surorii sale și a Început să caute altele, blonde cu buze subțiri, gangsterițe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
herniare, coliere cervicale și cârje. Văzuse chipurile disperate, cu o speranță nebună În ochi, ale femeilor și bărbaților de culoare care intrau și ieșeau fără să cumpere nimic. Bunicul meu recunoștea acea disperare și știa că acum, cu pensionarea lui forțată, aici era locul potrivit pentru el. În timp ce se Îndrepta grăbit spre cartierul de vest, În ochii lui Lefty se Învârteau roțile de ruletă. Când apăsa pedala accelerației, zornăitul zarurilor de la table Îi umplea urechile. Sângele i se Înfierbânta de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
gâtlej. ― Trebuie să facem tot ce e În interesul națiunii noastre. Și apoi Milton Își ridică bărbia și o spuse: ― Să-i ia dracu’ pe greci! În 1974, În loc să-și revendice rădăcinile vizitând Bursa, tatăl meu se lepădă de ele. Forțat să aleagă Între țara sa de baștină și țara ancestrală, o făcu fără ezitare. Între timp noi auzeam de departe, din bucătărie, țipete și o cană de cafea spartă, Înjurături - și În engleză, și În greacă - tropăit de picioare care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
venit aici, mă rog... acolo... noi două eram cele mai arătoase din școală. Ne-am dat seama că vom fi "curtate" de o grămadă de indivizi și chiar de unii profesori, așa că am decis să jucăm teatru ca să nu fim forțate să ajungem niște cârpe la moftul oricui. Ne vom preface că suntem împreună. Asta în mod sigur avea să dezguste o mare parte din pretendenți, iar pe cei pe care nu avea să-i afecteze comportamentul nostru știam să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și nici nu găsește întotdeauna subiectul potrivit atunci când este nevoie. Ușor condescendent, Piso își răspunde singur: — Prefer să o atribui literaturii care, lăsată aproape în pără sire, începe să prindă iarăși viață. Cuvintele îi sunt însoțite de râsete un pic forțate. După un moment de tăcere, glasul Antoniei se înalță calm și egal: — Eu am venit să-mi ascult fiul și fiica. — Pe Germanicus!? exclamă uimit Piso. Toată lumea știe că tânărul lucrează de mult la o tragedie, dar n-a citit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în același timp, amuletă împotriva deochiului care secătuise pământul și animalele. Se uită lung la piticania cu capul înfășurat într-o cârpă și îmbrăcată în robă lungă. — Mai satisface din când în când și dorințele soțiilor, glumește un pic cam forțat. I se adresează apoi abrupt: — E frumoasă lectica... Libo duce mâinile la urechi, semn că refuză să-i audă mulțu mirile. Încântat că s-a achitat de obligație, Gallus se duce să se trân tească pe unul dintre paturi și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
metale, vin și tot felul de flecuștețe egiptene, și se întorc încărcate cu sticlărie, vase de bronz, veșminte, fibule și brățări, coliere, pietre prețioase, mătăsuri... — Văd că negoțul vostru se întemeiază mai ales pe statornicia femeilor, glumește un pic cam forțat Asinius Gallus. Libo protestează. — Nu e vorba numai de articole de lux. Aducem din Orien tul Îndepărtat aur, argint, dar și oțel, pietre prețioase sau semiprețioase, lemn, fildeș, pene de struț, carapace de țestoase, perle, mirodenii, ierburi medicinale, textile, fie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sine însuși: — Nu-ți închipui c-am ajuns ca femeile alea nebune care nu îndrăznesc să facă nimic, nici să călătorească, nici să ia medicamente, ori pur și simplu să bage ceva în gură fără să consulte astrele, dar... Râde forțat: — Dar sunt momente când vechea noastră divinație mi se pare prea... prea... — Seacă? îi sugerează evreul. Germanicus încuviințează abătut. Agrippa se ferește să-l contrazică. Și pentru el știința augurilor, atât cât o pricepe, este prea searbădă, bazată pe observație
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe care i l-a făcut Paul și a adăugat niște mișcări proprii. Lucrează cincisprezece minute pe bicicletă, douăzeci și cinci pe stairmaster, cincisprezece minute la aparatul de vâslit și o jumătate de oră pe banda de alergat -un fel de mers forțat, dar te simți ca și cum ai alerga. Apoi face exerciții la saltea și de-abia reușește să ajungă la birou pe 10, ignorând complet sandvișurile cu șuncă de pe drum. Stă la birou și bea toată dimineață apă plată, iar la prânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
face e să plec de-aici, să plec departe de el, de toate amintirile. Dar nu spun asta. Nu pot să spun asta. Nu deocamdată. ― Mi-ar plăcea nespus de tare postul, spun eu în cele din urmă, un zâmbind forțat. Cu o condiție. ― O condiție? Redactorul-șef nu se aștepta la nici o condiție. ― Am nevoie de un concediu. Peste două săptămâni vreau să plec o vreme. Redactorul-șef suspină ușurat, iar eu știu exact la ce se gândea în timpul tăcerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
urmată de trupele Corpului 1 Armată. Majoritatea unităților Armatei de Operații, respectiv Corpurile 2, 3 și 4 au trecut în Bulgaria pe podul de vase de la Siliștioara (Corabia). În seara zilei de 7 iulie 1913, după o serie de marșuri forțate și scurte ciocniri cu trupe bulgare, efectivele armatei române se aflau la intrarea în trecătorile munților Balcani, fiind pregătite să pătrundă în podișul Sofiei 3219. La 11 iulie 1913, din înaltul ordin al regelui Carol I, ca urmare a solicitărilor
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
rădăcini imense. Dedesubt, erau prinși copaci mai mici, cu crengile ieșind de sub el ca niște mâini rupte. —O, Doamne, Îi spuse Bennie lui Pată Neagră pe un ton sarcastic-siropos. Dar știu că nu te-ncurci când vine vorba de marșuri forțate. —Mulțumesc, spuse Pată Neagră. —Când o să ajungem la locul acela? Întrebă Vera. —Curând, răspunse Pată Neagră. Mai mergem puțin pe aici. Curând, spuse Vera oftând și făcându-și vânt cu eșarfa. Asta a spus și acum o oră. Se Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
purtăm o discuție legată de trup. De exemplu, dacă practici yoga, are loc un fel de trezire. Este o chestie strict fizică. În epoca modernă în general și în special în Aum Shinrikyō, lucrurile fizice și cele metafizice sunt legate forțat. Kawai: Așa e. Oamenii din ziua de azi s-au rupt de corporalitate, totul s-a limitat la teoretizare. Cei care vor să se apropie din nou de corporalitate, fac yoga. Apoi trec la nivel senzorial. Nu există nici o legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și tot așa, din cauza lipsei mele, am aflat vestea mai târziu de la Irina. - Și i-ai scris? - Trebuia? O! Acel "trebuia", care arăta perfect ce stearpă sufletește era! Crezuse de datoria ei să scrie întîi, dar printr-o interpretare ușor forțată putea să nu se mai căznească a doua oară (și ce caznă îți pricinuiesc scrisorile acestea când nu simți mare lucru!). Cum termenii primei scrisori erau vagi, mintea prietenului meu era destul de dezordonată acum ca să-și mai dea seama; avea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
replică, se chinuia, încît, din milă pentru frământarea ei, sau convins în clipa aceea prin convingerea ei, acceptai orice. (Și față de tine însuți nu voiai să admiți că nu ești în stare să-ți trăiești viața și în salturi mai forțate, fără prudența burgheză și logica măruntă a celor mediocri. În orice om se găsește o veleitate de a porni în lume și a descoperi un continent.) În cazul acesta planurile Ioanei luaseră o înfățișare amuzantă, căci era comic să-ți
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ascultătoare față de bărbați, aprobîndu-i orice ar spune, admirîndu-i din principiu și fiind totdeauna de aceeași părere cu ei. În practică însă, cele mândre te obligă la o veșnică băgare de seamă ca să nu le ofensezi, și deseori Ioana susține ceva forțat, ceea ce inteligența ei ar putea vedea cu ușurință că nu-i adevărat, numai ca să nu se simtă umilită. Dacă citesc o carte mai mult decât trebuie, fără s-o bag în seamă, sau întîrzii, sau îmi fac un plan inofensiv
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
prin Madame Bovary un roman cafeniu, iar prin Salammbô unul purpuriu. Atracția "lucrului" le este dealtfel comună iar posibilitatea" varierii nuanțelor unei imagini îi fascinează în egală măsură. Dar, revenind la romanul lui Anton Holban, substituirea cu dinamicul poate părea forțată. Romanul ar fi așadar compromis definitiv de importanța evenimentului și de preocuparea pentru lucruri exterioare, pentru "întîmplări care se petrec în salturi". Dacă în Ioana Sandu nu vrea decât să-și satisfacă o obsesivă sete de contemplare a unei imagini
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Paes încoace. Într-adevăr, neîncrederea partidelor de stânga în armată se accentuase în ultimii ani. Antonio Maria da Silva - care înlocuise oarecum prestigiosul mit al lui Afonso - Costa încurajase organizațiile comuniste mai ales pentru a se apăra de armată. Demisiile forțate, arestările, surghiunurile în insule, schimbările de garnizoane, umilințele jigniseră adânc cercurile militare. Numai greșeli de ultimă oră zădărniciseră lovitura de stat de la 18 aprilie. Dar hotărârea armatei de a îndepărta regimul rămâne tot atât de viguroasă. La 19 iulie izbucnește o nouă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lor în guvern, publicând în același timp numirea altor miniștri în locurile rămase vacante - armata se pregătește să reacționeze. În aceeași noapte de 8 iulie, o delegație de ofițeri se prezintă la Gomes da Costa, cerîndu-i să revină asupra demisiilor forțate. Generalul refuză și armata îi retrage sprijinul. Toți miniștrii se solidarizează cu cei demiși și, la consfătuirea care are loc la Marele Cartier, comandanții unităților din Lisabona hotărăsc să impună lui Gomes da Costa părăsirea Guvernului și a Președinției. Eroul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mai mic semn de satisfacție ori de cordialitate. — Oricum, băiatul a scăpat. Era fiul lui, așa-i? Și în car cine era? în ochii vicleni ai burgundului se aprinse o scânteie de îngrijorare. Ridică din umeri și schiță un surâs forțat: — Carul nu era prevăzut; dar oamenii miei vor face tot ce se poate ca să-l oprească și să-l verifice. Cât despre băiat, mi se pare că era rănit, așa că n-o să ajungă nici el prea departe. Asta sper și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
au fost uciși. Soțul său îl întrebă pe Cilonus: — Și armata? Ce se mai știe de armata lui Etius? Interlocutorul lui ridică din umerii săi largi: — E aproape. Se pare că acum au trecut de Lugdunum și înaintează în marș forțat. Mereu prea lent, după mine. Atingând ușor cu degetele un umăr al Hippolitei, Cilonus strânse din buze, într-o expresie de siguranță virilă: N-aveți de ce vă teme. Barbarii sunt în marș către Aureliana și nu văd de ce ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Nu mai era loc de îndoială. Se afla în fața lui Jefferson Dayles, Președintele Statelor Unite. Furia i se potoli și Craig privi către marele om. Observă că femeile care-l escortaseră au ieșit din cameră. Plecarea lor sublinia insolitul acestei întâlniri forțate. Văzu că celălalt îl studiază de aproape. În afara ochilor care luceau ca niște perle cenușii, Președintele Dayles își arăta vârsta recunoscută, de cincizeci și nouă. Fotografiile din ziare sugerau o față tinerească, neridată. Dar era clar, privindu-l de la această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
să se aștepte. Femeia era un robot devotat lui Jefferson Dayles; și era cel mai periculos obstacol aflat la orizontul lui. Amestecul de zgomote care-i anunța pe băieți se apropia. Craig simți zvâcnetul din tâmple, pe când, cu o încetineală forțată, băgă mâna în buzunar și scoase din el o prismă de cristal. Ținu micul obiect cu degetele, lăsând razele soarelui de dimineață să-i aprindă adâncimile. Scăpără pe când îl aruncă în aer. Când îl prinse, stingându-i lumina strălucitoare, simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Dar, aceeași voce puțin mai timbrată, fu auzită din nou. „Amigo, Întoarce capul... Eu sunt prietenul tău, Doctorul...” Ne având altă alternativă, Tony Pavone Întoarse capul. Nu mică Îi fu mirarea când, Doctorul veni către el cu mâna Întinsă. Zâmbi forțat: „Salutare, doctore... salutare. Cum ai ajuns aseară acasă?” Vizibil obosit, doctorul cu fața congestionată iar ochii injectați, ocoli răspunsul. Îl iscodi. „Ai venit acum, ori plecai...?” „Nu, am fost În trecere... De data aceasta sunt foarte grăbit...Urmează să onorez
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mai putea deschide gura și, nici să articuleze măcar un singur cuvânt. Contrariat, șeful de echipă duse sticla la gură sorbind câteva Înghițituri zdravene, apreciind. „Probabil, ați făcut-o lată aseară, domn’ inginer. Puțină odihnă nu strică...!” Tony Pavone zâmbi forțat. Mai făcu o tentativă să le adreseze cîteva cuvinte, Încercare zadarnică. Capul Îi vâjia, iar câteva momente avu senzația unor unor stupide „Halucinații!!”. Muncitorii Împreună cu șeful lor de echipă aveau mâinile deosebit de lungi, În timp ce fiecare mișcare a lor era făcută
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]