2,904 matches
-
Duce Paul a fost arestat și ținut prizonier la St. Petersburg. Sănătatea sa, deja șubredă, s-a înrăutățit. Deși soția sa a făcut tot posibilul să-l elibereze, n-a reușit. La 29 ianuarie 1919 Paul a fost mutat în Fortăreața Sf. Petru și Pavel iar în dimineața următoare a fost împușcat împreună cu verișorii săi: Marele Duce Dmitri Constantinovici, Marele Duce Nicolae Mihailovici și Marele Duce George Mihailovici.
Marele Duce Paul Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/317713_a_319042]
-
a luat hotărârea să se alieze cu Suedia și, în fața acestei amenințări, regele Poloniei Sigismund al III-lea Vasa a luat hotărârea să intervină direct în afacerile interne ale Rusiei. Trupele polono-lituaniene au traversat granița cu Rusia și au asediat fortăreața Smolenskului. După ce forțele ruso-suedeze au fost înfrânte în bătălia de la Klușino. Șuiski a fost forțat să abdice. În schimb, impostorul Dimitrie nu a reușit să ocupe tronul, pentru că magnatul polonez Stanisław Żółkiewski l-a încoronat țar pe fiul regelui Sigismund
Timpurile tulburi () [Corola-website/Science/317809_a_319138]
-
două transferate în regiunea Caucazului). Aceste forțe au format linia defenivă Azov - Mozdok. Această mișcare de trupe a marcat pregătirile rușilor pentru cucerirea Caucazului. Regimentul Hopior a fost făcut responsabil pentru flancul de apus al liniei defensive. Ei au fondat fortăreața Stavropol (22 octombrie 1777) și trei stanițe: Moskovskaia, Donskaya și Severnaia, cu câte 140 de familii căzăcești în fiecare locație. Regimentul Hopior a primit în 1779 propriul lui district administrativ. Condițiile de viață ale cazacilor erau foarte grele, în condițiile
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
jumătate dintre cazaci au murit de foame sau boli), sau respingerea invadatorilor francezi din 1812. Noua armată a mai participat și la războiul ruso-persan din 1826 - 1828, (în timpul căreia au cucerit ultimul bastion otoman de pe coasta de nord a Mării Negre, fortăreața Anapa). În cursul Războiului Crimeii cazacii au reușit să respingă orice tentativă de debarcare a inamicilor în Peninsula Taman, în vreme ce alți camarazi de-ai lor au participat la apărarea Sevastopolului. După încheierea războiului ruso-turc din 1828 - 1829, cei mai mulți cazci ai
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
90% din efectivele cavaleriei ruse. Cele mai importante lupte la care au luat parte cazacii din Kuban au fost bătăliile din Pasul Șipka, apărarea orașului Bayazet și bătălia finală de la Kars. Trei regimente din Kuban au luat parte la asaltul fortăreței Geok Tepe din Turkmenistan în 1881. În timpul războiului ruso-japonez (1904-1905), cazacii din Kuban au mobilizat șase regimente de cavalerie, cinci batalioane de infanterie și o baterie de artilerie. Cazacii au participat la ducerea la îndeplinire a obiectivului strategic al colonizării
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
are o învelitoare din tablă zincată. Elementele specifice ale acestei biserici sunt: Biserica „Sf. Ioan Botezătorul” din Iași are un sistem de construcție pentru apărare care este întâlnit și la Biserica Precista din Galați. Podul bisericii este un fel de fortăreață suspendată, camuflată de acoperișul obișnuit al bisericii. De jur împrejurul zidurilor se află drumuri de strajă și metereze pentru arcuri și puști. În interior, biserica este alcătuită din următoarele încăperi: un pridvor adăugit în 1875 (în partea de sud-vest), pridvorul (exonartexul) cu
Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Iași () [Corola-website/Science/318007_a_319336]
-
sud-estice, aproape de Pskov, din secolul X până în secolul al XII-lea. Prima mențiune a unei comunități ortodoxe în Estonia datează din 1030, în Tartu. În jurul anului 600 d.Hr., în partea estică a dealului Toome (Toomemägi), estonienii au ridicat o fortăreață numită Tarbatu. În 1030, prințul kievean Jaroslav cel Înțelept a cucerit Tarbatu și și-a construit propriul fort în acest loc, precum și o catedrală închinată Sfântului Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință. Creștinii ortodocși au fost ulterior expulzați din oraș de
Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia de Constantinopol) () [Corola-website/Science/318178_a_319507]
-
împărțită în cohorte.O ala era comandată de către trei prefecți.În această perioadă, într-un mod particular, s-a dezvoltat și sistemul de apărare al taberelor. Locul unde se așeza armata, chiar și pentru o noapte, era transformat într-o fortăreață. În sistemul manipular, cavaleria avea în continuare un loc secundar. Despre armele soldaților, ne-au rămas informații importante de la Polybius. Acesta spunea că fiecare hastatus și principes aveau două sulițe.. Acestea erau faimosele pila. Un pilum era format dintr-o
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
Gemina. Masada provine de la denumirea evreiască pentru cetate” („Metzuda”). În anul 66 d.H., provincia Iudeea s-a răzvrătit împotriva stăpânirii romane. O facțiune extremistă de asasini politic, numită sicarii, după bricegele curbate mari pe care le foloseau, au pătruns în fortăreața Masada. Pentru poporul evreu, distrugerea Templului din Ierusalim din anul 70 d.H., situat pe un platou mai sus de așa-numitul Zid de Vest, a însemnat sfârșitul istoriei lor continue în țara Palestinei, fără nicio speranță de a-și recăpăta
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
în total romanii erau puțin peste 5000, în timp ce evreii erau doar 960, dar cu o proporție de semnificativă de necombatanți, care erau femei, bătrâni și copii. Silva și-a dat seama că nu avea altă soluție de a intra în fortăreață decât să construiască o rampă, deoarece Masada era un loc abrupt. Pentru ca apărătorii să nu scape, romanii au construit o linie de circumvalație, întărită cu șase forturi. Când a fost finalizată rampa, a fost adus un turn care conținea un
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
întărită cu șase forturi. Când a fost finalizată rampa, a fost adus un turn care conținea un berbec. Acesta a fost urcat pe rampă și a început să facă găuri în perete. Romanii urmau a doua zi să intre în fortăreață, dar, înainte de aceasta, sicarii s-au sinucis și și-au ucis și familiile. "Primul război daco-roman" Informațiile documentare privind războaiele daco-romane sun lacunare și puține, multe dintre scrierile despre daci pierzîndu-se de-a lungul timpului: „Dacica” a lui Traian, „Getica
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
în timpul luptelor. Ambele armate aveau în rândurile lor soldați ucraineni. În Regatul Galiției și Lodomeriei, peste 20.000 de ucraineni au fost suspectați de simpatizanți ai Imperiului Rus, au fost arestați și internați în lagăre de concentrare ( Talerhof, Stiria și fortăreața Terezín Cehia). Luptele nu s-au sfârșit pentru ucraineni odată cu încheierea primei conflagrații mondiale. Mai mult chiar, luptele au continuat și au devenit mai sângeroase odată cu izbucnirea Revoluției din 1917. Revoluția a declanșat un război civil în teritoriile fostului Imperiu
Ucraina în timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/319522_a_320851]
-
a fost axată pe Panonia și pe consolidarea controlului lor din regiune. Ei au controlat diverse triburi panonice din regiune, au luat tribut și s-au bucurat de statutul de cel mai puternic trib din Balcanii centrali, si au ridicat fortărețe la Singidunum și Taurunum, (azi Belgrad). Primul asediu român de la Segestica, a fost sub controlul clienților lor panonici, si a redus controlul celtic în Dalmatia și Panonia de sud-vest. Acest lucru, combinat cu turbulențele care au urmat după moartea lui
Scordisci () [Corola-website/Science/319663_a_320992]
-
a statuilor sacre. După datarea bronzului (mileniul ÎI), timp în care insula ajunge la dezvoltare maximă din acea perioadă, influențată fiind de exploatările miniere de extracție a cuprului și exploatare e lemnului pentru construcția de nave, si dovedită de spelndida fortăreața Nitovikla, cu ziduri enorme care nu au rezistat, din secolul al VII lea î.Hr. cu perioada de inițiere în sculptură bine reprezentată prin statuete de teracota, prin arhitectură cu construire de fortărețe și palate cum este Vuni. PIB 8,9
Geografia Ciprului () [Corola-website/Science/319675_a_321004]
-
pentru construcția de nave, si dovedită de spelndida fortăreața Nitovikla, cu ziduri enorme care nu au rezistat, din secolul al VII lea î.Hr. cu perioada de inițiere în sculptură bine reprezentată prin statuete de teracota, prin arhitectură cu construire de fortărețe și palate cum este Vuni. PIB 8,9 miliarde de dolari Cipro del Nord: 1,217 miliarde de dolari. Structura PIB Agricultură 4,3%, Industria și construcțiile 20,1%, Servicii 75,6%. Creșterea PIB 2%.l din PIB pe cap
Geografia Ciprului () [Corola-website/Science/319675_a_321004]
-
în Letopisețul Ipatiev, într-un pasaj care relatează căsătoria regelui polonez Cazimir al III-lea cu Ana, fiica marelui duce al Lituaniei, Gediminas. Numele „Rutenia Albă” apare „Chronicon Polonorum” (1333—1385) a lui Joannis de Czarnkow. El numește orașul Poloțk „fortăreața Ruteniei Albe”.. Pe o hartă a Europei Răsăritene din 1459 a lui Nicolaus Cusanus, teritoriul de la este de Nipru și Borisifen aflat sub controlul Marelui Cnezat al Moscovei. Nikolai Karamzin în lucrarea "Истории государства Российског" („Istoria statului rus”) citează scrisoarea
Rutenia Albă () [Corola-website/Science/319032_a_320361]
-
este numit de către Sanhedrin guvernatorul Galileei și ia parte activă la Primului război evreo-roman (sau Marea Revoltă a Evreilor, în ). Legiunile romane se aflau sub comanda lui Vespasian și a fiului său, Titus (ulterior ambii au devenit împărați). La asediul fortăreței Iotapata, actualul Iodfat, apărată de o unitate militară iudaică aflată sub comanda sa, sute de soldați au căzut în luptă. Iosephus a vrut să depună armele dar locuitorii fortăreței s-au opus. Iosephus a apărat Iodfatul 47 de zile și
Iosephus Flavius () [Corola-website/Science/319223_a_320552]
-
a fiului său, Titus (ulterior ambii au devenit împărați). La asediul fortăreței Iotapata, actualul Iodfat, apărată de o unitate militară iudaică aflată sub comanda sa, sute de soldați au căzut în luptă. Iosephus a vrut să depună armele dar locuitorii fortăreței s-au opus. Iosephus a apărat Iodfatul 47 de zile și când romanii au cucerit locul s-a retras împreună cu un mic grup de luptători și s-au ascuns intr-o peșteră. Romanii i-au descoperit și le-au cerut
Iosephus Flavius () [Corola-website/Science/319223_a_320552]
-
fusese închis. Făcând o deschizătură în podeaua celulei, se strecură în canal și se ascunse acolo, având grijă să acopere bine trecerea prin care pătrunsese. La ora mesei, gărzile de serviciu văzură că prizonierul zburase. Fu o emoție mare în fortăreață. Fără îndoială, se știa că Andronic e mai ingenios decât Ulise și că din partea lui puteau să se aștepte la orice. Dar o inspecție amănunțită arăta că în celula captivului totul era intact, ușa, acoperișul, ferestrele zăbrelite des: nu puteau
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
fiu, Ioan. El petrecu astfel o săptămână, ziua ascunzându-se în subterană, noaptea revenind lângă soția sa; și ceea ce prevăzuse nu întârzie să se întâmple. Supravegherea prizonierei slăbi repede: așa încât în nasul temnicerilor, Andronic putu ieși din ascunzătoare, fugind din fortăreață și ajungând în Asia Mică. Atinsese malurile fluviului Sanarios, se putea crede salvat, când asprimea frigului-era în luna decembrie 1158-îl sili să ceară adăpost unor țărani. Fu recunoscut, cu toate protestările lui, adus iar la Constantinopol și închis din nou
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
în 1164. Cu vremea regimul la care era supus se mai îmbunătățise; avea voie să i se aducă de acasă vin pentru masă și sub moziv că era bolnav, obținuse să fie servit de un servitor, care circula liber prin fortăreață, intrând și ieșind la orice oră. Andronic profită de aceste împrejurări. El puse pe servitorul său să fure cheile turnului în care era închis în vreme ce gărzile dormeau și reuși să ia un tipar de ceară. Acest tipar fu dus soției
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
pe mama ei vitregă. Aceasta era o femeie energică, îndrăzneață, violentă; ea conspiră. Dar complotul fu descoperit. Atunci, împreună cu tânărul ei soț, Cezarul Renier de Montferrat și principalii lor partizani, ea se adăposti în Sfânta Sofia și transformând basilica în fortăreață, adunând pe oamenii de arme în jurul ei, se pregăti să reziste cu hotărâre și dădu guvernului un adevărat ultimatum. Era în mai 1182. Ceea ce agrava situația era că poporul se ridica în favoarea conjuraților și clerului, și chiar patriarhul trecu pe
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
() este situat la porțile „Văii Regilor” pe Valea Loarei, în inima unui vast parc, în comuna Sully-sur-Loire, departamentul Loiret. Este un castel construit în stilul Renașterii, dar care este totodată și un superb exemplu de fortăreață medievală. Proprietate a departamentului Loiret, în anul 1962 a fost clasat Monument Istoric. Situat pe malul stâng al Loarei, castelul-fortăreață este menționat în 1102, atunci când controla un pod peste Loara, pod dispărut în secolul al XIV-lea. De-a lungul
Castelul Sully-sur-Loire () [Corola-website/Science/315582_a_316911]
-
al lui Filip al VI-lea de Valois, va înlocui vechile turnuri rotunde cu cele octogonale (aceste două etape sunt vizibile și astăzi, baza turnurile octogonale fiind rotunde). Regele Rene I de Anjou, scriitor, om cultivat și constructor de de fortărețe (Tarascon) va îmbunătăți confortul ansamblului și va construi: turela pătrată de pe turnul nord-estic, va remodela capela, va redistribui apartamentele regale, va decora marea sală de către elevii lui Jan Van Eyck. În secolul al XVI-lea, inginerul militar de origine italiană
Castelul Saumur () [Corola-website/Science/315687_a_317016]
-
cetate localizată pe malul abrupt al Nistrului în orașul Hotin din regiunea Cernăuți. Ea se află situată la marginea de nord a orașului, pe o colină naturală aflată într-o mică depresiune înconjurată de o culme de dealuri. Construcția actualei fortărețe a început în anul 1325, suferind îmbunătățiri majore în jurul anilor 1380 și 1460. Fortăreața este o importantă atracție turistică a Ucrainei. În anul 2007, cetatea a fost declarată de statul ucrainean ca fiind una dintre cele șapte minuni ale Ucrainei
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]