2,684 matches
-
(în franceză: Ligne Maginot, nume dat după Ministrul Apărării al Franței, André Maginot) a fost un șir de fortificații de beton, obstacole antitanc, dotate cu artilerie grea, cazemate, mitraliere și alte elemente de apărare construit între anii 1920-1930 și modernizat între anii 1930-1940 pe care Franța a construit-o de-a lungul graniței sale cu Germania, Belgia, Luxemburg, Elveția
Linia Maginot () [Corola-website/Science/326147_a_327476]
-
lungul graniței sale cu Germania, Belgia, Luxemburg, Elveția și Italia, pe baza experienței sale din Primul Război Mondial și pentru a se pregăti pentru un eventual atac, în special din partea Germaniei. În general termenul de se referă la linia de fortificații de pe granița germană(350.000m), în timp ce Linia Alpilor se referea la fortificațiile de pe granița Franco-Italiană. Francezii au construit linia de fortificații pentru a oferi timp armatei franceze să se mobilizeze în cazul unui atac german. Între Belgia și Franța linia
Linia Maginot () [Corola-website/Science/326147_a_327476]
-
experienței sale din Primul Război Mondial și pentru a se pregăti pentru un eventual atac, în special din partea Germaniei. În general termenul de se referă la linia de fortificații de pe granița germană(350.000m), în timp ce Linia Alpilor se referea la fortificațiile de pe granița Franco-Italiană. Francezii au construit linia de fortificații pentru a oferi timp armatei franceze să se mobilizeze în cazul unui atac german. Între Belgia și Franța linia nu a fost construită, respectiv în alte locuri era slabă, deoarece Belgia
Linia Maginot () [Corola-website/Science/326147_a_327476]
-
se pregăti pentru un eventual atac, în special din partea Germaniei. În general termenul de se referă la linia de fortificații de pe granița germană(350.000m), în timp ce Linia Alpilor se referea la fortificațiile de pe granița Franco-Italiană. Francezii au construit linia de fortificații pentru a oferi timp armatei franceze să se mobilizeze în cazul unui atac german. Între Belgia și Franța linia nu a fost construită, respectiv în alte locuri era slabă, deoarece Belgia fiind țară francofonă (valoni), Franța se simțea responsabilă pentru
Linia Maginot () [Corola-website/Science/326147_a_327476]
-
care francezii și-au pus mari speranțe a eșuat lamentabil, confirmând zicala că "generalii luptă întotdeauna ca în ultimul război, în special dacă l-au câștigat". Planul atacului german s-a numit Fall Gelb(Planul Galben). Prin flancarea liniei de fortificații Linia Maginot a fost ocupat practic fără luptă, apărarea dovedindu-se o investiție inutilă, Franța capitulând în 1940. Acolo unde a fost totuși atacată de germani atacul a fost executat de trupe de parașutiști care folosind gurile de ventilație aruncau
Linia Maginot () [Corola-website/Science/326147_a_327476]
-
s-au predat fără luptă. Linia Maginot era rezistentă la majoritatea formelor de atac, și oferea condiții de viață ieșite din comun trupelor garnizoană, inclusiv aer condiționat, blocuri alimentare confortabile, chiar și căi ferate subterane. Cu toate acestea, linia de fortificații s-a dovedit costisitoare pentru a fi întreținută, a consumat o cantitate mare de bani și ulterior s-a dovedit că investiția mare(cinci miliarde de franci) și costurile mari de întreținere au deturnat resurse financiare de la alte părți ale
Linia Maginot () [Corola-website/Science/326147_a_327476]
-
întăririlor din Cipru crește doar presiunea inamicului, și, iată, pe data de 10 vine punctul de cotitură. Ca urmare a bombardării cade turnul Angliei, apoi turnul contesei de Blois, zidurile poarții Sf. Anthony și turnul Sf. Nicolae (astfel aproape toate fortificațiile, care erau în sectorul Franco-cipriot). Pe 15 mai se prăbușesc zidurile exterioare ale turnului Regal. Regele Henric alături de fratele său Amalric își retrage trupele sale și se îndreaptă spre Cipru. Plecarea lui Henric a lăsat fără o apărare efectivă partea
Asediul Acrei (1291) () [Corola-website/Science/326162_a_327491]
-
se petrecuse în Peolponez. Manioții s-au lăsat impresionați și i-au răspuns lui Ibrahim că așteaptă înarmați atacul egiptenilor. Egiptenii au încercat să pătrundă în regine pe din direcția nord-est, dar au fost opriți pe 21 iunie 1826 în fața fortificațiilor de la Vergas. Cei 7.000 de egipteni au fost opriți din înaintare de 2.000 de manioți și 500 de refugiați din alte regiuni ale Greciei până când Kolokotronis a juns în regiune, atacându-i din spate pe otomani. Ibrahim a
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
determina diferitele etape de transformare ale bisericii precum și apariția sau renovarea unora din elementele arhitectonice ce o compun. Prima atestare documentară a lăcașului de cult se regăsește într-un privilegiu acordat de Matei Corvin în anul 1474 celor care apărau fortificația. Inițial biserica prezenta trei nave inegale în înălțime care au fost modificate pe parcursul timpului astfel încât în prezent ele sunt aduse toate la același nivel. Navele laterale sunt lungi de 38 metri fiecare și mărginesc turnul de vest de o parte
Biserica fortificată din Cincu () [Corola-website/Science/326305_a_327634]
-
localnicii din Cincu și pictat de un mare maestru sibian al vremii. Membrii comunității din Cincu apar într-una din scenele din partea de jos a altarului, ei fiind reprezentați în costume populare ale ciobanilor autohtoni. Zidurile care în trecut împrejmuiau fortificația au fost supuse unui lung proces de deteriorare și uzură, proces care a dus la diminuarea înălțimii lor, astăzi la 2 - 3 metri pe trei laturi, pe partea de vest chiar mai puțin. Inițial fortificația avea prevăzute cinci turnuri exterioare
Biserica fortificată din Cincu () [Corola-website/Science/326305_a_327634]
-
Zidurile care în trecut împrejmuiau fortificația au fost supuse unui lung proces de deteriorare și uzură, proces care a dus la diminuarea înălțimii lor, astăzi la 2 - 3 metri pe trei laturi, pe partea de vest chiar mai puțin. Inițial fortificația avea prevăzute cinci turnuri exterioare de observație și apărare, orientate spre nord, sud, est și nord-est și sud-est. În ziua de azi a mai rămas în picioare doar un turn, cel de sud. De menționat este că în secolul al
Biserica fortificată din Cincu () [Corola-website/Science/326305_a_327634]
-
sud-est. În ziua de azi a mai rămas în picioare doar un turn, cel de sud. De menționat este că în secolul al XIX-lea după ce Turnul Slăninei a fost distrus în anul 1789, comunitatea din Cincu a construit în interiorul fortificației încinte(cămări) cu aceeași destinație.
Biserica fortificată din Cincu () [Corola-website/Science/326305_a_327634]
-
Sierotka” Radziwiłł, mareșal al Lituaniei, voievod de Trakai și de Vilnius și castelan de Šiauliai, a început construcția unei impozante vile cu trei etaje, în plan pătrat. Deși lucrările se bazau pe structura deja existentă a unui castel medieval, fostele fortificații au fost în întregime transformate într-o vilă în stil renascentist-baroc. Construcția a fost terminată în 1604, și după 50 de ani s-au adăugat mai multe galerii. Colțurile vilei au fost fortificate cu patru turnuri octogonale. În 1706, în timpul
Castelul Niasviž () [Corola-website/Science/326325_a_327654]
-
în 1604, și după 50 de ani s-au adăugat mai multe galerii. Colțurile vilei au fost fortificate cu patru turnuri octogonale. În 1706, în timpul Marelui Război al Nordului, armata suedeză a lui a jefuit castelul și i-a distrus fortificațiile. După mai multe decenii, familia Radziwiłł a adus arhitecți germani și italieni să renoveze și să mărească substanțial vila. Antoni Zaleski a decorat fațadele galbene cu lucrări baroce din stuc. Porțile din secolul al XVI-lea au fost reconstruite, iar
Castelul Niasviž () [Corola-website/Science/326325_a_327654]
-
Jaffei, în punctul cel mai înalt al orașului vechi al Ierusalimului, desupra locului unde începe valea Ben Hinom (Ghey Ben Hinom) și izvorăște pârâul Nahal Tzolev. Poziția strategică a locului a fost motivul pentru care s-a ridicat aici o fortificație care avea menirea să apere cetatea dinpre apus. În cursul istoriei orașului citadela a jucat un rol central în apărarea lui și a servit și ca centru administrativ și militar. În prezent Turnul lui David găzduiește Muzeul de istorie al
Turnul lui David () [Corola-website/Science/326347_a_327676]
-
150 m nord de insulă. Lungimea insulei este de 200 m, lățimea 100 m. Are o suprafață 0,015 km². În general este o stâncă cu o înălțime de 27 m. Perimetrul insulei este de 500 m. Există resturi de fortificații și de baterii, o biserică, un far, câteva case, un depozit. Apa proaspătă este livrată în mod regulat cu bărcile de pe continent. Pe insulă este dislocat regimentul de artilerie No 32 al forțelor armate ale Spaniei, inclus în corpul armat
Peñón de Alhucemas () [Corola-website/Science/326379_a_327708]
-
șapte statui ale altarului au fost furate. Fortificția prezintă o formă trapezoidală, lată de 17 metri și lungă de 37 metri, ea având zidul de sud întărit la colțurile de sud - vest și sud - est cu câte un turn. Inițial, fortificația avea patru turnuri din care s-au păstrat doar două. Ultimele faze ale construcției s-au petrecut probabil în secolul al XVI-lea, biserica fiind devastată la scurt timp de armata lui Mihai Viteazu așa cum rezultă din inscripția interioară. Ca
Biserica fortificată din Merghindeal () [Corola-website/Science/326413_a_327742]
-
XVI-lea, biserica fiind devastată la scurt timp de armata lui Mihai Viteazu așa cum rezultă din inscripția interioară. Ca urmare a distrugerilor, ansamblul bisericii evanghelice din Merghindeal a necesitat renovări succesive în anii 1634, 1732, 1773, 1803 și 1958. Incinta fortificației are asemănări privind forma și a modului de întărire a zidurilor cu turnuri de colț, cu fortificațiile din Homorod, Biertan, Șeica Mică, Moșna și Ațel.
Biserica fortificată din Merghindeal () [Corola-website/Science/326413_a_327742]
-
interioară. Ca urmare a distrugerilor, ansamblul bisericii evanghelice din Merghindeal a necesitat renovări succesive în anii 1634, 1732, 1773, 1803 și 1958. Incinta fortificației are asemănări privind forma și a modului de întărire a zidurilor cu turnuri de colț, cu fortificațiile din Homorod, Biertan, Șeica Mică, Moșna și Ațel.
Biserica fortificată din Merghindeal () [Corola-website/Science/326413_a_327742]
-
sfârșitul acestei campanii, Tarnum se întâlnește cu tata sau care este îngrijorat de lucrurile pe care le aude despre fiul său. Tatăl său moare în pat, curând după aceea, înainte că tânărul barbar să termine de cucerit Castelul Steelhorn, ultima fortificație a imperiului din Bracaduun. După câțiva ani de la prăbușirea imperiului în fața barbarilor, un Cavaler pe nume Rion Inima de Grifon - da naștere unui nou regat cunoscut sub denumirea de Erathia. Rion Gryphonhart în cele din urmă se întâlnește cu Tarnum
Heroes Chronicles () [Corola-website/Science/322515_a_323844]
-
galeria de apărare ce încununează turnul porții și cadrele deschiderilor de la cămări sunt din lemn. Incinta exterioară sau zwinger-ul, are un diametru maxim de cca 70 m. Datorită înălțimii sale (cca 3 m) pare deosebit de scundă în comparație cu celelalte elemente de fortificație. Curtina se sprijină pe mai multe contraforturi și prezintă din loc în loc metereze (guri de tragere). În partea sud-vestică, dominând drumul Reciului ce trece prin imediata vecinătate, se află un bastion semicircular. Incinta interioară este cea mai impozantă cu cei
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
fost supranumit turnul Siegfried. De plan dreptunghiular (cca 9x13 m), cu ziduri groase de cca 1 m, turnul se ridică până la 27 m înălțime (20 m zidăria, 7 m acoperișul în patru ape). Donjonul este cel mai reprezentativ element al fortificației, având inițial funcția de turn-locuință. Din acest motiv conține unele detalii constructive speciale. Parterul turnului, pivnița, este o amplă încăpere boltită. Bolta semicilindrică, din piatră înecată în mortar, păstrează pănă azi urmele cofrajului din lemn cu ajutorul căreia a fost construită
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
Vineta ecclesiae Kelnicensis) sau via Parohiei (Vineta parochiae Kelnicensis). Elementele constitutive ale cetății din Câlnic, așa cum se văd astăzi, nu aparțin unei singure etape de edificare, ci sunt rezultatul unor faze succesive, a unor adaptări și refuncționalizări. Considerată în ansamblu, fortificația nu este una care să impresioneze prin dimensiuni sau prin sisteme defensive complexe și elaborate. este mai degrabă mică și cu elemente de fortificare de bază, simple ca realizare tehnică. Totuși deși nu poate concura cu marile cetăți, fortăreața din
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
Alba Iulia a oștilor lui Mihai Viteazul, în anul 1599, după victoria de la Șelimbăr, ca urmare a faptului că populația Gârbovei s-a opus rechizițiilor impuse de starea de război, a fost trimis un detașament de soldați, prilej cu care fortificația a suferit mari pierderi. Abia în 1625 locuitorii au refăcut-o și au restaurat biserica din centrul satului. Între anii 1657-1661 așezarea este devastată de oastea turcească. Pentru ultima dată, cetatea Gârbovei a fost asediată și cucerită în timpul revoltei curuților
Cetatea Greavilor din Gârbova () [Corola-website/Science/322730_a_324059]
-
Münnich l-a înlocuit pe Peter Lacy, iar la 20 mai 1735, flota franceză mult așteptată și-a făcut apariția și a debarcat la Westerplatte. O săptămână mai târziu, această mică armată (2.400 de oameni) a încercat să forțeze fortificațiile din Rusia, dar a fost în cele din urmă obligată să se predea. Aceasta a fost prima dată când Franța și Rusia s-au întâlnit ca dușmani. La 30 iunie 1735, Danzig a capitulat, după susținerea unui asediu de 135
Stanisław Leszczyński () [Corola-website/Science/322778_a_324107]