2,694 matches
-
reușit. Marea ei confruntare a fost cu regele Carol I. Maria era caldă, neînchipuit de caldă, Carol, rece, neînchipuit de rece. Rece, desigur, de felul său, dar devenit și mai rece prin calcul; numai așa a reușit să țină În frâu, timp de o jumătate de secol (ceea ce nimeni n-a reușit nici Înainte, nici după el), o țară atât de Înfierbântată ca România. Între Maria și Carol s-a desfășurat o partidă prelungită, cu un rezultat aproape egal; cei doi
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Sting, la Festivalul de la San-Remo, tot cu o piesă de genul ăsta, Desert rose, faină, într-adevăr!” Trebuie să vorbești tare, altfel cuvintele îți sucombă sub reverberațiile deșertului. În cele din urmă, serata își atinge punctul maxim, lumea își dă frâu liber pasiunii. Mai ales fetele din stafful german: Jessica Falzoi, înaltă și plină de fantezie în mișcări, și Nelly Möller, mlădioasă ca o felină, fac furori: trupurile lor se smucesc spasmodic și provocator, reușind să lungească rău de tot privirile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
scriitori „visează” o revistă, „un organ”, și e firesc, o altă generație vrea nu numai să-și afirme textele, dar și arta poetică! Și, se pare, pentru aceasta toate mijloacele sunt bune! Noi, în anii ’60, când partidul slăbise puțin frâiele cenzurii și ale politicii de cadre - încă o dată, mai puțin radical decât în țările comuniste de la nord -, am crezut că putem lupta, cum o spuneam, „infiltrând” instituțiile centrale de cultură, Biroul U. Scriitorilor, Consiliul și redacțiile revistelor și al editurilor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mari servicii literaturii bune din țară... Era ultimul an al Pelișorului în folosința artiștilor și, „expropriindu-l” în folosul familiei, Ceaușescu a dat una din ultimele lovituri acelui tip de literatură ce „servea necondiționat partidul”! Într-adevăr, pe măsură ce partidul slăbea frâiele cenzurii, al trierii cadrelor din redacții după principiul strict al dosarelor, pe măsură ce regimul vizelor pentru Occident devenea mai lax, în aceeași măsură drepturile de autor - exorbitante în vremea stalinismului și numai pentru „cei ce serveau!” - se reduceau simțitor, ca și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
in extenso, alături de pozele lor etalate „cu sfruntare” în paginile revistei, cum o comentau mulți activiști iritați de inițiativele mele, ca și nu puțini dintre colegii noștri mai vârstnici care începeau să se teamă că „partidul” lăsând cam prea libere frâiele cenzurii și oferindu-ne nouă, tinerilor, posturi de conducere, urmarea va fi inexorabila întunecare a pozițiilor și mai ales a „valorii lor literare”. Revin încă o dată asupra acestui aspect al lucrurilor ce, din afara lumii noastre, era greu sesizabil, nemaivorbind de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și mai târziu. Zice că nu poate dormi noaptea, și stă în locu-i între capete cărunte de colonei și maiori cari clipocesc de somn, pe când ofițerii tineri, la capete de mese, nu mai pot, ca niște strâjnici cari-și mușcă frâul nou pus. Generalul vede și înțelege prea bine ce se petrece în jurul său; zâmbește și se face că nu pricepe nimic. Își bate joc de toți și șade câte odată neclintit la masă până ce cu toții încep a geme înnăbușit, până ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care făceau scandal pentru un colț de ciorap vizibil sau un colț de sân, erau o adevărată calamitate și se confundau cu imoralitatea. Ceiace era ascuns era dorit; și cu atât mai dorit cu cât era mai ascuns. În acest frâu și în această violență se ascundeau lubricitate și imoralitate. Pe când acum, toate fiind pe față și la îndemâna oricui ca să zic așa ne apropiem cu pași repezi de moda cea mai comodă și mai morală. Cel puțin așa susține domnul Ibrăileanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mult în pat. Nevastă rea: picuș de ploaie în casă. Poftele sunt pedeapsa leneșului. Nu muta hotarul văduvei, nu intra în ogorul orfanilor, căci se va ridica asupra ta județ aspru. În ziua necazului adună-ți puterile. Biciul pentru cal, frâul pentru măgar, nuiaua pentru spinarea smintiților. Cânele se întoarce la vărsătură și nebunul la nebunie. (Pr.) Ca să mânânci borș, n-ai nevoie de dinți. *1 Unii sunt ceva. Prefer să fiu cineva. *1 Puterea unui stat e neapărat în raport
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și îndârjirea omului o îmbogățesc și o împodobesc necontenit. Dărâmarea munților trebuie oprită. Plantațiile începute tind să cucerească golurile. Caucazul a fost pustiit de feudalitatea trecută, de turci și tătari și de stăpânitorii din urmă, spre a putea ține în frâu mai lesne acest popor independent și viteaz. Vizită pe drumul Tbilisi-Gori, la vechea mănăstire Mțheta, sub naosul căreia odihnesc oasele cnejilor gruzini din neamul lui Bagration, generalul lui Alexandru I pe vremea invaziei napoleoniene. La Gori monumentul de pietate al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Nalt și sprâncenat... Așa l-am văzut Și l-am cunoscut. Fețișoara lui Spuma laptelui, Ochișorii lui Două mure negre 'ntinse pe pământ Ne-atinse de vânt... Perișorul lui Pana corbului. Murgulețul lui Vânăt porumbac Cu stea albă-n cap. Frâul calului Țeasta smeului Doi șerpi încordați De gură-ncleștați. Așa l-am văzut Și l-am cunoscut. Dunăre Dunăre, Drum fără pulbere Și fără făgaș Inima-mi secași! (bis) 11 Noemvrie 1955. Academie Mulțămiri... Odată cu această mulțămire simt că trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
am cunoscut Când l-am lepădat La un mal surpat! Fața lui Spuma laptelui Ochii lui Mura câmpului Părul lui Pana corbului Așa l-am văzut Și l-am cunoscut. Calul lui Murguleț harap C-o stea albă-n cap. Frâul murgului Țeasta smeului, Doi șerpi încordați De gură-ncleștați Așa l-am văzut Și l-am cunoscut Pe Din Constandin Când l-am aruncat La malul surpat. Oh, Dunăre, Dunăre Dunăre, Drum fără pulbere Și fără făgaș, Inima-mi secași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
un colț de ciorap vizibil sau un colț de sân, erau o adevărată calamitate și se puteau în adevăr confunda cu imoralitatea. Ceia ce era ascuns, era dorit; și cu atât mai dorit, cu cât era mai ascuns. În acest frâu și această violență, se ascundeau exploziile lubricității. Pe când acum, toate fiind de față și la îndemâna oricui ca să zic așa ne apropiem cu pași răpezi de moda cea mai comodă și deci mai morală. Au mai pomenit și alții de întâmplarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
eu să-i fiu aleasă. Se rostește afară la cheutoarea casei, înfigând un cuțit în pământ * CHEMAREA LUNEI ( Când s-arată crai nou) Lună, lună, Vârgolună! Tu ești mândră și frumoasă Peste nopți tu ești crăiasă. Tu cal ai, Dar frâu n-ai. Iată dau-ți brâul meu Și fă frâu calului tău, Să te duci după ursitul meu. De-a fi de-aice din sat, De-a fi din celalalt sat, De-a fi din-al treilea sat Ori dintr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
casei, înfigând un cuțit în pământ * CHEMAREA LUNEI ( Când s-arată crai nou) Lună, lună, Vârgolună! Tu ești mândră și frumoasă Peste nopți tu ești crăiasă. Tu cal ai, Dar frâu n-ai. Iată dau-ți brâul meu Și fă frâu calului tău, Să te duci după ursitul meu. De-a fi de-aice din sat, De-a fi din celalalt sat, De-a fi din-al treilea sat Ori dintr-al noulea sat Nu-i da stare Ș-alinare; Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
țărani din județul Olt, a devenit, în numai două decenii, dintr-un ucenic cizmar, neajuns calfă, un ”escu” pentru societatea românească, un aspirant la cea mai înaltă funcție în stat. Care au fost armele folosite de acesta pentru a lua frâiele puterii în mână? În primul rând, o ambiție, uneori iesită din tiparele obișnuite, șantajul politic, armă folosită de toți liderii Partidului Comunist Român, pentru ați îndepărta potențialii adversari și nu în ultimul rând, lichidarea fizică a celor care nu-i
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Nu-i stobor de mari boieri,/ Și-i Soare tânăr călare/ Pe un călușel gălbior./ Da’ nu-i galbior de fel/ Și-i gălbior de flori,/ Cu șeaua de aurel,/ Cu scări dalbe d-argințel,/ Cu pohe cu năsturei,/ Cu frâu cu ghiocei,/ Cu bici cu măciulie/ Cu chingi late,/ Pin fir trase./ Galben Soare și-mi răsare” (Cioara Radu Vodă - Brăila). Lumina emanată, metalele care concurează la realizarea senzației de strălucire și acțiunea de regenerare a naturii sunt comune „colindei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
având în el un mystagog și uneori un justițiar, ca în basmul Roșu-Impărat și Verde-Impărat cules de Constantin Mohanu. Revelarea naturii năzdrăvane vine odată cu numele care are o puternică încărcătură magică, deja cunoscută nouă din colinde: „ - Stăpâne - zâce - pune-mi frâu-n cap și-ncalică pă mine - și zâce - să-mi aflizâce - zboru meu - zâce. Ăsta a fost Galben de Soare.” (Boișoara - Vâlcea). Dublul eroului care imită zeii este voinicul moldovean care îl salvează din gura șarpelui. Calul acestuia este tot șarg
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
făptură’’, „Călare pe Gălbioru;/ înota șeaua în aurelu/ Și scărițe-n argințelu/ Și frâulu în rostogolu”,/ „Călușelu-i ungurel,/ Cu șeaua de haurel,/ Cu frângi late-nțărmustrate,/ Cu scări dalbe-n turnuri fapte,/ Cu presuri, cu presurele,/ Cu perna cu floricele,/ Cu frâul cu stragatie/ Cu biciul cu măciulie”. Ființa, și nu făptura calului, emană energia luminoasă, cel dintâi lexem având în plus conotația depășirii unei durate ce distruge prin trecere. Un cal galben „din făptură” nu a parcurs decât drumuri prin imediat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
armonie: forțele id-ului, depozitare ale esențelor vitale, sunt conduse de rațiunea ordonatoare. Dirijarea este sugerată însă peste tot la nivel morfologic de verbul a frânge, al cărui sens atestat în dicționarul citat include și actul de „a zmunci deodată frâul, spre a face calul să se întoarcă înapoi”. Mișcarea bruscă se augmentează și cu sensul popular al lui răsare: „a sări (în picioare), a se sălta, a tresări”. Captarea energiilor vitale în acest ceremonial cere efort și virtuozitate, dar feciorul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mitic. Împăratul, ca și marii boieri surprinși mai sus, este doar beneficiarul muritor al actelor civilizatoare înfăptuite de fecior. O culme a vijeliei cabaline este surprinsă într-o colindă din MalaiaVîlcea: „Cinci comiși de coamă-l țin,/ Și-alții cinci frâul i-l pun,/ Și-alții cinci șaua i-o pun,/ Și-alții cinci în chinșî-l strâng,/ Șialții cinci călare-l pun”. Cei douăzeci și cinci de dregători reușesc cu greu să stăpânească energia nărăvașă care ascultă doar de feciorul consubstanțial cu miticul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
harnașamentului acționează, ca și în cazul lui Bogdan-Damian, ca niște trofee ale „palmaresului” pe care Iovan îl are în lupta cu Haosul și, în același timp, așază eroul în directă comunicare cu tărâmul terifiant. Călărind pe craniul de zmeu, cu frâu din balauri și chingă de năpârci, Iovan dă o funcție domestică, socială fiarelor: prin ele neantul este asimilat cosmosului. Pe lângă poziția lui de superioritate, chiar de suveran, trebuie să adăugăm preluarea energiilor pe care aceste ființe le stăpânesc. Capul de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Ochii negri-și arunca,/ Lung în zare se uita”. Abia mai târziu în luptă aflăm despre harnașamentul magic al murgului (cunoscut deja din balada lui Iovan), când este descris în opoziție cu carul infernal al Sâlei: „Avea șeauă, și-avea frâu/ Chiar din o falcă de zmeu;/ Frâul e din năpârcele/ Oacheșe și frumușele,/ Tot din gură încleștate/ Și din coadă înnodate,/ Cum mai negre și ciudate”. Aflat la vârsta transformării, înarmat cu „trofee” ce sporesc puterea calului său, „pruncul” cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
se uita”. Abia mai târziu în luptă aflăm despre harnașamentul magic al murgului (cunoscut deja din balada lui Iovan), când este descris în opoziție cu carul infernal al Sâlei: „Avea șeauă, și-avea frâu/ Chiar din o falcă de zmeu;/ Frâul e din năpârcele/ Oacheșe și frumușele,/ Tot din gură încleștate/ Și din coadă înnodate,/ Cum mai negre și ciudate”. Aflat la vârsta transformării, înarmat cu „trofee” ce sporesc puterea calului său, „pruncul” cu ochi negri, ca oricare alt erou ce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
seamă, un loc de rătăcire, în care nu te așezi”. Într-o colindă din antologia lui Constantin Mohanu, flăcăul pornește în căutarea șarpelui care distruge sate și orașe și, după un ritual de pregătire purificator, ajunge într-un hiatus spațial: „Frâu-n mână că și-l lua,/ Pe câmp pustiu apuca,/ Frumos murgu mi-l prindea”. Calul - ghid între lumi se află tocmai în acest loc neatins de civilizație și de el are nevoie voinicul ca să găsească cealaltă dimensiune. Funcția imperfectului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
recente, care vorbesc despre eșecul altor neofiți, anteriori lui Bogdan: „Cu cocia ce avea,/ Cocie cu două roate,/ Din trup de om erau toate:/ Buciumile roților,/ Grumazii voinicilor;/ Iar spițele roatelor,/Mâinile voinicilor;/ Dar în loc de mădulare,/ Degețele cu inele;/ Dară frâul de la cai,/ Cosițe de fete mari”. Văzută drept „«mamă» stăpână pe materie”, „depozitară a forțelor germinative ale materiei” de către cercetători, Samodiva eliberează prin înfrângerea ei simbolică resursele inepuizabile ale vieții. Orbirea, ca semn al supunerii stihiei feminine, o lasă fără
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]