4,656 matches
-
o relație bazată pe intimitate sau pe contagiune simpatetică, care are la bază, ca punct de plecare, o „inducție afectivă”. Să ne referim la suferință. Eu văd Suferința pe fața celuilalt. Ea se extinde ca expresie la Întregul corp (Îmi frământ mâinile, plâng, mă agit etc.Ă și prin aceasta neliniștea mea se transmite și celorlalți, fie ca simplă compătimire, fie ca act de contagiune psihică. Se poate conchide că există un anumit limbaj al apropierii dintre mine și celălalt, care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sfârșind prin a genera stări de tensiune, suspiciune, conflicte interpersonale. Problematica omului nu mai este frământarea interioară, de factură socratică sau faustică. Este cu totul altceva: o angoasă a disperării. Nici Socrate și nici Faust nu sunt singuri. Ei sunt frământați, dar nu sunt singuri În frământarea lor. Frământarea lor este interogația la care se poate da un răspuns. Angoasa omului modern este disperarea dată de absența oricărei perspective, o Încremenire, o stare de pietrificare sufletească și morală, pe care omul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de un spirit; prin totul străbate / Sufletul, unul, mișcând pe toate-n Întregul cel veșnic”. Această forță interioară este o potențialitate inepuizabilă. O sursă continuă de energie care alimentează totul: natură, ființe, oameni. Este forța spiritului universal. Fascinația energiilor Îl frământă și pe Faust care caută răspunsul, cercetând originea, Începuturile lucrurilor (Goethe, Faust, IĂ: La Început a fost Cuvântul. Mă și opresc. Cine m-ajută să fac pasul? Cuvântul? - Nu pot să-l prețuiesc atât de mult! Altfel va trebui să
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
acte nefirești, manifestate prin tulburări de comportament. Se manifestă la pesoanele închise în sine, timide și care au complexe de inferioritate, sunt izolate, mereu concentrate pe probleme fără nici o importanță, sunt ușor impresionate de tot ce-i înconjoară sau sunt frământate de unele idei obsedante. OLIGOFRENIE (< fr. oligophrénie, cf. gr. oligos - puțin, phren - minte) - Termen psihiatric prin care se descrie o stare de deficit al funcțiilor de cunoaștere și de dezvoltare neuropsihică (intelectuală, afectivă, volițională), incompletă, globală și ireversibilă. Este cauzată
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
din umbră. Pe podul coșului tăifăsuiau o fată ș-un bărbat ghebos. Strânsă la tâmple cu testemel roș și cu sânii ținuți de rochia strâmtă, fata își cuprindea genunchii între mâinile mari. Desculțe, de sub fustă ieșeau picioarele cu călcâiele crăpate. Frământând cu o față îngândurată buza de jos între dinți, fata asculta pe ghebos. Cu buze vinete și întunecat la chip, acestuia îi sclipeau în arcade ochi inteligenți, cu o ușor vicleană blândețe. Mustața afumată i se împrăștia pe buzele umede
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
i se cere supremul sacrificiu. Lenea nu naște eroi”. Credincios devotat propriilor principii, Napoleon și-a îmbogățit palmaresul cu noi victorii, de data aceasta împotriva austriecilor, care îl trataseră cam cu nejustificată superioritate. în tot acest timp, însă, Parisul era frământat de tot felul de răbufniri politice. Directoratul nu stătea pe roze, iar generalul Napoleon Bonaparte nu părea un slujitor supus. Inițiativele pe care le avea începeau să deranjeze pe cei ce se aflau în protecția vieții pariziene. Colacul peste pupăză
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
de albi, capitală a crimei sub administrația Coleman Young, negrii vor locui În sfârșit unde aveau ei chef...) Dar acum, În 1932, se Întâmplă ceva curios. Tramvaiul Încetinea. Se oprea În mijlocul Gropii Negre, și - nemaiauzit! - Își deschidea ușile. Pasagerii se frământau. Vatmanul o bătu pe Desdemona pe umăr. ― Doamnă, asta-i. Hastings. ― Strada Hastings? Nu-i venea să creadă. Îi arătă din nou adresa. Acesta Îi făcu semn spre ușă. ― Fabrică de mătase aici? Îl Întrebă ea pe vatman. ― Habar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
el, aruncând În closet șervețelele. Terminasem cu ele. Mâinile lui Jerome urcară. Nu-mi păsa. L-am lăsat să mă pipăie. Să pipăie ce era de pipăit. Dar dacă speram să-l dezamăgesc, n-a mers. Mă mângâia și mă frământa În timp ce partea inferioară a corpului i se arcuia precum coada unui crocodil. Și apoi spuse ceva, fără ironie. Înfocat, Îmi șopti: ― Chiar sunt Înnebunit după tine. Buzele Îi coborâră, căutându-le pe ale mele. Limba Îi pătrunse Înăuntru. Prima penetrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
curată. Trebuia să mă așez ca să urinez. Și acum mai trebuie. Noaptea, pe mochetele jegoase din camerele de motel, făceam exerciții fizice: flotări și abdomene. Îmbrăcat numai cu boxerii cei noi, Îmi examinam corpul În oglindă. Nu de mult mă frământasem din cauză că nu mă dezvoltam. Acum grija asta dispăruse. Nu mai trebuia să mă aliniez standardului. Pretențiile imposibil de satisfăcut dispăruseră și simțeam o mare ușurare. Dar mai erau și momente de Înstrăinare, când mă uitam la corpul meu În schimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nu le-ar fi făcut niciodată la Paris. Pentru că erau În vacanță? Pentru că petreceau Împreună toată ziua și că Între ei se stabilea un contact mai intim? Aproape că Îl auzea cum gândea. — Mă Întreb... Nu... Nu cred... De ce se frământa atât? Era acolo la odihnă și ca să-și curețe organismul, după cum spusese doctorul Rian. A doua zi chiar trebuia să se prezinte la medic și, timp de o jumătate de oră, va fi doar un pacient preocupat de ficat, stomac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
de supărare, iar noaptea te aud cum te preumbli prin cameră, de parcă nu ți se mai lipește somnul de pleoape. O apucă ușor de cot silind-o să se așeze lângă el, pe marginea patului. — Spune-mi, ce griji te frământă? Îi înconjoară umerii cu brațul. — Azi-noapte, când mă foiam în pat de durere, te-am simțit de câteva ori venind tiptil până la ușa mea. — Am venit într adevăr, murmură ea. — De ce n-ai îndrăznit să o deschizi? O strânge afectuos
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
servitorilor, nici bani... Fața îi înflorește într-un zâmbet. — ...și unde, de este necesar, poate fi pus chiar sub pază. Termină triumfător: — Un astfel de om nu mai poate păcătui! E clar. Dorește să se răzbune. Dar pe cine? Se frământă zadarnic. Nu-și poate da seama. Încântată de propria-i elocință, Augusta merge un pic prea de parte: — Nu încape îndoială că un om de viță, cu suflet nobil, ar alege mai degrabă moartea decât să îndure asemenea umilințe... — Și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cum este, ar prefera să fie contrazis. Răbufnește: — Vrei să știi de ce avem o legiune a III-a Augusta staționată în Africa, o alta a III-a Cyrenaica în Egipt și legiunea a III-a Gallica în Syria? Asta te frământă, nu? strigă strident. Șeful cancelariei imperiale pleacă fruntea. Consideră că nu e momentul să-i amintească împăratului că sarcina menținerii inte grității imperiului nu cade numai asupra legiunilor, ci e îm părțită între Roma și popoarele supuse ori provinciile nou
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lui Flaccus Vascularius. Răutatea acestuia are toate cusururile condiției sociale din care provine: nu are respect, nu are rușine și e de neînduplecat când își dorește ceva. Mai e și intimitatea cu Tiberius Nero. Nero să fie la mijloc? se frământă, frapat pentru prima oară de această idee. El l-a stârnit pe Flaccus? Greu de crezut. Flaccus Vascularius este doar un mijlocitor. Ca și el. Atunci cine se joacă cu viața lui și l-a îndreptat împotriva lui Scribonius Libo
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de fruntași ai corpului senatorial! Trio nu-și mai poate stăpâni tremurul mâinilor. — Cred că scopul vostru murdar este mai puțin să porniți un proces penal, cât să faceți scandal și să insultați! Cum de-am putut da greș? se frământă cu ochii în pământ Fulcinius. I s-a spus clar că principele trebuie neapărat să preia cazul. Îndrăznește cu o voce mică de tot: — E descendentul lui Scipio... Replica este atât de neașteptată, încât împăratul cască ochii mari de uimire
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Trio Fulcinius. — Uită-te la cei cărora conștiința le reproșează fapte rele: dacă-i ataci se prefac indignați... chiar dacă se știu de mult angajați pe drumul viciului... Fulcinius încuviințează, căci nu are încotro. Pe când Libo tace. Chiar, de ce tace? se frământă Trio. E o armă teribilă tăcerea, pentru că nu te poți lupta cu ea. Principele îl părăsește și se îndreaptă agale către bazinul cen tral. Fulcinius se ia după el, întrebându se cine l-a învățat pe Libo să tacă. Sprijinit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
urmărească cu privirea forma rotundă a clădirii. Oare Numa, când i-a pus teme liile, a vrut-o ca strajă în jurul focului nestins? — ...fără emancipare sau vreo altă micșorare de drepturi familiale... O fi voit să imite forma Pământului? se frământă de una singură. Căci ce-i altceva Pământul decât o minge nesusținută de vreo proptea? Toată povara lui stă atârnată în văzduh. Chiar învârtirea lumii ține globul pământesc în mișcare. Reflectează adânc și se răzgândește. Nu, Pământul este chiar Vesta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care o strânge încet de braț, să o liniștească. Nu care cumva să tulbure ceremonia cu agitația ei. Clatină dezaprobator din cap. Este nu numai distrată, impulsivă, neconsecventă în realizarea sarcinilor primite, dar și hiperactivă. Nu are stare deloc. Se frământă până și noaptea, de parcă ar fi tot timpul pe fugă. Însă întrebarea îi face cinste. Nici nu se aștepta la atâta perspicacitate din partea ei. O să-i explice mai târziu că vestala este luată cu mâna de Marele Pontif de la părintele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cele folosite la jocul cu zaruri. Nu știe să joace, e prea complicat pentru ea, dar îi place să aibă în mână jucării robuste. Cele prea sofisticate probabil o frustrează, căci le distruge imediat. Fata se liniștește. Pare mulțumită să frământe întruna bila în mâini. Occia oftează resemnată. Poate că Augustus n-a observat nimic, deși stau în primul rând. Altminteri se face foc și pară dacă i-o pârăști cu ceva. Zice că e de datoria ei și a celorlalte
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
drept, foi cu programul și extrase din lucrări, dar la ea n-a ajuns nici una. Clatină nemulțumită din cap. Quintius n a pus la cale îndeajuns de bine serviciul de astăzi. Valeții ar trebui să le distribuie tuturor papirusurile. Se frământă în continuare cum să se scuze și să scape de obligațiile sociale ce-i revin numai ei, din moment ce Gallus a refuzat să fie prezent. Ar vrea să se repeadă în spatele scenei. Livilla stă cu siguranță ascunsă și tremură de spaimă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
până să deșerte sacul. Lângă ea, tânăra tresare spasmodic. Mătăsurile scumpe și grele nu pot să-i ascundă frisoanele. Mânia Vipsaniei se topește pe loc. Sărmana ei surioară! De când se știu, și-au fost reazăm una alteia. Nu te mai frământa fără rost, îi șoptește. Își dă seama că e un sfat banal și prostesc. Dar ceva mai in teligent nu-i vine în cap. Nu mă iubește! se jeluie tot pe șoptite Agrippina. Vipsania îi înconjoară umerii cu brațul fără
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ră gușit: Spune-mi, după semnele pe care le vezi, crezi că Germa nicus va primi de data aceasta triumful? Nu, triumful nu. Doar o statuie în for. Și sacerdoțiul de au gur. Asta a văzut cu ochii minții. Se frământă cum să-i dea vestea surorii fără s-o dezamăgească și mai rău. Biata de ea își imaginează că o amărâtă de festivitate publică îi poate influența în bine căsnicia. Dar nu e nevoie. Pare să fi înțeles. O aude
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
altceva în viață. — Mda..., aprobă Pusio mai degrabă dezamăgit. — Ascultă-mă pe mine, insistă Rufus. E totuna dacă îți faci casa din brazde de lut sau din piatră adusă de prin străinătățuri... Uriașul se pune pe râs. — Atunci ce te frămânți atâta că nu rezistă structura amfitea trului? Rufus vede roșu în fața ochilor. — Tu știi pe ce stai acum? întreabă bătând din picior. Călărețul face ochii mari. — Pe pământ, pe ce să stau? Arată cu degetul soclul solid al zidului, gros
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-și dă seama că mânia și frustrarea clo cotesc în sufletul celui de lângă el decât când îl vede strângând din dinți. Abia atunci începe să aibă dubii. Cine naiba l-a pus să aducă vorba despre gali...? Așa deci? se frământă Pusio în sinea sa, indignat. Popoarele cucerite, carevasăzică? Mama voastră de nenorociți! Credeți că natura v-a adus pe lume împintenați, gata să puneți șaua și frâul pe ceilalți. Ne priviți de sus, de parcă am fi niște animale corcite cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Germanicus încuviințează abătut. Agrippa se ferește să-l contrazică. Și pentru el știința augurilor, atât cât o pricepe, este prea searbădă, bazată pe observație, fără nici o urmă de inspirație. Ori de fanatism. Își iscodește cu coada ochiului tovarășul. Ce te frământă? ar vrea să-l întrebe, dar se abține. N-a mușcat momeala cu visul. Din păcate, Mariamne e de domeniul trecu tului pentru roman. Cu toată neliniștea care se zbate în el, găsește puterea să zâmbească subțire în barbă. O
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]