5,324 matches
-
mai subliniază și faptul că subiecții nu conștientizează existența acestor mecanisme de apărare decât atunci când sunt deja activate. 8) Pentru Holmes (1994), mecanismele de apărare constituie niște strategii prin care indivizii reduc sau evită anumite stări negative cum sunt conflictul, frustrarea, anxietatea și stresul. 9) În sfârșit, potrivit lui Plutchik (1995), termenul „apărare” se referă la un proces inconștient destinat să disimuleze, să evite sau să modifice amenințări, conflicte sau pericole. Analizând aceste diferite definiții și cele câteva precizări sau comentarii care
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
implicită, mediul extern fiind evocat prin conceptul de stres; finalitatea mecanismelor de apărare s-ar configura atunci astfel: mascarea sau atenuarea conflictelor ori a factorilor de stres care generează anxietatea (7a), reducerea sau evitarea unor stări negative, cum sunt conflictul, frustrarea, anxietatea și stresul (8). Să spunem, în sfârșit, că doar una dintre aceste definiții (9) nu face referire clară la mediul intern sau extern; finalitatea este în acest caz disimularea, evitarea sau modificarea amenințărilor, conflictelor sau pericolelor. Dezacordul dintre aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
poate de simplu, în anumite situații, împotriva stărilor de sentiment, apărarea este pusă în legătură cu pericolul pulsiunilor sau cu cel provenit din lumea exterioară; la fel se întâmplă când apărarea este rezultatul angoasei ori al altor sentimente neplăcute de umilință sau frustrare, indiferent care ar fi ele”. Psihanalista evocă și neplăcerea care declanșează apărările și care „provine nu numai din stimuli de pulsiune amenințătoare, ci și din anumite surse ale lumii exterioare”. Cu altă ocazie, ea subliniază faptul că angoasele copilului sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și 7 ani, capacitatea de a realiza o astfel de răsturnare crește (Elkind și Scott, 1962; Elkind, 1964). Răsturnarea afectivă este frecvent întâlnită la copiii care învață să meargă și se manifestă în momentul când, uneori cu ajutorul adulților, lacrimile de frustrare se transformă în hohote de râs. În studiul efectuat de Fraiberg (1982), răsturnarea afectivă apare, ca apărare, la vârsta de 9 luni și se manifestă regulat între 9 și 16 luni. Astfel, un copil de 9 luni care a cunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
adaptarea individului total la lumea socială. În acest context este indispensabil să evocăm „sistemul de securitate” propus de Kardiner (1947) și care se compune dintr-un ansamblu de conduite utilizate de indivizii aceleiași societăți pentru a înfrunta aceleași pericole și frustrări. Sistemul de securitate reunește măsuri de apărare instituționalizate la nivel social sau înscrise în psihismul individual, ca modalități obișnuite de reacție la frustrările induse de mediul social. 2. Conceptul de degajaretc "2. Conceptul de degajare" Conceptul de degajare sau mecanism
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
compune dintr-un ansamblu de conduite utilizate de indivizii aceleiași societăți pentru a înfrunta aceleași pericole și frustrări. Sistemul de securitate reunește măsuri de apărare instituționalizate la nivel social sau înscrise în psihismul individual, ca modalități obișnuite de reacție la frustrările induse de mediul social. 2. Conceptul de degajaretc "2. Conceptul de degajare" Conceptul de degajare sau mecanism de degajare (working-off mechanism) a fost introdus în 1943 de Edward Bibring, într-o lucrare în care acesta propunea o explicație pentru compulsia
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
accede la reușita pe care ei o visau pentru ei înșiși, dar la care nu au putut ajunge. În special mamele ale căror ambiții personale nu și-au găsit împlinirea din cauza statutului lor de femeie pot scăpa de sentimentul de frustrare grație succesului obținut de fiii lor. Freud (1914/1985) face o remarcă asemănătoare atunci când notează că, nu de puține ori, copilul este destinat să împlinească visele nerealizate ale părinților: „El are să fie un om mare, un erou, în locul tatălui; ea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
care îl agită. După M. Klein, dat fiind faptul că relațiile obiectuale există de la început, primul obiect, sânul mamei, ar cunoaște pentru copil un clivaj în „obiect bun”, sursă de plăcere păstrată în interior, și în „obiect rău”, sursă de frustrare proiectată în afară. De aici decurg idealizarea și persecuția care ar însoți viața fantasmatică a bebelușului, îndeosebi în timpul poziției schizoparanoide. Klein consideră astfel că clivajul obiectului este concomitent cu clivajul eului explicat de Freud: „Cred că eul este incapabil să
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și „defectul fundamental” în dobândirea limitelor dintre persoana proprie și celălalt, prezentă la acești adulți în urma chinurilor îndurate în copilărie. Bourguignon (1984) îi descrie pe acești părinți cu „personalități narcisice, incapabili de atașament, foarte vulnerabili la critică, ce nu tolerează frustrările și au constant nevoie de gratificări. Ei caută să-și satisfacă prin copil propriile nevoi, fără a respecta nevoile acestuia sau capacitățile lui reale. Când copilul îi decepționează, ei ajung la pedeapsa corporală, repetând prin aceasta comportamentul propriilor părinți față de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
proiectează angoasele intolerabile furnizează prototipul identificării proiective „rele”. Printre autorii post-kleinieni, Bion va fi acela care va stipula că, în schimb, prototipul identificării proiective „normale” sau „bune” este aptitudinea maternă de a primi și de a-și asuma angoasa și frustrarea infantile. Bion numește această funcție „capacitatea de reverie a mamei”, adică propriile sale mișcări psihice prin care ea este în măsură să „aline” și să „gândească” neliniștea infantilă. Acest fel de a fi al mamei îi va permite bebelușului să
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
orice familie”. Cel mai adesea, ele se află în legătură cu un conflict în familie. În particular, o concluzie formulată de autorul uneia dintre cercetările citate, Krall (1953), este că un copil accidentat „are pulsiuni agresive mai puternice decât ceilalți, induse de frustrările suferite într-o familie autoritară. El se simte vinovat și se teme să nu fie pedepsit dacă își exprimă în mod direct pulsiunea agresivă. De aceea, se întoarce asupra propriei persoane accidentându-se”. Observația este asemănătoare cu o idee a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Regresia constituie o revenire - mai mult sau mai puțin organizată și tranzitorie - la moduri de expresie anterioare ale gândirii, la conduitele sau relațiile obiectuale, în fața unui pericol intern sau extern susceptibil de a provoca un exces de angoasă sau de frustrare. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Regresia este o metaforă. Ea provoacă de la bun început o mișcare defensivă, de repliere, de întoarcere înapoi, în opoziție cu mersul înainte, care implică termenul de progresie. Este bine cunoscută imaginea utilizată de Freud: o armată
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
activității sexuale la creatori, calchiată pe principiul vaselor comunicante? În acest caz ar trebui să subscriem la ipoteza lui Zorn (1977/1979), care nu a întreținut niciodată relații sexuale. Pentru el, arta era simptomul unei vitalități deficitare, iar poezia, consecința frustrării și mărturisirea înfrângerii - ipoteză dificil de admis în cazul unor creatori ca Hugo sau Rodin, bine cunoscuți pentru intensitatea vieții lor sexuale. Ar trebui să le refuzăm oare accesul la sublimare? Existența unei concurențe între sublimare și activitatea sexuală este
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
psihanalitică menținând totodată la pacienții săi o religiozitate sublimată (1925/1984). În ciuda tuturor acestor disensiuni, putem încheia discuția cu un punct în privința căruia există o cvasiunanimitate: fericirea pe care ți-o oferă sublimarea. Ea ne permite să evităm conflictul și frustrarea fără consecințe neplăcute, lucru care nu este valabil pentru cele mai multe dintre mecanismele de apărare (să ne gândim în special la neplăcerile provocate de întoarcerea elementului refulat...). Ba mai mult, activitățile sublimate sunt însoțite de o satisfacție deosebită, pe care unii
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
nu să vi-i puneți”. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" În pofida imaginii seducătoare pe care o conferă sublimării, Freud insistă asupra faptului că marea majoritate a oamenilor au nevoie de o „anumită doză de satisfacție sexuală” și că o frustrare în acest sens antrenează riscul unei îmbolnăviri. El își exprimă chiar îngrijorarea în legătură cu eventuala exagerare a acestei sublimări, care ar însemna o amenințare pentru viitorul rasei umane (1908b/1985), comparabilă cu povestea acelor țărani care, învățându-și calul să mănânce
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cu oamenii? Vladimir Tismăneanu: Cu oamenii se Întâmplă mai multe lucruri. Eu sunt mai puțin pesimist, dar am scuza distanței, care este uneori un avantaj, alteori un dezavantaj. Eu cred sincer că există o stare de profundă descumpănire... Mircea Mihăieș: Frustrare. Vladimir Tismăneanu: Este o frustrare, dar din punct de vedere axiologic. De aceea spun descumpănire. Românii sunt foarte derutați. Mircea Mihăieș: Descumpănirea Înseamnă și descentrare. Vladimir Tismăneanu: Da, e vorba și de un sistem care aparent are un centru, există
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
oamenii se Întâmplă mai multe lucruri. Eu sunt mai puțin pesimist, dar am scuza distanței, care este uneori un avantaj, alteori un dezavantaj. Eu cred sincer că există o stare de profundă descumpănire... Mircea Mihăieș: Frustrare. Vladimir Tismăneanu: Este o frustrare, dar din punct de vedere axiologic. De aceea spun descumpănire. Românii sunt foarte derutați. Mircea Mihăieș: Descumpănirea Înseamnă și descentrare. Vladimir Tismăneanu: Da, e vorba și de un sistem care aparent are un centru, există un partid ce se ocupă
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
susține PNȚCD-ul? Nu este nici un secret că George Bush este republican. Nu ar fi fost nici un secret ca Emil Constantinescu să-și mărturisească legătura cu acest partid. I-ar fi dat, probabil, o șansă În plus. Cauzele sunt dezamăgirea, frustrarea, lipsa de ofertă, sentimentul multora că este un partid anacronic. Mircea Mihăieș: După activitatea sa practică, nu cred că era mai anacronic decât alte partide din România. La fel ca alte partide, suferea și de beneficiile, și de tarele vieții
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
mai devreme sau mai târziu. Aici evaluările celor trei axe ale intrigii se despart. Munca de zi cu zi aduce satisfacție, nu împlinire; aspectele familiale o fac pe Ruth să aibă o părere bună despre ea însăși; cu toate acestea, frustrările legate de neîmplinirea profesională rămân o sursă de dezamăgire. Ca și în cazul grupului de bărbați, din intervievarea grupului de femei se pot deduce câteva structuri grafice. Aceste grafice sunt, în orice caz, identificabile în funcție de numărul de ramuri narative mai
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
alteori menținând doar statuquo-ul. Poate că peste câțiva ani ne vom pensiona și-atunci lucrurile o să-nceapă să se miște altfel. Unii intervievați (patru bărbați și două femei) vorbesc despre dorința de a-și schimba viața sau despre sentimentele de frustrare provocate de cariera pe care o au. Sara, de exemplu, e sătulă de anii de învățământ. Totuși, până la această etapă a vieții, intervievații noștri par să fi făcut pace cu ei înșiși. De vreme ce simt libertatea pe care și-au câștigat
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
să dispară ca prin minune; ele sunt doar date deoparte. Sunt plasate în inconștient. Refularea nu se referă doar la afectele penibile și neplăcute, ci și la gândurile, dorințele sau acțiunile nerealizabile sau interzise. Pentru a evita, în caz de frustrare, o stare permanentă de tensiune, refularea va acționa prin drenarea energiei respective spre inconștient. De aici, tensiunea va fi domolită în mod iluzoriu, întrucât cantitatea de energie nu va fi epuizată prin trecerea la acțiune, ci va rămâne înăuntru. Numai
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
importanță. 4. Funcția de eliminare a stresului și a emoțiilor Unele vise nu au un sens profund, dar apar ca reacție la stimulii diurni. Îi permit individului să se elibereze de stresul cotidian și, în final, să evite refularea micilor frustrări. Ele aduc răspunsuri la evenimentele recente. Vizează preocupările de moment și ignoră impresiile puternice trăite în ziua respectivă. De exemplu, dacă cineva visează o crimă sau monștri atunci când a adormit imediat după vizionarea unui film de groază, visul trebuie considerat
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
și realitate. Vidul este totuși un spațiu, ce poate fi umplut. Este desigur mărturia unei lipse sau a unei absențe (vid existențial, vid afectiv), dar care poate fi acoperită. În acest sens, este sinonim atât pentru dorință, cât și pentru frustrare. Dat fiind că rolul ei este de a primi sămânța vieții, gaura este locul creației. Personifică, la modul general, potențialitățile, resursele, bogățiile ascunse ce așteaptă să fie descoperite. Imensității vidului îi opune delimitarea spațiului ce trebuie umplut. Lipsa este circumscrisă
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
de situații mai simbolice. Acest al doilea caz se bazează pe impresii, pe sugestii, pe senzații, fără evocarea directă a relației sexuale. Acest tip de vis poate avea o funcție de compensare, așa cum este descrisă în teoria psihanalitică, și poate revela frustrările sexuale sau afective ale subiectului. Visul, la fel ca fanteziile, îi permite persoanei să își compenseze lipsa, fără a fi neapărat o dorință de trecere la act în realitate. Într-un registru mai simbolic, adulterul reprezintă nevoia de emancipare și
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
devină conștient; - bulgărele de zăpadă simbolizează reacția în lanț, sub aspectul negativ al unei spirale infernale, sau sub aspectul pozitiv al dezvoltării și expansiunii; - «bilele» au și o semnificație sexuală, deoarece desemnează, în limbaj argotic, testiculele. Expresia mai indică și frustrarea, insuccesul și enervarea. Sticlă Ca în cazul tuturor recipientelor, semnificația sticlei depinde în mod esențial de lichidul luat în ea. Pune accentul pe valoarea a ceea ce s-a dobândit, pe experiențele trecute pentru a înfrunta situația prezentă. Un alt element
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]