25,640 matches
-
această unitate, ca salariat, ar trebui să le știu pe toate, nu? Și Valy le explică pe scurt, pentru ce fusese destinată fosa și pe unde-și scotea capul, suflerul, în timpurile bune. În tot acest răstimp, lui Gerard îi fugi gândul la ultima discuție despre piesa de teatru . Întruna din zilele care urmaseră cutremurului, când Sima părea mai pornit ca oricând împotriva scenetei, o numise gunoi. Era convins că și Regizorul și toată lumea îi vor susține argumentele. Niciodată nu-l
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
a o fi semnat și atunci funcționarul îi spuse că nu trebuia s-o semneze nebarată. Gerard tremura acum, de-a binelea, de supărare. Unde era să meargă să se plângă? La cine? Ce argumente să aducă? Simțea că-i fuge pământul de sub picioare. Puteți întreba pe doamnele ...care... - făcu Gerard fâstâcindu-se. Plecate în concediu la mare, cu bilet, de astă noapte - fu răspunsul funcționarului. Și când se întorc? Fii, domnule, serios. Dumneta crezi că tovarășele astea care lucrează de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pace, Bogdane. - îl consolă Finica - Mai este încă timp. Abia acuma începe vara. Bogdan se întoarse spre musafir zâmbind: Să nu zici, domnule, că ai venit iară cu “o bombă” - își îndreptă pictorul privirea către Grig. Lui Grig îi și fugiră privirile spre ușă, din reflex, ca și cum ar fi vrut s-o încuie repede. Pe semne, în mediul unde își desfășura activitatea, la pregătirea “bombelor” se închideau ușile. Domnul Bogdan făcu remarca: Nu e nevoie de așa ceva. Aici, la noi, nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
târziu, se aud bulgării de pământ huruind. Se aud dincolo de tăcerea împunsă de sunetele prelungi de corn, îndepărtate, vestind începerea goanei... Brațul Reliei servește parcă de pământare. Se sprijină de mine cu oarecare greutate. Ca și cum ar fi vrut să nu fug de lângă ea. Parcă să-mi simtă respirațiile, gândurile. Prin mâna stângă de care se agățase la coborârea din autobuz. Relia lăcrimează, suspină. Are dreptate când afirmă că ea e extrem de schimbătoare, așa cum îi dictează de fapt, zodiacul. Dacă ar fi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Acestea sunt lucrurile pe care le doresc în viața mea și știu că Dumnezeu este cu mine. {tiu că sunteți cu toții oameni grăbiți, grăbiți să atingeți obiective, grăbiți să începeți alte proiecte, grăbiți să vă umpleți timpul cu nimicuri, să fugiți de momentele de răgaz pentru a nu fi nevoiți să meditați la viața voastră, la cei din jur, la sensurile adânci ale existenței. Pe toți ne-a cuprins un fel de miraj pentru atingerea plăcerilor imediate și facile, în care
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
să mai zic de cei tineri, dacă pe tine moșneag te furnică pe șira spinării? În acest moment, Măriuța și-a arătat fața în crăpătura lăsată la ușa cuhnei. Se vedea bine că trage cu urechea. Ochii însă i-au fugit aproape fără voie spre Hliboceanu. Acesta, cu un aer voit nepăsător, își mângâia mustața. Ochii mijiți însă se zbăteau în dosul pleoapelor, vrând parcă să-și ia zborul către Măriuța... Costache ședea nepăsător, cu urechea ciulită la Pâcu. Acesta, punând
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Atunci, plecarea! Rămâi cu bine Costache! Mergeți sănătoși și să vă întoarceți cu voie bună! Cât timp Hliboceanu a stat de vorbă în poartă cu Costache Măriuța nu s-a arătat, ca altădată, dar... cu fără voia ei, privirile îi fugeau spre geamul dinspre poartă al bucătăriei... Îl vedea pe Hliboceanu cu înfățișarea lui de haiduc: înalt, bine legat, cu chip negricios, ochii tăciunii înfipți sub fruntea înaltă și străjuiți de sprâncene stufoase, ușor încruntate... Părul - cât se vedea de sub borurile
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
După aceea, Hliboceanu n-a mai scos o vorbă... Tăcea, iar privirile scormoneau zarea fără încetare. Se vedea de departe că se lupta cu gândurile pe care le purta...Abia când au intrat în târg s-a întors către Mitruță: Fugi la Aizic și întreabă-l unde tragem... După puțină vreme, Mitruță s-a întors: Apoi s-o schimbat socoteala. Jupânul a spus ca să cântărim întâi și apoi să mergem la descărcat. Poate îmi spui și de ce o schimbat foaia ovreiul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pe ață... Din când în când, cărăușii se adunau câte doi-trei și mai schimbau o vorbă-două. Hliboceanu s-a tras lângă moș Dumitru și Pâcu... Nu știu cum să vă spun, dar eu sunt primul care se bucură că v-ați întors. Fugi de aici! Să știi că mie nu-mi plac lingușitorii, Hlibocene! - l-a luat Pâcu în răspăr. Nu-s eu acela, moș Pâcule. La mine ce-i în gușă îi și-n căpușă. Nu mă pot preface. Mai degrabă eu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Îs luminile din sat... Dar...dar dacă sunt lupii? Am auzit eu că ochii lupilor strălucesc noaptea ca niște lumânări aprinse. Doamne ferește! De ce nu am eu un felinar cât de mic, da’ să scoată lumină. Parcă spunea cineva că lupii fug de foc...Și ce, felinarul nu-i tot foc?” - vorbeam eu de unul singur, dar inima îmi era cât un purice. M-am oprit pentru o minută, să număr luminițele... „Mamăăă! Da’ multe-s! Păi lupii nu au doi ochi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
zână din povești! Dumnezeu însă n-o putut-o smulge din ghearele morții... Dacă nenorocirea a dat peste el, atunci n-o avut ce face altceva decât să-și îngroape fiica uneva în pădure... Bejenarii însă au fost nevoiți să fugă mai departe din fața urgiei! ... Cine mai știe după câtă vreme lucrurile s-au liniștit și fugarii au pornit înapoi, spre locurile lor, pentru că ca acasă la tine nu-i nicăieri!... Când au ajuns aici în pădurea de deasupra satului nostru
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
De unde-a apărut. Poate că și-a mutat afacerile la altă mașină. — Lăsându-și uneltele aici? i-am spus, indicându-i cu bărbia T-ul și bidonul Înspumat, rămase alături, pe pavaj. — Poate c-a văzut un polițist și-a fugit. Pe ăla, de exemplu, mi-a răspuns ea, arătându-mi sfidător, cu bărbia, un polițist gras, care alerga Înspre noi, fluierând și gesticulând caraghios. În sfârșit, capota a cedat. Am deschis-o larg. Înăuntru nu era nimeni. Eram năucit. În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În lupta lui pentru stăpânirea lumii! Mânat cândva de preacinstita foame să iasă din grotă, s-a năpustit În cete asupra prăzilor mari, năruind mamutul cu zeci de sulițe, pentru ca, mii de ani mai târziu, să-l regăsim pe vânător fugind din fața miliardelor de atacatori invizibili. Iar cu cât adversarul este mai mic și mai numeros, cu atât atacurile lui sunt mai eficace. Poți fugi de-un bivol sau de-un hipopotam, urieșenia lor Îi face mai lesne observabili și mai
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mamutul cu zeci de sulițe, pentru ca, mii de ani mai târziu, să-l regăsim pe vânător fugind din fața miliardelor de atacatori invizibili. Iar cu cât adversarul este mai mic și mai numeros, cu atât atacurile lui sunt mai eficace. Poți fugi de-un bivol sau de-un hipopotam, urieșenia lor Îi face mai lesne observabili și mai lenți, dar cine a reușit vreodată să scape de-un roi de viespi, ce să mai vorbim de miliardele de virusuri, bacterii, germeni și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
stabilit de pași, respect și eleganță. Maladia și laboratorul stăteau la distanța cuvenită și, la semnal, Începeau lupta. Germenul trăgea primul, răpind câteva mii de suflete dintr-un foc, apoi companiile farmaceutice dezlănțuiau milioane de salve de vaccin, până când suferința fugea schelălăind. Apoi au Început să apară de două ori pe an, asemenea colecțiilor de modă; nici nu ieșeai bine din epidemia de toamnă-iarnă, cu paloare, tuse seacă și vărsături, că intrai În pandemia de primăvară-vară, plin de bube verzi și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
apoi va trebui să inventez o altă imagine, la fel de veselă, cum ar fi un cașalot străpuns de cange și pus la murat. Afară, teatrul de operațiuni al furtunii s-a deplasat. Norii cirrus de la soare-răsare sunt niște generali Înfrânți, care fug cu steagurile și uniformele zdrențuite din calea cumulonimbușilor victorioși, ce galopează dinspre asfințit. „Ai de gând să stai toată noaptea acolo?“ Câte o lance de lumină dezvăluie Încă o dată situația catastrofală de pe câmpul de luptă. O rafală de săgeți lichide
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pentru a lăsa să pătrundă o amintire. Nu știu de unde vine, nu știu cum s-a format, e ca atunci când pe fereastră intră neobservat un puf, iar el ani de zile scapă de aspirator, se agață cu brațele-i subțiratice de pereți, fuge În spatele țevilor de Încălzire ori după un picior de dulap, se bagă Între paginile unei cărți culcate, care a rămas cu coperta și primele foi ușor Îndepărtate, cuvintele scrise acolo părând a avea forța de-a le ține răsfirate, iar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Pandele Romeo, cincizeci și șase de ani, rapidist, divorțat, posesor al câtorva zeci de brevete de inventator. 4 septembrie. În lume Încep urgiile. O inexplicabilă epidemie de flatulență se abate asupra locuitorilor din Principatul Monaco. Înlăcrimați, cu nările astupate, turiștii fug la Nisa, unde dau peste o altă nenorocire: timp de o jumătate de oră, plouă cu poșete Vuitton. Parcă pentru a spori groaza, acestea se dovedesc a fi originale. România intră În noaptea polară. Președintele Salam apare la televizor și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Înșelați. Executa o operațiune pe lângă care cele mai elaborate tehnici tantrice ar părea un nevinovat pupic pe creștet. Vecina de dedesubt, după ce mi-a tras două portative lungi cu unghiile pe spate, a Început să le completeze cu notele unei fugi allegro appassionato. Cineva se străduia să-mi desprindă o ureche de cap, trăgând cu dinții de ea ca de un șnițel vechi și plin de zgârciuri. O palmă Îmi persecuta violent fesele. Camera se umpluse de chiote indienești, gâfâieli, țipurituri
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mașinile, mobilierul, chiar și noi, pentru El nu suntem decât niște cuvinte puse Într-o anumită ordine. Dacă vrea, ne șterge În câteva secunde, dacă are o pană de inspirație, stăm cu privirea În gol luni În șir. Trebuie să fugim și să ne-ascundem undeva, ori Într-o carte de bucate, ori Într-un roman istoric, să ne piardă urma. Am luat deja legătura cu câțiva cunoscuți. Prințul MÎșkin și contele Vronski mi-au făcut unele promisiuni... — Vaaai, ce prieteni
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de un mouse gigantic, străzi, clădiri și mașini erau prinse pe rând de o pată mată de Întuneric, apoi, după o secundă, dispăreau brusc, lăsând loc unui alb imaculat. Am apucat-o de mână, trăgând-o spre ușă. — Trebuie să fugim! Repede! A-nceput să șteargă textul! Am ieșit alergând spre lift, sărind peste trupul namilei buimace. Cu piciorul, am aruncat lestul peste bord și-am Început coborârea. Jos, În stradă, toată lumea era liniștită. Nu se Întâmpla deloc ca În filmele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de tot felul, adulți, bătrâni, femei cu copii în brațe. Oameni ca noi, rude poate, părinți poate, mame poate...Dar ordinele rămân aceleași: fără baionetă la armă și fără încărcător. Nu se trage! Tensiunea crește, zvonurile încep să circule: a fugit Ceaușescu, armata e cu noi, revoluția a învins! Păi dacă a învins, noi ce mai căutăm aici?! Suntem atenționați: „Se poate trage asupra voastră de la geamuri, de la balcoane!”. Când ridic capul și mă uit în jur, văd numai geamuri și
CADENȚE PESTE TIMP by Maior (r) Sergiu MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93205]
-
geamuri, de la balcoane!”. Când ridic capul și mă uit în jur, văd numai geamuri și balcoane. De unde se poate trage? O frică atavică mă cuprinde, o frică de fiară încolțită, o frică instinctivă. Fiecare celulă a corpului meu îmi spune: „Fugi!”. Dar cum eu sunt în armată, am ordin să stau aici, să se tragă în mine! Rămân pe loc. Toți rămânem pe loc. Suntem în armată! Ușor, ușor, tensiunea scade. Zvonurile se confirmă: „Ceaușescu a fugit, armata e cu noi
CADENȚE PESTE TIMP by Maior (r) Sergiu MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93205]
-
corpului meu îmi spune: „Fugi!”. Dar cum eu sunt în armată, am ordin să stau aici, să se tragă în mine! Rămân pe loc. Toți rămânem pe loc. Suntem în armată! Ușor, ușor, tensiunea scade. Zvonurile se confirmă: „Ceaușescu a fugit, armata e cu noi!”. Ofițerii ne spun să ne pregătim de plecare. Bucuria e imensă! Mulțimea ne ovaționează, ne salută, ni se pun flori la țevile puștilor! Parcă suntem eroi veniți din focul luptelor! Bucuroși, ne încolonăm și cu cântec
CADENȚE PESTE TIMP by Maior (r) Sergiu MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93205]
-
recrutat și am început serviciul de învățător până la plecarea în armată ca recrut. În luna septembrie 1954 am fost chemat la armată și trimis la o unitate de infanterie cu termen redus (tr) în orașul Zalău din Ardeal. Deși am fugit de armată și am vrut să scap de ea, am rămas totuși în armată până la pensie. În luna octombrie 1954 fiind la tr în Zalău mi s-a comunicat că sunt 8 locuri de completat la Școala Militară de Chimie
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Ioan GEMAN () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93211]