2,598 matches
-
însăși a tradiției românești, astfel încît năpădește toate spațiile și ia toate formele. Intrările în județe, instituții și case sînt străjuite de „porți de lemn”, crengi și rădăcini bine lustruite ornează tot felul de spații interioare, miniaturi de căruțe, roți, găleți și alte ustensile rurale se instalează în grădini și parcuri. Iar mobilierul și pereții e bine să fie măcar placate cu lemn, dacă nu-ți permiți să pui lemn masiv. Și, poate mai presus de toate, întreaga suflare drept-credincioasă din
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
la înghesuială, peste zece oameni. Mi-ar fi prins bine cei zece oameni, acum. Încăperea era plină de lucruri de tot soiul, ca o magazie, mă loveam de ele, fără să le văd. Într-un colț am dat de niște găleți goale, le-am răsturnat. Nu tu scaun, nu tu masă. O fereastră mică, cu un ochi de geam spart. Am lăsat pe așa-zisul pat pătura primită, rulată ca un balot, și m-aș fi culcat în clipa aia, dacă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și m-am gândit: „Clopote înseamnă moarte.“ Cu vorbele astea în minte m-am trezit. Clopotele pe care le auzeam însemnau viață. Focul se stinsese. Pălăria culeasă de la trecătorul pe care-l speriasem la miez de noapte era într-o găleată. Lucruri într-o dezordine de nedescris. Prin ferestruica spartă se vedeau fulgii. Începuse ninsoarea. Prima mea ninsoare în lumea asta, reală ori închipuită de o minte bântuită de umbre. Trebuia s-o iau de la capăt. Dar pur și simplu nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mai buni sunt marca St. Petersburg, toți tinerii poartă din ăștia, au talpă dublă. Nicu îl luă de mână, cum făcea cu maică-sa când nu prea știa ce se întâmplă cu ea. Îi luă și pălăria rotundă dintr-o găleată, o șterse puțin cu mâneca surtucului, mirându-se de unde a apărut. Așa cum îi povestise lui Jacques, știa sigur că-n ajun bărbatul n-avea nimic pe cap. Reuși să-l urnească, dar străinul parcă nu se trezise de tot. Bucătăreasa
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să vadă urmările bătăliei grele. După aceea sapă pomii la rădăcină, îi dă cu var până la jumătatea trunchiului de zici că le face straie noi, ca de îngeri. Într-o zi, l-am urmărit cum vine aducând cu el o găleată, un hârleț și niște pomișori cumpărați din târg. Ce faci, bunicule, cu ei? Vreau să înnoiesc livada. Nu vezi că mai mulți copaci au îmbătrânit? Păi de ce mai plantezi acești pomișori? Crezi că mai apuci să mănânci poame din ei
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
mai mult, nici mai puțin. Îl cunosc. I-am răsfoit mintea într-o seară. Să fie greșelile indivizilor? Ori ale speciei? Se pare că nu avem acces decât la misterele secundare ale vieții. Stăm încremeniți, precum măgarul lui Buridan, între gălețile cu obsesia eternității și cele cu tentația clipei. Marele Inchizitor nu crede în nimeni și nimic. Meseria lui este scepticismul. Savanții se străduiesc să manipuleze și subconștientul, fundamentala noastră bază de date. Marile biografii sunt urzite numai de neliniști. Arta
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
tinerii care vor să se căsătorească cred că au dat de fata moșului. Foarte mulți tineri scriu poezii. Deși par oameni serioși. Și imbecilii cred că sunt în slujba unei utopii. Sub masca bufonului mustăcește cinismul. Când afară plouă cu găleata, se adună multă lume în sălile de expoziții. Iluziile ne mai cenzurează cât de cât disperarea. Parâmele te sprijină. Dar îți interzic zborul. Speranța poate învinge orice Goliat. Ideea de paradis terestru nu mai rezistă nici ca utopie. Frenezia tinerilor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mai trezească din râs. Nu poți fi receptat ca artist în absența unor dereglări estetice, vestimentare ori de comportament. La bătrânețe, înțelepciunea se poate zaharisi în bigotism. De mii de ani, bietul om se zbuciumă, precum măgarul lui Buridan, între gălețile de bogăție și cele de ... fericire. Kitsch-ul este teritoriul pitoresc al vidului. Tumorile sufletești pot fi mai grave decât cele ale creierului. Colaboraționism adică obiceiul servitoarelor de a se culca cu stăpânii. Unor valori le cresc treptat prefixele non
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
grajd, să văd de ce întârzie bărbatul acesta al meu. Eram sigură că e în grajd. Numai el mulgea vaca. Se scula cu noaptea în cap... dimineața, când se trezea din somn, se spăla pe mâini cu leșie și săpun, lua găleata, și la muls. Nu-mi venea să cred ochilor! Vaca nu era mulsă și omul meu nicăieri. Îl caut prin grădină, prin ogradă... Nici urmă de bărbat! Am intrat la bănuieli. O fi totuși la pădure; dar fără cai și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a rămâne de acum încolo, întipărită la timpul trecut, figura unui bărbat în putere, semicentenar, bine legat, aproximativ un metru și șaptezeci centimetri, nici blond nici brunet, mai degrabă spălăcit, puțin cărunt, cu ochii albaștri și tulburi precum sineala în găleata cu var când o amesteci cu un retevei. Contrar tuturor recomandărilor specialiștilor stomatologi, nu se spală niciodată pe dinți cu pastă; numai cu sare de bucătărie, de două ori pe zi, atât dimineața cât și seara, cu excepția zilelor în care
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
personală; era a unui peon din America Latină care, nevoit să trudească permanent lângă un taur nedomesticit și însetat, îl ia în coarne și-l aruncă în fundul unei gropi exact în clipa în care îi pune acestuia brațul cu nutreț și găleata cu apă în față. Un tip persuasiv, perseverent și tenace, lipsit de prejudecăți. Când afirma ceva se exprima cu precizie și convingere, încât interlocutorul trebuia să-i dea dreptate. La câțiva ani de la absolvirea liceului, a fost admis la Institutul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu ajutorul cărora nu numai Mirela, ci orice fată frumoasă i-ar fi căzut în brațe, ca și cum un înverșunat dușman, pus numai pe fapte rele, l-ar trezi noaptea, când somnul îi este mai drag și visul mai plăcut, cu o găleată de apă rece deșertată direct pe creștetul lui înfierbântat, auzi: Bidaru, de ce...? Nici acum, dacă ar fi pus din nou să răspundă la această simplă întrebare: "De ce?", nu ar ști ce răspuns să dea, dară mi te atunci?. Într-adevăr
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
încăperii cu miros accentuat de mucigai, în clarobscurul dominat cu picturi rupestre ce imortalizau scene de vânătoare, între care, la loc de cinste, Uciderea licornului, coborau de undeva din tavan, pe-o frânghie, saltimbanci în haine de cavaleri medievali, cu găleți de mortar încercând să construiască un horn imens ce ducea spre tavan. În același timp Gerard se vedea dincolo de movila de moloz, trecând treptat cu corpul ca o luntre, dintr-o vârstă într-altă vârstă, de la naștere până la bătrânețe, undeva
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Anual, la inițiativa doamnei K., bazinul trebuia făcut bec primăvara devreme, în așa fel ca ploile din aprilie și mai să-l umple cu cea mai curată apă. După ce Valy îmi arătase detaliat ce trebuia să fac: să scot cu găleata toată apa din bazin, să o car undeva aproape de poartă, la rigolă, să opresc câteva găleți de apă încălzită, îmbunătățită cu dero, cu care să frec pereții și fundul bazinului; după clătire cu apă curată, să șterg atent pereții și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
din aprilie și mai să-l umple cu cea mai curată apă. După ce Valy îmi arătase detaliat ce trebuia să fac: să scot cu găleata toată apa din bazin, să o car undeva aproape de poartă, la rigolă, să opresc câteva găleți de apă încălzită, îmbunătățită cu dero, cu care să frec pereții și fundul bazinului; după clătire cu apă curată, să șterg atent pereții și fundul bazinului. În acea zi, destul de friguroasă, cu toate că era încă februarie și nu prea cald, urma
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să se descuie și să intre în curte, tot felul de vânzătoare de pe la magazine, ca să aducă, după epuizarea atât a cozilor, cât și a alimentelor, de toate: pâine, lapte, carne, salam, costiță, ouă, etc. Cel puțin cât cărasem zeci de găleți cu apă la rigola de lângă poartă, adică pe parcursul acelor ore, că au fost ore din moment ce am luat în calcul și spălarea pereților bazinului, nu fusesem bruiat deloc. În răstimpuri, mă spălam pe mâini și, odihnindu-mă pe unul din fotoliile
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de înfiorător sună clapele pianului din filmul Love Story. Clapele acelea nu povestesc, și aceasta era o realitate. Nu povestesc despre orice despărțire. Auzea intermitent muzica aceea și înainta agale prin bălți aproape clătinându-se, ca și cum ar fi băut o găleată de vin. Mai avea pe semne, două străzi și ajungea acasă. Dar sincer, n-ar fi vrut să ajungă în camera aceea aproape goală, pentru simplul fapt că acolo nu-l mai aștepta așa, ca altădată, nici Mihai de Giulești
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mai tare, cu atâta mizeria creștea mai mult la loc. În loc să-i vorbească de neajunsurile vieții, de traiul în singurătate, de chinul de a nu se putea da jos din pat, de a nu avea cine să-i aducă o găleată cu apă, cine s-o încălzească, cine să-i facă cumpărăturile, cine să-i ducă nevoile, mătușa îi povestea cu amănunțime ultimul ei vis, ca și cum persoana ei de acuma, aparținea mai mult lumii visului și nu realității. De-ar fi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în acest oraș, în care aveai senzația că nu se întâmplă nimic, într-o seară, urcând scările în fugă, Gerard o găsi pe mătușa în picioare, în mijlocul camerei, cu părul vâlvoi, aruncând de zor, apă cu o cană, dintr-o găleată, pe pereți și pe mobilă zicând: Așa. Stinge-te! Stinge-te! Dând cu ochii de Gerard, îl întrebă de ce stă și n-o ajută. Gerard încercă să-i imobilizeze mâinile întrebând-o unde arde și-i răspunse cu privirea destul de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
răsuflare alertă: Peste tot! Ia foc casa! Pruncu, adu apă! Multă apă! Nu arde nimic, Karin - tante. Cum? Înseamnă că eu nu sunt normală. Adu repede apă. Repede, repede. Arde Troia în flăcări! Gerard încercă din nou să-i ia găleata din mână și s-o imobilizeze, și atunci ea urlă ca din gură de șarpe: Ajutoor! Mă omoară! Săriți ! 11. Atunci Gerard o prinse în brațe. Ea se smunci cu o forță neprevăzută și căzu cu umărul pe colțul unui
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vei constata că pereții apartamentului tău mor de dorul varului, deși nu-i cred în stare de o așa sensibilitate, s-ar putea să negociem afacerea... Sub umbrela nobilă a blazonului soțului său, care-și purta imperial, în fiecare zi, găleata, șpaclul și bidineaua cu el, Sonia juca tare în orice împrejurare. Chiar și pe mine m-a pus la colț. Invitându-mă, cu vioară cu tot, ca să descrețesc frunțile la "botezul intim" al unui nepoțel de-al ei, aveam s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ar fi o balustradă de ciment, o bancă, o bordură sau scara blocului ei... dar asta pentru că altceva are importanță. Iată un alt episod din peripețiile lui Romeo-Ulysse: de dimineață Romeo ia maxi-taxi ca să se ducă la ea. Plouă cu găleata și el își ia umbrela. Pe drum se oprește să ia și niște flori: simte că ar vrea să-i ducă ceva și atunci alege niște bujori îmbobociți și frunzăroși... E deja fericit la gîndul că o s-o vadă și
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
în al nouălea cer, tresari numai cînd ochii tăi îi întîlnesc privirea și te topești pe loc, mai repede ca ceara, dacă se apropie de tine... apoi te apucă fericirea și totul îți pare miraculos și minunat chiar dacă plouă cu găleata și ești ud leoarcă. Dar cum știi dacă sentimentul e reciproc? Asta e mai greu... nu ai cum să-ți dai seama... ochii luminoși strălucesc spre tine, valuri de căldură te amețesc, dar care e adevărul? Și ce importanță are
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
o anume logică incipientă, desigur -, care cu certitudine cuprindea și mici deducții, totuși... Lumea se obișnuise să-l folosească la treburi simple de tot. In general supraveghea situațiile care nu impuneau o anumită decizie logică. Mitică, te rog, adu o găleată de apă. Îhî. Să nu pui găleata pe marginea fîntînii că iar o scapi. Îhî. Omul pleca la fîntînă, punea găleata pe margine și cînd cobora găleata de serviciu, își amintea de sfat. Atunci dădea drumul lanțului și se repezea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
certitudine cuprindea și mici deducții, totuși... Lumea se obișnuise să-l folosească la treburi simple de tot. In general supraveghea situațiile care nu impuneau o anumită decizie logică. Mitică, te rog, adu o găleată de apă. Îhî. Să nu pui găleata pe marginea fîntînii că iar o scapi. Îhî. Omul pleca la fîntînă, punea găleata pe margine și cînd cobora găleata de serviciu, își amintea de sfat. Atunci dădea drumul lanțului și se repezea la cealaltă găleată. Dacă găleata de serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]