2,926 matches
-
coliziuni și fuziuni de galaxii erau mai comune în universul tânăr, deoarece el era mult mai mic decât în ziua de astăzi. Se consideră că atunci când se ciocnesc galaxii neregulate și în spirală, se formează galaxii eliptice gigantice. Bogăția de galaxii în etape diferite ale evoluției lor a permis de asemenea astronomilor să estimeze variația vitezei de formare a stelelor de-a lungul duratei de viață a universului. În timp ce estimările deplasărilor spre roșu ale galaxiilor din HDF sunt oarecum vagi, astronomii
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
formează galaxii eliptice gigantice. Bogăția de galaxii în etape diferite ale evoluției lor a permis de asemenea astronomilor să estimeze variația vitezei de formare a stelelor de-a lungul duratei de viață a universului. În timp ce estimările deplasărilor spre roșu ale galaxiilor din HDF sunt oarecum vagi, astronomii cred că formarea de stele avea cea mai mare viteză acum 10 miliarde de ani și de atunci a scăzut de zece ori. Un alt rezultat important furnizat de HDF a fost numărul foarte
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
fi nedetectabilă dar care observațiile efectuate sugerează că reprezintă 90% din masa universului. A existat o teorie că materia întunecată constă din obiecte MACHO (în ) — obiecte neluminoase dar masive, cum ar fi piticele roșii și planetele din regiunile exterioare ale galaxiilor. HDF a arătat, însă, că nu există un număr semnificativ de pitice roșii în regiunile exterioare ale galaxiei noastre. HDF a reprezentat un punct de cotitură în cosmologia observațională și încă rămân multe informații de obținut din aceste imagini. Din
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
materia întunecată constă din obiecte MACHO (în ) — obiecte neluminoase dar masive, cum ar fi piticele roșii și planetele din regiunile exterioare ale galaxiilor. HDF a arătat, însă, că nu există un număr semnificativ de pitice roșii în regiunile exterioare ale galaxiei noastre. HDF a reprezentat un punct de cotitură în cosmologia observațională și încă rămân multe informații de obținut din aceste imagini. Din 1995, acea secțiune de spațiu a fost observată de multe telescoape terestre, precum și de telescoape spațiale, la lungimi
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
în studii cu lungimi de undă submilimetrice. Printre observațiile spațiale importante se numără cele efectuate de Observatorul de raze X Chandra și Observatorul Spațial Infraroșu (ISO). Observațiile în raze X au dezvăluit în regiune șase surse care corespund a trei galaxii eliptice: o galaxie în spirală, un nucleu galactic activ și un obiect extrem de roșu, considerat a fi o galaxie îndepărtată ce conține o cantitate mare de praf care îi absoarbe emisiile de lumină albastră. Observațiile ISO au indicat emisii de
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
lungimi de undă submilimetrice. Printre observațiile spațiale importante se numără cele efectuate de Observatorul de raze X Chandra și Observatorul Spațial Infraroșu (ISO). Observațiile în raze X au dezvăluit în regiune șase surse care corespund a trei galaxii eliptice: o galaxie în spirală, un nucleu galactic activ și un obiect extrem de roșu, considerat a fi o galaxie îndepărtată ce conține o cantitate mare de praf care îi absoarbe emisiile de lumină albastră. Observațiile ISO au indicat emisii de infraroșu de la 13
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
X Chandra și Observatorul Spațial Infraroșu (ISO). Observațiile în raze X au dezvăluit în regiune șase surse care corespund a trei galaxii eliptice: o galaxie în spirală, un nucleu galactic activ și un obiect extrem de roșu, considerat a fi o galaxie îndepărtată ce conține o cantitate mare de praf care îi absoarbe emisiile de lumină albastră. Observațiile ISO au indicat emisii de infraroșu de la 13 galaxii vizibile în imaginile optice, emisii atribuite unor mari cantități de praf asociate cu formările intense
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
în spirală, un nucleu galactic activ și un obiect extrem de roșu, considerat a fi o galaxie îndepărtată ce conține o cantitate mare de praf care îi absoarbe emisiile de lumină albastră. Observațiile ISO au indicat emisii de infraroșu de la 13 galaxii vizibile în imaginile optice, emisii atribuite unor mari cantități de praf asociate cu formările intense de stele. Imaginile radio de la sol efectuate folosind VLA au arătat șapte surse radio în zonă, toate corespunzătoare unor galaxii vizibile în imaginile optice. În
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
emisii de infraroșu de la 13 galaxii vizibile în imaginile optice, emisii atribuite unor mari cantități de praf asociate cu formările intense de stele. Imaginile radio de la sol efectuate folosind VLA au arătat șapte surse radio în zonă, toate corespunzătoare unor galaxii vizibile în imaginile optice. În 1998 a fost efectuată o imagine similară HDF în emisfera sudică: HDF-Sud. Creată folosind o strategie de observare similară, HDF-S seamănă mult cu imaginea HDF originală. Aceasta susține principiul cosmologic că la scară largă
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
stimulată de radiație). Alte cercetări au fost efectuate în câmpul opticii neliniare, radioastronomiei și astronomiei infraroșii. El și asistenții lui au detectat primele molecule complexe în spațiul interstelar și au măsurat pentru prima dată masa unei găuri negre din mijlocul galaxiei noastre. S-a înscris ca Profesor Asociat în Fizică la facultatea din Universitatea Columbia în anul 1948. Townes a fost desemnat profesor în 1950. A fost director executiv al Laboratorului de Radiații Columbia din 1950 până în 1952 și președinte al
Charles Hard Townes () [Corola-website/Science/311164_a_312493]
-
au fost primii care au publicat măsurători astronomice interferometrice în domeniul undelor radio, deși se afirmă că Joseph Pawsey de la Universitatea Sydney efectuase măsurători interferometrice înaintea celor doi, în același an. Cu echipamente îmbunătățite, Ryle a observat cele mai depărtate galaxii cunoscute în univers la acea vreme. Ryle, împreună cu Antony Hewish, a primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1974, primul premiu Nobel acordat pentru merite în cercetarea astronomică.
Martin Ryle () [Corola-website/Science/311267_a_312596]
-
nord, ceea ce este enorm. Cât despre stelele vizibile cu ochiul liber, cea mai apropiată se află la 21° est! Din cauza distanței la care se află, roiul este dificil de rezolvat în stele și are mai degrabă aspectul lăptos al unei galaxii: un telescop de 300 mm este necesar pentru a începe să se rezolve câteva stele!
Messier 14 () [Corola-website/Science/311976_a_313305]
-
acesta este abia vizibil cu ochiul liber pe o noapte fără turbulențe atmosferice și fără Lună. Diametrul său este de aproximativ 23 de minute de arc și este ușor vizibilă cu telescoape mici. <br>În apropiere este NGC 6207, o galaxie cu magnitudinea 12, cu o magnitudine de 12, la 28 de minute de arc spre nord-est. O galaxie mică, IC 4617, se află la jumătatea distanței dintre NGC 6207 și M13, la nord-nord-est de centrul "marelui roi globular". M13 a
Messier 13 () [Corola-website/Science/311969_a_313298]
-
este de aproximativ 23 de minute de arc și este ușor vizibilă cu telescoape mici. <br>În apropiere este NGC 6207, o galaxie cu magnitudinea 12, cu o magnitudine de 12, la 28 de minute de arc spre nord-est. O galaxie mică, IC 4617, se află la jumătatea distanței dintre NGC 6207 și M13, la nord-nord-est de centrul "marelui roi globular". M13 a fost descoperit de Edmond Halley, în 1714, și catalogat de către Charles Messier la 1 iunie 1764. John Bevis
Messier 13 () [Corola-website/Science/311969_a_313298]
-
și catalogat de către Charles Messier la 1 iunie 1764. John Bevis a menționat obiectul în "Celestial Atlas", (în română "Atlas ceresc") pe care l-a creat și a fost tipărit postum în 1786. În apropiere se află NGC 6207, o galaxie cu magnitudinea 12, care este situată la 28 de minute de arc spre nord-est. O galaxie mică, IC 4617, se află la jumătatea distanței dintre NGC 6207 și M13, la nord-nord-est de centrul "marelui roi globular". Recent galaxia NGC 6207
Messier 13 () [Corola-website/Science/311969_a_313298]
-
Atlas", (în română "Atlas ceresc") pe care l-a creat și a fost tipărit postum în 1786. În apropiere se află NGC 6207, o galaxie cu magnitudinea 12, care este situată la 28 de minute de arc spre nord-est. O galaxie mică, IC 4617, se află la jumătatea distanței dintre NGC 6207 și M13, la nord-nord-est de centrul "marelui roi globular". Recent galaxia NGC 6207 a produs o supernovă de tip II (SN 2004A). Fiind compus din peste de stele, M13
Messier 13 () [Corola-website/Science/311969_a_313298]
-
6207, o galaxie cu magnitudinea 12, care este situată la 28 de minute de arc spre nord-est. O galaxie mică, IC 4617, se află la jumătatea distanței dintre NGC 6207 și M13, la nord-nord-est de centrul "marelui roi globular". Recent galaxia NGC 6207 a produs o supernovă de tip II (SN 2004A). Fiind compus din peste de stele, M13 este și unul dintre cele mai bătrâne obiecte astronomice: vârsta sa este estimată de la 12 până la 14 miliarde de ani. Apare cu
Messier 13 () [Corola-website/Science/311969_a_313298]
-
principală, ea este clasificată ca fiind o stea. Chiar dacă toate discurile planetare pot forma planete, observațiile făcute au demonstrat că radiațiile stelare intense au distrus planetele mici din zona Trapezium. Norii interstelari din nebuloasa Orion se găsesc în conținutul majorității galaxiilor, cum ar fi însăși Calea Lactee. Ei s-au format ca particule de hidrogen neutru amestecat cu alte elemente. Norul are o greutate de sute de mase solare și se poate extinde la sute de ani-lumină. Forța de gravitație este prea
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
ca acesta să-l fi putut el însuși observa, transpunând ca atare decrierea pe care Méchain i-o furnizase (așa cum o făcuse și cu M101 și cu M103). Obiectele care corespund cel mai probabil cu „nebuloasa” observată de Messier sunt galaxiile Messier 101 și NGC 5866.
Messier 102 () [Corola-website/Science/312295_a_313624]
-
membranei celulare. Ca orice temă de cercetare munca celor doi cercetători s-a bazat pe cunoștințele cumulate ale domeniilor: fizică, chimie, biologie și medicină. Întreaga materia vie este alcătuită din celule. O singură ființă umană o putem imagina ca o galaxie cu o sută de mii de milioane de stele. Diferitele cellule (musculare, nervoase, ale rinichilor, etc.) acționează împreună într-un complicat sistem ,în care fiecare acțiune a unei celule implică acțiunea tuturor celulelor sistemului. Prin intermediul descoperirilor privitor la canalele de
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
a fost planificat să apară după al șaselea sezon, dar după ce Stargate SG-1 a fost reînoit pentru încă un sezon, filmul s-a transformat în episodul "Lost City" din Stargate SG-1 iar locația pentru "Stargate Atlantis" a fost mutată în galaxia Pegasus. Aceasta a permis celor două seriale să se difuzeze în același timp în același univers, precum și realizarea de interconexiuni între seriale. Serialul este realizat în cea mai mare parte de aceiași echipă care a contribuit la realizarea "SG-1" și
Stargate () [Corola-website/Science/309559_a_310888]
-
Din sezonul al doilea din "Atlantis", Paul McGillion și Jason Momoa (care îl înlocuiește pe Francks) joacă de asemenea în rolurile secundare. Subiectul serialului urmărește aventurile "expediției Atlantis", o combinație de forțe militare și oameni de știință care călătoresc în galaxia Pegas în căutarea Orașului Pierdut Atlantida, lăsat în urmă de o rasă puternică, cunoscută ca Anticii. Căutarea orașului a fost subiectul pentru cea mai mare parte a sezonului 7 din "SG-1". O dată ajunși în oraș, oamenii constată că galaxia Pegas
Stargate () [Corola-website/Science/309559_a_310888]
-
în galaxia Pegas în căutarea Orașului Pierdut Atlantida, lăsat în urmă de o rasă puternică, cunoscută ca Anticii. Căutarea orașului a fost subiectul pentru cea mai mare parte a sezonului 7 din "SG-1". O dată ajunși în oraș, oamenii constată că galaxia Pegas este dominată de un inamic teribil cunoscuți ca Wraith, de care trebuie să se apere în ciuda numărului copleșitor al acestora. Serialul a obținut câteva premii pentru interpretare, efecte speciale și regie, incluzând și un Disc de Platină (WorldFest) pentru
Stargate () [Corola-website/Science/309559_a_310888]
-
fiction-ul american al anilor '60, prin faptul că prezintă un personaj care atinge un statut similar zeilor prin mijloace științifice. În cele din urmă, Paul Atreides atinge un nivel de omnisciență care îi permite să preia controlul planetei și al galaxiei, determinându-i pe fremenii de pe Arrakis să îl venereze ca pe un zeu. În 1979, Frank Herbert spunea: "Notița de subsol din trilogia "Dune" este: feriți-vă de eroi. Mai bine bazați-vă pe propria judecată și pe propriile greșeli
Dune (roman) () [Corola-website/Science/309666_a_310995]
-
sistemului solar, este regiunea dominată de mediu interplanetar care se extinde până la heliopauză, adică până acolo unde influență mediului galactic este mai puternică decît câmpul magnetic și fluxulul de particule generate de Soare. Spațiul interstelar este spațiul fizic dintr-o galaxie care nu este ocupat de stele sau de sistemele lor planetare. Mediul interstelar se referă -prin definitie- la spațiul interstelar (dintre stele). Spațiul intergalactic este spațiul fizic dintre galaxii. În general este lipsit de praf și materie. Spațiul intergalactic este
Spațiul cosmic () [Corola-website/Science/309737_a_311066]