2,575 matches
-
multe explicații). La București, am vizitat casa în care Ioana stătea cu părinții, unde am văzut tot felul de antichități, tablouri și panoplii de arme (chestie care pe mine m a lăsat cu gura căscată), apoi am mers într-o garsonieră pe care o aveau ai ei și o închiriaseră unei studente la ASE. Am găsit-o pe tipă acolo. Stătea în bucătărie, cu toate focurile aprinse, să se încălzească, și citea nu știu ce curs. Noi am schimbat cîteva vorbe cu ea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
un mic atac. Prin urmare, a trebuit să-l luăm noi, care locuiam singuri. Prietenul la nevoie se cunoaște. Toate bune, numai că problema cățelului era că obișnuia să scheaune jalnic în timpul nopții, iar a noastră că stăteam într-o garsonieră. Pînă la urmă, am fost nevoit să-l închid în baie (tot baia, săraca !) - dar se auzea și de acolo. S-a mai auzit cîteva nopți după aceea, pînă cînd prietenii noștri au găsit o casă cu curte unde să
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și așa fac și azi uneori, dacă suprafețele sunt mai mari, adică dacă casele sunt mai în prim plan. Ba mai mult de atâta, îmi aduc aminte de un pictor profesionist din Reșița, Ion Bobeică, acesta m-a vizitat la garsoniera unde locuiam pe vremea aceea, în 1986, ca să-mi vadă lucrările. Trebuia să fac o expoziție personală, de fapt personală în trei, împreună cu încă doi pictori, cu regretatul pictor Anton Ion, zis nea Toni, un maior de miliție ieșit la
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
mai vorbim că pe strada respectivă circulă tot felul de lume, inclusiv copii. Cam același lucru se întâmplă și în cazul spațiului public televizual. Realizatorii TV nu sunt la ei acasă în emisiunile lor - și asta chiar dacă ar transmite din garsoniera proprie. Și nici patronii de televiziuni nu pot să facă ce vor pe moșia pe careo au - pentru că moșia asta e întrun domeniu public. Cât despre îndemnul pe carel primesc eu, personal, să schimb canalul dacă numi place ceea ce văd
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de amiază dând cerului o tentă cenușie ce părea o îmbrățișare vizibilă între cer și pământ. Această atingere dintre cer și pământ te făcea să simți fiori siniștri ca atunci când intri într-o panică închipuindu-ți că este sfârșitul lumii. Garsoniera în care locuia Nicky era într-o dezordine totală, caracteristic bărbaților. O conduse în acel spațiu rugând-o să își facă un duș după care plecă, scuzându-se că are puțină treabă și va reveni imediat pentru a o invita
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de persoane, apoi atacau locuințele în care nu existau bărbați. Diavolii din ei nu se puteau îmblânzi așa ușor. După ce fusese achitată nota de plată, la ieșirea din restaurant toți trei se urcaseră într-o mașină iar când anjusenseră în fața garsonierei coborî din mașină numai Carmen. Nicky vrând să se salveze din situația în care se afla motivă faptul că trebuie să o ducă și pe Julia acasă, locuind mult mai departe. În noaptea aceea, Carmen nu închise nici un ochi. Cine
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
bine isprăvit, simt că mă cuprinde privind hîrtia ce-am despăturit-o. E schița unei biblioteci fixată pe perete, cu un birou mare jos, la mijloc, comandate de mine la fabrica de mobilă, care vor îmbrăca un perete întreg al garsonierei de la blocul-turn, de lîngă parc, unde mă voi muta săptămîna viitoare, cel mai tîrziu. Lîngă peretele celălalt voi pune o canapea, iar mai spre fereastră, două fotolii lîngă o măsuță joasă. Aproape întreaga suprafață a camerei va fi acoperită de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mesei de scris, peste dosarul cu corespondența întreținută cu teatrele din țară. În noua locuință însă vaza își va avea locul ei, pe raftul din mijloc al bibliotecii, sub tabloul mamei. Aproape că mă îmbăt la gîndul cum va arăta garsoniera mea! Dar nu cum va arăta e mai important: în primul rînd acolo voi avea liniște și un minim de confort; poate chiar gîndul că voi avea dușul meu și veceul meu, nu în comun cu încă alte nouă garsoniere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
garsoniera mea! Dar nu cum va arăta e mai important: în primul rînd acolo voi avea liniște și un minim de confort; poate chiar gîndul că voi avea dușul meu și veceul meu, nu în comun cu încă alte nouă garsoniere, ca acum. La treizeci de ani, simt nevoia să am o casă în care să nu-mi fie rușine să invit pe cineva. Pînă acum cîtva timp, încă mai ziceam "ei și, asta contează?!", dar odată ce-am cunoscut-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pat, unul în fotoliu, doi lîngă calorifer, lipiți unul de altul, alți doi după ușă, lîngă chiuvetă, tot lipiți. Și-apoi, la teatrul de-aici, tradiția cere ca după orice premieră petrecerea să se țină la clubul teatrului. În viitoarea garsonieră însă, e cu totul altceva! Mai ales că, așa cum au fost făcute repartițiile de la combinat, eu voi primi garsoniera o sută șaizeci și cinci, la etajul unsprezece, cu fereastra spre munte, la poala căruia sînt vile și parcul orașului. După cîte știam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Și-apoi, la teatrul de-aici, tradiția cere ca după orice premieră petrecerea să se țină la clubul teatrului. În viitoarea garsonieră însă, e cu totul altceva! Mai ales că, așa cum au fost făcute repartițiile de la combinat, eu voi primi garsoniera o sută șaizeci și cinci, la etajul unsprezece, cu fereastra spre munte, la poala căruia sînt vile și parcul orașului. După cîte știam, pînă acum trebuia să primesc deja repartiția, dar probabil nu s-a ținut ședința Biroului Executiv al Consiliului Popular
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
bogat cu un fior de fericire. La fericirea deplină a acelei seri de ajun mă gîndesc mereu, dar uneori îmi spun că nu a fost adevărat... Era în seara zilei de 24 decembrie 1970. Stăteam la masa de scris, în garsoniera mea. Era seara Ajunului de Crăciun, și mă gîndeam cu plăcere la ceea ce se întîmplă acasă: de dimineață au tăiat porcul, iar acum, seara, carnea, stă în covată, la sărat; chișca, umplută deja, se află în oală, pe plită, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de la construcții-montaj îmi fac legătura cu rezervoarele de gaze, iar tu faci legăturile electrice, pornesc mai repede. Gata, Mihăiță, mîine pun toată grupa să lucreze la tine. Ce-ai făcut cu casa? Zilele astea trebuie să primesc repartiție pentru o garsonieră la blocul-turn. Excelent! Bine că... mă rog... în sfîrșit... Ce-ți fac copiii? îl întreb. He-he! rîde el, trăgînd din țigară. Poznă mare! Dimineață, deschid ochii și-l văd pe cel mare, care doarme cu mine, lîngă calorifer. "Ce faci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
gînd. Vezi, mă întristez de fiecare dată cînd mă gîndesc că alții, poate mai slabi ca tine, au reușit, se precipită el ca să nu-l întrerup. Atîția au primit locuințe de cînd hăul. Numai tu continui să stai într-o garsonieră de confort cinci. Nu-s singurul, îl întrerup. Mai sînt și alții, Vlad de exemplu, și el a făcut mai mult pentru combinat decît mine. Vlad! Soarta lui Vlad te doare acum?! Eu vorbesc de tine, Mihai, de tine. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Dimineață, începe domnul Florea, eram în mașină cu doamna Teona, de la Serviciul plan, cred că o știi; ea te știe. S-a întrebat tot drumul ce cauți în centru. Știa că locuiești în Cartierul de Nord, într-un bloc de garsoniere. Am venit în centru s-o văd pe ea cînd trece. He-he, dom' Mihai, rîde inginerul Florea, nu mai zi a doua oară, că te cred. Pe cuvînt că te cred! Bine, nu mai zic. În rest? Totul e bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
din cauza vîntului rece care ne șuieră pe la urechi. Sînt sigur! Ce vreme! arată el spre cerul înnourat. Nu-mi place deloc vremea asta. Dacă vor începe niște burnițe de primăvară, îmi va fi greu al naibii să mă mut în garsoniera cea nouă. Dar tot mă voi muta. Voi cumpăra saci de polietilenă cu care voi acoperi mobila în timpul transportului. Totul va decurge așa cum am plănuit trebuie să-mi aranjez un interior pe măsura oaspetelui de onoare, care va fi Livia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vă invit eu? Nu ai tablou cu flori de magnolie, surîde doamna Teona. L-aș putea lua pe acesta să-l duc acasă... Nu, Mihai. Un drum al meu în Cartierul de Nord și intrarea mea într-un bloc de garsoniere ar bate la ochi mai mult decît un voiaj la Paris. Te rog să mă crezi! La ce oră? o întreb calm. Se înserează pe la șase-șapte... Șapte? întreb. Șapte, îmi confirmă. Se poate intra și prin curtea alăturată, unde este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și-o împing mai spre ceafă, apoi iau telefonul și formez numărul tabloului de comandă de la Sinteză. Salut! Sînt Vlădeanu. Am auzit că m-ai căutat. Ce vrei? Scriitorule, îmi zice el, am auzit că ai fost propus pentru o garsonieră la blocul-turn. Te bucuri de simpatii și sprijin, precum fotbaliștii și eventualele dame de consumație ale șefilor, dacă or mai fi din astea, că-n literatura ta n-am văzut decît femei serioase, în stare să-ți spună "tovarășe" chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
telefonul. Așadar, ziua cea mult dorită a venit. Mă uit la ceas și văd că e abia douăsprezece fără un sfert. Nu mi-e gîndul decît să ajung cît mai repede în oraș, la I.L.L., să-mi fac formele pentru garsonieră. Garsoniera numărul o sută șaizeci și cinci, etajul unsprezece, vedere spre munte... Don Șef nu-i în birou. Alerg prin secție, întrebînd pe unul și pe altul pe unde îl pot găsi. Îl găsesc băgat în canalul de climă, împreună cu inginerul mecanic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Așadar, ziua cea mult dorită a venit. Mă uit la ceas și văd că e abia douăsprezece fără un sfert. Nu mi-e gîndul decît să ajung cît mai repede în oraș, la I.L.L., să-mi fac formele pentru garsonieră. Garsoniera numărul o sută șaizeci și cinci, etajul unsprezece, vedere spre munte... Don Șef nu-i în birou. Alerg prin secție, întrebînd pe unul și pe altul pe unde îl pot găsi. Îl găsesc băgat în canalul de climă, împreună cu inginerul mecanic, căutînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
întîmplat? Ptiu! Lua-te-ar dracu'! înjur, dînd cu piciorul în urma unui șobolan care mi-a trecut printre picioare. Don Șef, schimb eu vorba, am terminat toată treaba pe azi. Vreau să plec în oraș, să-mi fac formele pentru garsonieră. Abia acum?! se miră șeful. Eu credeam c-ați primit-o de mult și tocmai mă întrebam cum de nu i-ați făcut inaugurarea, rîde el. I-o fac, Don Șef, se poate!? Bine, mergeți. Cînd vă mutați, dacă e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pete senine, îmi zic în gînd că totul e bine, îmi amintesc cum Livia mi-a spus odată că, dacă faci dragoste dimineața, îți merge bine toată ziua, îi dau dreptate, mă bucur și mai mult că azi voi primi garsoniera și ies pe poarta combinatului, fericit nevoie mare. Leneșă, greoaie, deși are doar cîțiva pasageri, cursa pornește spre oraș. Doamne!, cît de încet merge... Niciodată nu am înghițit cu atîta nesaț distanța pînă la oraș. Niciodată nu am fost mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
îmi amintesc acum de fericirea primului meu drum spre oraș, dar cît de reală și sinceră era fericirea mea atunci!... Peste ani, voi zîmbi desigur și la amintirea zilei de azi în fond ce lucru deosebit e să primești o garsonieră cu baia și bucătăria fără aerisire, la un blocturn?! -, dar pentru mine e un moment deosebit. Oare ce-ar fi s-o invit pe Livia în locuința mea de-acum?!... În ce fel ar reacționa? Doar nu-s singurul într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mine e un moment deosebit. Oare ce-ar fi s-o invit pe Livia în locuința mea de-acum?!... În ce fel ar reacționa? Doar nu-s singurul într-o astfel de locuință. Blocul are o sută de astfel de garsoniere, unele locuite chiar de tineri căsătoriți, ba chiar și de familii cu un copil. "La bucurie" o cunosc pe Livia, dar ,,la durere" cum o fi? Fără-ndoială, din cîte o cunosc eu, Livia e plămădită din aluatul acela atît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mîinilor și mă gîndesc la lucruri omenești, eterne, primordiale... Știți, sparge tăcerea doamna Cristescu, măsurîndu-mă cu o privire de mamă care-și urechește fiul, cred că trebuie să vă duceți la Consiliul Popular, la Spațiul locativ. Mai sînt încă niște garsoniere pentru care nu s-au semnat repartițiile. Dealtfel, azi după-amiază, la ora paisprezece, se va ține ședința Biroului Executiv. Dacă ați fost propus odată cu ceilalți, intervine fata cu ochi frumoși, trebuia să fi fost supus deja aprobării Biroului Executiv. Poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]