16,377 matches
-
avântă pe marile aripi ale fanteziei. Acolo, între cer și pământ, departe de lumea dezlănțuită, ești liber să visezi în voie. Dacă îmi doresc ceva cu adevărat, asta ar fi să revăd aceste minunate locuri. Amintirea lor îmi bate în geam de fiecare dată când regele soare pleacă în necunoscut și atunci aș vrea s-o pornesc pe cărări de munte, să mă las furată de blânda armonie a culorilor. Raluca Giosu, clasa a VI-a C La munte Munții, ca
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mei, casa lor mică și primitoare de la țară, cerul în serile liniștite de vară, în licăriri de amurg violet. Cerul acesta cuprins de fiorul amurgului te învăluie încet, revărsând unde de răcorire și dulci adieri înmiresmate. Cu fruntea lipită de geam, privesc în zare și, uitând de locul unde mă aflu, uitând cine sunt, mă las purtată de aripa visului. Tare aș vrea să știu ce se petrece acolo, sus, în împărăția nemărginită a cerului, în acele profunzimi misterioase! Pe nesimțite
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Prietena mea - cartea Era o zi de toamnă. Stăteam în casă împreună cu cățelușa mea Lessy. Citeam o carte care se numea Cănuță, om sucit, scrisă de marele scriitor Ion Luca Caragiale. Cum stăteam și citeam, aud că bate cineva în geam. Deschid geamul și văd un spiriduș mic. Îl întreb: Cine ești ? Sunt sufletul cărții pe care o citești tu acum. Am râs puțin și l-am întrebat Cum să fii sufletul cărții? Așa bine. Eu îi dau viață. Dacă nu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cartea Era o zi de toamnă. Stăteam în casă împreună cu cățelușa mea Lessy. Citeam o carte care se numea Cănuță, om sucit, scrisă de marele scriitor Ion Luca Caragiale. Cum stăteam și citeam, aud că bate cineva în geam. Deschid geamul și văd un spiriduș mic. Îl întreb: Cine ești ? Sunt sufletul cărții pe care o citești tu acum. Am râs puțin și l-am întrebat Cum să fii sufletul cărții? Așa bine. Eu îi dau viață. Dacă nu aș fi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
prin promisiunile de viitor pe care le-au făcut, prin gândirea lor de adulți. Mihaela Pascu, clasa a V-a C Mama, ființa cea mai dragă Ninge cu fulgi mari pe prispa casei. Leneși și pufoși ei se lipesc de geam. În cameră este cald și liniște. Mama mă învăța cea mai grea lecție: cum să citesc. Să nu uiți nici odată, Ioana! Eu v-am crescut singură pe toți patru copiii. Îmi sunteți toți dragi. Tu ești cea mai mică
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ca o rază de lumină în întuneric, ca un ghiocel la sfârșitul iernii pentru prima dată, trăiești și tu o clipă de speranță și atunci, bucuria revederii este imensă, lumina îți inundă sufletul și fața adeseori întunecată. Sari deodată la geam, nerăbdătoare ca un copil. Prin noapte afară lung privești, iar o fată te întreabă ce vezi. Cu glasul plin de durere, îi spui că nu ai mai văzut nimic, ci doar ți s-a părut așa, ai avut o vedenie
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fetelor că nici tu nu mai știi la ce gândeai, vrând să ocolești adevărul. Dar te hotărăști să le spui că au și ele un frate și că acel frate al lor, George, ți s-a părut că auzi la geam cu degetul cum bate. Dar n-am fost eu, spre marea ta dezamăgire. Știu că dacă m-ai vedea venind, ai mai trăi o viață. Să știi că mult dor îmi este și mie de a ta privire, de ale
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
plecat de mult timp, se regăsesc în tăcerea și gesturile tale: scapi fusul, el se deșiră, dar nu-l ridici. Copilele te privesc cu tristețe și apoi fără nici o îndoială alergi la fereastră, privind afară, în noapte, crezând că în geam am bătut eu, cu rugămintea de ami deschide. Una din fete întrebă ce vezi, dar tu, cu supărarea ta îi spui că doar ți s-a părut, și apoi, mărturisești adevărul. Te gândești mereu că vei muri și că nu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dragi și de căsuța noastră. Parcă văd mereu vadurile cu ape repezi, zbuciumate, plopii copaci unduitori și subțirifoșnind, tânguiesc un cântec de jale și cărările neumblate, devenite un suflet al tăcerii sau al absenței. Acolo, parcă, te zăresc ușor la geam pe tine, în căsuța noastră. Aud parcă flacăra clipind în vatră din cauza puținelor lemne. Iubita mea mamă, ce mai fac surorile mele pe care le iubesc atât de mult? Au învățat să toarcă cum trebuie? Mi le imaginez parcă stând
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Nu era schimbat nimic. Îmi zic: Bine că nu e scris! Nu trebuie să povestesc nimănui cele întâmplate. Anca Elena Catană, clasa a V-a C Sobieski și românii Era o zi mohorâră de septembrie, când stăteam și priveam de la geam oamenii și mașinile care înaintau greoi prin ploaia și prin ceața densă. Deodată, mi s-a înfățișat ochilor un peisaj extraordinar. Se făcea că o armată poloneză înainta din greu pe un drum desfundat. Dar, ea arăta îngrozitor: toți luptătorii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
-l dea, chiar dacă am trișat. Altădată am visat că eram mică și că cineva mi-a adus o cutie mare, un cadou. L-am deschis și ce să vezi: o cutie de bomboane albe, un șoricel, o altă cutie cu geam și altele. M-am speriat și am fugit. Dar pe urmă mi s-a explicat ce era de fapt și am fost foarte mulțumită. În timp ce mă jucam la el, descopăr o rețetă care te face mic, mic. Eu atunci, îmi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mânca ceva bun și odihni liniștit și mult. George Hamza, clasa a IV-a C Orașul meu Superb anotimp, toamna. Frunzele, după o frenetică plutire în cerul înmiresmat, se aștern la picioarele noastre, veștede, moarte. Picuri de ploaie bat în geam, poc! pic! Și-ți poartă privirile în amețitorul dans pe sticla aburită. Oamenii trec pe stradă grăbiți, umbrele colorate se ivesc de după colț. Simfonia stropilor de ploaie se împletește cu ritmul grăbit al pașilor pe trotuar, încântând auzul celui ce
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pe trotuar, încântând auzul celui ce o cunoaște îndeaproape cu o muzică plină de nostalgie. Orașul e încă tânăr. Nici nu se cunoaște că are șapte vieți. Casele întineresc văzând cu ochii, acoperișurile se spală de ani și de praf, geamurile scot la iveală căpșoare bălaie cu ochi mari și obraji rumeni. Portița scârțâie... Bate vântul. Aduce o boare din trecut. Miroase a Ștefan cel Mare și a Cantemir. Dacă bătrânul castan ar putea vorbi, ne-ar spune că orașul acesta
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
clasa a VII-a B Timp de hlamidă albă Divin, fremătând diafan, valuri spumegând de fulgi gingași coboară tresărind la fiecare adiere de vânt. Fundal ametist bătând în azuriu admirabil de iarnă mitică. Poezia flamandă izvorâtă din capodoperele scrijelate pe geam de către gerulmiracol stăpânește pustietățile albe. Copacii goi, definind trupuri pe timp de rugăciune, cu mâinile împlântate una în alta, poleite cu neaua grea și pufoasă, zac aruncați inutil pe stradă, fără identități. Timpul păru a se fi oprit. Nimeni și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
entuziasm „la lecția de franceză” de joi după amiază, trecută În contul chiriei. Am obosit, domnule profesor. Vârsta! Dacă nu aveți nimic Împotrivă, vom continua la mine. Deși aici... e altfel... Când Încă mai venea sus, așezată În balansoar, lângă geamul mare al mansardei, distinsa septuagenară Își depăna amintirile Într-o franceză curioasă, când fluentă și plină de savoare, ca vorbitorii nativi, când stângace, școlărească, precum Începătorii sau autodidacții. Era un truc la mijloc. Dacă lucrul acesta ținea de domeniul evidenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de două ori În broască și pusă apoi Într-un loc anume În magazia de lemne, și cu crăpăturile tot mai adânci din rondul de flori devastat de căldură. Ducea cu el această singurătate În timp ce urmărea cu fruntea lipită de geam succesiunea regulată a merilor bătrâni care străjuiau șoseaua națională cu indicativul prezumțios DN1C. Ce va duce cu el acum? Va putea alege ceva oare din această lume? Căci nu de amintiri era vorba, ci de ceva mai mult, așa cum, bunăoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mărunte descoperiri: nu cumpărase Încă șampania și nu plătise nici telefonul. După clopotele de la catedrală era ora șase. Își lepădă halatul de baie fără păreri de rău și Începu să se Îmbrace ca Într-un exercițiu de alarmă. 7. Lângă geam, față În față, o femeie tânără Însărcinată și un bărbat Între două vârste. Urmau, În ordine, o familie de pensionari, pe partea femeii și a sa, iar pe cealaltă parte, un soldat În permisie și o adolescenta strabică. Trenul Înainta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de micul lor grup constituit cine știe când. Personal cu mers de accelerat, preciza plin de importanță soțul ei, Încă nedumerit În fața acestei contradicții cu care călătoreau de două ore. Parcă am face revelionul la același cazan, șuieră bărbatul de lângă geam, privind cu dispreț viermuiala din jur. Oameni sunt și ei, interveni din nou doamna În vârstă, nemulțumită de trufia domnului de lângă geam. Antipatic de la Început. Vor să ajungă și ei undeva. La părinți, la rude, la prieteni... Sunt atâtea posibilități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
acestei contradicții cu care călătoreau de două ore. Parcă am face revelionul la același cazan, șuieră bărbatul de lângă geam, privind cu dispreț viermuiala din jur. Oameni sunt și ei, interveni din nou doamna În vârstă, nemulțumită de trufia domnului de lângă geam. Antipatic de la Început. Vor să ajungă și ei undeva. La părinți, la rude, la prieteni... Sunt atâtea posibilități... Și dumneavoastră doriți același lucru. Domnul de lângă geam deschise din nou Magazinul și se cufundă Într-o lectură ușoară, dar plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sunt și ei, interveni din nou doamna În vârstă, nemulțumită de trufia domnului de lângă geam. Antipatic de la Început. Vor să ajungă și ei undeva. La părinți, la rude, la prieteni... Sunt atâtea posibilități... Și dumneavoastră doriți același lucru. Domnul de lângă geam deschise din nou Magazinul și se cufundă Într-o lectură ușoară, dar plină de satisfacții intelectuale. Adolescenta strabică se pregătea să coboare și Încă nu știa ce culoare aveau ochii vânătorului de munte care dormea cu bascul căzut pe nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În vârstă după o scurtă analiză. Dar noi ce suntem, dragă? răbufni soția lui. Poate fi și un mărfar, continuă domnul În vârstă. Economia trece Înaintea noastră. E lucru știut. Ar putea fi și un tren militar, adaugă domnul de lângă geam, fără să abandoneze ziarul. Situația internațională e foarte Încordată. Cum așa? Întrebă neliniștită doamna În vârstă. Dușmanul nu doarme, stimată doamnă. Chiar niciodată? Nu. Și-atunci băiatul ăsta de ce trage la aghioase de când a urcat În tren? Tocmai de-aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Și bărbați În frac... Unde? Întunericul devenise atât de dens Încât vocea care se auzi venea parcă din pereți, sau chiar din ei, media stranie a tăcerilor lor, a unei mase comune, informe, care Îngloba indiferența glacială a doamnei de lângă geam, zâmbetul vag al lui Flavius-Tiberius, somnul soldatului, consternarea domnului În vârstă și bucuria perplexă a adolescentei. Compartimentul avea ecou, multiplica Întrebarea și adolescenta aduse amănunte În sprijinul miracolului. Am văzut portocale. Erau și câțiva negri. Aha! E clar! se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de-ai noștri. Cine se mai mișcă cu mașina pe o vreme ca asta? Mai ales când ești negru. Pe culoar se fuma, se râdea. Destinsă după trecerea acceleratului, lumea aștepta semnalul de plecare. Șuieratul locomotivei Întârzia totuși. Printr-un geam, deschis pentru că nu se putea Închide, se zvonea că locomotiva se defectase și că se aștepta una bună de la depou. Păi, acum câteva minute mergea, fire-ar ea a dracului, strigă unul În timp ce izbea cu fruntea geamul securizat. Orice tren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
totuși. Printr-un geam, deschis pentru că nu se putea Închide, se zvonea că locomotiva se defectase și că se aștepta una bună de la depou. Păi, acum câteva minute mergea, fire-ar ea a dracului, strigă unul În timp ce izbea cu fruntea geamul securizat. Orice tren civilizat are două locomotive. Când una se defectează, intră În funcție aia de rezervă. Aici nu e vorba de civilizație... Da' de ce e vorba? De soartă. Și io ce mă fac fraților, că pierd legătura! Lasă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
intră atâta frig? O parte intră În țară, o parte intră În noi... Răspunsul, ca și Întrebarea de altfel, nu Îl surprinse Însă și pe Flavius-Tiberius care Își spunea că nimic nu putea fi mai tulburător decât chipul femeii de lângă geam. Pielea ei elibera din captivitate, spre Încântarea lui fără margini, prin imperceptibile exfolieri, un superb fluture fosforescent. Privindu-l, Flavius-Tiberius uita de frig și parcă nici Întunericul nu-l mai deranja. Poate că și ceilalți trăiau acel miracol și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]