3,294 matches
-
Coșul lui Alice, așa cum a observat Hugo, gemea sub greutatea numeroaselor legume proaspete. Fără îndoială că totul avea legătură cu Cum să te distrezi pregătind cea mai bună mâncare organică pentru copil. Hugo s-a uitat la coșul lui, care gemea sub greutatea borcanelor, și i-a aruncat lui Alice o privire vinovată. —Mă faci să-mi fie rușine. — Poftim? a întrebat Alice zăpăcită. —Gătești toate legumele alea pentru copil. Sunt impresionat. De fapt, nu toate sunt pentru Rosa. Unele sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
avea să aibă parte de surprize. Și, cu toate astea, stând în casa aceea cu ciocanul în mână, pe Hugo îl rodea ideea că Alice n-ar fi de acord cu aspectele mai puțin inocente ale meseriei lui. Bărbatul a gemut. Ăsta era cel mai nepotrivit moment ca să-și facă scrupule. Mai ales având în vedere situația lui curentă de la Dunn și Dustard. Incidentul cu galoșii nu fusese uitat, așa că, pentru binele lui Theo, dar și pentru al său propriu, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
spusese cândva mamei ei, nici unul dintre obiectele respective nu devenise un frumos ghiveci. Apoi mai erau și clopoțeii de vânt, care erau făcuți din cutii goale de fasole. Toată noaptea zăngăneau și o înnebuneau pe Alice. Zidurile exterioare ale casei gemeau de pantofi vechi atârnați de sfori și îndesați cu pământ- „sunt niște jardiniere grozave“, se entuziasmase Jake. Alice considera că singurul aspect fantastic era faptul că ea trăia înconjurată de milioane de obiecte din astea hidoase. Dar măcar scăpase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
aminte lui Hugo, la modul neplăcut, de poziția de naștere din casetele video prezentate de Lotti. Carnea albă a sânilor se revărsa peste mâinile care o împingeau ritmic în sus și în față, către el. Laura își rotea pelvisul și gemea. — Vino și ia-ți-o, armăsarule, a murmurat ea. Știi c-o vrei. Of, pizda mă-sii, s-a gândit Hugo. Sau, mai curând, invers. Niciodată, în toată viața lui, nu mai văzuse ceva mai puțin erotic. Atmosfera din cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de a rămâne a fost și acela că Jake părea să-și regrete gesturile în mod sincer. Era pentru prima dată când Alice îl auzise cerându-și scuze sau recunoscând că a greșit. A fost o prostie din partea mea. Știu, gemuse Jake, în vreme ce chipul i se mototolise din cauza regretelor. Dar chiar n-am crezut că prezervativul e găurit. Sincer, nu-l folosisem de prea multe ori înainte. Alice a tresărit. Jake a încercat o altă tactică. Și sigur că drepturile tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Foarte aproape. În întunericul din capătul scărilor, a întors-o către el și i-a apropiat, cu blândețe, fața de a lui. A sărutat-o îndelung. Când a tras-o mai aproape de el, Alice nu s-a opus. Era nerăbdătoare, gemea și se răsucea de plăcere, în vreme ce limba lui Hugo îi explora gura mai în profunzime, iar degetele lui cercetătoare îi ridicau tricoul. Hugo a împins-o ușor spre podea. Pe covor, a descoperit-o încet, luxuriant, delicios. —O, Alice, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
oftat Amanda. N-am vreme să lenevesc. Mă așteaptă o după-amiază grea. —Ce-o să faci? a întrebat-o Laura nesesizând apropoul. Maxilarul bine hidratat și ușor bronzat mastica cu seriozitate somonul cu orez. Am o ședință foto cu Theo, a gemut ea. O să fie epuizant. —O ședință foto? Sună distractiv, i-a replicat Laura geloasă. Nu, sună a muncă grea, a corectat-o Amanda. —Pentru ce e ședința foto? a întrebat-o Laura. Amanda i-a explicat. —Vor să discute cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
acestuia că avea să-l piardă pe Theo era, probabil, justificată. Așa cum ea știa foarte bine, procesele în care era implicată Amanda Hardwick erau un dezastru și nimic altceva. Și, peste toate, Hugo își mai pierduse și slujba. Alice a gemut. Simțea că-i vine să vomite și că se sufocă. Din cauza circumstanțelor, dar și din cauza fumului negru care ieșea din toba de eșapament a vehiculului. Ajunsă acasă, a deschis ușa dărâmată a Vechii Morgi. Jake, care se afla chiar în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
lasă imediat garda jos... - și savura momentele. Între timp, terminase încă o doză, o strânsese și pe ea în pumn, cu plăcere pe care ar fi fost înclinat să o descrie drept sadică, chiar se mirase fiindcă nu o aude gemând, implorând mila care nu avea să vină, apoi o aruncase fix în coș. Ceea ce iarăși îl surprinsese și îl amuzase și își spusese da, ziua asta este altfel, are ceva misterios în ea, poate chiar paranormal, poate chiar un pic
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Tonul ei cald, liniștit, fără nicio urmă de patimă, îl duru mai cumplit decât orice pedeapsă. De atunci, simte o cumplită suferință lăuntrică, care îl roade, îl roade neîndurător și astăzi. - Iartă-mă, Fata!... Iartă-mă, că n-am vrut!... gemu el atât de îndurerat, atât de mâhnit, încât îl duru carnea de pe el. Iartă-mă, Fata... Te rog, iartă-mă! Strigă în el durerea mistuit de gânduri rele. Singura lui speranță era iertarea, și, numai Vasilica i-o putea da
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
rar un gând. Pleoapele îi căzură grele ca plumbul și alunecă într- un somn greu cu vise... Se făcea că, Vasilica era pe trotuar în fața Bibliotecei Centrale la Fundație din Iași... Era o vreme închisă și întunecată. Piața M. Eminescu gemea de lume... O mulțime mohorâtă... înveșmântată... toată în negru, cu obrazul frumos, tânăr și cu ochii străpungători, stătea de vorbă cu o femeie, și ea îmbrăcată toata în negru. Când la văzut pe Iorgu a tresărit. S-a despărțit de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
până când a ajuns pe culme sus, și a dispărut dincolo de muchea dealului. Iorgu, ca înțepenit, sta tot acolo pe trotuar, în fața Fundației, în forfota aceea neagră din jur, cu ochii în lacrimi. S-a trezit din vis plângând încet și gemând:Fata... Vasilica, Fata mea!... In vacantă la Zahorna ... A venit și Septembrie cu cer palid și nopți limpezi, cum nu mai fusese de multe toamne. - Va fi frig, la noapte va cădea brumă!... murmură Iorgu uitându-se roată pe cer
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
fi de sânge, pentru că simțea acum de unde ar putea proveni. Durerile nu încetau. Se uită în stânga, în dreapta, să vadă pe cineva și să ceară ajutor. Putere nu avea ca să meargă mai departe. Stătea ghemuită de durere pe băncuță și gemea. La un moment dat se auzi niște pași care se apropiau spre ea. Nu își dădu seama cine este. - Ce s-a întâmplat, ce te doare, întrebă persoana care îi ridică părul de pe față. O, Doamne, tu ești? Abia atunci când
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
locul și mișuna bezmetică În căutare de chilipiruri. Ningea, Însă, ca un făcut, nu se așternea niciodată. Cum ajungeau În contact cu asfaltul iadului, fulgii se topeau imediat sub suflul fierbinte al acestuia, transformându-se Într-o zeamă cleioasă. Noroiul gemea În gropile din asfaltul șoselelor, devenind o torpilă periculoasă, care Îți era proiectată pe palton când Îți era lumea mai dragă. Trebuia să am mereu șosete de schimb În rucsac, pentru că umblam mai toată ziua pe jos. lucram ca reporter
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
locul și mișuna bezmetică în căutare de chilipiruri. Ningea, însă, ca un făcut, nu se așternea niciodată. Cum ajungeau în contact cu asfaltul iadului, fulgii se topeau imediat sub suflul fierbinte al acestuia, transformându-se într-o zeamă cleioasă. Noroiul gemea în gropile din asfaltul șoselelor, devenind o torpilă periculoasă, care îți era proiectată pe palton când îți era lumea mai dragă. Trebuia să am mereu șosete de schimb în rucsac, pentru că umblam mai toată ziua pe jos. Lucram ca reporter
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
inițial, datorită căruia se și... vorba aia... prin parc. Același socru, cum apăru În mulțime, tot așa, și dispăru, din ea. A revenit, În fuga mare, la spital. Răniții erau bine. Bine, vine vorba. Nu se mai văicăreau, ci, doar, gemeau, Înfundat, din când În când. Îi liniști: să țineți minte ce mi-ați promis. Da. Vom ține minte. Că eu am să vă vizitez, În fiecare zi, cât veți rămâne În spital. Și, cu plata spitalizării, dacă va fi vorba
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
momentului fastuos, al trecerii, de la președenția statului, la reprezentanța marilor puteri ale omenirii, și-a conceput, și construit, o mare trambulină, pe care, Întrun fast nemaipomenit, la momentul oportun, doar, să facă pasul, de la președinție, la tronul forumului mondial. Lumea gemea sub el. El nu auzea. Și, dacă ar fi auzit, tot nu ar fi priceput, nu ar fi fost În stare să Înțeleagă ce se petrece. Înainte de inaugurare, i-a venit ideea de a face un control, inopinant, la trambulină
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Thomas nu pusese niciodată palma pe pîntecul unei femei În care un făt se zvîrcolea speriat de ceea ce i se Întîmpla În bezna de acolo, de sunetele ce răzbăteau din afară, de intrusul ce Îi pătrundea, din cînd În cînd, gemînd de plăcere, mama; Thomas nu trăise așa ceva cu femeia lui; Ingrid oferise asta unui alt bărbat, Thomas era doar ascultătorul unei frînturi de poveste, basmul despre facere era mult mai lung, Thomas știa bine doar Începutul, numai desfătare. Sămînța vîndută
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
era cel de odinioară, neîndurător cu păcatul, poate chiar și El... Speriată, se autoflagela, În minte, pentru blasfemie: Iau În deșert numele Domnului, sînt o păcătoasă, sînt o stricată, o nenorocită: se plesnea pe spinarea minții cu bicele ultimei pocăinți, gemea; o durere insuportabilă Îi străbătea, atunci, cu adevărat, creierul, ar fi putut face o comoție ori chiar să se aprindă cu totul, Într-o combustie spontană; ea prima, ispășind pentru toți muritorii; dar suferința trecea, venea un somn liniștitor, după
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
sîn sau o fesă, nu mai judeca limpede. Transpirațiile, amestecate, făceau pielea alunecoasă, alte secreții sporeau neaderența palmelor, Își scăpau din mîini, se prindeau iar, dar nu de tot, abia cît să sporească zvîrcoleala; un animal cu trei coloane vertebrale gemea, zbătîndu-se agonic: s-a liniștit treptat, pe părți componente - ultima, Thomas. Nici nu mai știa care din cele două femei l-a eliberat, oral, după ce, pe rînd, amîndouă Îl primiseră, cum era rînduiala lumii, În trupurile lor. Încovrigate, ca niște
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
seringă. - I-ați făcut analizele? - S-a făcut, domnule doctor, sări Stănică. Aglae întinse o hârtie, doctorul o examină mahmur, apoi zise aspru: - N-are nici un diabet. Când acul se înfipse în una din fesele concave ale lui Simion, acesta gemu puțin, apoi începu să miște capul și să privească pe doctor pe sub gene. - Cum te simți? întrebă acesta.Simion îl scrută atent, dar nu răspunse. - Nu poți să vorbești? strigă doctorul. Ia ridică-te. Simion se ridică puțin, zâmbi prostește
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ieși speriată. Tânărul nu putu să-i spună nimic, de emoție, deși după paloarea feței își dădu seama că ea a înțeles. Se repezi la bătrân, îl descheie la gât, ca să se afle în treabă, și observă că respira și gemea cu ochii pe jumătate închiși, ca un om care simte o durere. Îl ridică de jos, cu ajutorul Marinei, care îl luă de-a binelea în brațe, atât era de ușor bătrânul. Voi să-l ducă înspre dormitor, dar, când să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
conflict între ea și ei, întrebă: - Dar voi ce faceți? Aici erați? Și ce-ai, Costache? continuăea, poate de căldură, c-a fost un zăduf groaznic! Ar trebui să te sui în pat, ce stai aici, pe canapeaua asta? Bătrânul gemu puțin și făcu doar din cap semn că nu vrea să se miște de acolo. - Trebuie să te dezbraci măcar, că te sufocă hainele! Fără să mai aștepte aprobarea, Aglae îl răsuci ca pe un copil și trase surtucul. Otilia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
câteva piese de cinci lei). G. Călinescu Uite, Vasiliad, îți dau zece lei, că doar ești doctor de casă, nu vrei să jupoi lumea (Stănică mai scoase încă patru piese, dând numai două doctorului). Bolnavul, văzând că cutia se ușurează, gemu și începu s-o tragă, izbutind s-o vâre sub plapumă. Stănică scoase zece bani și-i întinse Marinei, căreia îi spusese mai încet: - Du-te la farmacistul din Rahova, îl știi dumneata, șispune-i că l-a rugat domnul Rațiu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
făcut injecții cu iod toată vara, ce zici, merge să fac și iarna? - Nu sunt de părere, iarna iodul dă accidente, iodisme! Satisfăcută, Aglae se întoarse cu gura spre farfuria ei. Bolnavul, iritat de zgomot și de mirosul de mâncări, gemu. Aglae întoarse capul și, cu gura plină, zise: - Ce ai, Costache? Te doare ceva? Aurico, du-te tu și-i îndreaptă punga de gheață. Aurica se duse lângă bătrân, care o privi fix, cu ochi dușmănoși și aproape limpezi, fără
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]