3,055 matches
-
al unui bebeluș. Fetița aceea Îi transmisese mutația fiului ei, care o transmisese celor două fiice, care o transmiseseră la trei dintre copiii lor (stră-stră-stră-moșii mei etc.), până când a ajuns În cele din urmă În corpurile bunicilor mei. Făcând autostopul, gena coborâse de pe un munte și lăsase În urmă un sat. Căzuse În capcană Într-un oraș În flăcări și scăpase vorbind o franceză pocită. Traversând oceanul, mimase o poveste de dragoste, dăduse ocol punții unui vas și făcuse dragoste Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o barcă de salvare. I se tăiară codițele. Luă un tren spre Detroit și se mută Într-o casă de pe strada Hurlbut; consultă cărți de vise și deschise o bodegă subterană; primi o slujbă la Templul Nr. 1... Și apoi gena se mută din nou, În alte corpuri... Se Înrolă la Tinerii Cercetași și Își dădu unghiile cu ojă roșie; cântă Begin the Beguine la geamul din spatele casei; se duse la război și rămase acasă, privind buletine de știri; dădu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tatăl meu avea viziuni cu fetițe și mama mea se ruga la un Hristos Pantocrator În care nici măcar nu credea de-a binelea, până când, În sfârșit - exact În acest minut! -, de Paștele Grecesc, În 1959, e pe cale să se Întâmple. Gena e pe cale să-și Întâlnească geamănul. Când spermatozoidul ajunge la ovul, simt o izbitură. Se aude un zgomot puternic, un bubuit, și lumea mea se crapă. Simt cum mă deplasez, pierzându-mi deja fragmente din omnisciența prenatală, mă rostogolesc spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
au fost lucrul cel mai important de care am avut parte. Unii oameni moștenesc case, alții moștenesc picturi sau arcușuri de vioară superasigurate. Iar alții primesc o piesă de mobilier japonez Tansu sau alt nume celebru. Eu am primit o genă recesivă pe al cincilea cromozom și niște bijuterii de familie Într-adevăr rare. La Început părinții mei refuzaseră să creadă afirmațiile nebunești ale medicului de la camera de gardă referitoare la anatomia mea. Diagnosticul, redat la telefon unui Milton complet dezorientat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un registru elevat, ca să spun așa, ci doar de gama de mijloc a experiențelor noastre comune și a modului de a ne comporta și a glumi. Dar ne-am descurcat. ― Există totuși și un aspect pozitiv În faptul că am gena asta, am spus. ― Care? ― N-o să chelesc niciodată. ― Cum așa? ― Trebuie să ai DHT ca să chelești. ― Îhî, spuse Capitolul Unsprezece, pipăindu-și scalpul. Cred că eu am cam mult DHT. Cred că am, cum spun ei, un excedent de DHT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mele, vreun semn că, măcar pentru o vreme, am fost sortit să fiu ceva mai mult decît un diletant și un bufon, că am fost Înfrînt de o serie de Împrejurări inexorabile și nu de un defect adînc gravat În gena mea. Ca lumea să poată zice “Ai avut ghinion, Firmin” și nu “Asta ți-o puteam spune și noi”. Mijesc bine ochii și-mi fixez telescopul, Însă, din păcate, el nu observă nici un gram de har divin, nu oglindește, amplificîndu-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
din casă, cu tot cu mobila. Firește, au vrut cu toții să afle ce are de gînd să facă, Însă el n-a vrut să le spună. A zis doar „Ceva”. După care a zis „O să vedeți.” Adevărul e că știam totul despre gena distrugătoare și secretomană pe care Shine o ascundea la tîmple, și depășisem de multă vreme faza de burghez, așa că, În ciuda aversiunii mele curente față de persoana sa, cuvintele lui mi-au captat imediat interesul. Un lucru era sigur, lui Norman Shine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pentru tuaregi ca o a doua piele în care intră chiar în momentul când sunt capabili să gândească. Răbdarea era arma care-i ajutase să supraviețuiască acolo unde atâtea alte popoare ar fi pierit; răbdarea era ca un fel de genă adăugată genelor rasei sale, atât de diferită de alte rase. Acum, așezat acolo, privind puținul ce rămăsese din ceea ce fusese căminul său, Gacel Sayah demonstra încă o dată că pentru cei din stirpea lui timpul nu avea nici o importanță întrucât, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
doctorului Mamulea de la Palat, să-i redea sănătatea. Constantin Sasu își exprima în poeziile sale, printre altele, suferințele din timpul războiului, bucuria Unirii și duioasa poveste a invalidului mângâiat de bunătatea Reginei, și tratat ireproșabil de doctorul ei. La descendenți, gena creației literare s-a transmis fiicei Ileana, care nu și-a publicat scrierile în timpul vieții, și nepotului de frate, Ioan Mugurel Sasu, scriitor și publicist recunoscut în mediile literare din țară și străinătate, și poate o fărâmă nepotului ce semnează
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cu ei pare mai prețios. Știi ce vreau să spun? Lisa schimbă subiectul cu o grabă disperată. — Mergi vreodată la deschideri de restaurante? În primele seri? Chestii de genul ăsta? — Nu, răspunse Jack scurt. Le urăsc. M-am născut fără gena pentru socializat. Dar sunt sigur că nu e nevoie să îți spun asta. Cum adică? întrebă Lisa. —E, haide. Sunt o matahală morocănoasă. Nu ai fost niciodată așa cu mine, spuse Lisa, deși îi observase toanele. — Nu e intenția mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
familiei lui Amparo, dar, nu se știe cum, deja dedusese că ramura ei principală provenea din Recife. Cât despre a lui - originea, adică - făcu mențiuni vagi. „Eu sunt ca cei de pe-aici”, zise el, „mi s-au acumulat În gena ereditară nenumărate rase... Numele e italian, de la o veche posesiune a unui strămoș. Da, probabil nobil, dar cine mai ia În seamă azi... Mă aflu În Brazilia din curiozitate. Mă pasionează formele Tradiției”. Avea, Îmi spuse, o frumoasă bibliotecă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
centrul evreiesc, de la intersecția străzilor Broad și Pine. Nu mă grăbi, că mă încurci. Simt în inima mea că datorez acest respect strămoșilor care au suferit cu mult mai mult decât voi suferi eu vreodată. Evreii, cred, au un vreo genă pe care nimeni nu o mai are. Părem să trecem peste nenorociri și greutăți zâmbind și cu o anumită doză de umor. Ai văzut Scripcarul de pe acoperiș, nu-i așa? Ei bine, în esență cam asta e. Evreii sunt învinși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
anumită doză de umor. Ai văzut Scripcarul de pe acoperiș, nu-i așa? Ei bine, în esență cam asta e. Evreii sunt învinși de cazaci și de ruși și ei se întorc zâmbind. De aceea cred că trebuie să avem vreo genă diferită, ceva în sânge. Sunt sigur de aceasta. Aveam 1 an când am părăsit Kievul. Așa că nu am cunoscut direct ceea ce vă spun, știu lucrurile astea din povestirile pe care le-am auzit de la mama și de la tata. Poveștile încep
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
pisici, ca și de oameni; toate fuseseră iubite și, fără excepție, toate muriseră de bătrânețe, spre deosebire de oameni. Cu toate că fiecare pisică Își păstrase caracterul său distinct, două gene competitoare predominau, În mare, genealogia felină a casei. Pe de o parte, era gena „nobilă“ ce provenea de la o persană albă, cu blana lungă și nasul turtit pe care Petite-Ma o adusese cu ea când se măritase, pe la sfârșitul anilor 1920 („probabil că pisica asta e toată zestrea ei“ Își băteau joc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lungă și nasul turtit pe care Petite-Ma o adusese cu ea când se măritase, pe la sfârșitul anilor 1920 („probabil că pisica asta e toată zestrea ei“ Își băteau joc de ea femeile din veciniă. Pe de altă parte, era gena „maidaneză“ ce provenea de la o pisică neidentificată, dar aparent maro deschis, cu care persana albă reușise să se Împerecheze Într-una din escapadele ei. Generație după generație, de parcă ar fi făcut cu rândul, una din cele două trăsături genetice prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dl Geoană n-ar fi mișcat un deget în apărarea intereselor românești în regiune. Dintr-un singur condei, președintele trasează o legătură Rusia-Geoană-PSD, de natură să-i scuture laurii fostului ambasador în SUA. Replica e palidă, Geoană îi oferă împrumut gena sa diplomatică, care, în relația cu Moscova, Kiev și chiar Chișinău, nu ne-a adus nici un folos. REVOLUȚIA BINELUI LUI GEOANĂ N-aș vrea să fiu în pielea lui Adrian Năstase. La Camera Deputaților, liberal-democrații îi zgâlțâie jilțul din răsputeri
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
să dau aici exemplul lui Eminescu, care nu și-a scris opera cât a fost bolnav, ci într-o perfectă stare de sănătate mintală și sufletească. Eșuarea în boală, în dezechilibru se întâmplă în astfel de situații sau atunci când în genă există această predispoziție. Nici Poe, nici Baudelaire, nici Rimbaud, nici Eminescu, nici Goethe, nici Pușkin, nici măcar Ezra Pound, care a stat închis într-o cușcă de fier la Pisa, nici acele popoare de artiști invocate de tine n-au crezut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fost mai aproape ca timp, au amintiri mai bine conturate, au supt lapte cu miere fără amelioratori, de la surse paradiziace. Ei sunt marii artiști de geniu cu opera cărora ne hrănim ca să ne putem aduce și noi aminte câte ceva, scociorând gena cu pana. Știi cum e arta? E ca și cum ai visa că ești într-un palat din "O mie și una de nopți", vezi toate minunățiile de pe lume, toate comorile posibile și imposibile, te întorci apoi în lumea reală, știi că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
divin de triumf care ne stăpânește când privim cerul și pădurile, numai în anonimat țâșnește parcă atât de copleșitor din ființa noastră. Asta nu înseamnă, firește, că neanonimii sânt înlănțuiți, ci doar că ei au, vorbind în jargon științific, o genă de adaptare în plus la o anumită activitate publică. Dacă fiul dumneavoastră n-o are, de ce să-l nenorociți atentând la anonimatul lui, în care el e stăpân fericit pe un avion, pe o locomotivă sau pe un transatlantic? Un
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
a dat-o pe spate. Femeia a căzut peste Naji, care a prins-o în brațe și chiar a schițat un surâs. Danny s-a aruncat în față, în brațele Jinei, de parcă râul dovedise că, până la urmă, avea și-o genă mămoasă, o formă de sensibilitate. Când barca și-a revenit și toată lumea s-a trezit că încă mai trăia jos, dincolo de Gunbarrel, Irene s-a ridicat din nou în picioare. Părul îi era ud fleașcă și-i atârna în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
trebăluim ultim, n’oscuro, șleampăt-euforic, a râde-hârc, mă, ce nud, satanic, intersex pe loc, nature, numai patologie religiozitate, pe sucombă, ne-om da inteligenței clonzheimer la cap-capitol. Și încercarea lui dumnezeu alegător spre pleazna alesului, cu încărcarea culesului, obezi gârbace-pleure, geno imperiu-apus, păi halbă calpă, mai furăm nedeșertic, nepomană.“ În cuprinsul cărții apar numeroase referiri la oameni politici de azi, la scriitori la modă, dar în zadar. Numele lor intră în aceeași mașină de cifrat care prelucrează întregul text și îl
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a construit cartea: „Carador - personajul principal - intră în «istorie» ca rănit al Revoluției, ca simbol (student - soldat) al unei tinerimi care caută ceva altfel, altcum... Își pierde memoria [...], i se dezvoltă lumea dinafara simțurilor pământești, lumea străbună: din subconștient, ancestral, genă, matrice etc.“ Având această justificare teoretică, Ioan Crăciun Petrișan își trimite personajul în diferite epoci, evocate fantasmagoric. Un loc important ocupă, bineînțeles, epoca dacilor, în care Carador, deghizat caraghios în dac, pătrunde împreună cu iubita lui, Silvana: „Silvana (Ana Pădurii) intră
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dreptul să-i citiți ca și cum i-ați împușca. Aveți dreptul să evadați. Drepturi, iluzii. Aveți memoria scurtă: criminalilor nu le pasă. El, drumul București. Pe la Hotel Marriot pe Antiaeriană până la Penitenciar. Până la „Stația facultativă“. Vizavi de strada Vidului, unde ghicește Gena, vrăjitoarea locului. Se prezintă cererea la poartă. Se trece prin raze X. Se lasă tot ce e mai personal într-o cutie: buletin, telefon, orice-i metalic. E de așteptat gardianul de pe secție pentru a fi preluat. E răgaz pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mamei mele dintr-un adăpost în altul, dintr-o urbe în alta, tot mai înspăimântată, justifică pornirea mea de a distruge Stațiunea - sau numai o parte din aceasta: o consecință a violenței la care - sensibil - am fost părtaș. Oricum, port gena răului în mine: demult, un strămoș, Cain, l-a ucis pe unchiul Abel. Sunt agresat, pândit! Aseară, când te-ai întors acasă, ai găsit acele de pe mozaic mișcate; stratul de talc păstrează și acum urma unor pantofi de damă. Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
e mai bine fără. Și Thomas credea la fel. Adevărații luptători nu se nășteau la bloc sau În vile; cîndva, aceștia vedeau lumina zilei În corturi, În bordeie, chiar În pușcării: În vremurile din urmă, cei care mai aveau o genă războinică se confruntau În meciuri de box, de rugby, de fotbal, da, jocul acesta, de gentlemani odinioară, devenise, tot mai des, motivul unor adevărate lupte de stradă, chiar stîrnise un război declarat, pe undeva peste ocean. Nici Thomas nu dorea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]