2,818 matches
-
limba poporului”, în contrast cu latina, care era limba religiei și a învățăturii. Forma "Duutsc" a fost împrumutată în limba engleză sub corespondentul "Dutch". Limba olandeză este atestată ca limbă proprie începând cu anii 500, dovadă de necontestat fiind individualizarea limbilor tribale germanice din acea perioadă care a marcat uniformizarea dialectelor în limbi de sine stătătoare. Limba olandeza s-a format în primă instanță prin geneza germanică, după care s-a produs o ruptură culminând în "olandeza veche" ("Oudnederlands"), care este folosită o
Limba neerlandeză () [Corola-website/Science/311498_a_312827]
-
este atestată ca limbă proprie începând cu anii 500, dovadă de necontestat fiind individualizarea limbilor tribale germanice din acea perioadă care a marcat uniformizarea dialectelor în limbi de sine stătătoare. Limba olandeza s-a format în primă instanță prin geneza germanică, după care s-a produs o ruptură culminând în "olandeza veche" ("Oudnederlands"), care este folosită o perioadă îndelungată de circa 600 de ani, între 500 și 1200. În această perioadă, limba olandeză și-a păstrat o mare parte din expresia
Limba neerlandeză () [Corola-website/Science/311498_a_312827]
-
această perioadă, limba olandeză și-a păstrat o mare parte din expresia lingvistică comună cu alte limbi vest-germanice, însă, de-a lungul influentelor vecinătății, aceasta a început să se manifeste într-o limbă unică și relativ diferită de celelalte ramuri germanice. Era următoare din istoria limbii olandeze este cunoscută ca "olandeza mijlocie" ("Middelnederlands"), o perioadă care a durat aproximativ 300 de ani, între 1200 și 1500. Această perioadă este considerată un "tampon" între olandeza veche și olandeza modernă, vorbită și în
Limba neerlandeză () [Corola-website/Science/311498_a_312827]
-
în franceză și Boudewijn în neerlandeză. În limba germană, cea de a treia limbă oficială, monarhii sunt în general numiți după numele francez. Numele original al familiei Regale belgiene era "de Saxe-Cobourg și Gotha", numele lui Leopold I. Datorită caracterului germanic puternic al acestuia, numele a fost schimbat la sfârșitul Primului război mondial în "al Belgiei" (, , ) datorită resentimentele populației față trupele germane ce au ocupat țara. Astfel, regele semnează toate documentele oficiale cu titlul "al Belgienilor" și toate documentele private cu
Monarhia în Belgia () [Corola-website/Science/311752_a_313081]
-
aproximativ restul teritoriilor Țărilor de Jos, principalel orașe fiind Traiectum ad Mosam (Maastricht), Ulpia Noviomagus (Nijmegen), Colonia Ulpia Trajana (Xanten) și Colonia Agrippina (Köln). Prezența romană aduce cu ea patru secole de pace și prosperitate. Frontierele sunt păzite în fața triburilor germanice de numeroase legiuni, iar principalele așezări sunt legate între ele prin drumuri amenajate. Limba latină, inițial folosită în administrație, comerț și armată, devine treptat limba populară înlocuind dialectele celtice. Începând cu secolul al III-lea creștinismul se impune în regiune
Istoria Belgiei () [Corola-website/Science/311023_a_312352]
-
Premii ale Uniunii Scriitorilor (1996) și ale unor reviste literare: "Convorbiri Literare"(2000) și "Viața Romanească" (2006). Maria-Ana Tupan s-a născut pe data de 19 aprilie 1949 în comuna Sărulești, județul Buzău. Între 1967-1972, urmează cursurile Facultății de limbi germanice (secția engleză-germană) a Universității din București, absolvită ca șefă de promoție cu Diplomă de Merit. În 1972, după absolvirea facultății începe să lucreze, prin repartiție guvernamentală, în cadrul redacției revistei „Cărți românești”, o revistă de reclamă a cărții românești pentru străinătate
Maria Ana Tupan () [Corola-website/Science/311051_a_312380]
-
al XII-lea la instaurarea artei romanice. Secolul al V-lea și secolul al VII-lea au fost în principal o continuarea a artei culturii La Tène cu câteva adăugiri romane, în timp ce secolul al VIII-lea a marcat fuziunea tradițiilor germanice cu cultura anglo-saxonă, născându-se astfel ceea ce se numește stilul hiberno-saxon sau arta insulară. Mult mai târziu, în Irlanda pot fi observate și anumite influențe vikinge. Arta popoarelor migratoare descrie arta populațiilor migratoare de neam germanic și a celor din
Artă medievală () [Corola-website/Science/311162_a_312491]
-
a marcat fuziunea tradițiilor germanice cu cultura anglo-saxonă, născându-se astfel ceea ce se numește stilul hiberno-saxon sau arta insulară. Mult mai târziu, în Irlanda pot fi observate și anumite influențe vikinge. Arta popoarelor migratoare descrie arta populațiilor migratoare de neam germanic și a celor din estul Europei între anii 300-900, în această perioadă fiind inclusă și arta hiberno-saxonă. Acest stil artistic a interacționat atât cu arta creștină, cât și cu stilul zoomorf și cu cel policromatic. Arta preromanică definește arta dezvoltată
Artă medievală () [Corola-website/Science/311162_a_312491]
-
veacul al IX-lea, armatele nu se mai compuneau decât din călăreți. Pentru a permite oamenilor lor să se echipeze și să se înarmeze, regii au fost siliți să le împartă pământul. Regele era stăpânul întregului pământ și, după tradiția germanică, putea să-l împartă, să-l dea cui dorea. Pământul astfel cedat s-a numit feud, și cel care îl primea avea drept de folosință asupra lui, în schimbul serviciilor aduse. Adeseori, țăranii liberi, care dețineau sau nu pământ, se închinau
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
activitatea negustorilor s-a dezvoltat. Mijloacele de plată s-au îmbunătățit datorită argintului extras din minele din Boemia, baterii unor monede din aur și apariției cecurilor. Negustorii se grupau și ei în asociații, numite hanse. Cea mai puternică era Hansa germanică, formată de negustorii din regiunea Mării Baltice, în secolul al XII-lea. După cucerirea Transilvaniei de către maghiari, s-au găsit față în față nu două neamuri, ci două clase sociale: nobilii și țăranii. Nobilimea românească din Ardeal, încetul cu încetul, s-
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
această însemnare începe cel mai vechi dintre cele patru manuscrise păstrate ale manualului de poetică și mitologie scris de literatul, istoriograful și omul politic islandez Snorri Sturluson (1179-1241) între anii 1220 și 1225. Cuvântul "" nu are corespondent în alte limbi germanice și, folosit ca titlu al unei lucrări cu intenție didactică poetică și mitografică, are mai multe interpretări posibile. În islandeza veche, "edda" înseamnă "bunică", "străbună", titlul trimițând astfel la o cunoaștere profundă a unor lucruri din vechime, respectiv a artei
Edda () [Corola-website/Science/311814_a_313143]
-
are mai multe interpretări posibile. În islandeza veche, "edda" înseamnă "bunică", "străbună", titlul trimițând astfel la o cunoaștere profundă a unor lucruri din vechime, respectiv a artei versificației vechilor scalzi din Islanda și Norvegia sau a mitologiei precreștine a popoarelor germanice. O altă interpretare posibilă derivă "Edda" de la "óðr", care în islandeza veche însemna "arta poeziei, poezie". Titlul operei lui Snorri ar putea fi deci tradus prin "Cartea despre poezie". Acest titlu a fost interpretat și ca o trimitere la un
Edda () [Corola-website/Science/311814_a_313143]
-
obiceiul greșit de a folosi în limba română „Valahi” pentru Români înainte de 1859 și „Valahia” pentru Țara Românească. Dicționarul Enciclopedic acceptă „valahică” numai pentru pentru faza geologică astfel denumită în scara stratigrafică internațională. Etimologia denumirii „Vlahi” este legată de lingvistica germanică: cuvântul germanic "walh" sau "walah", însemnând "străin", "ne-german", care provine din numele poporului celtic al "Volcilor" ("Volcae" în latină), întâlnit de germanicii teutoni în decursul campaniilor lor de jaf și pradă în Galia, în anii 110-100 î.e.n. Migrația ulterioară
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
de a folosi în limba română „Valahi” pentru Români înainte de 1859 și „Valahia” pentru Țara Românească. Dicționarul Enciclopedic acceptă „valahică” numai pentru pentru faza geologică astfel denumită în scara stratigrafică internațională. Etimologia denumirii „Vlahi” este legată de lingvistica germanică: cuvântul germanic "walh" sau "walah", însemnând "străin", "ne-german", care provine din numele poporului celtic al "Volcilor" ("Volcae" în latină), întâlnit de germanicii teutoni în decursul campaniilor lor de jaf și pradă în Galia, în anii 110-100 î.e.n. Migrația ulterioară a triburilor
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
pentru pentru faza geologică astfel denumită în scara stratigrafică internațională. Etimologia denumirii „Vlahi” este legată de lingvistica germanică: cuvântul germanic "walh" sau "walah", însemnând "străin", "ne-german", care provine din numele poporului celtic al "Volcilor" ("Volcae" în latină), întâlnit de germanicii teutoni în decursul campaniilor lor de jaf și pradă în Galia, în anii 110-100 î.e.n. Migrația ulterioară a triburilor germanice în Europa, în secolele III-IV, în contact cu slavii și cu celelate popoare migratoare, a răspândit acest etnonim de "walah
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
walh" sau "walah", însemnând "străin", "ne-german", care provine din numele poporului celtic al "Volcilor" ("Volcae" în latină), întâlnit de germanicii teutoni în decursul campaniilor lor de jaf și pradă în Galia, în anii 110-100 î.e.n. Migrația ulterioară a triburilor germanice în Europa, în secolele III-IV, în contact cu slavii și cu celelate popoare migratoare, a răspândit acest etnonim de "walah" în Europa centrală și orientală (pentru populațiile romanice). La rândul său, "walah" duce la cuvintele Wales (în Marea Britanie), Walcheren (în
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
Europa centrală și orientală (pentru populațiile romanice). La rândul său, "walah" duce la cuvintele Wales (în Marea Britanie), Walcheren (în Olanda), Valonia (în Belgia) și numeroasele toponime de tip "Welch", "Walsch", "Walchen" înșiruite de-a lungul vechii limite dintre arealul limbilor germanice și cel al limbilor romanice, în Alpi. Popoarele slave au preluat cuvântul, folosind inițial numele de "vloh" în legătură cu toate popoarele romanice inclusiv strămoșii românilor. Mai târziu, forma cuvântului a evoluat: de exemplu, Italia în limba poloneză este numită "Włochy", iar
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
demonstrat o origine romano-bizantină a cuvântului “vlah”. Demonstrația se bazează în special pe scrierile lui Genesios și pe Lexiconul Suidas. Conform acestei opinii, cuvântul vlah a apărut prima dată în Imperiul Roman de Răsărit și s-a răspândit în lumea germanică și slavă prin intermediul vikingilor care au intrat în contact cu Imperiul Roman de Răsărit Populațiile vecine în contact cu românii sau aromânii folosesc, de obicei, pentru a-i denumi, termenul generic de « Vlahi » în diferite variante: Cu timpul, în limbile
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
nefixate de substrat), Grohotișuri silicioase din etajul montan până în cel alpin ("Androsacetalia alpinae" și "Galeopsietalia ladani"), Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin ("Thlaspietea rotundifolii"), Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane, Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor montane, Turbării active, Formațiuni pioniere alpine din "Caricion bicoloris-atrofuscae", Peșteri în care accesul publicului este interzis, Mlaștini alcaline, Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci silicioase, Vegetație lemnoasă cu "Salix eleagnos" de-a lungul râurilor montane
Parcul Național Munții Rodnei () [Corola-website/Science/311373_a_312702]
-
Evreii de rit așkenaz (în ebraică "אַשְׁכֲּנָזִים") sunt o populație care provine din vestul și centrul Europei, mai ales în țările germanice, unde au ajuns după izgonirea din Iudeea de către trupele imperiului roman. Începând din primele secole ale primului mileniu al erei noastre și mai ales în Evul Mediu, așkenazii au migrat și spre estul Europei. Obiceiurile și ritualurile lor religioase prezintă
Evrei așkenazi () [Corola-website/Science/312333_a_313662]
-
de remarcat - au păstrat o majoritate considerabilă de caracteristici comune, față de cele ce le deosebesc. Vreme de multe secole, evreii așkenazi s-au exprimat, în special, în trei limbi: cea oficială, a populației în cadrul căreia locuiau, limba idiș, un idiom germanic din grupa Hochdeutsch folosit în viața cotidiană în centrul și estul Europei (spre deosebire de evreii sefarzi care au vorbit "„ladino”", limba veche spaniolă din sec. XIV-XV-lea, și în unele cazuri, portugheza) și cea ebraică (și aramaică), „limba sfântă”, folosită mai ales
Evrei așkenazi () [Corola-website/Science/312333_a_313662]
-
pentru acest single, filmat în luna septembrie a anului 2002 pe o plajă din Mallorca, a fost difuzat intens în Europa de Vest. Următorul single promovat, intitulat " He's Unbelievable" a fost un hit de calibru mediu în zonele cu populație predominant germanică, dar a eșuat în încercarea de a ocupa o poziție decentă în Regatul Unit. Cel de-al patrulea și ultimul single extras de pe albumul "Unbelievable", intitulat "Bounce" a devenit un hit major în Europa, obținând poziții ridicate în clasamentele de
Sarah Connor (cântăreață) () [Corola-website/Science/312369_a_313698]
-
a fost influențat de Friedrich Nietzsche și conceptul său de "supraom", Gaahl a spus că "pentru mine nu înseamnă nimic și nu am prea multe în comun cu el". Gaahl este un practicant al șamanismului nordic, o formă a neo-păgânismului germanic. Sentimentele anticreștine care îl animă pe Gaahl se află în strânsă legătură cu ideologia black metal promovată de acesta. Individualismul reprezintă, în opinia sa, caracteristica esențială a comunității black metal: "Black metal-ul este un război pentru cei care aud
Gaahl () [Corola-website/Science/310896_a_312225]
-
iar Ragenfrid i-a dat pe fiii săi ca ostatici pentru păstrarea comitatului său. Aceasta a pus capăt războaielor civile din timpul domniei lui Charles. Următorii șase ani au fost dedicați în totalitate pentru a-și asigura autoritatea asupra triburilor germanice dependente. Între 720 și 723, Charles a luptat în Bavaria, unde ducii Agilolfingi au devenit treptat în conducători independenți, recent, în alianță cu lombardul Liutprand. I-a forțat pe alemani să-l însoțească, și ducele Hugbert a acceptat suzeranitatea francă
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
Germania. S-a stabilit la Neuberg (Hessen) unde lucrează ca redactor responsabil la ziarul local "Bad Vilbeler Stadtanzeiger" fiind și membru al consiliului de redacție al revistei "Matrix". Horst Samson este secretarul general al Clubului Internațional P.E.N.-Exil, secțiunea țări germanice. În total a publicat 8 volume de versuri. În România În Germania Prezent cu poezii în antologii:
Horst Samson () [Corola-website/Science/309692_a_311021]