2,498 matches
-
nu selectează competențele umane: sub impulsul ei s-au realizat, de exemplu, atât acte de noblețe sufletească sau mari descoperiri, cât și fapte dintre cele mai reprobabile. Μ De cele mai multe ori memoria noastră este ingrată: reține, de exemplu, doar faptul glorios petrecut, nu și contextul, motivațiile sau sacrificiile pe care el le-a presupus pentru cel care l-a realizat. Μ Când manifestăm un exces de generozitate În raport cu anumite persoane poate apărea pericolul ca, ajutând prea mult aceste persoane, să nedreptățim
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
pedeapsă: celui care a realizat una sau mai multe crime oamenii Îi acordă atributul de criminal odios, iar celui care a concertat acțiunile de comitere a zeci sau sute de mii de omoruri, În numele unei idei, oamenii Îi acordă titlul glorios de cuceritor sau de salvator! Μ „Te iubesc, dar pe ea o iubesc altfel...” O declarație de acest gen ridică o serie de Întrebări, de ambele părți: este vorba de așteptări afective totuși neîmplinite, resimțite În subconștient, sau de noi
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Da, da n-am nici o vină..., alții l-au îngropat în mine... n-am nici o vină... Gh. P. doi: N-ai nici o vină? Bun; da recunoști că ai spurcat scena și urechile oamenilor cu versuri despre marele partid, despre socialismul glorios și despre genialul conducător? Gh. P. unu: Da, recunosc. Gh. P. doi:...că ai dat note de relații de cîte ori te întorceai din străinătate? Gh. P. unu: Da, recunosc, și ce-i cu asta? Gh. P. doi: Și recunoști
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
trece prin fabularea cea mai intensă. și este chiar situația sfîrșitului de joc al logicii marxiste care duce la această paradigmă estetică. Trimiterea la Samuel Beckett nu e inocentă. Faptuil că aceste figuri guvernează ficțiunea Împiedică orice fabricare reușită și glorioasă a lumilor. Citim mai puțin În aceste texte o credință naivă În puterile literaturii cît o deconstrucție a acestor puteri pe măsură ce ele sînt făcute să apară evidente.” Nu este aceasta, Întreb, o logică a sfîrșitului, mai subtilă desigur decît hegelianismul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
autor decît cel canonizat. Includerea lui Barthes printre antimoderni nu poate decît să reconfirme: anti-modernii sînt, de fapt, toți intelectualii (francezi), În măsura În care nu s-au dezis de statutul pe care societatea franceză a putut să li-l confere, incomod dar glorios, estetic și nu politic: acela de oracol pe care-l ascultă toată lumea, fără ca niciodată Însă cei vizați să răspundă prin fapte. Ce dovadă mai bună În sprijinul acestei teze decît Însăși publicarea acestei cărți de către un istoric literar? Tocmai aici
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
elegant, care a făcut gloria culturii franceze În urmă cu 350 de ani. Dar literatura franceză de succes nu este aceasta, ci una care, dincolo de influențele istorice, cele venite din receptarea crizei societății franceze de după perioada celor 30 de ani glorioși - adică după 1975 -, exprimă și reprezintă o revoltă pretins colectivă Împotriva Sistemului, a imperialismului religios, politic, economic, libidinal din Occidentul contemporan. Este vorba despre un avatar al realismului romantic din secolul al XIX-lea, o prelungire, pe de o parte
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În fața căruia acțiunea colectivă s-a dovedit neputincioasă, iar tratamentele de termen lung exasperează mereu. Rămîne realizarea sinelui, soluția individuală. În ea crede Lorette Nobécourt. Scriitoarea franceză se recunoaște drept una dintre porta-vocile decadelor dezamăgitoare ce-au urmat celor trei glorioase, În Franța anilor șaptezeci-nouăzeci. Cartea ei este un manual de supraviețuire, succesor al manifestelor politice ultimative, fidele spiritului și metodei revoluționare de felul celui citat mai sus. Puternică este În scrierile ei nostalgia retoricii inflamate a anilor nebuni, care trimite
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sans convoitises, din Le Monde, 30 septembrie /1 octombrie 1990). Putem afirma fără să greșim că una dintre temele predilecte ale prozei franceze din ultimii zece ani este moartea. Pentru a constata mutațiile produse În literatura franceză din perioada existențialismului glorios și până În momentul actual, acela al unei retrageri de pe scena publică dublată de o Închidere În sine ca formă de rezistență, ar fi de ajuns un studiu comparativ al reprezentării morții În cele două ipostaze cronologice amintite. De ce a reînviat
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
întrec în a-l imita pe cel care a reintrodus suflul romantic, discursiv, al poeziei civice, patriotice cu un larg mesaj social. Poetul se face mesagerul unui timp viitor, versul lui răzbate din prezent spre viitor, sau invocă un trecut glorios de fapte ca o permanentizare a conștiinței naționale. Adrian Păunescu este un generos, într-un ideal cetățenesc cu tot suflul revoluționar al epocii. Poetul desfășoară o lucidă meditație asupra timpului contemporan, a certitudinilor, a siguranței în contextul unor evenimente efervescente
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
prin aceea că e întotdeauna gata să încheie un pact cu adversarul. El are sentimentul foarte precis că ceea ce unește pe oameni ar putea să întreacă ceea ce îi desparte. El îi spune lui Aiax: «Să ne facem unul altuia daruri glorioase, în așa fel încât, atât la achei, cât și la troieni, fiecare să spună: ei s-au bătut din cauza războiului, care mistuie viețile, și s-au despărțit după ce au încheiat un tratat de prietenie»”. Într-adevăr, întreg sensul existenței este
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a plecat în exil" Cu mare pompă din Galeriile amare). Ori, în fine, senzația copleșitoare a reiterării destinului christic ("trupul/ altar de jertfă/ poruncă divină/ pe umeri/ ca o cruce/ dezgroapă străine/ cuiele/ am început să le simt" Sfârșitul mai glorios decât începutul din Galeriile amare). Din perspectiva confesiunilor din ultimele cărți însă, aceste antecedente ale suferinței de sine nu făceau altceva decât să prefațeze drama majoră a poetului, resuscitată de o sensibilitate creatoare racordată la memoria generică a modernismului: zbaterile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
rostească jurăminte ciudate. "Beau, spune el, pentru moartea celor ce vor trăda secretele sfintei asociații". Dar, deodată, ridicînd glasul, întrerupse interogatoriul la care era supus. Nu este altul, anunță el, decît cel așteptat. Cel căruia providența i-a încredințat misiunea glorioasă de a face să izbucnească "incendiu salvator" care trebuie să lumineze lumea. Flacăra trebuie purtată în Franța, explică el: Un rege bătrîn, amenințat, corupt, mai puțin disperat decît monarhia pe care o reprezintă stă pe tronul Franței. I-au mai
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
sentimente fericite? Oamenii satelor trebuie să cunoască doar truda și mizeria. Ah, ce lesne ar fi ca prin satisfacții necostisitoare, dar protejate de inteligență, să-i facem pe oameni să fie interesați de propășirea nației. În fiecare sat, izbînda, pacea glorioasă, nașterea urmașului la tron ar trebui să fie celebrate prin sărbători vesele și emoționante care să unească dansul, spectacolul, o stare de spirit armonioasă cu serbarea cîmpenească. În entuziasmul unei bucurii curate sufletul tuturor țăranilor s-ar deschide spre patriotism
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
ei să-și aducă aminte de farmecul tinereții ce face să prindă viață din nou bucuria și voluptatea, în vreme ce acum se văd lipsiți de orice plăcere." E vorba deci de o pură ficțiune, de fantasmele vîrstei pe care aceste imagini glorioase, ale fericirii sau ale inocenței le alătură evocării unui trecut dispărut. Se întîmplă ca, fiind copleșiți de gînduri triste și înșelați de o reprezentare inexactă a lucrurilor, ei să-și închipuie că buna-credință și prietenia între oameni au dispărut și
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
în sensul propriu al termenului, Parisul apare ca hrănindu-se din carnea și din sîngele fiecărei provincii care alcătuiește națiunea franceză. "El înghite viața crudă, scrie Michelet, și o transfigurează..." dar e vorba de un rol hotărîtor, de un act glorios tocmai pentru că prin "această minunată transformare", "generalul" s-a impus asupra "particularului", s-a constituit un centru, punct de convergență și de fuziune a tot ceea ce era Franța, punct în jurul căruia s-a putut afirma "impunătoarea și abstracta realitate a
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de obiceiurile și de privilegiile locale, multe țineau să-și conserve autonomia, să alcătuiască un stat mic în statul cel mare. E de la sine înțeles că Revoluția franceză, celebrată nu ca o ruptură, ci ca o apoteoză, își va însuși glorioasa operă începută de primii noștri regi, dar în mod rușinos neîmplinită de ultimii lor succesori. După modelul unor spectacole imaginate de organizatorii serbărilor revoluționare, tronul cade, atributele regalității dispar, pentru a lăsa să apară chipul ce nu mai poate fi
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
22 Linda Dalrymple Henderson, The Fourth Dimension and Non-Euclidean Geometry in Modern Art (A patra dimensiune și geometria non-euclidiană în arta modernă), Princeton NJ, Princeton University Press, 1983. 23 Salvador Dali, "Reconstitution du corps glorieux dans le ciel" (" Reconstituirea corpului glorios în cer"), in Etudes Carmélitaines, 1952, nr. 2, " Magie des Extrêmes", pp. 171-172. 24 Bruno Froissart, " Salvador Dali et le monde angélique" (" S.D. și lumea angelică"), in Salvador Dali, Journal d'un génie (Jurnalul unui geniu), Paris, Gallimard, "Idées" No
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
prejos. Alesul de atunci avea 39 de ani, vârstă în jurul căreia pilotau de astfel și alți fruntași: M. Kogălniceanu, V. Alecsandri, I.C. Brătianu, I. Ghica, C.A. Rosetti, Alecu Russo, pentru a nu aminti decât puține nume dintr-o lungă, glorioasă serie de comilitoni. C. Negri căruia i se spunea încă de pe atunci "moș Costache", nu împlinise încă cincantenarul, iar C. Negruzzi abia îi trecuse pragul. Se poate spune, împreună cu N. Iorga, că în esență evenimentul de la 24 Ianuarie a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
la Ruginoasa, Kogălniceanu a ținut să spună: "Și cât va avea țara asta o istorie, cea mai frumoasă pagină (...) va fi cea a lui Alexandru Ioan I". Desigur, istoria noastră se afla atunci în plină uvertură și alte pagini, la fel de glorioase i se vor adăuga. Pagina deschisă la 24 Ianuarie 1859, a cărei valoare se cuvine estimată în perspectiva întregii noastre durate, ca națiune, rămâne o pagină care merită să ne rețină mereu gândul, prin entuziasmul conținut, prin îndemnurile ei la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
constă în inviolabilitatea persoanei care observă în mod cinstit și exact toate legile vieții în comun; demnitatea umană constă în conștiința drepturilor pe care le ai, și nu în singura dezvoltare fantezistă a temei EU-lui tău. Forța noastră va fi glorioasă, pentru că va fi puternică, pentru că va guverna și va conduce, și nu se va lăsa târâtă la remorca fruntașilor politici, a oratorilor care strigă cuvinte nebune, pe care le numesc principii mari și care în realitate nu sunt altceva decât
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
îl trânti, dar Beowulf în a sa putere se-ncrezu, în acel dar binecuvântat de Dumnezeu: în ajutorul Domnului celui Atotputernic se lăsă, în grija și măreția Sa". Cain este întruchiparea răului, în vreme ce Beowulf reprezintă Mântuitorul, "paznicul" hărăzit de "Regele glorios"ca să-i apere pe danezi împotriva monștrilor și să-i salveze de rău (Beowulf: 665-68; 696-702). Acesta se opune nu numai lui Grendel, după modelul luptei dintre bine și rău, dar și unora dintre locuitorii castelului Heorot, care în loc să creadă
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
sanctificate ca urmare a vieții lor sfinte, trimite la tipul "sfântului" (printre exemplele date de Burke se numără Sf. Ieronim, Sf. Martin și Sf. Francisc). Calitățile militare ale eroului mitic au dat naștere tipului "războinicului", iar poziția sa de rege glorios și neînvins al domeniului său a constituit baza modelului "conducătorului", ilustrat de Burke prin Charlemagne, Richard I, Gustav Adolf și alții. Printre narațiunile populare despre condu-cătorul-erou figurează și aceea potrivit căreia conducătorul (regele) nu moare, ci se retrage pentru o
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
față de elevi se bazează însă în primul rând pe integritatea caracterului său. Amintindu-și de învățătorul său, Mihail Sadoveanu conturează în “Domnu’ Tradafir” personalitatea lui puternică, prin care insufla elevilor “un respect nemărginit”. Forța cu care știa să evoce trecutul glorios al patriei noastre, dragostea fată de elevi și devotamentul său față de școală au făcut din Domnu’Trandafir un învățător care a exercitat puternice influențe educative asupra elevilor săi. Baza psihologică a influenței pe care o exercită învățătorul prin exemplul sau
Rezolvarea conflictelor dintre şcolarii mici by MARIA COVĂSNEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91762_a_93523]
-
politico-diplomatice ale insurecției române din august 1944, Cluj-Napoca, ed. Dacia, 1979, p. 143 4 Alessandru D. Dutu, Mihai Retegan, Ostași vă ordon: Treceți Prutul!, București, Ed.Globus, 1993, p. 143; - 17 acțiune în care “jertfa sângelui scump al armatei noastre glorioase a reparat rușinea pe care cârmuitorii inconștienți de pe vremuri au adus-o țării noastre”. În continuare, însa, liderul național-țărănist se pronunța împotriva continuării razboiului pe teritoriul sovietic, concluzionând: “Nu avem niciun soldat de sacrificat pentru scopuri străine. Trebuie să cruțăm
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
de a adresa un memoriu mareșalului Antonescu, prin care iși exprima bucuria și satisfacția pentru că “am recâștigat două provincii frumoase și că am readus milioane de suflete românești la vatra strămoșească”, acțiune în care “jertfa sângelui scump al armatei noastre glorioase a reparat rușinea pe care cârmuitorii inconștienți de pe vremuri au adus-o țării noastre”. În continuare, însa, liderul național-țărănist se pronunța împotriva continuării razboiului pe teritoriul sovietic, concluzionând: “Nu avem niciun soldat de sacrificat pentru scopuri străine. Trebuie să cruțăm
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]