4,147 matches
-
posibil ca Majestatea Sa să-și împartă esența în mod egal între noi? Experiența mea, cât am crescut în casa Yehonala, nu-mi oferă nici un ajutor în pregătirea drumului meu. Tata n-a avut concubine. „Nu-și putea permite “, a glumit mama cândva. De fapt, tata nu avea nevoie de o concubină - o iubea prea mult pe mama. În mintea mea, lucrurile așa trebuiau să fie: un bărbat și o femeie în întregime devotați unul altuia. Indiferent cât de mult ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cunoștința, însă îl zăresc pe An-te-hai. Se repede spre mine și mă ajută să mă ridic. Îmi pare rău, doamnă. N-am știut că acest călugăr o să tot citească până când victima sa va leșina. Am crezut că frații mei au glumit când mi-au povestit despre el. — Acum putem pleca? — Mă tem că nu, doamnă. Fapta cea bună nu va fi înregistrată decât dacă e îndeplinită așa cum trebuie. Nu voi supraviețui! — Nu vă faceți griji, îmi șoptește An-te-hai. Tocmai l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
însă există și alte metode. Nu-mi pot lăsa oamenii să se resemneze cu înfrângerea. — Înțeleg. Eu însumi sunt obișnuit cu înfrângerea, zice împăratul cu un zâmbet sarcastic. Nici Tseng Kuo-fan, nici eu nu putem fi siguri dacă Majestatea Sa glumește sau își dezvăluie adevăratele sentimente. Tseng rămâne cu gura deschisă și cu bețișorul în aer. — Îndur aceeași rușine, continuă împăratul, încercând parcă să-și justifice spusele. Diferența este că eu nu pot să dezertez. Generalul este afectat de tristețea Fiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
un de mine? mă întreabă ea. Cum să mă pregătesc? — Să vedem mai întâi dacă va fi interesat de tine. Întrebarea mea este - și asta e foarte important - vei putea să înduri greutățile pe care le-am îndurat eu? — Greutăți? Glumești, nu-i așa? Un sentiment de nesiguranță îmi năvălește în minte. Rong habar nu are despre ce vorbesc. — Rong, viața mea nu este cum pare a fi. Trebuie să știi asta. Nu vreau să fiu cauza regretelor tale. Pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
covârșitoarea ei nesimțire, ce mama dracilor caută taurul ăla cățărat În spinarea ei”. Râdeam de el: „I s-or fi aprins călcâiele după tine, Dordonică! Ce, tu nu știi că astea pe la paisprezece ani visează deja la bărbați?”. „Să nu glumiți cu așa ceva!” - făcea. „Dați-mi un briceag și-mi tai podoabele În fața voastră, decât să Îndrăznesc a gândi la așa ceva. Nu Înțelege nimeni că privirea aia imbecilă Îmi tulbură energiile și mă interzice? Nu mai pot, domnule! Mi-e teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zece, jocuri de noroc precum rișca și barbutul pe bani le-a Început prin clasa a cincea. Când a intrat la liceu, a pus ochii pe nimeni alta decât pe una dintre fiicele directorului de acolo. Era frumos, știa să glumească și să se poarte. Proasta i-a căzut la așternut, a ieșit totul la iveală În comuna În care se afla liceul și directorul turbase. A pus niște hăndrălăi din clasele mari să-l deznoade În bătaie, ceea ce ăia s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
porumb și l-au transferat la alt liceu agricol, În alt sat. Și acolo se hrănea mai mult cu bătaie și tutun. Deși era slăbănog și-i hârâia pieptul, ăi de la Încorporare l-au considerat sănătos, ba chiar au și glumit cu el: „Te trimitem la cură pe malul mării. Unii dau bani grei să ajungă acolo; tu te duci pe de-a moaca, pe cheltuiala statului...”. Multe nopți le-a dormit pe grătaru’ țambalului, la arest. Țambalul, pentru cine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se ridice, să se rotească, Îi cerceta șoldurile și sânii. Strâmba din nas și se interesa, lăsând impresia că vorbea mai mult ca să nu tacă, din politețe pentru vânzător: „Și cam ce vrei pe ea?”. „O nimica toată”, zâmbea negustorul, glumind ca să-și țină clientul aproape, „atâtea măsuri de grâu, atâtea de mei, două topoare, trei piei de vulpe și multă voie bună!” „Nu mai spune!” se mira prefăcut mușteriul. „Te pomeni că pe femeia asta o fi zămislit-o vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
urmă și o zbughi către drum. Enin Îl ajunse din urmă și Îi deschise poarta. „Mulțumesc frumos pentru spinarea ruptă! Nu puteam eu să stau liniștit, să-mi văd de moartea mea și să nu mă Încurc cu tine? Am glumit, domnule, ce te uiți așa? De-acuma eu o să cam o iau către pădure, după care o să văd... Tu ce faci?” „Plec mâine la Război”, zise Enin, ferindu-se din răsputeri să nu pară fălos, „nu vrei să vii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Ida nu mai erau decât două cochilii goale. — Am înaintat spre Ina și abia dacă am găsit un soldat inamic care s-o apere. Acesta era raportul pe care-l primise Nobugana la intrarea în Kiso. Acolo, de asemenea, soldații glumiseră între ei că avansarea era aproape prea ușoară ca să-i satisfacă. Ce anume făcuse clanul Takeda să devină atât de fragil? Cauza era complicată, dar răspunsul putea fi exprimat în termeni simpli. De astă dată, clanul Takeda n-avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mii de oameni se strânseră la un loc, aproape că nu se mai putea distinge culoarea pământului de cea a oamenilor. Îndemnați parțial de stingherire, oamenii înnegriți înaintau ca un val. Totuși, nu-și pierduseră curajul prefăcut și cotinuau să glumească și să se grozăvească. Dintr-o dată, mulțimea tăcu, când Hideyoshi se apropie de scaunul pus lângă steag. La stânga și la dreapta lui stăteau solemni, cu un pas mai înapoi, pajii și vasalii. Războinicul-demon, Kuroda Kanbei, care era ținta răutăților ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
adevăratelea, un zilier sărac ca mine nu le poate da de mâncare la nevastă sau copii. — Un sho de orez și o sută de mon-i nu înseamnă un trai mult mai bun decât câștigați de obicei? — Nu se cade să glumiți, Înălțimea Voastră. Nu suntem cai sau vaci și, dacă am munci așa tot anu’, s-ar zice cu noi. Acuma, putem noi munci și peste măsură, dacă ni se împlinesc voile până la capăt, și cu gândul că, pe urmă, putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de care vă ocupați, aș dori să vă însoțesc împreună cu Sotan, oferindu-vă o călătorie pe cinste. — Hai s-o facem! De mult îmi doresc lucrul acesta. Dar, Soshitsu, vei trăi atât de mult? În timp ce un paj turna vinul, Nobunaga glumea cu bătrânul, dar nici Soshitsu nu se lăsa. — Ei, în loc de a vă face griji pentru asta, mă puteți asigura că veți pune totul în ordine înainte să mor eu? Dacă dumneavoastră încetiniți prea mult, s-ar putea ca eu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
creșteau pe drumul dintre poarta templului și poalele muntelui. Hideyoshi nu-și făcea niciodată rondul zilnic al taberei la oră fixă, dar rareori pornea atât de devreme dimineața. În ziua aceea, părea mai bine dispus și, din când în când, glumea cu aghiotanții ca și cum totul ar fi fost absolut normal. Nimic nu sugera că știrea despre incidentul din Kyoto s-ar fi aflat, chiar și printre propriii lui oameni. După ce-și confirmă personal acest lucru, Hideyoshi se întoarse, agale, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la seppuku-ul Generalului Muneharu. La scurt timp după plecarea lui Ekei, Muneharu își anunță hotărârea. Unul după altul, toți samuraii din Castelul Takamatsu trecură prin fața seniorului lor pentru a-i cere permisiunea de a-l urma în moarte. Muneharu protestă, glumi și mustră, dar nu reuși să-i înduplece. Nu mai știa ce să facă. Dar, în cele din urmă, nu aprobă cererea nimănui. Îi ordonă unui ajutor să pregătească o barcă. Tot castelul se umplu de vaiete amarnice. Când cererile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un timp poruncește readucerea celui arestat, își schimbă din nou straiele și rolurile, scuzându-se: „Să mă ierți, împărate, că te-am păcălit așa de tare, dar așa suntem noi, țăranii: „iubim cu foc, lucrăm cu tragere de inimă și glumim fără răutate.” Păcală judecă și păcălește pe toți asupritorii poporului, fiind deci un justițiar cu mijloace pașnice, nonviolente. Oamenii cu ranguri și funcții de răspundere, cu averi mari, hoți de tot felul, nesătui de averi nemuncite sunt păcăliți, puși în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
-i determina pe profesori să se abată de la programul rigid al desfășurării orelor, încercând să facă glume și unele gesturi care să ducă spre o atmosferă de glume, de râs și voie bună și că eu le spuneam că vom glumi după ce termin lecțiile - care se terminau cronometrat la sunetul clopoțelului pentru recreație. Își aducea astfel aminte de seriozitatea și simțul de răspundere pentru disciplina predată. Vizita inginerului cu spovedania de care a fost vorba s-a prelungit două ore, apoi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
când le-aș putea aduce cu tot cu ambalaj? - Despre ce ambalaj este vorba, dacă îmi permiteți? întrebă Birmaq. - Angir o să-ți dea toate explicațiile necesare, căpitane. Poc! al doilea șut în ouă primit din partea preaonorabilului în ultimele cinci minute. Nu mai glumea deloc mentorul său. Ce pulberea stelară puteau să fie ambalajele despre care tot bolborosea boșorogul ăsta? Începuse să creadă, că nu va mai ieși din încăpere tot în postura de favorit în care intrase. - Vedeți căpitane, preaonorabilul Poha este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
era copleșită de tristețe și avea inima grea, dar se rezema de umărul soțului ei și, cu o fericire intensă, își privea fetița. Se însănătoșeau văzând cu ochii, fiecare fiind pentur celălalt elixirul fericirii. Richard o iubea ca un nebun. Glumea sau îi dădea replici scăpărătoare, ca apoi s-o privească râzând. Era așa de frumoasă! Ea și fetița erau marea lui fericire. Era o femeie plină de grație și de farmec. Era atât de dulce, adorabilă și-i dăruise o
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
fata Parte. Cesta loc l-am vîndut lui Ionașco ginerile Măgureanului”. După cum se vede, cumpărătorul este același Ionașco și locul este chiar cel ce a fost cândva al Chelsîei. Sfinția ta are dreptate, dar cu plata chiriilor nu era de glumit, pentru că veneau slujbașii lui vodă și te întrebau dacă ai plătit-o. Așa s-a întâmplat la 4 iulie 1687 (7195), când vornicul Gheorghe Beblea, ușierul Dumitrașcu și alții au cercetat dacă cei ce țin dughene cu chirie de la „Chriiac
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
bage la cheltuieli obligatorii, dar fiindcă pentru stat nu există vreo lege pentru depășirea vitezei, au hotărât fără discuție, rămâne așa cum s-a stabilit. Și când este vorba de umplut buzunarele clientelei politice, pedeleii mai mari, sau mai pitici, nu glumesc, dau asigurări că se poate îngrășa porcul chiar și în ajun, așa că disputa cauciucurilor de iarnă trebuie tranșată scurt, cu amenzi extrem de dure ce ajung până la 4000 (patru mii de lei). Cineva, care s-a dovedit a avea mentalitatea unui
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
au descoperit fără tăgadă, că zgomotul acela teribil, a fost produs când se crăpa de ziuă. Și ca orice crăpare, face zgomot. Punct. Deștepți băieți detectivii aceia, că altfel cine știe la ce bombardamente se mai ajungea, fiindcă americanii nu glumesc, atunci când este vorba de a-și încerca armamentul prin bombardamente preventive, (așa motivează ei), împotriva unor țări care nici nu știu cine i-a lovit și mai ales de ce i-a lovit. De atunci, măsurile de securitate la intrarea în SUA, au
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
sună telefonul, iar vederea numelui Elizei m-a mirat. Am răspuns totuși: ― Da, Eliza. ― Alisia, Îmi pare rău, spuse ea repede, cu vocea tremurată. Trebuie să-ți spun ceva ce ar fi trebuit să știi de mult! ― Mă sperii! am glumit eu, deși În vocea mea se simțea o curiozitate reală. ― Nu te duce cu Victor! Replica ei a fost urmată de tăcere din partea mea. M-am Încruntat, neînțelegând. ― Ce tot vorbești? ― Nu am putut să-ți spun până acum. Dar
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
la salata mea neatinsă. ― Nu ți-e foame? mă Întrebă zâmbind. ― Ba da, i-am răspuns, deși Îmi era greață. Mor de foame. M-am forțat să mănânc și să mă prefac față de ei. Dar În timp ce vorbeam lucruri neimportante și glumeam, eu aveam un monolog mult mai semnificativ În minte. Acum Îmi dădeam exact seama cum se Întâmplase totul. Cum În timp ce eram cu Victor În mașină, Eliza mă sunase să-mi dea vestea care avea să mă distrugă. Cu siguranță Îi
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ne certam pentru că el mă Înșelase. Șoferul tuși ușor, semn că Începusem să zbier de-a binele. M-am uitat pe fereastră, jenată. ― Cu Eliza, am completat sec. O simțeam pe Maria chinuindu-se să scoată un cuvânt. ― Cred că glumești, spuse după o tăcere lungă. ― Absolut deloc, am bombănit. ― Pur și simplu nu pot să cred! ― Am ajuns, mormăi șoferul când văzu că noi nu ne mișcam din mașină. Continuați discuția acasă. ― Mulțumim, am spus, Încercând să rămân politicoasă. I-
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]