2,459 matches
-
localității. Primele știri despre existența vieții umane pe aceste meleaguri, în special în partea inferioară a răului Ruscova, datează din timpuri străvechi. Istoricul localității Ruscova începe în momentul în care rutenii apar pe valea răului Ruscova, unde își întemeiază primele gospodarii, punând bazele uneia dintre cele mai vechi așezări ale acestei etnii în Maramureșul istoric. În perioada postbelică, etnia ucraineană își continuă viața de zi cu zi, respectând Constituția și legile țării. În preajma pregătirii pentru alegerile parlamentare din anul 1946, ucraineni
Ruscova, Maramureș () [Corola-website/Science/301590_a_302919]
-
un joc foarte alert. De remarcat este faptul că toate aceste dansuri populare “se joacă” în cerc. Nedeia este cea mai mare sărbătoare a anului pentru întreg Plaiul Cloșani, fiind o ofrandă adusă naturii pentru belșugul ce-l oferă fiecărui gospodar în parte, dar și colectivității ca întreg; este un prilej de întâlnire pentru toți membrii neamului. De altfel, trebuie spus că aici există încă foarte vie conștiința apartenenței la neam, în sensul de rudenie. Sărbătoarea nedeilor se întinde pe parcursul a
Comuna Șovarna, Mehedinți () [Corola-website/Science/301614_a_302943]
-
cu un acoperiș mult mai jos, cu pridvorul foarte mic, unde erau și clopotele. Intrarea era prin partea de Apus, până în anul 1896-1904, când părintele Onișoru din Boroaia, ajutat de Covataru Costache, un om înstărit din același sat, și de gospodarii satului Groși au înălțat biserica la forma actuala. Au făcut turnul bisericii și clopote noi, au construit pridvorul și intrarea prin partea de sud, iar în partea de vest au mărit naosul, biserica căpătând forma actuala. Tot între anii 1896-1904
Groși, Neamț () [Corola-website/Science/301639_a_302968]
-
se numeau „plotoni” și care se găseau în trecut în poienile de pe aceste meleaguri. Numele toponimului este tradus din limba slavă și înseamnă loc cu multe cervide (cerbărie). Denumirile de Agăpieni, Tărîțeni și Cujbeni sunt luate după cel mai răsărit gospodar care s-a așezat aici: Neculai Agapie, probabil de la Agapia, Iacob Tărâță, Luca Cujbă, venit de la Călugăreni. Satul Dolhești își trage numele de la cel dintâi locuitor ce s-a așezat aici, Dolhăscu, de la care au rămas multe familii cu acest
Comuna Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/301662_a_302991]
-
este și moară, aceste industrii țărănești dezvoltându-se împreună. Prin rotărit se înțelege prelucrarea tuturor pieselor care alcătuiesc căruța. Execuția roții este destul de complicată, meseria căpătând această denumire. Dulgheria este tot o meserie foarte veche, datând din perioada feudală. Fiecare gospodar știa să-și lucreze singur casa, începând cu tăierea , cioplirea și fasonarea lemnului din pădure și terminănd cu clăditul corpului casei. Tâmplăria este un meșteșug bine diferențiat și specializat, desprins de dulgherie. Drănițitul constă în confecționarea draniței pentru acoperișuri. Cizmăria
Comuna Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/301662_a_302991]
-
1823, 1826) au obținut până la urmă părțile limitrofe Gergelyvesze și Limbus, localitățile Gălăuțaș și Filpea, iar la Borsec, teritoriile Árkoza și Bikafő. Documentul sus menționat, constată despre meșteșug și comerț: Sunt în sat 2 fierari - 1 tâmplar - 2 croitori, toți gospodari, se pricep să-și facă căruțe, deoarece și au destule lenme.” „Sunt în sat 3 prăvălii, în care se vând mărfuri de bagatele.” După aproape o sută de ani, în 1910, din 6206 de louitori, doar 144 se ocupau cu
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
mai recenzau numai 3 gospodării. Pentru a repopula localitatea pustiită de războaie și ciumă, sașii au hotărât pe la 1668 să admită și stabilirea românilor în sat, în 1668 instalându-se un preot român. La recensământul din 1671 se consemnează 7 gospodari (=cives) sași și 28 de gospodari români, un sas chiriaș, cinci români chiriași (care nu posedau gospodărie proprie) și trei văduve. Satul se întinde pe râul Târnava Mare la vărsarea pârâului Criș în Târnava Mare. Se află pe drumul național
Daneș, Mureș () [Corola-website/Science/300576_a_301905]
-
a repopula localitatea pustiită de războaie și ciumă, sașii au hotărât pe la 1668 să admită și stabilirea românilor în sat, în 1668 instalându-se un preot român. La recensământul din 1671 se consemnează 7 gospodari (=cives) sași și 28 de gospodari români, un sas chiriaș, cinci români chiriași (care nu posedau gospodărie proprie) și trei văduve. Satul se întinde pe râul Târnava Mare la vărsarea pârâului Criș în Târnava Mare. Se află pe drumul național DN 14 Sighișoara-Mediaș, în imediată apropiere
Daneș, Mureș () [Corola-website/Science/300576_a_301905]
-
pentru bolnavi, poezii și cântece le sărbători religioase și istorice. Jocurile populare sunt : învârtita iute, înceată și ceardașul maghiar și cel țigănesc, jucat în perechi, jucul femeiesc jucat separat. Colindul de Crăciun: grupuri de băieți și fete intra în curtea gospodarului și colinda la ușă sau la fereastra în seara zilei de 24 Decembrie după care sunt invitați în casă și serviți cu prăjituri și vin cald. Uratule de An Nou: în seara ultimei zile de a anului băieți cu bice
Periș, Mureș () [Corola-website/Science/300590_a_301919]
-
la fereastra în seara zilei de 24 Decembrie după care sunt invitați în casă și serviți cu prăjituri și vin cald. Uratule de An Nou: în seara ultimei zile de a anului băieți cu bice și clopoței intra în curtea gospodarului și îi urează un An Nou fericit, îmbelșugat și sănătate. „Farsangul” (Carnaval) este un alt obicei tradițional maghiar. Această manifestare are loc în ultima zi de Farsang, sărbătoare tradițională care începe după Boboteaza și se sfârșește după Lăsatul Secului în
Periș, Mureș () [Corola-website/Science/300590_a_301919]
-
seară un brad împodobit pe poarta casei în seara ajunul de Paștelui. În cea prima zi de Paști un alt obicei care sete specific staului Periș este furatul porților. Feciorii se sfătuiesc, se asociază mai mulți și îl pedepsesc pe gospodarul mai „cărpănos”, care obișnuiește să fie mai „închis”, mai putin comunicativ, mai putin prezent în viață comunității. De cele mai multe ori, sunt însă vizați gospodării care au fete de măritat, ținute prea din scurt, pe care nu le prea lasă să
Periș, Mureș () [Corola-website/Science/300590_a_301919]
-
care nu le prea lasă să iasă seară la poarta. Porțile omului sunt scoase din tătâni și duse cât mai departe de casă, aruncate în pârâul din sat sau ascunse. Uneori, porțile de la curte sunt schimbate cu cele ale altui gospodar care locuiește în altă parte a satului. Recuperarea porților, imaginea omului care trece pe ulița cu poartă în spate, este un prilej de haz general. Azi, obiceiul e mai dificil de practicat, căci multe porți sunt din metal, deci mai
Periș, Mureș () [Corola-website/Science/300590_a_301919]
-
erau animate de cântecul fluierului. În toată perioada sărbătorilor, jocul avea loc numai după-amiaza și seara, deoarece dimineața toată comunitatea se ducea la biserică. În ajunul Crăciunului, încă de cu ziuă, pornesc copii cu Steaua, prin poezia căreia vestesc pe gospodarii satului "„Că azi Maria, naște pe Mesia”", gospodarii îi primesc pe urători și îi cinstesc acum cu bani, dar mai demult îi cinsteau cu mere, nuci și covrigi. Seara mai târziu, ceata feciorilor pornea cu „Turca”, obicei de colindat în
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
1813. Începând cu anii 1980 și odată cu venirea preotului Avram Petrică, biserica a fost restaurată și tranformată, reabilitându-se acoperișul și fațadele (partea de nord fiind îngropată parțial în pământul cimitirului). Părintele Petrică s-a dovedit a fi un bun gospodar și cu mult efort și sacrificii a reușit să adune banii și voința oamenilor la un loc pentru ca astăzi luncanii să se mândrească cu biserica lor.
Lunca Asău, Bacău () [Corola-website/Science/300681_a_302010]
-
fânețele cu măsura lor date în folosință fiecăruia pe baza „cărții funduare” (1890), urmând ca teritoriul în afară de vatra satului și de fânețe să fie administrat de un consiliu până la împărțirea lui de către cei 100 de moșneni. În anul 1888, un gospodar din comuna Poiana Sărată cu numele de Gheorghe Negoescu zis Duțu s-a oferit sătenilor că el vrea să plătească cei 12000 de florini comunei Brețcu, dacă sătenii îi dau în schimb drepturile de crâșmărit ale întregului sat pe timp
Poiana Sărată, Bacău () [Corola-website/Science/300694_a_302023]
-
mai gospodari și mai înstăriți dar și cu intelect mai ridicat, care făceau politica satului analizând problemele principale ale acestuia. Prezentăm câțiva reprezentanți ai acestor familii, într-o ordine întâmplătoare: 1. Vladislav Lascu Ilie, cu averea puțin peste 10 ha, gospodar harnic, mai tăcut, familie care a dispărut la sfârșitul secolului XX, 2. Popa Ianăș Hoja, cu averea puțin peste 10 ha, de statură mijlocie, robust, activ în dezbateri, 3. Vladislav Ianăș Șofrone, cu averea puțin peste 10 ha, combativ în
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
cursul verii era foarte multă ,muscărie”. În curte mai erau și ,cocina”pentru porci, care avea deasupra cotețele pentru păsări și ,cotarca” pentru păstrat porumbul, făcută din nuiele, ca să asigure circulația aerului, și acoperită cu șindrilă. În funcție de starea materială a gospodarului în curte se mai găsea o magazie de mărimi diferite, pentru depozitat uneltele agricole ,șoprul”. După șură erau depozitate clăile de fân pentru iarnă, ,șirezile” de paie sau ,tuleii” de porumb și țarcul oilor. În continuare gospodăria mai avea o
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
fân pentru iarnă, ,șirezile” de paie sau ,tuleii” de porumb și țarcul oilor. În continuare gospodăria mai avea o grădină de zarzavaturi sau livadă cu pomi fructiferi (pruni, meri, nuci, cireși, etc.), a cărei mărime era în funcție de starea materială a gospodarului. Satul Livadia avea mai ales în zona centrală aceste gospodării (case și acareturi) amplasate pe ulițe înguste, fiind foarte apropiate unele de altele, chiar înghesuite. La periferia satului gospodăriile erau dispuse la distanțe mai mari, fiind spațiile mai aerisite. Curtea
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
parte în alta. Forul era în centrul orașului cuprins între zidurile de apărare și se afla la întretăierea celor două străzi principale amintite mai sus. Dacă în interior se aflau clădirile administrative și religioase, în afară însă se aflau case, gospodarii, unele temple, dar și construcții publice și particulare precum și cimtirele. Numele complet al orașului era Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa. La scurt timp de la întemeiere, are loc o răscoală a sarmaților în 117-118 d.C. Ea a fost înăbușită cu
Ulpia Traiana Sarmizegetusa () [Corola-website/Science/300719_a_302048]
-
în oraș, sunt nevoiți să muncească pământul și să crească animale din pricina veniturilor mici cu care nu poate achiziționa carne sau alte produse necesare lor. Alții însă o fac din plăcere, datorită caracterului lor și a faptului că sunt cășiuneni gospodari care nu pot trăi fără puțină mișcare sănătoasă și productivă prin muncă. Pe vremuri, pe când nu exista economia de piață, cu toate că erau lucrate toate pământurile agricole, recolta de porumb ajungea la puțină lume de la un an la altul. Astfel a
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
de către vandali. Aceste fapte parcă nu erau de ajuns pentru Regimul comunist care s-a instalat la putere în anul 1946. Adevărul este că preotul Nicolae Baciu, fiu de țăran harnic din Tilecuș, prin moștenire genetică a fost un bun gospodar, prin muncă cinstită a reușit să-și înjghebeze o gospodărie frumoasă. Mult „luminoasele minți bolnăvicioase" ale activiștilor Partidului l-au declarat chiabur, categorisire în urmă căreia au avut de suferit atât persoana sa cât și cei 5 copii ai săi
Bălaia, Bihor () [Corola-website/Science/300843_a_302172]
-
ofereau ospitalitate călătorilor, îngrijeau bolnavii și schilozii, învățau copiii din zonă carte în școala din mănăstire. Alții au scris, copiat sau pictat Kodexe. Au rămas fideli vechii lor devize ""cu crucea și plugul"" (în maghiară "keresztel es ekevel") devenind harnici gospodari lucrând pământul, cultivând pomi fructiferi și viță de vie pe dealurile din împrejurimi. Au crescut animale, cu precădere cai de rasă renumiți, apoi au înființat o balta de pește vizibilă și în ziua de azi. Vinul de Sâniob era renumit
Sâniob, Bihor () [Corola-website/Science/300862_a_302191]
-
Transportat cu mari dificultăți în târgurile apropiate, dar mai ales în satele de pe Câmpia Transilvaniei, lemnul era valorificat adesea prin troc cu cereale. Din vremuri imemoriale, pădurile au fost de mare folos omului, timp îndelungat, multe din cele de trebuință gospodarilor, fiind făcute din lemn. Dificultățile legate de accesul la această importantă resursă precum și a transportului ei au amânat exploatarea în regim industrial și în consecință, valorificarea superioară a acestei avuții spre sfârșitul secolului al XIX-lea, deși nevoia de lemn
Molișet, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300884_a_302213]
-
Transport cu mare dificultate în târgurile apropiate dar, mai ales în satele din Câmpia Transilvaniei; lemnul era valorificat adesea prin schimb cu cereale. Din vremuri imemoriale, pădurile au fost de mare folos omului, timp îndelungat, multe din cele de trebuința gospodarilor, fiind făcute din lemn. Dificultățile legate de accesul la această importantă resursă și cele legate de transport, au amânat exploatarea în regim industrial și, pe cale de cosecință, valorificarea superioară a acestei avuții. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, desi nevoia
Târlișua, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300897_a_302226]
-
Aldorf a aparținut comitatului maghiar Bistrița (în ), când a trecut administrativ în județul Bistrița-Năsăud. În prezent, Unirea este cartier al municipiului Bistrița. Documente păstrate în arhiva Vaticanului în Roma, atestă că în perioada 1332-1335 trăiau în Aldorf circa 25-28 de "gospodari" (în ), adică proprietari de gospodării, astfel că în anul 1935 comuna avea circa 120-140 locuitori. În Evul Mediu numărul locuitorilor a variat adesea din cauza războaielor, bolilor, foametei și epidemiilor. De aceea, în anul 1640 se recenzau doar 19 gospodari și
Unirea, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300900_a_302229]