3,476 matches
-
implorând, ceea ce îmi reaminti de ce eram cu ea. - V-ați pus centurile? am întrebat cu voioșie în timp ce ieșeam din curte. - Mami nu-mi dă voie să stau pe scaunul din față, zise Sarah. Era îmbrăcată cu un tricou Liberty cu guler Peter Pan și pantaloni de catifea, iar pe deasupra un poncho din angora. („Toate fetițele de șase ani poartă țoale ca Cher?“ am întrebat-o pe Marta când mi-a adus-o pe Sarah la birou. Marta a dat din umeri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
eu nu sunt chiar tatăl ei, i-am spus. Dar asta n-are nimic de-a face cu ce te-am rugat. M-am uitat în oglinda retrovizoare. Robby mă săgeta cu privirea, având o sprânceană ridicată, în timp ce trăgea de gulerul jerseului de lână pe care, eram sigur, Jayne îl forțase să-l îmbrace. - Văd că ești foarte rece și distant astăzi, am spus. - Vreau o alocație mai mare, a fost răspunsul lui. - Cred că dacă-ai fi mai prietenos, asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
rămas foarte surprins. Același tablou Îl am și eu, cu foarte puține variații. E În ulei și are 38/29 cm., același cap de expresie În profil doar că mustața la al meu e mai subțire și haina nu are gulerul așa de pronunțat (aproape nu se vede). E lucrat cu mare finețe; dar nesemnat. Vă rog să mă credeți că toamna lui 1967, când am fost În München, m-am dus la Neue Pinakothek - dar era Închisă pentru reparații; iar
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
totul va fi mai scump. Caut o cămașă neagră, de calitate bună - „ca la Pleșu”, mă ironizează Vitalie, pentru că îl văzuserăm pe Pleșu la Bookarest 2000 într-o superbă cămașă neagră -, dar mereu este ceva care nu-mi place: țesătura, gulerul, croiala etc. În cele din urmă, îmi cumpăr una, dar rămân cu un sentiment de nemulțumire, pentru că nu este ceea ce mi-am dorit... Primim banii în holul hotelului - 300 de dolari, a doua tranșă, de când a început călătoria, din onorariul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la masă până ce cu toții încep a geme înnăbușit, până ce la toți le trece os prin os. La câmp, la manevre, în tabără, preocupația cea mai mare a lui e să facă observații de amănunt. Ba cutare are două copci la guler, cutare poartă pelerină la exerciții, și alte multe războinice băgări de seamă, demne de un general. E adevărat că prin nimic nu dovedește acest om că ar fi un mare general, măcar un general de câmp. După ce face, și după cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
De altminteri cași baia. Foarte curat și rânduit însă, la al 4-lea etaj! Când ies, îmi dă înapoi 3 mărci. Nu știu de ce. Scump. O baie de aburi 7 mărci. Un dejun 7 mărci. O cafea 1 marcă. Un guler 1 m. 50. Un loc la teatru 7 mărci. Eftine bananele, 15 pfening când la Iași îs 25 de lei. Sara, la opera comică, se joacă o revistă, Berlinul fără cămașă, în care văd multe toalete, iar mai cu samă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
d-tale n-a folosit nimic, căci au venit îndată după dânsa două vulpi și au mâncat-o." Călător flămând intră într-o ospătărie și mânâncă după foamea lui. Când să plece nu vrea să plătească; ospătarul îl apucă de guler. "N-am cu ce-ți plăti, meștere ospătar; eu sunt cântăreț de felul meu și după stare sărac; dar dacă vrai, să-ți cânt ceva care să-ți placă. Nu-mi trebuie cântec; îmi trebuie plata. Ba să-ți cânt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din brocart, lungi până la boftori. Unele mantii aveau mâneci, altele fără mâneci, lăsând să se vadă mânecile iilor, din pânză fină, înflorate cu fir de aur și de mătase. Iia de tradiție bizantină va dăinui până în zilele noastre. Se purtau gulere cu blană de sobol, șiraguri de mărgăritare (secolul al XVI-lea va fi secolul mărgăritarelor) sau cu pietre scumpe și cercei lungi și grei. Erau și podoabe mai modeste, unele dintre ele fiind descoperite în cimitirul din fața cetății de scaun
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Alexiu Viciu surprinde pregătirea darurilor de nuntă în timpul recluziunii: „După lună, după soare,/ Este-o dalbă de chilie;/ Da’n chilie cine șede?/ Da .ța, fată dalbă./ Tot coase și chindisește/ La guleru tată-său,/ La năframa frate-său;/ La gulere bărbătești,/ La năframe voinicești”. Argeaua în culoare spectrală, asemenea fetei neofit, se află în vecinătatea aștrilor, izolarea fetei în sacru având aici una din cele mai frumoase localizări poetice. Protecția sfinților Soare și Lună contribuie la țesătura fetei în mod
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nefiind cu nimic mai prejos decât lumea însăși, imposibilă fără aștri. Acțiunea „chindisitului” are atât o bază istorică (fetele nubile trebuie să-și pregătească din vreme zestrea), cât și una simbolică. Cel mai adesea, în colinde, fata coase batiste și gulere. Cele dintâi sunt frecvent gajuri de dragoste, în timp ce ultimele reprezintă un semn clar de „distincțiune”, ce vorbește despre poziția socială a familiei miresei. „Ea ședea și chindisea/ Cu mâini dalbe zugră- vea/ La gulere voinicești/ La năfrămi împărătești” (Porumbacu-deSus - Sibiu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în colinde, fata coase batiste și gulere. Cele dintâi sunt frecvent gajuri de dragoste, în timp ce ultimele reprezintă un semn clar de „distincțiune”, ce vorbește despre poziția socială a familiei miresei. „Ea ședea și chindisea/ Cu mâini dalbe zugră- vea/ La gulere voinicești/ La năfrămi împărătești” (Porumbacu-deSus - Sibiu), „Ea-m coasă și-mi ghindoseșt/ La un guler ș-o basma,/ Guleru a fraților,/ Basma a voinicilor”(Barcea - Galați). In balada Soarele și luna I (1), Iana Sâmziana este găsită de fratele ei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ultimele reprezintă un semn clar de „distincțiune”, ce vorbește despre poziția socială a familiei miresei. „Ea ședea și chindisea/ Cu mâini dalbe zugră- vea/ La gulere voinicești/ La năfrămi împărătești” (Porumbacu-deSus - Sibiu), „Ea-m coasă și-mi ghindoseșt/ La un guler ș-o basma,/ Guleru a fraților,/ Basma a voinicilor”(Barcea - Galați). In balada Soarele și luna I (1), Iana Sâmziana este găsită de fratele ei în mijlocul unei activități premaritale: „Și-acolo că-m’ țese (...)/ Războiașu iei,/ Un război dă fieră
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
izmene”, ceea ce dezvăluie gestul premonitoriu al lunii, pețite de fratele său. In colinde, multitudinea de daruri pentru bărbați include o basma pentru frate: „Ci-mi șede și-mi chind[is]ește/ Și la șerfe împletește,/ La basmale voinicești/ Și la gulere bărbătești;/ Basmaua-i a frate-său,/ Guleru-i a văru-său” (Cudalbi - Galați). Darurile nupțiale sunt create în sălașul mitic al leagănului și constituie proba că fecioara este pregătită să devină mireasă. La nivel pragmatic, ea are zestrea pregătită și va îngriji
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
magic. Cusătura, precum omul și lumea, se naște în suferință: „De (numele) cei frumoasă,/ Șede la gherghef și coase,/ Peșchiraș frăține-său;/ Guleraș tătâne-său;/ Nu știu, coase ori descoase/ Lăcrămoare pe față varsă” (Purcari - Suvorov). Darurile nupțiale (ștergar și guler) implică sentimentul mutației radicale și creează, la un prim nivel, teamă. Truda cusutului, care trebuie să fie perfect, asemenea lumii în prima zi, este similară genezei chinuitoare și plânsului cosmic. Fecioara nu doar aude muzica sferelor, ci o repetă în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Ion Creangă [23]. Iar la matimatică ne-a dat să facem o împărțire, scoțându-se 9 cifre zecimale. Eu am fost în bancă cu Grigore Pavlov care avea 18 ani. Și era îmbrăcat foarte frumos cu haine strâmte și cu guler călcat și manșete. Și i-am zis: "Domnule, iar când am văzut că nu pricepe, i-am zis: Domnule, da dumneata nu ești prost puțin ! ". El a copiat de la mine, că alt feli, nu putea scrie nimic. Și a reușit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
țară și alți câțiva colegi de serie și cu un an mai mici. Ajunseseră toți În București Înaintea mea și i-am Întâlnit În plină ședință cu colonelul dr. P. Ghimpu. La prezentarea mea oficială, colonelul m-a prins de gulerul uniformei, cea mai bună din magazia gălățeană, dar plină de jeg. Iată unde ajung medicii veterinari când sunt conduși de “trupeți”. Calvarul meu militar luase sfârșit, căci regimul din spitalul bucureștean era cel acordat unor colegi de breaslă, mai tineri
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
în revista "Steaua", precum și câteva poezii cu o minimă degajare față de standardele zilei, în același mensual clujean, m-am pomenit luat la rost, "înfierat", cum se zicea în limba de lemn, drept "idealist", "misticoid", "critic de salon". Adică apucat de guler și dat afară pentru un șir de ani din publicistică. Autorii vigilenți ai asprelor judecăți fără drept de apel: Silvian Iosifescu, Georgeta Horodincă, în frunte cu Ov. S. Crohmălniceanu (cel tratat mai nou cu mănuși catifelate, inclusiv de confrați onorabilii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Binet nu a dat nicio șansă imbecililor să ajungă ceva, cineva, în viața publică. Ei, la noi au ajuns, se manifestă, se exprimă, nu mai ai curajul să-i trimiți la nivelul adecvat de pe scală, că te iau ei de guler. O întrebare despre nivelul de cultură sau gradul de inteligență e ca o înjurătură adresată majorității semenilor noștri care se învârt prin politică și care tot învârtindu-se se înșurubează temeinic. Nu știu în ce context a vorbit Al. Paleologu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
se uita la mine. Unde de ostilitate și suspiciune se revărsau din ochii lui mari și căprui ca un fel de emisie TV. Efectul era aproape ca un șoc fizic. Tipul era scund și foarte slab, cu gîtul pierdut În gulerul cămășii. Culoarea tenului Îi dădea din brun Într-un galben pătat și omul Își aplicase din greu un fond de ten, În Încercarea de-a masca o erupție pe piele. Gura-i era căzută la colțuri Într-o grimasă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
omorî, n-ar exista junky În viață. Mai tîrziu, În aceeași zi, Roy mi-a arătat o farmacie unde vindeau ace fără să te-ntrebe nimic - foarte puține farmacii le vînd fără rețetă. Mi-a arătat cum să fac un guler din hîrtie ca să potrivesc acul la o pipetă. O pipetă e mai ușor de folosit decît o seringă hipodermică, mai ales ca să ți-o bagi În venă. Peste cîteva zile Roy m-a trimis la un doctor cu o poveste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
putut să vă las În necaz. Așa că acum scutiți-mă. Uite rețeta și nu mai veniți. În ziua următoare Roy s-a dus iar. Cumnatul doctorului era acolo ca să apere onoarea familiei. L-a apucat pe Roy din spate, de gulerul sacoului și de curea, și l-a azvîrlit afară, pe trotuar. - Data viitoare cînd te prind pe-aici, pe capul doctorului, a zis, n-o să mai fii capabil să pleci pe picioare. Peste zece minute a venit Herman. Cumnatul tocmai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cutreieră străzile din jur și uneori traversează jumătate din Broadway, ca să se odihnească pe una dintre băncile din insulă. O fantomă la lumina zilei pe o stradă aglomerată. Aici găseai mereu cîțiva drogați, În cafenea sau atîrnînd pe-afară, cu gulerele sacourilor ridicate, scuipînd pe trotuar și scrutînd strada În sus și-n jos, În așteptarea legăturii. Vara stau pe băncile din insulă, adunați ca niște vulturi În costumele lor Închise la culoare. Dealerul avea o față de adolescent ofilit. Avea cincizeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
lui Pat a-nceput să se Înnegrească de la margini, apoi negreala s-a-ntins și i-a acoperit toată fața. Îmi simțeam ochii rostogolindu-se În orbite. Mi-am revenit după cîteva ore. Pat plecase. Eram Întins pe pat, cu gulerul desfăcut. M-am ridicat și am căzut În genunchi. Eram amețit și mă durea capul. Îmi lipseau zece dolari din buzunarul interior. Cred că se gîndise că n-o să mai am nevoie de ei. Peste cîteva zile m-am Întîlnit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
dolari din buzunarul interior. Cred că se gîndise că n-o să mai am nevoie de ei. Peste cîteva zile m-am Întîlnit cu Pat În același bar. - Doamne Sfinte, a zis el, am crezut c-o să crapi! Ți-am desfăcut gulerul și ți-am frecat gîtul cu gheață. Te-ai Învinețit tot. Așa că-mi zic eu atunci: „Doamne Sfinte, omu’ ăsta moare! Io o tai de-aici!” După o săptămînă eram iar pe marfă. L-am Întrebat pe Pat despre posibilitățile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
În Mexico Ike nu fura. Spunea că și cei mai buni hoți Își petreceau cea mai mare parte a timpului la coteț. În Mexico hoții cunoscuți pot fi trimiși În colonia penitenciară Tres Marias fără proces. Nu există hoți cu gulere albe, din clasa de mijloc, care să trăiescă bine, așa cum găsești În State. Există marii operatori, cei cu legături politice, și mai sînt boschetarii, care-și petrec jumătate din timp la-nchisoare. Marii operatori sînt Îndeobște șefi din poliție și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]