8,202 matches
-
mine mă interesa misiunea mea, de aceea urmăream doar anumite linii pentru a descoperi conturul ușii pe care trebuia să intru în încăpere. Pe măsură ce se contura, descopeream că ușa va avea o formă foarte fistichie. Pe podea, de-a latul holului, erau trasate linii paralele, despre care mă ducea gândul să cred că se puteau lăți și îngusta. Intrarea pe hol se putea face pe o ușă larg deschisă, lată cât holul, și care, deși nu o vedeam știam că este
ULTIMA NOAPTE A PATRIARHULUI TEOCTIST de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352312_a_353641]
-
intru în încăpere. Pe măsură ce se contura, descopeream că ușa va avea o formă foarte fistichie. Pe podea, de-a latul holului, erau trasate linii paralele, despre care mă ducea gândul să cred că se puteau lăți și îngusta. Intrarea pe hol se putea face pe o ușă larg deschisă, lată cât holul, și care, deși nu o vedeam știam că este pliată în peretele din stânga. Puteam să intru numaidecât, foarte simplu, doar să pășesc, întrucât holul pornea chiar de lângă patul meu
ULTIMA NOAPTE A PATRIARHULUI TEOCTIST de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352312_a_353641]
-
o formă foarte fistichie. Pe podea, de-a latul holului, erau trasate linii paralele, despre care mă ducea gândul să cred că se puteau lăți și îngusta. Intrarea pe hol se putea face pe o ușă larg deschisă, lată cât holul, și care, deși nu o vedeam știam că este pliată în peretele din stânga. Puteam să intru numaidecât, foarte simplu, doar să pășesc, întrucât holul pornea chiar de lângă patul meu. Înainte de a face pasul ca să intru pe hol, urmăream cum, din
ULTIMA NOAPTE A PATRIARHULUI TEOCTIST de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352312_a_353641]
-
lăți și îngusta. Intrarea pe hol se putea face pe o ușă larg deschisă, lată cât holul, și care, deși nu o vedeam știam că este pliată în peretele din stânga. Puteam să intru numaidecât, foarte simplu, doar să pășesc, întrucât holul pornea chiar de lângă patul meu. Înainte de a face pasul ca să intru pe hol, urmăream cum, din ce în ce se conturează forma ușii. Nu mă mira forma ei, dar îmi dădeam seama că nu mai văzusem niciodată așa ceva, iar deschizătura
ULTIMA NOAPTE A PATRIARHULUI TEOCTIST de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352312_a_353641]
-
deschisă, lată cât holul, și care, deși nu o vedeam știam că este pliată în peretele din stânga. Puteam să intru numaidecât, foarte simplu, doar să pășesc, întrucât holul pornea chiar de lângă patul meu. Înainte de a face pasul ca să intru pe hol, urmăream cum, din ce în ce se conturează forma ușii. Nu mă mira forma ei, dar îmi dădeam seama că nu mai văzusem niciodată așa ceva, iar deschizătura se afla aproape de tavan, ceea ce nu mi-ar fi fost ușor să ajung
ULTIMA NOAPTE A PATRIARHULUI TEOCTIST de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352312_a_353641]
-
tavan, ceea ce nu mi-ar fi fost ușor să ajung acolo. Fiindcă nu era nimeni prin preajmă ca să mă îndrume, instantaneu am fost cuprinsă de neliniște și teamă și am luat hotărârea să deschid ochii pentru a nu mai vedea holul. Cu ochii larg deschiși în intunericul nopții din cameră, nu am mai văzut holul, dar, încercând să-mi stăpânesc emoțiile mi-am pus întrebarea: “Doamne, ce a fost asta? Pe cine trebuia să caut? Poate pe mama, fiindcă ea a
ULTIMA NOAPTE A PATRIARHULUI TEOCTIST de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352312_a_353641]
-
nimeni prin preajmă ca să mă îndrume, instantaneu am fost cuprinsă de neliniște și teamă și am luat hotărârea să deschid ochii pentru a nu mai vedea holul. Cu ochii larg deschiși în intunericul nopții din cameră, nu am mai văzut holul, dar, încercând să-mi stăpânesc emoțiile mi-am pus întrebarea: “Doamne, ce a fost asta? Pe cine trebuia să caut? Poate pe mama, fiindcă ea a murit de curând și-mi era foarte apropiată? Doamne, iarăși mi-ai spus ceva
ULTIMA NOAPTE A PATRIARHULUI TEOCTIST de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352312_a_353641]
-
extrem de important se petrece undeva, nu-mi dădea pace, însă niciodată nu am luat bănuiala drept sfetnic. Când m-am mai liniștit am luat hotărârea să închid ochii și să încerc să adorm. Am închis ochii, însă imediat am văzut holul: “mă aștepta să intru ca să caut pe cineva cunoscut și apropiat, care intrase de curând într-un dintre încăperi”. M-am speriat și am deschis ochii pentru a face ca imaginea cu holul să dispară, însă nu a mai avut
ULTIMA NOAPTE A PATRIARHULUI TEOCTIST de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352312_a_353641]
-
Am închis ochii, însă imediat am văzut holul: “mă aștepta să intru ca să caut pe cineva cunoscut și apropiat, care intrase de curând într-un dintre încăperi”. M-am speriat și am deschis ochii pentru a face ca imaginea cu holul să dispară, însă nu a mai avut efect. Am repetat gestul închis-deschis ochii, dar totul era în zadar. Holul stătea neclintit la locul lui. Am întrebat iarăși disperată: “Doamne, ce se întâmplă, pe cine trebuie să caut? Pe Bâtu, cumva
ULTIMA NOAPTE A PATRIARHULUI TEOCTIST de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352312_a_353641]
-
care intrase de curând într-un dintre încăperi”. M-am speriat și am deschis ochii pentru a face ca imaginea cu holul să dispară, însă nu a mai avut efect. Am repetat gestul închis-deschis ochii, dar totul era în zadar. Holul stătea neclintit la locul lui. Am întrebat iarăși disperată: “Doamne, ce se întâmplă, pe cine trebuie să caut? Pe Bâtu, cumva, dar el a murit mai demult?! Pe cine, Doamne?» Situația respectivă mă neliniștea foarte, dar pe hol nu aveam
ULTIMA NOAPTE A PATRIARHULUI TEOCTIST de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352312_a_353641]
-
în zadar. Holul stătea neclintit la locul lui. Am întrebat iarăși disperată: “Doamne, ce se întâmplă, pe cine trebuie să caut? Pe Bâtu, cumva, dar el a murit mai demult?! Pe cine, Doamne?» Situația respectivă mă neliniștea foarte, dar pe hol nu aveam de gând să intru. Stăteam cu ochii deschiși, așteptând un răspuns de undeva. La un moment dat, bustul unei tinere a apărut pe unul dintre pereții camerei mele. Era încadrat într-un corp de formă dreptunghiulară, ca un
ULTIMA NOAPTE A PATRIARHULUI TEOCTIST de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352312_a_353641]
-
fi dorit o mamă și-o parteneră de viață, dar toate au trecut, și acum o vedeam vădit emoționată, strângând-și fiul de mână, ca și cum ea s-ar fi temut că se va pierde în mulțimea ce începuse să umple holul. Casian era serios, sobru, prea sobru pentru un copil de nici 4 ani. Ușor obosit de nesfârșitul scărilor, mi-a acceptat, cu seninătate, prezența. S-a bucurat descoperindu-și tatăl, ce pusese în ordine toată sonorizarea pentru eveniment. Am alergat
PORTRETUL UNEI MAME de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350542_a_351871]
-
ales că nu a fost căsătorit niciodată și nu are nici un fel de urmași care ar putea, în mare nerozia lor, să pretindă drept la tron și să provoace vreo zaveră în viitor. Iar faptul că aleargă și acum pe holurile palatului său după slujnice, dă dovada fermă a tăriei, vârtuții și longevității acestui neam de soi. Vivat, crescat, floreat! Așa cum știm, Marele Armaș era el cam tâmpit, dar acum o plesnise! Era în asentimentul tuturor. Marii Sfetnici aplaudară cu entuziasm
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
atunci când mama le spunea copiilor în dimineața primei zăpezi căzute peste ținuturile de basm ale Bucovinei natale că, iată, suntem din nou iertați de păcate. Și el atunci credea ce-i spunea mama... Chiar și acum... Ieși din birou, traversă holul și se îndreptă spre ieșire. Era puțin înainte de ora începerii programului și voia, puțin egoist, să se bucure o clipă, singur, de splendoarea acestei dimineți. O dimineață unică, așa cum de fapt ne sunt toate clipele vieții, gândi profesorul, cuprins parcă
ENIGMA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350554_a_351883]
-
de noapte! Și mi-a cuprins mijlocul cu brațul, puțin mai sprințar și parcă, mai grăbit... În cîteva minute eram în fața ușii mele, la parter. Nu-mi găseam cheile de emoție și nici nu nimeream yala cu ele... Neonul din hol se reflecta cu irizări albăstrui în părul ei de culoarea spicului de grâu. Am reușit să deschid, în sfârșit, ușa, invitând-o să-mi treacă pragul și, brusc, am luat-o în brațe și am intrat cu ea în sufragerie
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350529_a_351858]
-
regelui Carol al II-lea. Castelul Peleș deține 160 de camere și mai multe intrări și scări interioare. În apropierea Peleșului se mai găsește, alte două construcții mai mici, Pelișorul și Foișorul. În interiorul castelului se găsesc următoarele: Sala de teatru, Holul de onoare, Biblioteca regală, Sălile de arme, Sala de muzică, Sala florentină, Sala maură, Sala de concerte, Apartamentul imperial, Sala de consilii, Cabinetul de lucru, Salonul turcesc. Dormitorul regal, sunt cele mai importante săli de vizitat, din castel. Frumusețea castelului
REŞEDINŢA REGALĂ, A REGILOR ROMÂNIEI de CARMEN MARIN în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350643_a_351972]
-
cu ea acceptând-o ca femeie. Greu, destul de greu mi-a fost să iau o hotărâre, dar a fost un ceva anume care, în final, m-a determinat să accept. Era în culmea fericirii și dimineața mă aștepta deja în holul căminului studențesc. Ne-am urcat în primul troleu și ne-am cazat la hotel "Tomis", separat, ca și când nu ne cunoșteam, fiecare în camera sa de câte un pat. Așa erau vremurile! Întâmplător, camerele erau la același nivel, pe același culoar
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351379_a_352708]
-
ea, încă din momentul cazării, așteptam cu nerăbdare acel moment pe care l-am ratat acolo lângă plaja "Modern". De fapt, s-a ivit în prima zi, după ce ne-am luat camerele în primire și aruncasem bagajele pe măsuțele din holurile mici de lângă baie. A intrat ea la mine în primele cinci minute. A fost mai repede de picior... Nu ne vorbeam. Toate simțurile noastre intraseră în rezonanță de parcă fuseseră programate către executarea acelorași acțiuni și operațiuni. Ne-am lăsat dirijați
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351379_a_352708]
-
Artiștilor Plastici și a Asociației Artiștilor Fotografi din România. *** 2. IPOSTAZELE PĂDURII SURPRINSE ÎNTR-O EXPOZIȚIE DE FOTOGRAFIE O interesantă expoziție de fotografie, cu tema "Ipostazele pădurii", prilejuită de Anul Internațional al Pădurilor, a fost vernisată marți, 30 martie, în holul Bibliotecii Județene "Petre Dulfu"din Baia Mare. Salonul fotografic de primăvară, organizat de Asociația "Ars Rivulinae Vision"(președinte, Victor Mihalca) și Ocolul Silvic Municipal Baia Mare, reunește lucrări diferite ca stil și abordare, realizate de Ioan Brezovschi, Robert Hitter, Paul Leș, Zsolt
CINCI PORTRETE MARAMUREŞENE de ANCA GOJA în ediţia nr. 103 din 13 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350797_a_352126]
-
de minute ieși din apă, se uscă la instalația cu raze infraroșii, apoi se înfășură într-o pânză de in imaculată care i se mulă pe trupul zvelt. În drum către salonul de machiaj privi în superba oglindă venețiană de pe holul mic, își zâmbi, încântată de ce vedea și se opri pentru o clipă în fața tabloului ducesei Kristalla din rotonda aripii doamnelor. Din tablou o privea o femeie tânără, de o frumusețe ciudată, cu nimic ajutată de modernele noastre invenții, adică farduri
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
și colțului cu icoane din România. Este un fel de “altar” amenajat de Cristina. Aici se găsesc o icoană mare și două mici, o candelă, mici cărți cu rugăciuni, mir, busuioc... Trecând din cameră în cameră am ajuns și la holul de la intrare. Aici se află un mic dulăpior de încălțăminte, încastrat în perete, dar și o etajeră pe care se așează încălțămintea de sezon sau a celor care vin în vizită. În paralel s-au spălat perdele, draperii, lenjerii de
JAPONIA-MISTER ŞI FASCINAŢIE(JURNAL DE CĂLĂTORIE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350827_a_352156]
-
paralel s-au spălat perdele, draperii, lenjerii de pat, îmbrăcăminte. Hainele lui Shinya și uniformele lui Dimi au fost date la curățat. Când am trecut pragul casei, ieșind din apartament, ne-am ocupat de obiectele de la intrare, cele aflate pe holul blocului. Aici, Cristina are un set de umbrele(de soare și de ploaie) și un buchet mare cu maci galbeni artificiali și narcise prins de perete. Lângă stativul cu umbrele, am așezat de o parte și de alta a ușii
JAPONIA-MISTER ŞI FASCINAŢIE(JURNAL DE CĂLĂTORIE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350827_a_352156]
-
mici elefanți de piatră. Elefantul este simbolul norocului, fiecare familie de budiști are în casă cel puțin o statuetă pusă în prima încăpere a casei și ea trebuie îndreptată cu fața spre ușă. Întrăm în clădire: mai întâi într-un hol lung, gol, apoi într-o încăpere dreptunghiulară. Pe peretele din față, pe latura mare a camerei, sunt patru statui mari, din marmură albă, ale lui Buddha, aflat în patru poziții diferite. Lângă ele o altă statuie, un bărbat în picioare
2 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350858_a_352187]
-
pierdut, cu probleme de comunicare, arată către seiful deschis. Ana simte că are picioare de plumb. Cineva o întreabă: -Ce faceți domnișoară, vreți să intrați sau nu?! -Nu... Și se dă la o parte cu privirea pironită la scena din holul hotelului. Nu se mișcă. Simte că s-a oprit mecanismul interior, nu mai gândește. Trebuie să facă ceva, dar știe, nu poate vorbi, nu poate înainta, nu se poate retrage, nu poate ataca, nu se poate apăra ... până nu mișcă
CÂND CREZI CĂ LUMEA E A TA de SUZANA DEAC în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351542_a_352871]
-
și la discuții. Emoțiile erau proaspete. În fine, credeam că voi fi printre primii dar, stupoare, sala bibliotecii unde facem noi lansările era arhiplină. Veniseră mulți invitați din țară. S-au mai adus scaune și s-a stat și în hol cu ușile la sală deschise. M-am uitat în jurul meu și l-am văzut pe scriitorul Florin Grigoriu, pe poeta Magda Simionescu, câțiva colegi de la cenaclul revistei Cetatea lui Bucur... mulți scriitori din țară dar eu nu-i cunoșteam. S-
DELIA STĂNILOIU ÎN LUMEA PERSONALITĂŢILOR de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351682_a_353011]