3,043 matches
-
cuvînt ai discursului național nu i-a încîntat pe conducători, care puneau astfel mîna pe trecut și decideau asupra prezentului. Ceaușescu, anturajul său, sînt exclușii unei moșteniri culturale care nu le era destinată: ei au înfruntat această excludere și relația identitară cu marele frate sovietic contează mai puțin decît răsturnarea raporturilor de forțe interne. Reglările de conturi, bilanțurile de încheiat sînt, cu prioritate, produsul unei cascade de ură internă. Nomenclatura locuiește în vilele vechilor boieri și Ceaușescu triumfa cînd vorbește despre
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
antiburghezi, și pe comuniștii exasperați de pretențiile occidentale de amestec în treburile interne, pe patrioții care sînt convinși de adevărata autonomie a națiunii susținute de Ceaușescu împotriva limitelor suveranității enunțate de sovietici. Protocronismul este un antidefetism și creează o imagine identitară în opoziție cu mizeriile subliniate de observatorii comitetului Helsinki ai Ligii Drepturilor Omului... În timp ce disidenții explică de ce se pleacă din România, protocroniștii înscenează o Românie luminoasă. Protocronismul este un fel de răspuns la o disidență care crește atît în discursul
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
151 Amenințarea rusă . . . . . . . 158 Realitatea războiului . . . . . . 164 Anul 1917 . . . . . . . 167 Confruntarea cu o nouă ordine europeană . . . . 169 PARTEA A III-A LUPTELE DINTRE CELE DOUĂ RĂZBOAIE Capitolul l România Mare, o democrație de tip occidental? . . . . 175 Sensul victoriei? . . . . . . . 175 Dezbaterea identitară . . . . . . 179 Interesele națiunii: dezvoltarea și unitatea . . . . 184 În căutarea unei figuri autoritare . În căutarea unei reprezentări unitare. . . . . 190 Construirea securității și riscurile sale . . . . 195 Capitolul 2 Ambianța culturală dintre cele două războaie . . . . . 198 Războiul, durere și șansă a modernității . . . . 198
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
descoperirii de sine nu ar fi, cu toate neliniștile lui inerente, materia primă a unei literaturi remarcabile în absența autenticității detaliilor. Direct și onest, Mishima își descrie căutările și revelațiile într-un cod ce depășește semnificativ limitele imediate ale crizei identitare. Deși își contextualizează cultural invertirea, Mishima caută, cu rafinamentul estetului, proporția ideală dintre rațiune și fascinație, dintre îndoială, ca măsură a cunoașterii, și asumarea conștientă a propriei individualități. Narațiunea oscilează între acceptare și resentiment, într-un balans ce riscă în
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
un moment de reafirmare a valorilor stabile ale evreității, de care Neil se simte înstrăinat. Philip Roth acroșează aici și probleme conexe din America postbelică, precum statutul negrilor sau declinul relațiilor de familie, însă atenția sa se concentrează asupra neliniștilor identitare - unul dintre punctele forte ale scrisului său. Dar Roth are și un monstrous simț al umorului, de un gen neiertător și curajos: un puști evreu, măcinat de problema imaculatei concepții, sub amenințarea sinuciderii, convinge un rabin și mulțimea adunată în jurul
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
unor romane "absolute" ale modernității - Ulise și Finnegans Wake), ci și o carte a unui oraș cu totul aparte, Dublinul. Istoria morală de care vorbea Joyce este inevitabil conectată istoriei obiective a Irlandei, prin urmare volumul vorbește și despre fracturile identitare și dramele colective/individuale conturate la acest nivel. Intenția scriitorului de a cartografia, în dinamica micro-universală, teritoriile spiritului și ale vieții reale (cu toată fluiditatea ei repetitivă) se concentrează într-un parcurs firesc al existenței umane, de la copilărie la maturitate
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
VII, nr. 74, iulie 2012 Spre est, către Centru Romanul de debut al lui Jean Mattern, Băile Király*, este istoria unei arheologii a memoriei individuale. Protagonistul Gabriel, un individ matur și aparent mulțumit de existența sa închegată, traversează o criză identitară severă, declanșată de faptul că va deveni tată. Scenariul aparent banal, al bărbatului îngrozit de teama paternității, nu se bazează, însă, pe un clișeu. Motivul pentru care Gabriel se retrage (temporar sau definitiv) din această poveste, este unul ce ține
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
sine însuși. Pentru a-și putea asuma paternitatea, Gabriel trebuie să-și asume, în primul rând, moștenirea complexă a familiei și a îndelung visatului acasă. Doar citit în acest mod, finalul deschis al romanului primește sensul unei metafore a reconstrucției identitare. "Dilemateca", anul IV, nr. 37, iunie 2009 Elegie pentru freaks & aliens Cunoscut în primul rând datorită filmelor sale, în care o fantezie convulsiv-barocă generează serii întregi de personaje memorabile, de la Batman, Edward Scissorhands sau Ed Wood, la demonicul Sweeney Todd
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
ale narațiunii subiective, scriitorul elaborează deopotrivă un jurnal, o inițiere curajoasă în propriile tenebre și o hartă onirică a New York-ului și Parisului. Aparent independente, capitolele gravitează, de fapt, în jurul nucleului complex al rememorării, înțeleasă ca proces esențial în căutarea identitară. Miller e, destul de simplu spus, egal cu sine însuși în toate textele sale. Primăvară neagră are rolul de a amplifica traiectoriile de forță intuite în primul Tropic, pregătind în același timp structuri ce vor fi exploatate ulterior. Frumusețea narațiunii constă
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
din Timișoara, a trei volume reprezentative pentru definirea scriitorului în termenii avangardei literare. Deși cel mai cunoscut roman semnat de Crnjanski este Migrațiile, o serie de alte texte stabilesc, deopotrivă, punctele centrale ale unui imaginar dominat de o perpetuă criză identitară. Lirica Itakăi, Jurnal despre Čarnojević și Stražilovo* sunt repere esențiale în modernitatea literară sârbă și reunesc deopotrivă un corpus remarcabil de teme radicale ale literaturii central- europene - străinul și rătăcitorul, soldatul și omul fără însușiri, lirismul melancolic și ironia, în
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
ca recunoaștere critică, fiind plasate, din perspectivă canonică, în zone diferite. Dacă Urmuz e considerat un modern paradigmatic, iar textele sale sunt percepute ca prime manifestări ale avangardei, Blecher a fost redescoperit destul de recent ca autor emblematic pentru problematizarea incertitudinii identitare. Deformarea și criza, alienarea și mecanicizarea sunt termenii ce marchează mutațiile și destructurările, manifestate ca modificări ontologice ireversibile. Individul se pierde în limbaje ininteligibile și rătăcește în lumi halucinante și crude. Prin urmare, în spațiul al crizei (dobândind astfel semnificația
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
menite să ilustreze faptul că între acest eu și lume se stabilesc relații organice. Începutul romanului este locul necesar al căutării punctului zero al halucinantei călătorii a Întâmplărilor. În această privire concentrată asupra unui punct fix trebuie căutată semnificația crizei identitare, desfăcută ulterior în noduri și împletiri de sens: " Când privesc mult timp un punct fix pe perete mi se întâmplă câteodată să nu mai știu nici cine sunt, nici unde mă aflu. Simt atunci lipsa identității mele de departe ca și cum
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
clipă, o persoană cu totul străină. Acest personagiu abstract și persoana mea reală îmi dispută convingerea cu forțe egale". Irealitatea imediată a corpului În imaginarul operei lui Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată are rolul de a aduce în atenție angoasa identitară, delimitată, așa cum se va vedea în celelalte două volume, Inimi cicatrizate și Vizuina luminată, de universul bolii. Boala ciudată, paludismul, numește restrictiv, în acest roman, o serie de manifestări de mare impact în conturarea prezenței fizice și metafizice a protagonistului
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
de a fi om" Văzându-și chipul într-o fotografie dintr-un bâlci, protagonistul Întâmplărilor are senzația copleșitoare că, în timp ce el a trăit într-un târg uitat de provincie, persoana sa adevărată a călătorit în jurul lumii, fără să știe. Fluiditatea identitară îi conferă abilitatea de a traversa granița realității, clivajul eului tinzând mereu spre în afara membranei fragile a "persoanei". Tendința de a deveni "personaj" nu e un efect al bolii ciudate și nici al crizelor, ci e o strategie de insinuare
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
evanescentă a ființei sale. Alcătuită din stări, condiționată de locuri și evenimente, descompunându-se în accese de panică în fața absurdului vieții, această condiție nu garantează decât o permanentă stare de neliniște și incertitudine. Irealitatea imediată, punct cardinal în procesul recuperării identitare, e definită negativ de-a lungul romanului, ca zonă opusă noțiunii inconsistente de realitate. Deși spațiul alocat aserțiunilor filosofice este învecinat cristalizărilor poetizante, Blecher expune riguros interiorul întors pe dos al masivei arhitecturi a materiei, enunțând, prin unica voce a
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
viziune rămâne permanent activă în nivelul de profunzime al narațiunii, fiind cu atât mai vizibilă cu cât povestea este generată printr-un fel de mărturie directă, asemănătoare însemnărilor de jurnal sau memoriilor. Existența incertă, rătăcirea perpetuă, sordidul, bizarul și inconsistența identitară sunt elemente ce îl plasează pe H. Bonciu în același sferă a imaginarului cu Urmuz și M. Blecher. Vis și cenușă Călătoriile lui Ramses prin lumi periferice, precum sfera boemei sau bordelurile, asigură fluiditate narațiunii și consolidează limitele unui univers
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
e dată de configurația personajului, care constituie ținta predilectă a testărilor narative. Dincolo de modulațiile survenite de la un volum la altul, proza lui poate fi citită ca o descompunere a psihologismului tradițional, proces care declanșează asupra protagoniștilor un lanț de seisme identitare, fără ca ei să devină simple ființe de hârtie. Astfel, romanul Dihorul, carte de debut semnalată elogios de Marin Preda, aduce în prim-plan personalitatea acaparantă a lui Troceanu, un student întârziat, filosof nihilist și mizantrop, apatic și antipatic, croit parcă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
-
Logique d'Hermès. Études sur l'Imaginaire (2006); Descartes. L'Argument ontologique et sa causalité symbolique (2007); Gilbert Durand. Les Métamorphoses de l'anthropologie de l'Imaginaire (2009); Communication et communion. La philosophie de Nae Ionescu (2012); Europenism și dileme identitare în România interbelică: gruparea Criterion (2013). La Editura Institutul European a apărut volumul , ediția I-a (2009). Constantin Mihai, , ediția a II-a (c) 2014 Institutul European Iași pentru prezenta ediție Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13, O. P.
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
primenire. Recalibrarea la tradiția intelectuală autentică este un prim pas important în conștientizarea unei culturi a elitelor născute, nu făcute, a unui tip fecund care poate refertiliza solul autohton. Istoria elitelor interbelice creștine reprezintă un moment decisiv în istoria reperelor identitare, mai ales acum când procesul de disoluție este în plină derulare, ele constituind oaza noastră de naturalețe, sursa indeniabilă a unui reviriment autentic în spațiul românesc. Partea I Biserica și intelectualitatea interbelică Regența Patriarhală În viziunea intelectualității interbelice, Ortodoxia era
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
dintre figurile elitei intelectuale interbelice preocupate de problematica interconfesională, îndeosebi de raporturile Ortodoxiei cu celelalte culte. Demersul de decelare a trăsăturilor esențiale ale "creștinismului românesc" se poate realiza, în concepția lui Simion Mehedinți, fie printr-un recurs analitic la matricea identitară, folclorul național, fie prin, ceea ce am numi astăzi, perspectiva imagologică, aceea a oglindirii în ochii străinilor a viziunii religioase a poporului român. Autorul pleacă de la presupoziția corectă a existenței în spațiul românesc a celor două ramuri esențiale ale creștinismului: Ortodoxia
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
este încă departe de momentul adevărului. Unul dintre domeniile fundamentale ale revigorării unei națiuni, cu atât mai mult cea română, trecută prin furcile caudine ale unui regim criminal, ilegitim și ateu, regimul comunist care a lăsat amprente serioase în structura identitară, este învățământul, educația, alături de Biserică și Justiție. Acest truism trebuie amintit de fiecare dată când este vorba de radiografia unei națiuni, de profilul ei. Învățământul românesc a rămas aceeași cenușăreasă și în perioda tranziției postcomuniste. Să trecem peste teoriile suprarealismului
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
înfățișată cu o oarecare nostalgie, în accepțiunea respectivilor istorici, statul lui Bogdan, Alexandru cel Bun și Ștefan cel Mare fiind precursorul actualei Republici Moldova. Motivele deformării istoriei și a răstălmăcirii izvoarelor sunt mai multe. Ele pot fi rodul unei crize identitare apărute după destrămarea URSS pentru o generație obișnuită să se supună directivelor de la centru, dar și al intereselor materiale și politice meschine și, poate, chiar incompetenței unor cercetători insuficient pregătiți, unor carențe de ordin metodologic sau lipsei accesului la anumite
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Românii basarabeni au căpătat o rezistență la orice ideologie modernă, inclusiv națională, și nu au dezvoltat o conștiință a românității, deși limba vorbită era cea română. Pe de altă parte, nu s-a reușit nici a fi incluși în spațiul identitar rus. În schimb, o parte a clasei bogate a fost sedusă de administrația rusă, s-a raliat politicii statului. Obținând titluri de noblețe, proprietăți și posturi în administrație, urmașii vechilor boieri moldoveni au devenit câte un pic ruși. Unele familii
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
și rupturile din cadrul elitei politice moldovenești. Până în 1991, Snegur și majoritatea elitei politice din Republica Moldova se hotărâseră asupra doctrinei celor „două state” și a obținerii suveranității complete și independenței față de URSS și de România. II Putere politică și incertitudini identitare în timpul regimului neocomunist (1991-2008) La sfârșitul anilor 1980, problema identității și chiar a existenței limbii moldovenești a fost, inițial, una asupra căreia clasa politică și oamenii de cultură s-au pus de acord. Nerăbdători să se desprindă de centrul
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
separarea de URSS, au apărut primele semne de reanimare ale moldovenismului. Cauzele au fost multiple, una dintre ele - interesul politic al unor forțe care vedeau în rămânerea în sfera de influență a Rusiei garantarea pozițiilor obținute în timpul regimului comunist. Dificultățile identitare au fost marcate și de situația economică critică, întrucât, de-a lungul stăpânirii sovietice, R.S.S. Moldovenească s-a plasat pe o poziție neprivilegiată în cadrul uniunii. Mai puțin industrializată, mai puțin urbanizată și mai puțin prosperă economic, Moldova putea fi plasată
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]