3,066 matches
-
noul ethos democratic au condus ineluctabil înspre o radicală reconstrucție identitară a cărei victimă colaterală este tocmai identificarea exclusivă a individului cu statul națiune. Idealul de democrație deliberativă cosmopolită încarnat în comunitatea politică transnațională a Uniunii Europene favorizează un simț identitar postnațional, dizolvând relația ombilicală care îl lega biologic pe individ de națiunea sa de apartenență definită în termeni precumpănitori etnici. Finalitatea educativă a manualelor de cultură civică este crearea "cetățeanului postnațional" (Szakács, 2013, p. 14), posesorul unei "identități multiple" și
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și specificul românesc pe de o parte și integrarea europeană și identitatea transnațională pe de altă parte. În fapt, literatura civică încearcă să îl disloce pe individ din exclusivismul național în care a fost închistat, propunând ca alternativă o stratificare identitară făcută posibilă prin subordonarea și supraordonarea identității naționale (prin introducerea identității local-regionale, respectiv a identității europene și a solidarității umanitariene pe de altă parte). Strâns legat de aceasta, reperabilă este și glisarea de la promovarea unui patriotism etno-național, chiar sacrificial sau
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
legilor și îndeplinirea obligațiilor civice. "Dihotomia Hans Kohn" (Liebich, 2006, p. 579), cea care îl celebrează pe gânditorul ce a insistat asupra distincției între naționalismul de tip occidental, liberal-civic și naționalismul de tip răsăritean, autoritarist- etnic, este asimilată în discursul identitar dezvoltat de literatura școlară actuală, cu o vădită aplecare pentru cel dintâi: "După cel de-al Doilea Război Mondial, ideea de națiune etnică intră într-un con de umbră, fiind tot mai mult asociată conflictelor armate, mondiale sau regionale, care
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în "Istorie", iar trecutul românesc a fost abordat doar din perspectivă europeană și într-un cadru de referință continental. Liniile de forță pe care se înscriu mutațiile pe care le-am cartografiat sunt subsumabile unui proces mai amplu de reconstrucție identitară prin revizuirea memoriei colective. Procesul general este cel de "ieșire de sub vraja ideologică a naționalismului" odată cu tranziția de la paradigma tradițională, triumfalist-eroică, spre cea post-eroică, europenistă. Drumul intrării politice a societății românești în Uniunea Europeană, sfârșit în 2007, a fost deschis și
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a primei formule a memoriei istorice românești, produsul intelectual al cărturarilor Școlii Ardelene. Prelucrând materiale deja existente în tradiția cronografică românească, literații ardeleni au reușit să articuleze, în avangarda reflecției istoriografice, paradigma latinistă în cadrele căreia s-a configurat simțul identitar național și, în paralel cu acesta, conștiința istorică românească. Paradigma latinistă a Școlii Ardelene a stabilit cadrul de referință al memoriei istorice românești, în raport cu care s-au definit și contra-definit formulele ulterioare ale românismului identitar și ale conștiinței istorice românești
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
căreia s-a configurat simțul identitar național și, în paralel cu acesta, conștiința istorică românească. Paradigma latinistă a Școlii Ardelene a stabilit cadrul de referință al memoriei istorice românești, în raport cu care s-au definit și contra-definit formulele ulterioare ale românismului identitar și ale conștiinței istorice românești. Un aspect crucial, a cărui importanță a fost reliefată cu metodicitate pe întregul parcurs al analizei, a fost raportul dintre ceea ce am numit "avangarda reflecției istoriografice" și "ariergarda consensului societal". Prima este inovativă și heterodoxă
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
oficial de autoritățile statale, încorporând elementele care fie consolidează ordinea socio-politică existentă, fie catalizează schimbarea în direcția programată de autorități. Una dintre asumpțiile de fundal ale analizei a constat în ideea că școala este instituția socială centrală prin intermediul căreia formula identitară și a memoriei colective elaborate de către elitele intelectuale plasate în avangarda reflecției istoriografice sunt difuzate în "corpul social". Literatura didactică prin care se propagă reprezentările sociale despre trecutul colectiv poate fi astfel conceptualizată drept cureaua de transmisie care unește inteligenția
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sedimentate experiențele colective ale comunității. Cartografiind diferite configurații ale memoriei istorice românești, am evidențiat o serie de șapte formule succesive sub forma cărora a fost gestionată politic moștenirea trecutului colectiv. Factorul decisiv, structurant, a fost concepția despre naționalitate. În funcție de înțelegerea identitară prin prisma concepției de națiune și a evoluției ideologiei naționaliste, pot fi decupate șapte stări sub care s-a stabilizat memoria istorică românească: i) în cadrul "patriotismului civic pre-naționalist" al perioadei regulamentare (1831-1859), dominat de filosofia iluministă, când statul național unitar
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
instrument statal de socializare mnemonică a indivizilor în tradiția memoriei istorice cultivată de autoritățile oficiale. Introduși, prin intermediul manualelor școlare de istorie, în tradiția mnemonică a comunității, biografia individuală este întrepătrunsă de biografia colectivă a națiunii. Prin acest proces de alchimie identitară, copiii dezvoltă conștiința propriei sociobiografii istorice, pe măsură ce biografia lor personală le este încastrată în biografia colectivă a comunității naționale (Zerubavel, 1996). Sub aspect teoretic, analiza empirică asupra construcției, deconstrucției și reconstrucției discursive a memoriei istorice românești suportă, în general, ceea ce
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
gândirii pașoptiste străpunge în literatura didactică, care prin manualele de istorie ale perioadei devine principalul agent ideologic în difuzarea identității naționale în straturile non-elitiste ale populației românești. România a fost făcută, urma să se mai facă și români. Această conversie identitară, desăvârșită prin producerea antropologică a lui homo nationalis, s-a realizat în special prin manualele de istorie națională, care au construit catedrala monumentală a trecutului românesc ai cărui apostoli au fost învățătorii propovăduitori ai pedagogiei națiunii. Țăranii creștini au fost
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
colectiv. Europenism, democratism, anti- comunism - acestea au devenit, în timp, axele centrale pe care se construiește noua identitate românească, iar, în perfect acord cu legea actualizării politice a memoriei colective, trecutul este, la rându-i, subiectul refasonării după noua matriță identitară promovată de agenda politică. Introducerea principiului manualelor alternative a schimbat regulile jocului, complicând și îngreunând în același timp efectul pârghiilor prin care autoritățile statale definesc realitatea trecutului național. Setându-și ca obiectiv suprem integrarea în structurile euroatlantice, elita politică românească a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
o metodă calitativă din științele sociale deosebit de fecundă și mai ales foarte originală și sistematic-adaptată temei: metoda biografică. Metodă calitativă numită și istoria vieții sau povestea vieții, această metodă reconstruiește pentru fenomenele sociale studiate cadrele temporalității în paralel cu reconstrucția identitară în conexiune cu traiectoriile sociale. Trăirea și retrăirea devin elementele cele mai importante ale unei recompoziții narative în care contextual prind viață și anumite aspecte ale curgerii poveștii ce profilează fenomene sociale, descoperă cauzalități pierdute sau aspecte uitate, realizând până la
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
intenționale). În genere, datul (ca element al fenomenului) este ceea ce se oferă ca posibilitate a unui obiect al cunoașterii sensibile (posibilă prin simțuri, dar, până la urmă, și prin gândirea care prelucrează materialul sensibil), ceea ce-și păstrează identitatea, prin intervenția identitară a conștiinței înseși care "simte" că numai prin potențarea diferenței sale față de propriul "obiect" ea mai poate fi ceva. Paradoxal, tocmai potențarea acestei diferențe ferește "obiectul" de trecerea lui către condiția de fenomen, care mai degrabă convertește datul în "element
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
forțează deseori granițele dictaturii judicativului. În modernitatea târzie se petrece evenimentul reformalizării logos-ului ce va fi avut în vedere mai târziu, în contextul reducției judicative -, care constă în reluarea, pe baze noi, a analiticii elementelor logicului și mutarea accentului identitar al judicativului de la judecata propriu-zisă la "propoziție", altfel spus, de la unitatea aspectelor formal și alethic, la unitatea unei enunțări în care preeminență capătă cupluri de elemente heterogene, adică unul al aspectului formal, celălalt al aspectului alethic: subiectul și verbul, de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în așa fel încât ei înșiși, timporizați, să "acționeze" judicativ-constitutiv. De ce timpul nu a fost la fel de atrăgător pentru logicienii, filosofii sau matematicienii care s-au ocupat de problema judecății, de funcțiunile de subiect și predicat, de "este" copulativ, existențial sau identitar etc., așa cum a fost pentru cei care s-au ocupat de ontologie, în primul rând, apoi de cosmologie sau metafizică? Poate pentru că noțiunea timpului este asociată cu aceea a spațiului, opacă logic (la prima vedere!), încă de la începuturile istorice ale
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care implică identitatea, însă resemnificată în sens de relație cu Celălalt, prin excelență diferit de cel care își stabilește identitatea tocmai în acest chip, adică prin diferență. În perioada modernă, ideologia a devenit mai cu seamă schiță teoretică a situării identitare a unei comunități 231. Unitatea umană pe care ea o vizează nu-i poate fi negată total "vocația" filosofică, tentația universalului este, de fapt, un deziderat, este tocmai ceea ce ea râvnește să instituie. Însăși forța ei forța fiind principala sa
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o recunoaște, fiindcă există în chiar "logica" sa pretenția la deținerea adevărului absolut privind îndreptățirea unei părți a unui întreg de a ordona totul în "domeniul" său și de a autoriza orice act înlăuntrul acestuia. Prin urmare, ideologia reprezintă exercițiul identitar al "atitudinii naturale", adică al existenței omenești blocată în orizontul gospodăririi lucrurilor în vederea administrării nevoilor. Iată și motivul pentru care ea nu poate fi, precum râvnește orice "ideolog", filosofie. Ea se află, continuu, în postura "conștiinței nefericite", după un gând
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
orizontul gospodăririi lucrurilor în vederea administrării nevoilor. Iată și motivul pentru care ea nu poate fi, precum râvnește orice "ideolog", filosofie. Ea se află, continuu, în postura "conștiinței nefericite", după un gând al lui Hegel, căci nu trece dincolo de limitele discursului identitar, dar "știe", cumva, că trebuie să ajungă să instituie o unitate (tocmai acea unitate care corespunde identității comunitare despre care ea vorbește). De fapt, orice discurs despre identitate, susținut printr-o "atitudine naturală", este ideologie. Dintr-o altă perspectivă, ideologia
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de fel susțin discursul despre "sfârșit". Dar dacă ne însușim noi înșine criza spiritului critic dacă, prin urmare, devenim, măcar pentru o clipă, ideologi (ca și cum am avea putința de a nu fi nici o clipă!) -, atunci putem da peste forma discursului identitar autentic, putem pune la cale un discurs care dă seamă de timporizarea preeminentă a unui fapt devenit fenomen originar pentru o anumnită ordine "socială", ceea ce înseamnă că ne este deschisă calea unei înțelegeri non-judicative a ideologiei (desigur, a dictaturii judicativului
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ea este într-un acord total cu rosturile gândirii, rostirii și făptuirii după normele judicativului constitutiv, căruia îi oferă, de fapt, rațiunile, căci ea este, cum știm deja, elementul originar al acestuia și ipostaza sa desăvârșită. În acest nou exercițiu identitar, ideologia își uită limitele, prezentându-se ca unic temei al unor prefaceri sociale, culturale, economice etc. Noutatea absolută pentru acest stadiu al ideologiei este tăria cu care ea își trece unele elemente proprii în condiția unei ființări neîmplinite, timporizate doar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mea se va orienta, de aceea, după formula conceperii noțiunii de identitate drept reflectare a tabloului specific ce se obține prin convergența unui număr determinat de factori ce se referă exclusiv la subiectul identificat și care îi atribuie o personalitate identitară unică. Deși deficitară pe plan de conținut concret, la fel ca orice noțiune generalizatoare, consider această formulă aplicabilă în analiza noțiunii de identitate în oricare dintre ramurile științelor umanist- sociale și istorice. Însă înainte de a proceda la abordarea directă a
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
și asimilate la răscrucea unor împrejurări istorice proprii fiecăruia dintre aceste două popoare, până ce avatarurile istoriei poporului evreu au condus grupuri de populații evreiești să se stabilească pe plaiurile Țărilor Române, provocând în felul acesta contacte care au fecundat imaginea identitară a celor două popoare. Nu este cazul, în cadrul de față, să rezum traiectoria evoluției poporului român de la origini și până la conjuncția petrecută cu populațiile evreiești. În schimb, cred că, pentru a înțelege fenomenul stabilirii unor populații evreiești pe teritoriul provinciilor
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
influențe de limbă, literatură, folclor și miresme culinare care provin din conviețuirea adesea tumultuoasă româno-evreiască timp de câteva secole pe plaiurile țărilor românești. Aceste influențe rămân specifice, aplicându-se numai evreului originar din România și constituie ceea ce am numit "personalitatea identitară unică și exclusivă" a acestuia. Politica antievreiască promovată de regimul de dictatură comunistă a contribuit în mare măsură la transformarea marii majorități a comunității evreiești din România în evrei originari din România. Dintr-o populație de aproximativ 450 de mii
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
împătimit cercetător al operei lui Eminescu: Petru Creția. Discuțiile cu acesta, pledoariile sale pentru realizarea unei lucrări care să-l prezinte pe Eminescu întreg, cu legăturile sale firești în pământul Ipoteștilor sursă nu numai de inspirație, dar și de vigoare identitară, au făcut să pălească ezitările care destinau demersul acesta periferiei cercetărilor eminesciene. Petru Creția a crezut că Eminescu este un contemporan și că gândirea lui este încă departe de a-și fi epuizat sensurile, iar zăcământul aurifer al Ipoteștilor din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
articole în reviste sau volume de specialitate din țară și străinătate. Dintre volumele publicate, menționăm: Etnopsihologie (Editura Universității de Vest, 2000); O călătorie alături de "celălalt". Studii de psihologie socială (Editura Universității de Vest, 2002); Mentalitate și societate. Cartografii ale imaginarului identitar din Banatul contemporan (Editura Universității de Vest, 2003/2006); Enciclopedie de psihosociologie (coautor, Editura Economică, 2003); Inițiativă privată și dezvoltare regională (coautor, Editura Brumar, 2004); Barometrul spiritului antreprenorial. Regiunea Vest a României (coautor, Editura Brumar, 2005); Vocabular pentru societăți plurale
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]