3,638 matches
-
Mică istorie a fotografiei din 1931. Dar, acordând prea puțină atenție originilor "artelor frumoase", el pare să-și fi însușit iluzia continuistă a istoriei oficiale a artei. Astfel a putut el să confunde două epoci, două regimuri ale privirii: era idolilor și era artei (a se vedea tabelul de la pp. 229-230). Aura lui nu aparține, de fapt, decât celei dintâi. Calitățile de prezență reală, autoritate și incarnare imediată, de a căror pervertire industrială se teme el, sunt cele pe care opera
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
el, sunt cele pe care opera de artă le-a abandonat în Renaștere, fără să aștepte "reproducerea mecanică". Fotografia doar a adăugat un al treilea grad la cel de-al doilea. Nu arta este apariție și "prezentificare a invizibilului", ci idolul (sau icoana). Doar aceasta din urmă ține de o teologie, pentru care estetica, încă de la început, poartă, este doliu. Secularizarea imaginilor n-ar fi început așadar în secolul al XIX-lea, ci într-al XV-lea. Multe înflăcărări ale lui
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
referitoare la fundații și donații... "Funcția artei este să nu aibă o funcție." Această defuncționalizare poate fi concepută ca un proces, dar dezinteresul, dacă există la estetul pur, este un rezultat, nu un punct de plecare. Grecul care modela un idol sau un colossus, creștinul care comanda o ofrandă sau un ex-voto aveau un interes cât se poate de mare ca acel obiect să existe. De el depindeau sănătatea, bunăstarea lor, nemurirea sufletului lor. Aceste opere pe care le receptez și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
milenii. Fiecare ciclu spune totul, din ce în ce mai repede. El etalează toate potențialitățile imaginii, în aceeași ordine ca și celelalte și sub același titlu. Acesta ar putea fi, împrumutându-l de la elenistul Vernant: "De la prezentificarea invizibilului la imitarea aparenței". Anterior ciclului greco-roman, idolul de lemn este zeița, înainte să capete, într-un fel, un corp propriu, care cere să fie privit pentru el însuși. Din obiect ceremonial, statuia devine ornamentală. Talismanul se transformă în operă. Clasicismul grec al secolului al V-lea ar
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
fază. Devine mai târziu, pentru a-și pierde apoi orice importanță. Printr-un fel de entropie morală, de fiecare dată se trece de la mai multă la mai puțină încărcătură simbolică, până la reîncărcarea bateriilor prin golire, pentru a mia conversie (de la idol la artă și, în fine, la vizual). Și, cu puțin curaj, n-am putea regăsi oare într-o anume istorie a cinematografului cursul paleolitic? Am vedea-o, prescurtată, începând în exterior prin imaginea-indice, documentară, mărturie a lumii brute, cu frații
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cele trei secole care au urmat morții lui Alexandru), ghidându-se, de altfel, după copii târzii ale originalelor. Noi numărăm aceste imagini începând din epoca bronzului, iar ei începând de la Pericle. Nici nu-i de mirare, de vreme ce epoca lor ignora idolii cicladici, frescele minoice și plastica miceniană, fără a acorda prea multă atenție perioadei geometrice și aproape deloc așa-numitei arte arhaice din secolele al VIII-lea și al VII-lea. Nimeni nu poate sări peste timpul lui." "Arta greacă": o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
se naște în aceeași perioadă. Van Eyck ne oferă o vedere a orașului Liège pe fundalul Madonei cancelarului Rolin și în interiorul din Soții Arnolfini. Inovație grăitoare: cel care pictează peisaje se pictează și pe sine68. În imageria primitivă, în epoca "idolului", creatorul imaginii nu apărea (acesta fiind chiar un criteriu). De la Paolo Uccello la Rembrandt, trecând prin Dürer, Giorgione, Botticelli și Rubens, cercetarea interiorului pare să progreseze odată cu investigarea exteriorului. Subiectivarea privirii, obiectivarea naturii: fața și reversul aceleiași monede. Emergența aproape
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
privirea noastră se fluidizează la rându-i, suspendată deasupra solului. Mondializată. Alergând pe la târguri după tablouri "adevărate" așa cum vara facem un zigzag între supermarket și zonele de odihnă, alergăm în șir după plaje fără poluare și păduri fără ploi acide. Idolul și icoana țin de domeniul zeilor. Tablourile noastre sunt legate de grâu, de vin, de semănat și fermentație, de cicluri și creșteri. Or, acest timp așa-numit natural, cel al maturărilor interioare, al elaborărilor artizanale și al gestațiilor de nouă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
din pricina fățișei deosebiri care există între ele de la renașterea acestor arte și până în secolul nostru."* Vasari, Le Vite de' più eccelenti pittori, scultori ed architettori Cele trei cezuri mediologice ale umanității scrisul, tiparul, audiovizualul decupează în timpul imaginilor trei continente distincte: idolul, arta, vizualul. Fiecare cu legile lui. Confuzia între ele este cauza unor inutile neplăceri. Prima reperare Ne vom ocupa aici doar de cronologie: cel mai sumar, dar și cel mai necesar dintre procedeele de analiză. Greutate legată de piciorul istoricului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
caracterizare circumstanțiată a celor trei mediasfere. Cezurile introduse atunci în cariera lui sapiens, după evoluția tehnicilor sale de transmitere, pot să elucideze și traiectoria imaginilor? Se pare că da. Să distingem de la început trei articulații. Logosferei i-ar corespunde era idolilor în sens larg (de la grecescul eidôlon, imagine). Ea se întinde de la inventarea scrierii până la cea a tiparului. Grafosferei, era artei. A cărei epocă se întinde de la tipar până la televiziunea în culori (mai pertinentă, vom vedea, decât fotografia sau cinematografia). Videosferei
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a propriei persoane, cu aceleași efecte de prezență și putere. * * Ar trebui să înlănțuim aceste momente într-un singur travling înapoi, căci ele își au originea în același progres care combină accelerația istorică și dilatarea geografică. Abreviere a idealului temporal: idolul este imaginea unui timp imobil, sincopă de eternitate, tăietură verticală în infinitul încremenit al divinului. Arta este lentă, dar arată deja figuri în mișcare. Vizualul nostru este în rotație constantă, ritm pur, obsedat de viteză. Lărgire a spațiilor de circulație
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
este imaginea unui timp imobil, sincopă de eternitate, tăietură verticală în infinitul încremenit al divinului. Arta este lentă, dar arată deja figuri în mișcare. Vizualul nostru este în rotație constantă, ritm pur, obsedat de viteză. Lărgire a spațiilor de circulație. Idolul este autohton, puternic vernacular, înrădăcinat într-un sol etnic. Arta este occidentală, țărănească, dar circulatoare și înzestrată pentru călătorie (Dürer în Italia, Leonardo în Franța etc.). Vizualul este mondial (mondoviziune), conceput încă de la fabricație pentru o difuzare planetară. Fiecare vârstă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
înrădăcinat într-un sol etnic. Arta este occidentală, țărănească, dar circulatoare și înzestrată pentru călătorie (Dürer în Italia, Leonardo în Franța etc.). Vizualul este mondial (mondoviziune), conceput încă de la fabricație pentru o difuzare planetară. Fiecare vârstă are limba ei maternă. Idolul s-a exprimat în greacă; arta în italiană; vizualul în engleza americană. Teologie, Estetică, Economie. Un lucru reflectându-l pe celălalt. * * Spre deosebire de cele două perioada care o încadrează, cea a artei apare imediat ca specifică Occidentului. Dar acesta nu este
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
era 1 sfârșitului erei 2. Anacronism ce explică reactivarea postúrilor ortodoxe, pre-artistice sau pre-umaniste, de către autocrația comunistă. Panoramic (a se vedea tabelul) Lunga traiectorie a imaginii indică o tendință de scădere a randamentului energetic. În termeni de mentalitate colectivă, secvența "idol" asigură tranziția de la magic la religios. Un lung parcurs în care apariția creștinismului, paradox pe care va trebui să-l explicăm, nu creează o bulversare radicală. Noua credință îmbrățișează schemele de viziune ale Antichității și se strecoară în ele (cum
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mai fizic al termenilor). Teocrație, androcrație, tehnocrație: fiecare eră este o organizare ierarhică a Cetății. Și a prestigiului de care se bucură fabricantul de imagini. Căci nu aceeași carismă vine de sus (pietate), din interior (genialitate) sau din afară (publicitate). Idolul este solemn, arta serioasă, vizualul ironic. Nu se cultivă aceeași așteptare față de o mijlocire (era 1), o iluzie (era 2) și o experimentare (era 3). Se produce un fel de destindere treptată a spectatorului. O lentă dezangajare a fabricanților. Ocupați
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
era 3). Se produce un fel de destindere treptată a spectatorului. O lentă dezangajare a fabricanților. Ocupați cum sunt la început să celebreze și să edifice, apoi să observe și să inventeze, în fine, să demistifice și să deturneze. Tragic, idolul este deifiant; eroică, opera este edifiantă; mediatică, cercetarea este interesantă. Primul urmărește să reflecte eternitatea, cea de-a doua să câștige nemurirea, cea de-a treia să provoace evenimentul. De unde trei temporalități interne ale fabricației: repetiția (prin canon sau arhetip
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
sau arhetip); tradiția (prin model și învățare); inovația (prin ruptură sau scandal). După cum se potrivește unui obiect de cult; unui subiect de delectare; în fine, unui obiect de uimire sau de distracție. IMAGERIA ARE CA... ÎN LOGOSFERĂ (după scriere) REGIMUL IDOL ÎN GRAFOSFERĂ (după tipar) REGIMUL ARTĂ ÎN VIDEOSFERĂ (după audiovizual) REGIMUL VIZUAL PRINCIPIU DE EFICACITATE (SAU RAPORT CU FIINȚA) PREZENȚĂ (transcendentă) Imaginea este vizionară REPREZENTARE (iluzorie) Imaginea este văzută SIMULARE (numerică) Imaginea este vizionată MODALITATE DE EXISTENȚĂ VIE Imaginea este
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
reproducere AURĂ CARISMATICĂ (anima) PATETICĂ (animus) LUDICĂ (animație) TENDINȚĂ PATOLOGICĂ PARANOIA OBSESIE SCHIZOFRENIE DIRECȚIA PRIVIRII PRIN IMAGINE Viziunea tranzitează MAI MULT DECÂT IMAGINEA Vederea contemplă DOAR IMAGINEA Vizionarea controlează RELAȚII RECIPROCE INTOLERANȚĂ (religioasă) RIVALITATE (personală) CONCURENȚĂ (economică) În era 1, idolul nu este o problemă estetică, ci religioasă, cu miză direct politică. Problemă de credință. În era 2, arta își dobândește autonomia față de religie, rămânând subordonată puterii politice. Problemă de gust. În era 3, sfera economică decide în mod exclusiv asupra
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a suporturilor. "Imagierul" cioplea sau mâzgălea piatra sau lemnul; artistul lucra de obicei pe o pânză așezată pe un șasiu; vizualul se fabrică fără a fi atins, prin electroni interpuși. La meserii diferite, embleme diferite. Nimbul și raza pentru omul idolului supus dublei tutele a teologiei și grației. Oglinda și compasul pentru maestrul Renașterii, dependent de optică și geometrie, camera obscura și perspectivă. "Oglinda e stăpâna pictorilor" (Leonardo). Lipici și foarfece (sau cut and paste în informatică) pentru profesionistul vizualului, care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
trecut, în creierul occidental, prin trei moduri de existență diferite: prezența ("sfântul prezent în efigie"); reprezentarea; simularea (în sensul științific al termenului). Figura percepută își exercită funcția de intermediar cu trei înglobări succesive: supranaturalul, natura, virtualul. Sugerând trei posturi afective: Idolul cheamă teama; Arta, iubirea, Vizualul, interesul. Prima este subordonată arhetipului; cea de-a doua, ordonată după prototip; cea de-a treia își ordonează propriile stereotipuri. Nu declinăm aici atribute metafizice sau psihologice ale unui ochi etern. Ci universuri intelectuale și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
artistică. Imaginea-simbol cere o distanțare. Ea are valoare sociologică, fiind semn al statutului sau marcă a apartenenței. Prima siderează; cea de-a doua se consideră; doar cea de-a treia este considerabilă, căci considerată în și pentru ea însăși. Regimul "idol": ceea ce este dincolo de vizibil constituie norma și rațiunea lui de a fi. Imaginea, care-i datorează întreaga aură, glorifică lucrul care o depășește. Regimul "artă": ceea ce este dincolo de reprezentare este lumea naturală, fiecare cu aura sa, gloria este împărțită. Regimul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și sabie, plecăciunile porumbeilor și cele de la balurile câmpenești" (Leroi-Gourhan), cu atât mai puțin sunt rupte între imaginea de ieri și cea de azi. Viața noastră cotidiană ambreiază și debreiază palierele vizibilului și schimbăm punctul de vedere cum schimbăm viteza. Idolul, care vine din straturile cele mai adânci ale psihismului individual și ale istoriei speciei, ne solicită poate în modul cel mai imperios, căci și cel mai inconștient. Așa cum arta modernă își are, precum sufletul platonician, viața anterioară în Egipt și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mimici, gesturi) a precedat, în specie și în fiecare individ, comunicarea simbolică (așa cum imediatul precede mediatul, afectul conceptul și indicele simbolul). Nicio calitate a privirii nu este superioară alteia pentru că i-ar fi posterioară, și cu atât mai puțin exclusivă. Idolul nu este gradul zero al imaginii, ci superlativul ei. De unde nostalgiile noastre. Caracterul retrograd al progresului nu este mai puțin flagrant în viața formelor decât în cea a societăților. Îndelungata "decădere a analfabetismului" provoacă în compensație întoarcerea primitivității refulate, cum
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
care se poate oglindi cu plăcere în ele. Vedem atunci un intelectualism de epuizare (sau de sfârșit de ciclu), al nostru, întorcându-se spre un intelectualism de necesitate, al lor, cu speranța de a-și reîncărca resursele. Figură a eternității, idolul este conservator 71. Fie că se supune unor canoane teologice ca icoana bizantină sau unor ritualuri sociale ca sculptura africană, el se teme de inovație; constrângerile de eficacitate îl fac conformist. În timp ce artistul inventează și înnoiește moștenirea, fabricantul de idoli
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
idolul este conservator 71. Fie că se supune unor canoane teologice ca icoana bizantină sau unor ritualuri sociale ca sculptura africană, el se teme de inovație; constrângerile de eficacitate îl fac conformist. În timp ce artistul inventează și înnoiește moștenirea, fabricantul de idoli nu este "creativ". El este un producător fără piață, clientul este stăpân, iar presiunea socială interiorizată ține loc de dorință inconștientă. Imageria se învârte aici în cercul unui sistem închis, atât formal cât și mitologic, inspirându-se dintr-un repertoriu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]