3,832 matches
-
480-547), care trăia la mănăstirea fondată de el, în anul 529, pe Monte Cassino (în sudul Italiei). În jurul anului 545, marele teolog, scriitor și savant Dionisie Smeritul a trecut la cele veșnice, probabil la Vivarium, unde trăise în ultimii ani. Ilustrul monah dobrogean a rezumat de la început idealul vieții pe care a îmbrățișat-o prin însuși numele său Dionisie Smeritul . Comparativ cu niște episcopi ilirieni care semnau în această formă, la el epitetul era permanent și exprima o viziune deosebită a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
portret în care viața empirică și atitudinile practice ale celui evocat evidențiază trăsăturile lui creatoare și spirituale. După traducerea făcută de Pr. Prof. Univ. Dr. Ștefan C. Alexe, acest portret este prezentat astfel: „Naște încă și astăzi Biserica universală bărbați iluștri, strălucind de podoaba dogmelor adevărate. Căci a fost în zilele noastre călugărul Dionisie, scit de neam, dar după caracter cu totul roman, foarte învățat în amândouă limbile (greacă, latină, n.n.), dovedind prin faptele sale echilibru sufletesc pe care îl învățase
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ca însăși data miticei întemeieri a Romei să înceteze să mai țină în stăpânire spiritele oamenilor până într-atât încât să devină criteriu cronologic al istoriei lor. Prin computul pascal și prin era creștină pe care le-a inițiat, numele ilustrului învățat străromân a rămas nemuritor. Veacurile îl urmează în această intuiție și credință a sa în Adevărul veșnic, în posibilitățile unității și ale dragostei umane. Prin toate aceste strădanii, Dionisie Exiguul își dovedește cu prisosință universalitatea personalității sale. Din cele
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
lui Dumnezeu, știut fiind faptul că, Biblia îi era cunoscută în profunzime. Credința fierbinte pe care i-au comunicat-o paginile Sfintei Scripturi la inspirat să acorde lui Iisus Hristos locul de slavă pe care îl merită în istoria omenirii. Ilustrul monah dobrogean a rezumat de la început idealul vieții pe care a îmbrățișat-o prin însuși numele său, Dionisie Smeritul. Prin această virtute, ilustrul învățat daco-roman a uimit pe contemporani. Cu excepția recunoștinței arătate față de episcopul Petru, el nu a exprimat nici o
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
la inspirat să acorde lui Iisus Hristos locul de slavă pe care îl merită în istoria omenirii. Ilustrul monah dobrogean a rezumat de la început idealul vieții pe care a îmbrățișat-o prin însuși numele său, Dionisie Smeritul. Prin această virtute, ilustrul învățat daco-roman a uimit pe contemporani. Cu excepția recunoștinței arătate față de episcopul Petru, el nu a exprimat nici o indicație autobiografică explicită. Această caracteristică dovedește că părintele erei creștine s-a micșorat pe sine, pentru ca să se vadă numai Biserica și viața ei
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
care îl apreciază drept un învățat și evlavios teolog constituie argumente solide pentru așezarea lui Dionisie Smeritul sau Exiguul în rândul Sfinților români și nu numai. Canonizarea de către Biserica Ortodoxă Română ar reprezenta o recunoaștere oficială a universalității personalității sale ilustre, a contribuției lui incontestabile ca teolog, filosof, estetician, dialectician, jurist, calendarolog, traducător din limba greacă în limba latină, dar mai ales ca misionar desăvârșit.
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
nu fecundă. Ea nu poate prolifera decât epigoni"1 afirma Edgar Papu. Este acesta și cazul direcțiilor ce s-au hrănit din substanța clasicismului francez al secolului al XVII-lea, succedându-i? Sunt acestea doar simple prelungiri ale unui model ilustru? La aceste întrebări fundamentale va încerca să răspundă lucrarea noastră, înclinând balanța înspre ideea stabilirii unor trăsături individuale, a notelor de originalitate care totuși scot repercusiunile fenomenului clasic din sfera unui epigonism servil, lipsit de viață proprie. După cum "perfecțiunea" clasicismului
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Boileau, care atacă doar falsele valori, snobismul găunos sau prejudecățile literare.37 Se marchează astfel trecerea spre o nouă generație clasică, a celei de-a doua jumătăți a veacului și cea care a reprezentat, de fapt, esența clasicismului prin figurile ilustre care au "populat-o": Racine, Molière, La Fontaine. Deși a existat unitate la nivel ideologic, legătura dintre Arta poetică și capodoperele scriitorilor menționați nu este, în nici un caz, una de la cauză la efect, iar perspectiva de ansamblu nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ei esențiale, iar literatura antică a reușit să le surprindă într-o manieră artistică ideală, efectuând toate acele procedee ce implică purificarea și reducerea la esențe, atunci o cale mai scurtă spre perfecțiune ar reprezenta-o inspirația directă din operele iluștrilor greco-latini și nu din natura propriu-zisă. Modernii însă, în frunte cu Perrault, se hotărăsc să părăsească "tabăra marilor morți pentru a gusta din plin bucuria de altfel facilă și insolentă de a simți în vine fluxul unei vieți tinere, fie
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
doi menționați fiind dintre scriitorii implicați direct în disputa de pe tărâm britanic), Descartes, Hobbes precum și câțiva oameni de știință Harvey (descoperitorul circulației sângelui) sau istorici Guicciardini, Davila etc. Tabăra Anticilor este mai redusă numeric, dar beneficiind de prezențe mult mai ilustre: Homer, Pindar, Euclid, Platon, Aristotel, Herodot, Titu Liviu, Hipocrat.91 Pe lângă descrierea amănunțită a confruntărilor, mai sunt introduse în text câteva pasaje memorabile prin savoarea satirei cum ar fi fragmentul în care este conturată "o dumnezeire răufăcătoare, denumită Critica." Portretul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
că "epocii în care trăim îi place să se autodenumească epocă a filosofiei"105, evidențiind, astfel, plasarea conștientizată și asumată sub semnul gândirii, care capătă consistență în numeroase tratate și eseuri. Hume, Voltaire, Rousseau, Diderot, Kant și atâtea alte nume ilustre vin să întregească o listă care atestă pe deplin această voluptate a teoretizărilor care marchează secolul al XVIII-lea. În același spirit, după cum am mai sugerat, sfera literară își reordonează mecanismele, ducând la crearea unui nou domeniu cel al criticii
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
care cei mai apropiați au fost Horațiu și Boileau, după cum o arată și opțiunea pentru versificarea principiilor transmise. Relația cu acesta din urmă, cel mai apropiat cronologic, este una destul de complexă, având în vedere, pe de o parte, admirația pentru ilustrul scriitor, pe care îl va numi "primul între poeții francezi așa cum a fost Virgil pentru latini"146, dar și îndepărtarea într-un fel orgolioasă de acesta și de dogmatismul francez, așa după cum se observă în versurile din secvența finală a
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
deviat decisiv cursul literaturii de care aparțineau. În toată Europa acestea au fost așadar formule cerebrale, impuse prin prisma dorinței pragmatice de reconstruire a miracolului francez, așa cum observa Paul Hazard: "Persistența clasicismului [...] nu provine numai din forța fatală a modelelor ilustre, din strălucirea aureolelor, din lenea oamenilor care tind să reînceapă ceea ce a reușit odată; ea implică o logică, o complicitate, un consimțământ. Ea este o rezultantă a ordinii pe care rațiunea o descoperea în tot ceea ce s-a creat".188
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
unor trăsături ereditare la o persoană care, în același timp, își păstrează individualitatea și unicitatea. Se observă apologia făcută tradiției, evidențierea importanței valorificării acesteia. Se dezvoltă în același timp complexitatea aspectelor ce se nasc din raportarea la trecut umbra predecesorilor iluștri poate să inspire sau, dimpotrivă, să inhibe. Concluzia parțială pe care o trage autorul vizează o idee care nu este, în nici un caz, nouă, dar care accentuează, încă o dată, rolul fundamental al tradiției: "În consecință, persistența capacității de creație literară
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Christenheit oder Europa (1799) visa să restaureze Respublica christiana medievală ca realitate politică contemporană, și continuînd cu Chateaubriand care, prin Le génie du christianisme (1802), stabilea corespondența dintre creștinism și civilizație, între lipsa de credință și barbarie. Printre aceste personalități ilustre ale căror idei s-au răspîndit în întreaga Europă trebuie menționați și Joseph de Maistre (Du Pape, 1819), Louis de Bonald (Réflexions sur l'intérêt général de l'Europe, 1815) dar și Félicité de Lamennais, autorul lucrării Essai sur l
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
clinic al celebrului cardiolog profesorul Pierre Charles Edmond Potain, autor al celebrului tratat Clinique Médicale de la Charité, publicat la Paris în 1894. În Franța, a lucrat, de asemeni, cu marele neurolog Jean Marie Charcot (1825-1893), iar după moartea acestuia cu ilustrul neurolog Edouard Brissaud. În această perioadă, Al. Brăescu preconizează măsuri organizatorice imperioase, cum ar fi deschiderea de aziluri la Iași și București, care să cuprindă 15001600 de bolnavi. În aceste aziluri urmau să se interneze cei susceptibili de vindecare, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
îngrijirii bolnavilor psihici din Moldova. În 1896, ocupă prin concurs postul de medic primar la Ospiciul de alienați Golia din Iași. Discuțiile legate de acest concurs, amânat prima oară din cauza retragerii contracandidatului, dau prilejul doctorului Alexandru Brăescu să scrie pamfletul Ilustrul Dr. G. Pastia, care face dovada unui talent literar viguros, unei logici ireproșabile și unui puternic simț al dreptății, indicat de altfel și de motto-ul lucrării, suum cuique, forma prescurtată a principiului fundamental al dreptului formulat de consulul Roman
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Spiridon Iași, 1899, vol. IX, fac. I-II, p. 1-67. 20. Brăescu A. N., Scleroza în plăci la o femeie de 19 ani, în Buletinul Societății de Medici și Naturaliști Iași, 1900, nr. 6, p. 161. 21. Brăescu A. N., Ilustru Dr. C. Pastia, Iași, 1907. 22. Brăescu A. N., Le repos au lit dans les psychoses aiguës d'origine pellagreuse, 13-e Congrès International de Médecine. ANEXĂ DOCUMENTARĂ Reproducem cele mai semnificative fragmente din chestionarul elaborat de Al. Brăescu 90, pe când
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
activitate care i-a adus reputație internațională. În "Istoricul societăților medicale științifice românești"145, V. Manoiu menționează aportul istoric deosebit pe care l-a adus această societate. Înființată din inițiativa lui C. I. Parhon, societatea a atras în jurul ei personalități ilustre ale științei medicale ieșene, dar și savanți din alte domenii sau oameni de cultură ai timpului. Curând, societatea a devenit nucleul științific al Școlii de la Socola. Cercetări experimentale, fapte clinice selectate pentru semnificațiile lor sau probleme de medicină socială în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
amintirile și regretul că acest lucru s-a întâmplat înainte de vreme. În final, aș vrea să citez din articolul scris de dr. Vlad Nicolae în "Revista Spitalului de Psihiatrie Botoșani", nr. 1 din 2008, pp. 28-29: "L-am cunoscut pe ilustrul psihiatru. Am colaborat pe plan profesional și l-am consultat de fiecare dată când trebuia să iau o decizie importantă în activitatea de psihiatru și director a Spitalului de Psihiatrie Botoșani. Am organizat mai multe manifestări științifice la Botoșani sub
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
au fost cazurile Mihălescu și Warszawski. Simeon Mihălescu ("gratulat" de Eminescu cu renumele "Cuviosul", "Cucernicul"), director în Ministerul de Interne, semna fraudulos, în numele ministrului, documente contrafăcute în privința rechizițiilor pentru armată, aducând imense pagube statului român, în cârdășie cu A.M. Warszawski ("ilustrul"), intermediar între organele administrative românești și comandamentele armatei rusești. Banii publici se scurgeau în nisipul acestor impostori, în vreme ce armata se găsea într-o stare dezolantă, cum o prezenta și Eminescu în articolul Dorobanții, dar nu numai. Poetul compară pagubele aduse
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
sub spectrul "naționalismului" eminescian, atât în Țară, cât și în Basarabia. Comunismul, în ansamblu, a căzut prin ofensiva naționalismului, aspect pe care, după propria-i mărturie, Mihail Gorbaciov nu l-a luat în calcul atunci când a declanșat perestroika. Fiindcă nici ilustrul Iuri Andropov n-o luase. Ba chiar nici ideologii transnaționali din Occident, deși serviciile secrete americane constatau că naționalismul era calea înfrângerii din interior a sistemului bolșevic. Sau cum observă Larry L. Watts: Într-una dintre cele mai aberante răstălmăciri
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
acest mod de ce operele care conțin idei filozofice sînt particularizate intens din punctul de vedere al modului de alcătuire a discursului, deși fundamentarea rațională a filozofiei nu-i impunea acest lucru. Cercetînd problema printr-o interpretare a textelor unor înaintași iluștri, în mod deosebit a textelor lui Aristotel, Paul R i c o e u r339 consideră construcția filozofică drept proiectul unei lumi realizate prin vorbirea inventatoare de sens, care, prin metafora vie, este capabilă să rupă structurile categoriale prin care
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
știai dacă el hodorogea Ori roabele duruind a meterhanea (...) Fiece roată Se tot deforma, adecvată La pietriș, la asfalt, la caldarâm, În Los Angeles, Buenos Aires, Râm, Vă puteți, mă rog, închipui Țările care au fost ori vor fi Străbătute de ilustrele roabe Cu personaje surâzătoare și hodoroabe (Aristotel, de pildă, Meister Eckart, Kant) Purtate inexorabil spre Levant Unde, precum toată lumea știe, Se construise o academie Din șindrilă, șipci, din paie, Pentru examenul de dăndănaie... Izbește aici o retorică a gratuitului, o
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Shelley la scăldat Byron la război von Kleist cu logodnica Chénier spre ghilotină Vico la academie Quevedo în dizgrație Shakespeare la pescuit Góngora după împrumuturi Malherbe la curte Villon în exil Bruneto Latini culege folclor... Sunt numiți și alți soliști iluștri, poeți celebri: Homer ("șeful clasei"), Vergiliu și Ovidiu, dar și Edgar Poe, Baudelaire și Rimbaud; "școlarul" crede însă ostentativ în propria-i muză, deși alteori, recules, cată spre Dante și Milton. Știindu-se creator deplin, "nu se grăbește", și nici
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]