2,337 matches
-
instituțiilor acestuia asupra majorității civilor; civili care și-au cedat puterile politicienilor pe baza principiului reprezentării. Cum a fost posibil ca filosofiile occidentale ale libertății și puterii să conducă la formarea unor state totalitare în secolul XX? Prin această ofertă iluzorie a statului-națiune, în același timp stat politic și stat disciplinar, stat de diplomație și stat de poliție, s-a putut cristaliza un fel de mișcare socialistă, socialismul din secolul al XIX-lea. Acel socialism s-a pronunțat pentru control și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în colaborare cu Mircea Opriță). Repere bibliografice:Voicu Bugariu, SF italian, LCF, 1982, 30; Virgil Bulat, Lino Aldani, „Noapte bună, Sofia”, TR, VI, 1982, 31; Cornel Robu, Lino Aldani și anticipația pe termen scurt, ST, 1984, 2; Angela Tudori, Pregnanța iluzoriului, AST, 1986, 2. Ct.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288559_a_289888]
-
palatul Élysée, un bărbat cu o mustață albă și frumoasă își înlănțuia iubita și se sufoca în acel ultim sărut. Prezentul acela, timpul acela în care gesturile se repetau la nesfârșit, era, bineînțeles, o iluzie optică. Dar mulțumită acelei viziuni iluzorii am descoperit noi câteva trăsături de caracter esențiale la locuitorii Atlantidei noastre. Străzile pariziene, în poveștile noastre, erau zguduite constant de explozii de bombe. Anarhiștii care le lansau trebuie să fi fost la fel de numeroși ca și prostituatele sau birjarii. Unii
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
amintiri încremenite, ca fluturii prinși în ace, sub o sticlă prăfuită? Și atunci, de ce simt că aș da fără să șovăi toată colecția asta pentru senzația unică, acidulată, lăsată pe buzele mele de o cochilie imaginară de argint din cafeneaua iluzorie de la Neuilly? Pentru o singură gură de aer sărat din Cherbourg? Pentru un singur strigăt al Cucușkăi venit din copilăria mea? Totuși, continuam să umplem tăcerea, ca pe un butoi al Danaidelor, cu vorbe fără rost, cu replici goale: „E
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de la o mare distanță. Da, ca și cum aș fi fost suspendat în nacela unui balon. Așa sunt observate (aveam să aflu mult mai târziu) locurile și chipurile pe care, inconștient, le situăm deja în trecut. Da, o priveam de la o înălțime iluzorie, din viitorul spre care tindeau toate forțele mele tinerești. Ea mergea prin apă cu nepăsarea visătoare a unei adolescente. Cartea ei, deschisă, rămăsese în iarbă, sub sălcii. Am revăzut brusc, într-o singură licărire de lumină, întreaga viață a Charlottei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
noi nu exotismul, arhitectural sau uman, îl căutam. Dezrădăcinarea din zilele noastre, mă gândeam eu, ar fi probabil mult mai profundă. Parisul pe care voiam să-l redescopere cu mine Charlotte era un Paris incomplet și, în unele privințe, chiar iluzoriu. Îmi aminteam de memoriile lui Nabokov, unde vorbea despre bunicul lui ce-și trăia ultimele zile și, din patul lui, putea zări, prin stofa groasă a draperiei, strălucirea soarelui meridional și ciorchinii de mimoze. Zâmbea, crezându-se la Nisa, la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
căreia se hotărâse viața mea... Să trăiesc după chipul acelei frumuseți, asta aș fi vrut să știu să fac. Limpezimea acestei țări, transparența, profunzimea și miracolul îmbinării apei, pietrei și luminii, iată singura cunoaștere, prima morală. Armonia aceasta nu e iluzorie. Este reală și, în fața ei, simt necesitatea cuvântului... 4 Tinerii logodnici, în ajunul nunții, sau oamenii care tocmai s-au mutat simt probabil fericita dispariție a cotidianului. Parcă acele câteva zile festive sau dezordinea voioasă a instalării vor dura mereu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
acele motive care i-au asigurat posibilitatea de a exprima cel mai elocvent momentul fast al întîlnirii cu propriile ei așteptări. Fiind un pictor de plein air, călător în spațiile europene sau doar în proximitate, Viorica Toporaș are nostalgia unui iluzoriu paradis terestru de unde am fost se pare excluși. Ea are ambiția de a ne restitui prin artă acest orizont pierdut și o face cu ingenuitatea unui entuziast. Țărmurile din tablourile ei sunt spațiile privilegiate ale visării. Tectonica țărmurilor se asociază
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
definitiv. Nu este doar o tehnică, ci ,mai ales, o vocație. Tipul ei de refexivitate nu exclude coexistența unor reacții spontane și directe, atașante și puternic individualizate. Artista în pictură construiește, în acuarelă visează. Feminitatea o ajută să desprindă din iluzoria clipă permanența, efectul trecător din lumina unui bob de rouă. Acuarela, tehnică a transparențelor și vaporozităților are, mînuită cu abilitate și încredere, capacitatea de a include în efemer durata, de a face din memoria vizuală un proiect asupra definitivului. Obligat
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
-P. Vernant, 1974a, pp. 213-214). Respins de către logos, mitul nu mai este considerat capabil să spună ceva esențial, ci doar să „presupună” ceva. Mythos-ul apare acum ca spectrul unei lumi alungate și În același timp râvnite: el este definit ca „iluzoriu”, „fabulos”, „periculos”, dar și ca „revelator”, „convingător”, „exemplar”. Cuvântul, În care vor rămâne Încrustate toate bătăliile ideatice, toate judecățile de valoare și toate accepțiunile dobândite pe teritoriul și din istoria Greciei antice, va veni către modernitate Încărcat, În primul rând
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ca o vastă parodie a ontologiei cotidiene burgheze, o replică menită să-i reveleze micimea, incoerența, inconsistența și degradarea. De aceea, lumea imaginarului caragialian e una scoasă din țâțâni, e o mascaradă, un carnaval populat de marionete angrenate în mecanismul iluzoriu al "marii trăncăneli"85. Analizând sistematic Spiritul parodic la I. L. Caragiale, Adelina Farias evidenția complexitatea actului parodic al scriitorului, punctând și exemplificând reperele paradigmei. Autoarea observa lărgirea zonei de investigație parodică de la un anume idiolect (cel al lui Delavrancea îndeobște
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Caragiale-George Mihail Zamfirescu. Domeniul tematic luat în posesie de Caragiale prin acte doveditoare precum schițele Om cu noroc, Mici economii, Cadou, Lună de miere, ca să nu mai vorbim de comediile sale, este cel al familiei burgheze care se complace în iluzoria stare de respectabilitate ascunzând un fundament profund imoral. Din cele spuse în capitolul consacrat tipologiei, rezulta deja caracterul de neocolit al reperului caragialian în tratarea acestei teme, precum și relativa bogăție de ilustrări în acest sens. Ar trebui adăugate câteva alte
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
franțuzesc din părul lui Dragomir pentru întreținerea candelei "după obiceiul creștinesc"74. Aceasta înseamnă că există, de fapt, și în bizarul univers urmuzian legi, reguli de conviețuire, restricții etice și chiar religioase precum și preocuparea de menținere a stării de armonie iluzorie, prin măsuri de prevenire a scandalului. Așa cum se întâmplă în schițele lui Caragiale, Mici economii, Cadou, Om cu noroc, Lună de miere, complotul tacitei ignorări a normelor morale este încălcat doar de forța denunțatoare a ironiei. Domeniul familiei este cel
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Grummer, cea care servește drept amuzament compensatoriu pentru clienții agresați, cu o "hrană mai aleasă" care, consumată de Algazy în locul "resturilor de poeme"104, îi stârni acestuia "fiorii literaturii viitorului"105. Ironia poate trimite aici, la sensul golului valoric, la iluzoriul baloanelor de săpun sau, de ce nu, la informațiile fanteziste din "gogoșile" servite în jurnalistica lui Caragiale. Interesant este și faptul că singura aluzie destul de clară la opera lui Caragiale apare întărită la Urmuz de un detaliu alimentar, ca o recunoaștere
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
inutil"151. Corelația profundă între opera și biografia acestui original scriitor, reiese mai ales din impresia de dezgust, de greață și dezamăgire, de eșec final resimțit de personajele urmuziene, ipostaze larvare sau degenerate, ale umanității condamnate la existență vană și iluzorie. Dacă eroul urmuzian, asemenea "clovnului supralucid care ia în derâdere propria sa tragedie"152, răbufnește orgolios împotriva sorții, dar nu izbutește să transforme gestul în act, stadiul latent, provizoriu, de "cadavru viu"153 este depășit chiar de creatorul lui. Paradoxal
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
găsi modalitatea de a pluti printre constelații!!! În Încheierea lungului meu periplului, nu pot să nu reiau Întrebarea retorică „Quo vadis Domine?” 675 COMENTARII AMICALE A PATRA PARTE A MINUNII Hărăzit și nevoit de soartă să călăresc două lente cărări iluzorii - Învățământul și creația - am parcurs cea de-a patra carte, Nemurirea Mogulului, semnată de infatigabila scriitoare și voiajoare Oltea Rășcanu-Gramaticu (Editura Pim, Iași, 2009) cu aceeași atracție și desfătare intelectuală cu care am lecturat, anterior, și Amurgul Zeilor, Trezirea Dragonului
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
acești mastodonți depersonalizați au pervertit valorile clasice ale capitalismului. Guvernarea corporatistă devine din ce în ce mai socială. Într-o astfel de organizație riscurile, dar și reușitele sunt uniform “distribuite” între angajați. Modul de viață occidental nu este ideal, iar mirajul prosperității este la fel de iluzoriu. Mulți fac acest lucru idealizând prosperitatea materială, echivalând-o cu fericirea. Nu este un mod de viață abordabil în condițiile tehnologice actuale, la nivel planetar, oricât de mult ar dori unii acest lucru. Societatea modernă occidentală are capcanele sale. Cea
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Marcel Epure () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1211]
-
societății. Putem la fel de bine să fim ostatici ai propriilor noastre viziuni. Senzația care o lasă cei mai mulți oameni de știință este că permanent s-au îndepărtat de adevăratele puncte de interes, că au construit un întreg eșafodaj menit să susțină o iluzorie complacere în magia unor cuvinte și concepte întortocheate, dar cu care au tăvălit prin noroi tot ce nu se încadra în peisaj. Nu toți oamenii sunt capabili, sau au chef a se învârti în jurul cozii pentru a descoperi principii. Le
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Marcel Epure () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1211]
-
lumii contemporane de a funcționa ca spectacol. Imaginea realist-exhaustivă poate fi aparent o bună aparență, dar contextualizată În fenomenul media global, poate fi de fapt o rea aparență sau chiar o virtualitate. Raportareala relația dintre fotografie și calitatea „adevărată― sau iluzorie a reprezentării subiectului său, nu este un scop În sine. Martha Rosler (Lister 2002: 337) susține că miza fotografiei nu se raportează la calitatea reprezentării aparențelor realității , ci la modul În care le poate depăși accesând substraturile acesteia . În acest
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
Înregistrare pur mecanică alumii exterioare și că rolul său cultural este mai subtil și implică multe riscuri. Unul dintre acestea este dispariția a Însăși lumii exterioare din câmpul referențial al imaginii, devenită agent monopolizator și autonom al comunicării unor referințe iluzorii, non-reale, fabricate. Având aceste concluzii la Îndemană și fiind Încredințați de aplicabilitatea lor În câmpul comunicării arhitecturii prin imagine, vom aborda mai departe, din perspectiva acestora, mizele alternative ale arhitecturii și ale fotografierii sale Într-o cultură a „spectacularului― (utilizând
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
consacră toată energia doar pentru a se menține la conducere va fi constrâns de necesitatea unor mutații profunde (dacă nu vrea să riște accentuarea fragmentării sociale și deriva ireversibilă a sistemului democratic). Experiența conducerii orașelor noastre ne spune că este iluzoriu să se spere într-o schimbare liniștită și eficientă a modului de conducere, să nu se mai manifeste ezitările, greșelile de care nimeni nu se face responsabil! În Uniunea Europeană, acestei exigențe interne de schimbare i se adaugă exigențe externe: gestionarea
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
datorii și de alte diverse moduri de irosire a banilor publici. În afară de aceasta, finanțele comunelor erau împovărate de impozitele regale. Treptat, orașul își pierde dreptul de a percepe propriile impozite. Din secolul al XVI-lea, acest drept nu este decât iluzoriu. Sigur, atunci când comuna percepe impozitele regale, îi revine o parte din ele, dar aceasta nu mai dispune de o fiscalitate distinctă. În secolul al XVII-lea, se ajunge la controlul complet al bugetelor municipale de către intendenții lui Ludovic al XIV
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
față de el și nevoile lui, fiind cu asprime pedepsită în caz că ar fi opus rezistență"1. Subjugate, elitele urbane regăsesc în secolul al XVI-lea o aparență de autonomie, dar, la fel, cu condiția să se arate supuse puterii regale. "Devenită iluzorie în fapt remarcă Roger Chartier -, puterea cetății se întruchipează de acum înainte în pietre și imagini. Primăria constituie simbolul său major"2. În realitate, ofițerii regali joacă un rol din ce în ce mai important în gestionarea locală. "Neputând să fie o mică republică
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
inspire din această metodă. Patronii catolici nu vor adopta decât mult mai târziu această politică, sub cauțiunea enciclicei Rerum Novarum (1891), în care Leon XIII subliniază că rolul bisericii este acela de a ajuta omul să se elibereze de o iluzorie libertate economică care permite celui puternic să îl asuprească pe cel slab. Jules Siegfried, promotorul primelor legi privind locuința socială, va fi, de la vârsta de 15 ani, martorul experienței mulhousiene. Vezi Marie-Geneviève Raymond, La politique pavillonnaire, Paris, Institutul de Sociologie
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
barbarul și sălbaticul. O tratare schematică și deductivă a psihologiei, care pleacă de la elementele ce pot fi distinse în cadrul vieții sufletești superior evoluate și care vrea să combine stările ce apar cu caracter de totalitate, conduce de aceea la rezultate iluzorii 8. Fenomenul cel mai important, în ce privește elementele cunoașterii, este asocierea reprezentărilor. Cei mai mulți psihologi admit că la baza oricărei legături între reprezentări se află un imbold sau o tendință de a întregi și a încorpora într-o totalitate reprezentările ce apar
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]