19,706 matches
-
asistenta apoi, după un timp, cerea să fie lăsată singură. Simțea nevoia să fie numai cu gândurile ei, cu viața ei trecută sau prezentă. Despre zilele ce ar fi urmat, nu-și făcea nici un fel de planuri, fiindcă nu-și imagina că mai există. După plimbarea care niciodată nu era limitată într-un timp determinat, se așeza pe o bancă și privea undeva în necunoscut, departe, departe, unde numai gândurile ei rătăcite puteau ajunge. În timpul spitalizării, primi vizita a două colege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
la icoane, ba chiar îndemnându-l și pe el să urmeze aceeași cale a „prostiei” omenești. Lecturile scientiste trezesc în el trufia rascolnikoviană că poate să-și croiască strict rațional propriul destin către perfecțiunea ratată de majoritatea celorlalți. Șerban se imaginează un soi de supraom. Duminica, mai merge la biserică doar ca să nu-și necăjească prea tare mama. Conflictul este, însă, inevitabil: „Acolo, demult nu mai era o mamă și cu fiul ei, ci doar doi, foarte înrăiți, dușmani!” Închis în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
puternic, ca un foc mocnit, peste care torni benzină și, luminându-se pe loc la față, un sentiment de totală desprindere față de pământ îl cuprindea, învăluindu-i multă vreme mințile și îmbiindu-l la visare. În fiecare moment, el se imagina cu Silvia, căci tezaurul imaginației lui era bogat. Dragostea este moartă pentru cine nu-și imaginează! Un noian de întrebări era în mintea sa, din care nu reușea nicidecum să desprindă vreun răspuns oarecare, care să-i fie pe plac
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
un sentiment de totală desprindere față de pământ îl cuprindea, învăluindu-i multă vreme mințile și îmbiindu-l la visare. În fiecare moment, el se imagina cu Silvia, căci tezaurul imaginației lui era bogat. Dragostea este moartă pentru cine nu-și imaginează! Un noian de întrebări era în mintea sa, din care nu reușea nicidecum să desprindă vreun răspuns oarecare, care să-i fie pe plac și care să-i poată aduce alinare măcar un dram. Iar asta era, pentru dânsul, de-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu adevărat fericită. Poate, de aceea, mă și simt atât de bolnavă pe dinăuntru, ca putrezită sufletește. De fapt, nici nu cred că mai am un suflet, iar, dacă am, este prea amorțit, îngropat cu totul, ca într-un mormânt! Imaginează-ți, dacă sufletul omului să zicem că ar fi un superb lac cu apă limpede, atunci cu siguranță că sufletul meu n-ar fi altceva, decât un heleșteu părăsit, plin cu alge care put! Mă privesc câteodată în oglindă și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ale sufletului uman, să foreze adânc, cu multă răbdare și uneori chiar cu un oarecare cinism, în conștiințe bântuite de cele mai firești sau nefirești patimi sau obsesii, să mânuiască cu abilitate fraze bine construite, dar - cel mai important - să imagineze subiecte unice și cât se poate de normale totodată, pentru că, în definitiv, lui Rareș Tiron îi place să studieze cu atenție oamenii și să îi transfigureze în prozele sale prin profiluri psihologice unice, analizându-le cu grijă gândurile, sentimentele și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ei de taine, de bogății, de chemări În brațele-i melancolice. Nici un alt anotimp nu reușește să smulgă sufletului atâtea nuanțe ale sensibilității, așa cum reușește toamna cu nemărginita-i metamorfoză, cu Întregul ei alai gătit de sărbătoarea culesului. Ți-ai imaginat vreodată - În ce tăcere solemnă - se Învăluie pădurea când simte pașii delicați ai toamnei apropiindu-se? Renunțarea la podoaba verde se face cu o regală resemnare... Mă simt legat de toamnă, ca și cum, doar pentru mine așterne covoare de frunze, de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
bătută, cu pumnii, cu picioarele, până obosea bestia din el - agitată fiind - de un consum mult prea mare de alcool. “Biata de ea!”; nu Întârziau vecinele să șușotească pe la porți, văzând-o cu ochii umflați și vineți. Nimeni nu-și imagina că acel chip blând al soțului ascundea atâta cruzime. După doi ani, Maria a mai născut o fetiță, care era mereu bolnăvicioasă și, din acest motiv, fiind nevoită să stea cu ea mai mult În spital decât acasă. După numeroase
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
a deschis ochii mari, albaștri ca cerul, ca marea cea mare și pe fața lui mică și scumpă a apărut cel mai magnific zâmbet din lume. Sunt așa de fericită că exiști! micuțul meu prinț... cum n-o să-ți poți imagina vreodată. Nicoleta și-a strecurat capul pe ușă și m-a strigat În șoaptă: Diana! Te așteptăm În sufragerie. Avem o surpriză pentru tine. Flori, șampanie, prăjituri și o mulțime de confeti - ca un zbor de fluturi - m-au Întâmpinat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
trupul ce se prăbușea, zguduit de spasmele unei realități crude, care nu putea să fie realitate. Oct. 2004 Destin (scrisoare către A.S.) M-ați rugat să vă spun câte ceva despre mine. Nu știu cum să Încep dar mă voi strădui. Îmi voi imagina un interviu. Mai Întâi doresc să vă mărturisesc că am citit despre d-voastră pe internet și am fost impresionată de cele aflate,dar și zdrobită În același timp. Apoi am revenit și mi-am spus: "cum poate fi zdrobit
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și Îmi punea unele Întrebări. Cu o săptămână Înainte de „sfânta Împărtășanie” trebuia să dăm și un examen. Părintele programa câte patru-cinci copii ( după amiază) și fiecare trebuia să răspundă la zece Întrebări, toate din rugăciunile Învățate până atunci. Poate Își imaginează cineva că exigența era lăsată deoparte. Dimpotrivă! La acest examen existau și restanțieri . Cei care nu primeau acordul părintelui ( În prima fază a ascultării) trebuiau să revină În penultima zi ( premergătoare evenimentului). Până la urmă toți copiii primeau binecuvântarea, urmând să
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
picioare trebuia să avem șosete albe ( sau ciorapi) și săndăluțe, tot albe. Băieții trebuiau să poarte cămașă albă și pantaloni negri. Mama mi-a pregătit din timp toate cele necesare, punând deoparte (cu mare greu), câțiva bănuți. Eu mă și imaginam o mică prințesă (așa cum citisem Într-o carte de povești) și abia așteptam să mă Îmbrac pentru gală. Vremea se schimbase radical În ultima săptămână. După o perioadă cu zile calde și Însorite, cu parfum de struguri și pere coapte
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mai bine după revelion. Și, dacă stau bine și mă gândesc, cred că ar fi mult mai bine să vină primăvara, să ne bucurăm de soare, de flori, și de ce nu, poate de iubire. În fiecare zi Încercam să-mi imaginez Întâlnirea cu tine și mă gândeam cum vom reacționa atunci când vom fi față În față. La acest gând, inima Începea să-mi bată mai repede și o emoție adâncă mă copleșea. “Dacă nu este așa cum mi-l imaginasem! Dacă apariția
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să-mi imaginez Întâlnirea cu tine și mă gândeam cum vom reacționa atunci când vom fi față În față. La acest gând, inima Începea să-mi bată mai repede și o emoție adâncă mă copleșea. “Dacă nu este așa cum mi-l imaginasem! Dacă apariția mea nu va avea același farmec pe care l-a perceput În discuțiile purtate la telefon.?” Nu. Mai bine, nu. „E preferabil să accepți visul pe care ți-l făurești decât să suferi din pricina unei realități prea Îndepărtată
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
că simt nevoia să trăiesc În umbra celui pe care Îl admir. Nu m-am gândit nicio clipă ca prezența mea să-ți influiențeze drumul pe care ți l-ai ales demult și căruia te-ai dăruit cu pasiune. Îmi imaginam că pot umple acele clipe de evadare, stând Împreună la umbra unui copac, mâncând cireșe coapte sau știu eu, ce ne-ar fi putut trece prin gând. Visez la o primăvară În care ceasurile să aibă un sens, chipurile oamenilor
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mai ai? Să nu-mi spui că nu le-ai păstrat?! Și ți-am mai scris două scrisori. Îți mărturiseam dorința-mi tainică: tot restul vieții să-mi trăiesc, la umbra celui ce-atât Îl admir și-ndrăgesc! Și-mi imaginam cum, citind ... În colțul buzelor, un zâmbet ți-a-nflorit! Ai zâmbit, nu-i așa? și inima Înflăcărată, timid a Început să-ți bată la gându-mi ce s-a „lăsat” mărturisit. Îți mărturisesc ... că mi-aș dori să mă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
tot mai mult. Tot ce știam despre acest oraș era că se află undeva la capătul țării și este Înconjurat de apă, Dunărea fiind la numai doi pași. Mă gândeam că și În oraș se circulă cu barca. Deja Îmi imaginam mica Veneție. Când am coborât din tren, am făcut cunoștință cu Dunărea, care se Întindea de-a lungul falezei. Am găsit un orășel mic, curat și liniștit. I.A.S.-ul unde am fost repartizată se afla În afara orașului( la circa
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
am hotărât: “vând casă, masă și plec lângă fiul meu, sperând să-mi vindec sufletul”. Stupoare! Fiul meu tocmai termina liceul. M-am bucurat enorm să fiu aproape de el, să-l susțin moral În timpul examenelor. În tot acest timp Îmi imaginam cum merg la facultate ( desigur, avea să fie student), cu sacoșele pline cu tot felul de bunătăți. În acel moment nu știam un lucru: dorința lui de a părăsi țara, imediat după absolvire. Lovitura a fost cu atât mai puternică
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și ce să cred... Uite, ce am pățit eu. Înainte de a mă culca, m-am uitat dacă era destul ulei în candelă și, văzând că ajunge până dimineață, m-am culcat. Noaptea, am auzit gălăgie prin ogradă și câinii lătrând. Imaginează-ți că intră cineva în casă. Eu stăteam nemișcată în pat, de frică nu puteam să zic nimic. Simțeam un cuget de a spune rugăciune, dar nu puteam. Erau mulți și toți bărbați. Îmbrăcați frumos, în costume și cămăși albe
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pe care eu, la noi acasă, nu le văzusem, și nu numai la noi, ci nicăieri. Se apropia ziua de întâi septembrie și noi eram fericite că vom merge la școală în clasa întâi și că vom fi colege. Ne imaginam cum stăm în aceeași bancă, că nu ne vom despărți nicicând, visam ca niște copii... Nimeni nu se gândea că visurile noastre nu vor deveni realitate, decât pentru foarte puțin timp. Ziua fatală a fost cea în care tatăl Natașei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
care citesc aceste rânduri: Într-o zi de vară foarte călduroasă, Iisus cu ucenicii treceau printr-un lan de grâu, se duceau în satul vecin. Era pe la vremea amiezii. Deodată, le apare în cale trupul unui câine mort. Ne putem imagina mirosul urât și insuportabil pe care îl răspândea în jurul său hoitul. Ucenicii se stăruiau să-l ocolească cât mai mult posibil, astupându-și nasurile cu mâinile. Iisus, însă, s-a apropiat de hoit, l-a privit o clipă și apoi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
rămân, pentru că văd că știe a se folosi de ele. Femeia gospodină știe să facă și din fructe stricate magiun, zicea ea. Cu cât rămânea mai puțin de lucru la rochiță, cu atât Ioanei i se părea mai mult; își imagina deja cum iese în uliță îmbrăcată în rochița ei cea nouă. Se va duce până la mătușica ei, să o vadă cei cinci verișori, apoi până ajunge le ei acasă mai are de trecut pe lângă casa altora, de unde încă știa că
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mea împreună. Tata parcă bănuia ceva, dar nu-mi zicea nimic. Într-o bună zi, ne aduse poștașul o telegramă. Era pentru mine. Trebuia să mă prezint urgent la universitate. Sărmanii mei părinți, nu înțelegeau ce făcusem. Nu-și puteau imagina că aș fi putut face ceva rău, fapt pentru care aș fi putut fi exclusă din universitate. Nu aveam încotro, trebuia să recunosc și să le spun adevărul. Nu mă certară. Mă ascultară cu răbdare până la urmă. Sinceritatea mea îi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
petrec. Pentru mine decesul tatei a fost o durere și o pierdere destul de mare. Se rupsese acel fir care mă unea mereu cu el, iar prin el, cu casa părintească și cu copilăria mea. Au fost zile grele, nu-mi imaginam și nici acum nu-mi pot imagina că tata nu mai este... Numai Dumnezeu știe de ce a îngăduit să se petreacă totul anume așa. După câteva zile, o rugasem pe sora să-mi povestească cum murise tata. Ea îmi spuse
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
o durere și o pierdere destul de mare. Se rupsese acel fir care mă unea mereu cu el, iar prin el, cu casa părintească și cu copilăria mea. Au fost zile grele, nu-mi imaginam și nici acum nu-mi pot imagina că tata nu mai este... Numai Dumnezeu știe de ce a îngăduit să se petreacă totul anume așa. După câteva zile, o rugasem pe sora să-mi povestească cum murise tata. Ea îmi spuse că în acea duminică, bunul nostru tată
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]