5,812 matches
-
Și betu nea Costică parcă-l văz, ieșea după ei, noapte, Întuneric și ăia buf, buf!, Își cărau cu pumnu sau cu picioarili.“ Bătrânul care povestește Își subțiază dintr-o dată vocea Într-un mod foarte caraghios, probabil pentru a-l imita pe proprietarul de atunci al cazanului. Unii dintre ceilalți râd, semn că au recunoscut a cui voce era imitată. „Ce e, mă, aici, ce-i aici? Vă jucați de-a perghelu?“ Aproape imediat unul dintre puștii care mai devreme ieșiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pumnu sau cu picioarili.“ Bătrânul care povestește Își subțiază dintr-o dată vocea Într-un mod foarte caraghios, probabil pentru a-l imita pe proprietarul de atunci al cazanului. Unii dintre ceilalți râd, semn că au recunoscut a cui voce era imitată. „Ce e, mă, aici, ce-i aici? Vă jucați de-a perghelu?“ Aproape imediat unul dintre puștii care mai devreme ieșiseră cu boștina caldă, s-o ducă la groapa cu bălegare fumegânde de lângă gardul metalic, Întreabă ce-i ăla perghelu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cuvinte, unii dintre cei de față solicită repetare. „Cum, bre?“ „«Răsu’ lumii, Râsu’ lumii.» Și ieșea la ei cu o jordie d’asta și mi ți-i altoia. «Ai, bre, tată, tot În mine dai?»“ Vocea a devenit plângăreață și imită și un defect de pronunție. Pare tocmai defectul de pronunție al supraviețuitorului dintre cei doi frați despre care tocmai se povestește. „Ești om Însurat și tu, mă, fi-r-ar al dracu, ptiu, râsu’ lumii.““ 17 aprilie 1939. Ministerul de Externe al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
astăzi cu uratul, vor veni în curte și îi veți vedea cum joacă. Mie îmi place cum mormăie și joacă ursul. „ Joacă bine, măi Martine, Că-ți dau pâine cu măsline! Frunză verde garofiță, Ursăreasca, măi bădiță!” cânta tata în timp ce imita jocul ursului jucând cu pas apăsat, însoțindu-și din când în când cântecul cu mormăituri morocănoase, spre amuzamentul copiilor. Mie îmi place căprița, e tare drăgălașă și jucăușă! Tata intră în rol, imitând căprița prin joc și cântec. „Ța! Ța
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
garofiță, Ursăreasca, măi bădiță!” cânta tata în timp ce imita jocul ursului jucând cu pas apăsat, însoțindu-și din când în când cântecul cu mormăituri morocănoase, spre amuzamentul copiilor. Mie îmi place căprița, e tare drăgălașă și jucăușă! Tata intră în rol, imitând căprița prin joc și cântec. „Ța! Ța! Ța! Căprița me, Că eu bine te-oi țâne! Gătită cu flori pe cap Te-oi juca astăzi prin sat! Îți dau grâu și fân de munte, Ia mai stai într-un genunche
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
creste și goluri carpatine Pe unde gândul trece, tăcut și de prisos... Nu-s valurile-aceleași, nici timpul nu-i prezent Să ne păstreze umbra, din clipe fericite, Nici pescărușu-acela, ce mă striga strident Prin vocea ta pornită, oricum, ca să-l imite... În străveziul apei, conturul de atunci, Plecat la întâmplare, mai bântuie prin valuri, Iar sentimentul gingaș, nevrând ca să-l arunci, Pe mare hoinărește și-n unda dintre maluri... Ce-l soarbe și-l împinge, mereu spre infinit, Până-n uitări aride
?NTOARCERE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83813_a_85138]
-
a acestor sunete magice: a) Un fluierat lung și fin asemănător celui al unei păsări. b) Pronunțarea vocalei E (EEEEEEE), prelungind sunetul și intonându-l pe nota RE din gama muzicală. c) Cântarea lui R se face pe nota SI , imitând vocea ascuțită a copilului; ceva ca sunetul ascuțit al unei moriști ori al unui motor, extrem de fin și subtil (RRRRRR). d) Faceți să răsune S foarte delicat, ca un fluierat dulce și lin (SSSSSSS). Precizare: La punctul a). este un
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
Începuse, toată lumea privind suspicios pe toată lumea și Întrebându-se ce vedeau fiicele lor una la alta. Penelope și cu mine i-am condus pe toți la hotelurile lor, ne-am repezit imediat Într-un bar și am Început să-i imităm pe fiecare În parte, În timp ce juram ca seara respectivă să nu se mai repete. Vino aici - vorbește cu tata pentru mine, vrei? Au trecut câteva zeci de ani de când n-a mai socializat În afara biroului și nu pare să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
seducător, cu fața În mâini, coatele pe genunchi și ciucurii de pe sfârcuri deplasați puțin de pe centru. —Uită-te numai la ea, șopti el, răgușit, privind-o fix pe fata care părea cea mai tânără dintre toate. Uită-te cum le imită pe celelalte manechine, cum le urmărește mișcările șoldurilor, ochii, gurile și face la fel, pentru că știe că e sexy. De-abia se obișnuiește cu corpul ăla al ei, nu realizează Încă ce are și Învață ca un pui de-abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Smith lovi masa cu palma și se ridică în picioare. „Un tun, o mitralieră, poate chiar o bombă atomică. Ne întâlnim cu ei mâine acasă la tine, Ellis? Ora zece?” Loew gesticulă cu degetul-pistol în direcția lui. „Zece fix”. Dudley imită gestul în direcția lui Mal. „Până mâine, partenere. Nu e Divizia de pe vremuri, dar ne vom distra cu siguranță”. Mal dădu din cap și îl urmări pe marele irlandez ieșind din încăpere. Trecură câteva secunde; Loew zise: „Un tip colțuros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pună mâna pe balustradă, de teamă să nu scârțâie. Ajuns în capul scărilor, scoase pistolul, își lipi o ureche de ușă și ascultă. Auzi o voce de bărbat care număra: opt, nouă, zece. Unsprezece. Bătu ușor la ușă și spuse, imitând un accent împrumutat din filme: — Otis? Ești acolo, omule? Sunt eu, omule! Danny auzi dinăuntru „Căcat!” Peste câteva secunde ușa se deschise, rămânând blocată cu lanțul, iar prin deschizătură apăru o mână cu un șiș. Danny coborî pistolul și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ei. Am contribuit la strângerea de fonduri. Și eu, și Herman. Ne-am gândit că ți-ar plăcea și ție să dai o mână de ajutor. Buzz pufni în râs. — Cu o contribuție? Din salariul meu de nimic? Hughes îi imită râsul, adăugând, cu un accent sudist șarjat: — Știam că dacă facem apel la sentimentele tale patriotice, avem puține șanse de succes. — Howard, tu nu le ești loial decât banilor, femeilor și avioanelor. Și te cred când spui că ești apărătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ziceam, cu Jack și Mickey parteneri. Douăsprezece kile de cea mai bună calitate. Mexicană. Toată pentru ghetoul negroteilor. La preț de nimic, ca să le taie macaroana independenților de pe-acolo. Așa să-mi ajute Dumnezeu. Dacă mint, să crăp. Upshaw imită vocea lui Vinnie: Atunci nu mai ai mult, pentru că ideea cu Mick și Dragna parteneri e o prostie mai mare ca tine. Acum șase luni, la Sherry’s, Cohen a pierdut un om și el nu uită chestii de-astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
hali cu fulgi cu tot.” — Îmi plac dinții tăi. — „Îmi plac ochii tăi.” — Claire, ne luptăm cu fasciștii sau dai examen la Bazele Anatomiei? — „Când vei avea patruzeci, eu voi avea cincizeci și trei. Crezi că atunci o să mă mai vrei?” Danny imită avântul de vampă al lui Considine: Vom dansa o gigă în Moscova, scumpo. Nu exagera pe panta satirică cu chestii politice. Nu sunt prea sigur că pot avea încredere în simțul umorului femeii ăsteia. Hai să vorbim murdar. „E atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nu insista. Danny se sili să-și înmoaie doar buzele în băutură. De-abia dacă gustă coniacul. Învârti lichidul în pahar și îl adulmecă, ținându-l de picior cu două degete - și se opri atunci când își dădu seama că îl imita pe Gordean. — Domnule Gor... — Domnule Upshaw, am ajuns într-un impas. Așa că permite-mi să-ți sugerez un compromis. Ziceai că semnalmentele mele nu corespund cu cele ale asasinului. Foarte bine, descrie-mi asasinul și eu voi încerca să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
asasinul plătit să-l radă în persoana lui Hooky Rothman, l-a dichisit cu două găuri în genunchi, asigurându-i o noapte de agonie și o lovitură de grație marca Fritzie Kupferman: un piolet în ureche, cu Fritzie care îl imita pe Toscanini dirijând Beethoven și făcea mici acolade și fandări cu bagheta înainte de a-i găuri creierul amărâtului. Mickey Leul și bungalow-ul de bambus - bârlogul lui. Buzz lăsă deoparte carnetul de însemnări, aruncând o ultimă privire la cele patru nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
iar el se prăbuși la podea. Johnny îl ridică și îl fixă cu spatele de peretele ascensorului, punându-i o mână în jurul gâtului. Minear se făcu vinețiu. Arăta de parcă ochii i-ar fi explodat în orbite. Mal i se adresă, imitând vocea lui Dudley Smith: — Știm că tu l-ai ucis pe Felix Gordean. Noi eram partenerii lui în schema cu Loftis, iar tu o să ne spui toootul despre Reynolds și fiul lui. Toootul, flăcău! Ușa ascensorului se deschise. Mal văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ceva, în semn de răspuns; iar alții se așează jos, fără să fie poftiți de cel care intrase cu o hârtie în mână. Când a spus "stați jos", a făcut băieților o recomandare aproape inutilă, fiindcă toți, maimuțe prin definiție, imitaseră pe cei câțiva mai obosiți și se așezaseră în bănci. ― Fiecare să scoată câte un creion și o hârtie și să scrie ce am să dictez! Se aud câteva murmure nedeslușite. Unul șoptește înfricoșat: "Ce, mai dăm un examen?!" Dar
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
George Drăgănescu de Filozofie și Drept, un bătrâior foarte cumsecade, puțin bâlbâit, dar bun profesor, era poreclit pur și simplu Tânărul, pentru că obișnuia să se adreseze elevilor cu acest apelativ: "Ă, ă, ă, tinere... tinere..."; iar când noi, păcătoșii, îl imitam în clasă, chiar în fața lui, ce e drept, în surdină, dar destul de tare, ca să audă cât trebuie: "Tinere, tinere!", el se scuza: ― Vă spun așa, ă, ă, pentru că nu știu cum vă cheamă pe fiecare-n parte... ă, ă, ă,! La care
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
repetiții s-a petrecut un fapt care avea să-mi sporească faima cum nu mă așteptam, în tot liceul! Printre alte năzbâtii cu care îmi distram colegii în recreații sau în orele libere, când lipsea vreun dascăl, era și "imitatul". Imitam, în special, o serie întreagă de actori de la Național, și-i imitam, mai ales, cu o vervă îndrăcită ― cum ar spune un cronicar dramatic ― pe profesorii noștri. " Imitațiile" constituiau cea mai mare distracție a băieților; dar când îmi imaginam și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cum nu mă așteptam, în tot liceul! Printre alte năzbâtii cu care îmi distram colegii în recreații sau în orele libere, când lipsea vreun dascăl, era și "imitatul". Imitam, în special, o serie întreagă de actori de la Național, și-i imitam, mai ales, cu o vervă îndrăcită ― cum ar spune un cronicar dramatic ― pe profesorii noștri. " Imitațiile" constituiau cea mai mare distracție a băieților; dar când îmi imaginam și câte o convorbire între doi profesori, despre noi, prea simpaticii lor elevi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pentru ei! Într-o zi, după o repetiție foarte reușită, care l-a mulțumit pe Avram Todor pe deplin, cum era în clasă o neobișnuită atmosferă de voie-bună, ce-i vine lui Nicu Marinescu, că strigă din bancă: ― Să-i imite Băjenaru pe artiștii de la "Național"! Profesorul și-a-ndreptat cu șiretenie ochii-i verzui și vioi asupra mea și m-a întrebat: ― E adevărat că-i imiți pe actorii de la "Național"? ― Da, domnule profesor, însă acum mă simt cam obosit de repetiție
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
atmosferă de voie-bună, ce-i vine lui Nicu Marinescu, că strigă din bancă: ― Să-i imite Băjenaru pe artiștii de la "Național"! Profesorul și-a-ndreptat cu șiretenie ochii-i verzui și vioi asupra mea și m-a întrebat: ― E adevărat că-i imiți pe actorii de la "Național"? ― Da, domnule profesor, însă acum mă simt cam obosit de repetiție... știți, și... ― Pe cine știi să imiți? mi-a tăiat el vorba. ― Pe Nottara, pe Brezeanu, pe Manu, pe Finteșteanu, pe Vraca, pe Bălțățeanu...; dar
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și-a-ndreptat cu șiretenie ochii-i verzui și vioi asupra mea și m-a întrebat: ― E adevărat că-i imiți pe actorii de la "Național"? ― Da, domnule profesor, însă acum mă simt cam obosit de repetiție... știți, și... ― Pe cine știi să imiți? mi-a tăiat el vorba. ― Pe Nottara, pe Brezeanu, pe Manu, pe Finteșteanu, pe Vraca, pe Bălțățeanu...; dar cel mai bine îi imit pe Brezeanu și pe Manu! ― Interesant! S-auzim! ― Dacă țineți neapărat... în ce piese doriți? ― În ce
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Da, domnule profesor, însă acum mă simt cam obosit de repetiție... știți, și... ― Pe cine știi să imiți? mi-a tăiat el vorba. ― Pe Nottara, pe Brezeanu, pe Manu, pe Finteșteanu, pe Vraca, pe Bălțățeanu...; dar cel mai bine îi imit pe Brezeanu și pe Manu! ― Interesant! S-auzim! ― Dacă țineți neapărat... în ce piese doriți? ― În ce știi? ― În toate..., dar pentru că sîntem la Română, am să-i imit în "O scrisoare pierdută" și în "O noapte furtunoasă" de Caragiale
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]