10,269 matches
-
s-a uitat la fotografii cu Încântarea cu care te uiți la broșurile turistice. L-a Întrebat pe Milton cât putea să-și permită. ― Nu vreau să vorbesc despre asta, mami. Nu ești pe moarte. ― Nu-l vreau pe ăla Imperial. Georgie spune că Imperialul e cel mai cel. Dar pentru yia yia ajunge și Prezidențialul. ― Când o veni vremea, poți să-l iei pe care vrei. Dar... ― Și Înăuntru satin. Te rog. Și o perniță. Ca aici. Pagina opt. Numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fotografii cu Încântarea cu care te uiți la broșurile turistice. L-a Întrebat pe Milton cât putea să-și permită. ― Nu vreau să vorbesc despre asta, mami. Nu ești pe moarte. ― Nu-l vreau pe ăla Imperial. Georgie spune că Imperialul e cel mai cel. Dar pentru yia yia ajunge și Prezidențialul. ― Când o veni vremea, poți să-l iei pe care vrei. Dar... ― Și Înăuntru satin. Te rog. Și o perniță. Ca aici. Pagina opt. Numărul cinci. Să fii atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
concentric. Pentru fiecare metru de pământ cucerit, armatele împărătești pierdeau mulți soldați. Au avut loc și lupte aeriene. Escadrilele împăratului bombardau neîncetat orașele și centrele industriale ale unioniștilor, iar avioanele de vânătoare ale Uniunii, "Escadrilele Libertad", încercau să descurajeze trupele imperiale. Luptele au continuat mult timp și pe măsură ce trecea vremea, deveneau mai crâncene și mai sângeroase. Această luptă a fost câștigată mai mult de resurse decât de oameni sau de către comandanți, căci pe măsură ce unioniștii pierdeau pământ, pierdeau și resurse importante. Ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mine, îl ajuți pe el! Nu, băiete. Înțelegi greșit. Noi îl ajutăm acum pe fiul împăratului să își ia locul care i se cuvine, în Sălile Albe, dar îl slujim pe cel mai bătrân dintre cei care există în familia imperială. Împăratul? Zâmbi. Se gândea la cu totul altcineva. Chiar așa. N-a murit? De mâna cui? A unui Allston? Chicoti ușor, amuzat chiar. Împăratul nu a murit. Este cât se poate de viu. Allston? Nu știi? Nu. N-ai de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ultimul om pentru a-l salva pe împărat. Văzând că pe câmpia din fața Palatului Etern s-a strâns o mulțime de oameni instigați la revoluție, el a încercat să le vorbească, dar nu a obținut nimic. Nu a folosit gărzile imperiale pentru a dispersa mulțimea, de teamă de a nu crea sentimentul asupririi. S-a retras în străfundurile Palatului și s-a afundat în gândurile sale stând pe tronul din Sălile Poleite, crezând că mulțimea își va da seama de greșeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de situație. Și se pare că eficiența lor a devenit deficiență, căci în ultimul timp au devenit din ce în ce mai eficienți la distrus, nu la reconstruit. Umblă niște zvonuri de la căderea imperiului, conform cărora Guvernul a capturat niște Vagabonzi ai fostelor gărzi imperiale și i-a antrenat special pentru a-i lăsa în aceste tenebre pentru a le păzi. Vagabonzi? Povești de adormit copiii! Vagabonzii sunt niște câini puțin mai speciali decât ceilalți, căci ei pot supraviețui în condiții mai vitrege și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
elevi din jurul nostru, ar fi fost de ajuns dacă am fi fost mai puțini, atât noi, cât și ei, cei care în câteva ore vor veni să ne omoare. În plus, nu avea rost să rămână acest surplus în magaziile imperiale. Surplus? Stăteam în jurul cutiei pe care-l zărisem. Apucă de o șipcă de lemn și o trase în dreapta. Capacul alunecă zgomotos și se prăbuși pe podeaua plină, în mare parte, de rumeguș de lemn. De la aprovizionarea Leverifului. Vezi tu? Leverif
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Am văzut rețeaua de distribuire a apei în oraș, liniile de curent și punctele de joncțiune, precum și străzile cele mai necunoscute. În sfârșit, am dat și peste rețeaua de tuneluri a orașului, atât cea veche, care era împodobită cu stema imperială, cât și cea nouă, din care lipseau majoritatea coridoarelor subterane și care era marcată cu ștampila unionistă. Nu am reușit să ne ațintim prea bine privirile pe marginile albe ale hărții, că atenția ne-a fost răpită de un zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
îndată, transformându-se în forță și agresivitate vizibilă. Se aruncă asupra sa și îl mușcă îndeajuns de tare de ureche încât să-i transmită că a greșit și că a fost ultima oară când a atacat un membru al familiei imperiale. Ajuns înaintea Împăratului, se plecă pe labele din față de parcă ar fi făcut o plecăciune și mârâi ceva. Corvium mârâi înapoi, nedându-și seama că nu vorbește limba sa și că era înțeles doar de patrupedul din fața lui. Se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
lui. Erau îndrumați de vreo zece indivizi spre o zonă anume, unde puteau să se odihnească și să mănânce. Mai târziu, aveau să se găsească și locuri de cazare pentru ei. Gara în care oprirăm era minunată. Arhitectura era specific imperială. Avea acel aer de glorie și demnitate care impresiona și caracteriza stilul. Marcela era tot lângă mine. Îi oferisem cazare la mine. Eu, în calitate de Cronicar, aveam din partea Imperiului un mic conac înconjurat de o grădină magnifică, care adăpostea înăuntrul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
independența sau autonomia și că va promite oricăror ținuturi care procedează astfel sprijin militar și ocrotire politică necondiționată. Orice provincie care și-a declarat alipirea sa la Leverif a fost acceptată și protejată. Regiunile nu au fost cucerite de către armata imperială. Regiunile doar și-au impus neatârnarea, iar Leveriful a fost acolo să le protejeze. Unii guvernatori n-au fost de acord, dar manifestările publice și revoluțiile care nu puteau fi mascate au convins orice birocrați și, în final, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Împărăției. Imediat după ce a fost recunoscut, Corvium a fost pus în fruntea unei armate proprii. Făcea, totuși, cât toți generalii și strategii din mintea sa. Alipirile au început din Tibet, acoperișul lumii. Primele regiuni care să dorească alipirea și protecția imperială au fost cele din China. A urmat sudul Asiei și, în mai puțin de un an, India făcea parte din noul Imperiu. Insulele Pacificului s-au unit treptat și și-au declarat împreună independența. Fosta Rusie nu a avut nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
după un an, Ministrul trebuise să se mulțumească doar cu Nordul înghețat. Așa se face că nu dură mult până când ușile albe ale Sălilor din Oman fură deschise, iar înăuntru păși nimeni altul decât Gregory Allston însoțit de doi paznici imperiali. Avea părul încărunțit, care începea să se și rărească. Ochii îi erau adânciți de oboseală și avea cearcăne negre în jurul lor. Fruntea îi era încrețită și își încorda din când în când pumnul stâng. Purta un costum bleu închis pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
răbdarea - să citească manuscrisul și să sugereze unele corecturi. CAPITOLUL I Escortată de doamnele ei, împărăteasa Livia înaintează grăbită dea lungul peristilului cu coloane de marmură prețioasă, în jurul căruia se deschid ușile birourilor administrative. Este partea oficială a palatului. Funcționarii imperiali se opresc din drumul lor grăbit și își pleacă fruntea cu umilință în fața ei, întrebânduse speriați din priviri ce caută augusta pe aici. Rareori e văzută în public, în afara ceremoniilor religioase. Chiar și acum, cu capul și bustul acoperite de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
acoperite de o manta scurtă, seamănă mai degrabă cu soția unui flamin. Aceeași sobrietate modestă. Este paragonul și mo delul matroanei perfecte, ocupată doar cu treburile casei și cu țesutul hainelor carei vor înveșmânta soțul, magistratul roman. Ajunsă în fața apartamentului imperial, Livia se întoarce către femeile din suita ei. — Așteptațimă aici! le poruncește scurt. Îndepărtează cu un gest maiestuos cele două gărzi care în cearcă prin semne disperate să o oprească. Sunt germani după costum și nu prea știu latinește, dar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rostește după o clipă de tăcere. Evită intenționat orice aluzie la confratele său. — Am să fac între timp niște calcule astrologice să văd ce mâncăruri ți-ar putea ușura digestia în contextul zodiacal actual. Face o plecăciune adâncă în fața cuplului imperial și iese, mânându-și de la spate, ca pe o turmă, discipolii. După ce-i vede pe Themison și pe asistenții săi retrăgându-se, Antonius Musa începe și el, tăcut cum îi e felul, să-și strângă instrumentele pe un inel spiralat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cavalerii de rang înalt, vete ranii și na vigatorii care aprovizionează Roma cu mâncare. Livia tocmai îl amenință pe bietul Musa cu degetul. — Tu ești doctorul nostru, așa că ar trebui să te preocupi numai de problemele de sănătate ale familiei imperiale! Principele o bate liniștitor pe braț. — Eu i-am dat voie. Se ferește să-i spună în față că, printre privilegiile dobândite, Antonius Musa a obținut și dreptul la liberă practică. Surâde șters amintirilor. Când a dorit să-l numească
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
roade așa de repede. Parthenicus se gheboșează de teamă. — Calceii, cere împăratul pe un ton mai îngăduitor. Livia îl urmărește cu umbra unui zâmbet pe buze. De-abia sculat din pat, uite că e deja gata să-și îndeplinească funcțiile imperiale. Un ciocănit discret în ușă îi face pe toți trei să tresară. — Cine e? întrebă Parthenicus, la un semn al principelui. — Prietenii tăi așteaptă să intre, răspunde o voce groasă. Împărăteasa îl recunoaște pe secretarul imperial Polybius și își stăpânește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să-și îndeplinească funcțiile imperiale. Un ciocănit discret în ușă îi face pe toți trei să tresară. — Cine e? întrebă Parthenicus, la un semn al principelui. — Prietenii tăi așteaptă să intre, răspunde o voce groasă. Împărăteasa îl recunoaște pe secretarul imperial Polybius și își stăpânește cu greu un gest nerăbdător. Primul grup de curteni pupincuriști, murmură destul de tare ca să fie auzită. Figura ofensată a soțului îi dă ghes să continue: — Distribuția puterii corespunde distribuției accesului la șe ful statului. De aceea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din umeri, neștiutor. — Mulți au venit să te salute împreună cu soțiile și copiii, îndrăznește servitorul. Augustus aprobă din cap în tăcere. Senatorii trebuie întâm pinați cu un sărut. Așa e obiceiul. Să-i refuzi unuia sărutul e semn de dizgrație imperială. Suspină cu obidă. Câte ceasuri o să-și mai piardă vremea pupându-i pe toți în bot? Privește către Livia și-și aduce aminte de cuvintele ei. Are dreptate! Alt obicei luat de la greci, dovada asta de intimitate nelalocul ei, bună
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pumnul în masă. — Și asta numai datorită ție! Bietul Ianuarius face înfricoșat un pas înapoi. Cu capul între palme, cezarul lasă să-i scape un vaiet pre lung: — De ce n-am și eu parte de oameni competenți în jurul meu? Secretarul imperial ascultă înlemnit. — Care să găsească singuri soluții! vociferează cu nervozitate Augustus. Ianuarius tace. Știe din experiență că asemenea momente de mânie trec la fel de ușor cum vin, fără să lase urme. Inspiră și expiră profund. Odată cu aerul, lasă să-i scape
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
înhămate câte două la același jug. Își înfrânează un surâs ce ar putea fi considerat deplasat. Fără Augustus, el n-ar fi decât un sclav eliberat; fără el, principele s-ar simți neajutorat ca un sugar în exercitarea atribuțiilor sale imperiale. Cel puțin în domeniul finanțelor. Ce economii vrei să mai fac? se tânguie împăratul. Ciocăne în tăblia de lemn: — Uite aici, în Egipt, din trei legiuni n-am mai lăsat decât două... Arată brusc cu degetul spre stânga. — Iar în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
contrazis. Răbufnește: — Vrei să știi de ce avem o legiune a III-a Augusta staționată în Africa, o alta a III-a Cyrenaica în Egipt și legiunea a III-a Gallica în Syria? Asta te frământă, nu? strigă strident. Șeful cancelariei imperiale pleacă fruntea. Consideră că nu e momentul să-i amintească împăratului că sarcina menținerii inte grității imperiului nu cade numai asupra legiunilor, ci e îm părțită între Roma și popoarele supuse ori provinciile nou alipite, care furnizează regimentele de auxiliari
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
armată. Îl aude pe Augustus șoptind istovit: — Trebuia să le dau soldaților o compensație la sfârșit, în schimbul pământului pe care fie îl pretindeau cu ferocitate, fie nu-l voiau pentru că era într-o zonă de frontieră, departe de casă. Libertul imperial știe că sarcina de a-i întreține pe foștii soldați a căzut până acum trei ani în seama veniturilor per sonale ale împăratului. Se reține însă să-i amintească că la insis tențele lui și ale bătrânului Pollio s-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu acest om și cu familia lui? se întreabă mohorât principele. Sau Pollio nu a conceput bine departamentul de conturi? Ar trebui să-mi înlesnească controlul economic, nu să-mi pună bețe-n roate. Libertul pleacă fruntea sub focul privirii imperiale. Înțelege că împăratul este nemulțumit. Se simte copleșit de neputință. El nu reușește întotdeauna să facă ce a făcut Pollio. Cum să mărească 53 întruna veniturile și să suprime cheltuielile inutile? De-ar putea măcar să-i manipuleze sub mantaua constituționalității
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]