2,882 matches
-
Pe-alunecoase colțuri reci Împleticită rătăcind A satului triste poteci Din când în când cu țipăt lung Vântoasa trece triumfal Cu jale dorul mi-l alung Și luna plânge după deal Doar nucii din grădina mea Întind spre cer coroanele Imploră inima de stea Să-nchidă sus obloanele
Plou? decembrie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83259_a_84584]
-
Spre-apus seara coboară discretă Vis solemn, peste frunte și pleoape Flutură-n mantii fast de vedetă Și-aduc cerul atât de aproape În noaptea neagră ce biruie tot Mă închin așteptând și umilă Aplec în taină dorința ce-o port Implorând iertare și milă Blând din tării o voce-mi răspunde Sigiliu pune pe inima mea Alungă dor și temeri profunde Și-ndată adorm pe-o rază de stea
O zi cu mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83254_a_84579]
-
unei ședințe de exorcism. Dar acolo se petrece ceva straniu care transformă materia însăși. Preoților li se revelează că Justițiarul este viața gemă, că singurul mod de a scăpa de vicisitudinile lui e de a ucide pe V. Personajul care imploră milă în timp ce piatra se topește în jurul lui și preoții fug speriați. O mica mișcare a lui V. îl face pe Doctor să-și ridice privirea din text. Își drege glasul și spune: „-Cu visul tău încerci variante. Nu trăiești în afara
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
obsidian scînteiază în soare. Cu mișcări precise inimile sînt scoase din piepturi și ridicate în văzul mulțimii aflate în delir. Pe cer Quetzalqoatl strigă mulțumit. Un cîntec despre supraviețuirea lumii se înalță din zeci de mii de piepturi. Zeii sînt implorați să lase viața să-și reia curgerea fiindcă aici, periodic, universul piere. Trupurile devin lacuri de sînge. Inimile bat ținute în mîini și mînjesc pereții pentru ca zidurile mîntuirii să nu se mai sfarme în nisip. Chipurile muribunzilor încremenesc palide și
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Elena cînd vedeam toate strîmb? Cînd fiecare bucurie mie îmi trezea suspiciunea, îmi declanșa chinul și-n faptele cele mai înspăimîntătoare, paradoxal, găseam delectarea... Bucuria. Am alungato doar pentru ca apoi să mă prefac păgubaș. Să strig după ea, s-o implor, s-o amenint. Și să sfîrșesc prin a o pedepsi înăuntrul meu atît de crîncen încît pedeapsa se întoarce acum asupra mea și mă mistuie...” Între două capete ale disperării, vitraliul rece și camera lui V. tînăr plină de mirosul
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
unui Nume De vei veni iubite, prin aerul de seară Să mă privești din frunze ofilite Să nu-mi ucizi iar muza din ploile de vară Și din tăcerea nopții, doar doruri rătăcite. Amurgul de iubire pe-o clipă te imploră Să spargi dorințele din tragice furtuni Când sângele de veacuri dansează într-o horă Cu vocea-i de Luceafăr prin trupuri de genuni, Un geniu se arată în viața mea de dor Și-mi pare că mă doare iubirea nerostită
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Budacea Când îmi veți citi din versuri dragii mei Născute din ploile cu chipul alb de seară Pe trupul de furtună din clipele de Zei Doar lacrima durerii, pe un decor de seară. Va răcori gândirea ce azi vă mai imploră Să răsfoiți cuvântul cu-o grație fierbinte Și-n sărutări de vise un dor vă mai devoră, Când rugător și singur un Ochi încet se vinde. Prin templul de tristețe ce mă condamnă Eternul meu de dragoste nuntită, În sufletul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cunoști prea bine Orice moment din viața mea. Și la picioarele-Ți prea sfinte Aș plânge pan' ce-aș obosi, Cutremurată de regrete Și te-aș ruga și te-aș iubi... Spre Tine mâinile-aș întinde, Și în genunchi aș implora, Aș cere să privești spre mine Ți-aș mulțumi, Te-aș adora. Cu inima altar fierbinte Sufletu-mi dornic se-alină Și rugăciunea urcă simplu, Eu sunt doar lut, Tu dă-mi lumină! Acum, în vălmășagul vremii, Te mai aștept
?nt?lnire by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83337_a_84662]
-
fi zis mama: voiam și gem pe felia de pâine. A, era să uit de ce te-am sunat de fapt, a spus el. De ce? l-am întrebat eu. Spune-mi că ești foarte atras de mine. Haide, haide, l-am implorat în tăcere. —E un film bun la ora unsprezece. Sunt sigur că ți-ar plăcea. Dacă nu ești obosită, ar trebui să te uiți. A, am spus eu dezumflată și fără nici o șansă de recuperare, vă asigur. Ei, mulțumesc. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Am parcat mașina și am băgat cheia în broasca de la ușa casei. În camera din față, lumina era aprinsă. Ciudat! Credeam că la ora aia, în mod normal, toată lumea dormea dusă. Te rog, Doamne, fă să nu fie Helen. Te implor, fă să nu-și fi dat seama unde am fost și ce pun la cale! Eram sigură că recentele mele activități erau perfect lizibile pe fața mea. Poate că Anna era cea trează. Poate sacrifica o capră în bucătărie sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
aș recunoaște că aș fi avut o mare satisfacție dacă James, terminat, s-ar fi întors la mine în genunchi. Aș fi fost încântată dacă s-ar fi târât pe aleea de la intrarea în casă în patru labe, plângând și implorându-mă să-l primesc înapoi. Voiam să fie neras, jegos și îmbrăcat în zdrențe. Voiam să aibă părul lung și nespălat, hainele ferfeniță și să fie înnebunit de durere, știind că pierduse singura femeie pe care o iubise vreodată. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
din oglindă. —Lui James o să i se facă rău, am anunțat. O să-i pară așa de rău că nu poate să aibă o gagică mișto ca mine. De cum o să apar în ușă, o să-mi cadă în genunchi și-o să mă implore să-l primesc înapoi. Imaginea superbă a unui James salivând, mistuit de regrete, mi-a fost întreruptă de Helen care a strigat: — Ce ți-ai făcut la urechi? —Ce-i cu ele? Sunt cam stacojii. A, e de la vopsea. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
căit. Și abia dacă a recunoscut că a greșit. —Claire, cred că ești supărată. James nu s-a întors la tine vărsând râuri întregi de lacrimi, nu ți-a adus un camion de trandafiri roșii și nici nu te-a implorat să-l primești înapoi, mi-a explicat mama. Ar fi fost drăguț, am recunoscut eu. —Dar florile n-au nici o valoare. În schimb, dragostea are, a decretat mama. Da, am admis eu descurajată. Am senzația că m-a prins într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Ei, asta ai de gând? am strigat când James nu mi-a răspuns. Am rămas acolo, uitându-mă la el și rugându-l, în gând, să spună ceva, să facă ceva pentru ca totul să fie bine. „Convinge-mă“, l-am implorat în minte. „Vreau să greșesc. Spune-mi că nu am dreptate. Explică-mi, te rog. Mă mulțumesc chiar și numai cu o scuză. O scuză e suficientă“. James s-a așezat încet pe canapea, îngropându-și fața în mâini. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
credibilă decât a ta. Mai ales că Judy mi-a confirmat-o. Încercam din răsputeri să fiu rezonabilă. Îmi dădeam seama cât de furios era James, iar asta mă înfricoșa, dar, în același timp, încercam să-mi păstrez poziția. Te implor, Doamne, m-am rugat, dă-mi puterea să-i țin piept. Nu mă lăsa să ajung din nou să iau toată vina asupra mea. Știi, măcar o dată în viață mi-ar plăcea să nu mai fiu o zdreanță. —Păi, normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Helen îl tot pune la loc. —Da, de ce să sufere viața mea socială numai pentru că tu te-ai măritat cu un nebun? s-a auzit vocea înfundată a lui Helen venind de undeva de după ușă. — Te rog, Claire, m-a implorat tata. —Of, bine atunci, am oftat lăsând pe masă pixul cu care făcusem însemnări. —James, am zis în receptor, ce vrei? —Claire, a spus el supărat, ți-a venit mintea la cap? — Nu știam că mi-am pierdut-o, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ai o aventură? am declamat triumfătoare. — Nu putem s-o lăsăm baltă? m-a întrebat James. Îi auzeam panica din voce. —Nu, James, nu putem. Poate că tu poți, dar pentru mine nu e așa de ușor. —Claire, m-a implorat el, fac ce vrei tu. — Probabil c-ai face, am spus tristă, probabil c-ai face. Nu voiam să mai mai cert și să mă mai lupt cu el. Nu mai voiam să mă obosesc. —James, acum o să închid, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
plec. Veștile sunt grozave! Sunt încântată pentru tine! Să vă fie de bine și toate celelalte. La revedere. Și am trântit telefonul. Cât de jalnic poți să fii? Ce se așteptase să fac? Să izbucnesc în lacrimi și să-l implor să mă primească înapoi? Chiar nu învățase nimic? M-am întors în grădină. Anna se trezise și stătea în capul oaselor, jucându-se cu Kate. Era așa de frumoasă. Mă refer la Kate. Deși, sigur că și Anna era superbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
foarte delicată. Nu voiam să risc. — Cred c-o duc înăuntru, am spus. Doar ca să fiu sigură. —Liniștește-te, m-a sfătuit Anna. Nu, mai bine-o duc înăuntru, am zis. Să nu se ardă. —Of, nu pleca, m-a implorat Anna. Nu mai am cu cine să vorbesc. Tocmai atunci am auzit voci în bucătărie. Suna ca și cum ar fi izbucnit o mică revoltă. —A venit Helen, i-am spus Annei. Poți să te joci cu ea. A, nu, a gemut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
va fi nici În Philadelphia, Tom Hanks Împotrivindu-se pe platou, cu Înverșunare, cu țipete, să-l sărute pe gură pe Banderas, atitudine criticată de critici, iar tînărul prieten al lui Pascal Îi cere acestuia, pe neașteptate, să plece, Îl imploră să fugă, să se salveze, să nu-și Îngroape calitățile excepționale, nu știm care, nici n-are importanță că nu știm, În acel hotel mizerabil. Pascal pleacă, Însă nu ajunge decît pînă-n camera lui de la mansarda hotelului, de la fereastra căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
omidă tîrÎtoare plătită din afară cu dolari, care vrea să roadă rădăcina partidului”. Uite că-ncep să apară și alte animale, Îmi creează un sentiment reconfortant, de variațiune, iar o cititoare care disprețuiește și ea omizile tîrÎtoare, mamele fluturilor, Îl imploră pe același om să țină sus altceva. „Steagul.” Trec imediat pe Bordel, pentru armonie: „Grație revistei noastre, pentru prima dată cuvintele anus și vulvă Își pierd caracterul malefic și devin ceva magnific”. Mare păcat că și-l pierd, căci ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Venus Înveșmîntată-n blănuri. În timp ce pozează, Wanda Îi mai arde-un bici lui Gregor, pe urmă pictorul vrea și el. Apare Alexis Papadopolis (Apollo), care-a luptat Împotriva turcilor și e foarte bogat. Idilă Wanda-Alexis, Severin vrea să plece, nu pleacă, imploră să fie sclavul ei chiar dacă rămîne și grecul (principiul terțului inclus). Survine o altă discuție, din care rezultă că ea nu-l iubește pe Papadopolis și are membre minunate pe care le Întinde spre Gregor, dar Îl ia grecu’ la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Plâng ca roua, deznădăjduită în zori și-mi împart suspinurile pe tăcute cu ploaia... Nu împrumut nimic de la vânt de multă vreme nu mai are nimic al lui risipitorul... Când amiaza cade în genunchi, incendiată și zace la pământ moleșită, implor răcoarea teiului înalt... Încă mă doare plânsul ierbii fragile, nevinovată, căzută sub cântecul dur și nemilos al coasei... Obosită de țipătul tăcerii din jur, aștern fânul proaspăt aromat și mă culc îngândurată... În lumina tainică a căruntelor stele, îmi las
O zi cu mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83287_a_84612]
-
că fiecare hohot de rîs o Îndepărta tot mai tare de Dublu Perkins. Au făcut dragoste, au stat de vorbă, s-au jucat cu pisicile. Karen a Încercat să fumeze o țigară, dar aproape că-și scuipă plămînii. L-a implorat să-i spună povești. Jack Împrumută din faptele polițistului Wendell White și Îi relată niște versiuni mai puțin dure ale propriilor sale cazuri: un minim de violență, mult lugu-lugu, Marele V, polițistul cu suflet mare, care apără puștimea de flagelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să se smulgă din pat, ridicîndu-și mîinile În chip de Hristos pe cruce. Bolborosi ceva despre hub rachmones, Mickey și bum, bum, bum, ce tren frumos. Mărturisi că a bătut drogați și că a fost țuțărul lui Ellis Loew. O imploră pe soția lui să-l ierte că și-a tras-o cu niște tîrfe care semănau cu femeile din niște reviste cu poze obscene. Mărturisi că-i plac drogurile și că nu e În strare să-l iubească pe Iisus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]