8,976 matches
-
eficientă când normele și regulile au fost stabilite și practicate (faza normativă și de performanță), decât în stadiile precedente. Mediul temporal reprezintă nu numai aspectul evolutiv, ci și constrângerile de timp, concretizate în trei mari probleme (Arrow și McGrath, 1995): incertitudinea, interesele conflictuale și limitarea (sărăcia) resurselor. Strategiile de rezolvare a acestor probleme cuprind atenta și realista planificare, negocierea și sincronizarea, alocarea distributivă pe secvențe temporale. Constrângerile temporale înseamnă uneori intense presiuni de timp, care au îndeobște efecte negative asupra performanței
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
cincisprezece astfel de formulări, în încercarea de a oferi o definire completivă, fiecare dintre ele punând accentul asupra unui alt aspect sau unei alte componente: - simboluri, vorbire, limbaj; - înțelegerea - receptarea, nu transmiterea mesajelor; - interacțiune, relație - schimbul activ și coorientarea; - reducerea incertitudinii - ipotetică dorință fundamentală, care duce la căutarea de informație în scopul adaptării; - procesul - întreaga secvență a transmiterii; - transfer, transmitere - mișcare conotativă în spațiu și timp; - legătură, unire - comunicarea în ipostază de conector, de articulator; - trăsături comune - amplificarea a ceea ce este
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
își propusese să-l explice inițial (încercarea de determinare a ariei de influență a modelului în celelalte niveluri a fost cea care a adus și principalele critici ale acestei teorii). Importantă pentru aria comunicării este introducerea termenilor de zgomot și incertitudine, care i-ar putea afecta eficiența și termenului de redundanță. Pentru măsurarea informației, cei doi autori reiau termenul de bit (binary digit), prezent într-o formă sau alta în cercetările anterioare (cum ar fi cele ale lui R. Hartley), desemnând
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
o serie de limite, îndeosebi de către reprezentanții științelor sociale- așa cum se va vedea mai departe - anumite aspecte subliniate de teoria informației rămân importante pentru câmpul cercetărilor comunicaționale. Berger (1987) a fundamentat chiar o latură a teoriei informației, intitulată teoria reducerii incertitudinii; el sugerează că oamenii comunică pentru a reduce incertitudinea (de orice tip - informațională, de relaționare etc.) și prin aceasta să-și facă mediul mai predictibil. Evidențiind meritele teoriei informației în structurarea și clarificarea dimensiunilor comunicării, nu trebuie să uităm totuși
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
așa cum se va vedea mai departe - anumite aspecte subliniate de teoria informației rămân importante pentru câmpul cercetărilor comunicaționale. Berger (1987) a fundamentat chiar o latură a teoriei informației, intitulată teoria reducerii incertitudinii; el sugerează că oamenii comunică pentru a reduce incertitudinea (de orice tip - informațională, de relaționare etc.) și prin aceasta să-și facă mediul mai predictibil. Evidențiind meritele teoriei informației în structurarea și clarificarea dimensiunilor comunicării, nu trebuie să uităm totuși că există tipuri de comunicare - cea artistică, spre exemplu
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
și prin aceasta să-și facă mediul mai predictibil. Evidențiind meritele teoriei informației în structurarea și clarificarea dimensiunilor comunicării, nu trebuie să uităm totuși că există tipuri de comunicare - cea artistică, spre exemplu - care, dimpotrivă, sunt focalizate pe dezvoltarea ambiguității, incertitudinii, neclarificării. În cadrul comunicării artistice (sau a comunicării informale), ambiguitatea este ridicată, iar experiența este negociabilă pentru receptor; se dezvoltă un grad relativ ridicat de toleranță față de varietatea și subiectivitatea percepției, considerându-se că receptorul își structurează propriul univers în momentul
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
de comunicare și canalele de comunicare, (5) puterea și influența, (6) luarea deciziilor și rezolvarea problemelor, (7) rețelele de comunicare, (8) stilurile de comunicare și de management, (9) interfața mediului organizațional, (10) tehnologia, (11) limbajul și mesajele, (12) structura, (13) incertitudinea și adecvarea informației, (14) grupurile, (15) etica comunicării, (16) cross-culturalitatea și (17) climatul (Stanley Deetz, în Jablin, Putnam, 2001, p. 7). În organizații, comunicarea și învățarea - așa cum am accentuat atunci când ne-am referit la rețelele de comunicare - sunt concepte interrelaționate
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
un nou tip de alarmă pentru paza locuinței). Scenariul tipdorință-satisfacere nu necesită angoasarea publicului cu stresul unei probleme, ci i se prezintă acestuia lucruri plăcute care urmează să i se întâmple. Dacă primul mecanism porneade la dezvoltarea unei perspective a incertitudinii, a neliniștii și stresului, acum provocăm o stare de așteptare, de speranță. De fiecare dată însă procedeul este același: tensiunea creată conduce la un final fericit care va produce o destindere la nivelul audienței; - principiul vaccinării pornește de la o analogie
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
acțiunilor sale. Ei au identificat astfel anumite limitări ale abilităților celui care învață în a încerca activități variate pentru a observa efectele pe care acestea le produc (Jablin, Putnam, 2001). De altfel, mediul celor mai multe organizații este caracterizat de echivoc și incertitudine (se poate schimba permanent); dar incertitudinea, s-a observat în numeroase studii, este una dintre principalele motivații pentru învățare atât la nivel individual, cât și la nivel organizațional. Echivocul, în schimb, prezintă alte perspective; echivocul este caracterizat de existența unor
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
anumite limitări ale abilităților celui care învață în a încerca activități variate pentru a observa efectele pe care acestea le produc (Jablin, Putnam, 2001). De altfel, mediul celor mai multe organizații este caracterizat de echivoc și incertitudine (se poate schimba permanent); dar incertitudinea, s-a observat în numeroase studii, este una dintre principalele motivații pentru învățare atât la nivel individual, cât și la nivel organizațional. Echivocul, în schimb, prezintă alte perspective; echivocul este caracterizat de existența unor interpretări multiple și conflictuale despre situațiile
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
într-o frenezie de bigudiuri, moațe de hârtie (după posibilități), puțin fard de pleoape, un pic de colonie, se împrumutau una pe alta, schimbau fuste, bluze, într-o emoție generală. Cele mai mari aveau așteptări sigure, cele mai mici doar incertitudini plăcute. Măriuca avea un costumaș „deux pièces” din stofă bleu deschis și niște pantofi bleumarin din lac (primii ei pantofi de lac, cumpărați din bursă). Se „ondulase” și ea „dans l'air du temps” și își pusese pentru prima dată
CHAGRIN D AMOUR de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381245_a_382574]
-
160-227; Regman, Explorări, 20-28, 192-200; Mioara Apolzan, Casa ficțiunii, Cluj-Napoca, 1979, 154-184; Florin Mugur, Profesiunea de scriitor, București, 1979, 154-175; Ion Vitner, Alexandru Ivasiuc. Înfruntarea contrariilor, București, 1980; Alexandru Ivasiuc interpretat de..., îngr. și pref. Constantin Preda, București, 1980; Steinhardt, Incertitudini, 144-149; Voicu Bugariu, Analogon, București, 1981, 108-116; Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 220-225; Gorcea, Structură, 179-181; Manolescu, Arca, II, 220-254; Livescu, Scene, 171-176; Lăzărescu, Romanul, 249-267; Țeposu, Viața, 133-142; Manolescu, Teme, VI, 125-128, VII, 203-207; Holban, Profiluri, 204-218; Ștefănescu, Prim-plan, 177-181
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
152-160; Crohmălniceanu, Literatura, I, 498-500; Martin, Metonimii, 343-346; Cioculescu, Itinerar, II, 356-360, IV, 422-426; Simion, Scriitori, I, 363-366; Dorin Tudoran, Biografia debuturilor, Iași, 1978, 90-106; Constantin Ciopraga, Profiluri critice, CRC, 1980, 5; Nicolae Manolescu, Dialoguri literare, RL, 1980, 44; Steinhardt, Incertitudini, 50-53; Manolescu, Arca, II, 185-186; Mihaela Albu, Ion Biberi, Craiova, 1982; Emil Manu, Ion Biberi, „Eseuri literare, filosofice și artistice”, CNT, 1983, 13; Apolzan, Aspecte, 267-269, passim; Șerban Cioculescu, Pasiunea creatoare, RL, 1984, 30; Firan, Profiluri, 107-113; Edgar Papu, Ion
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
dintâi, cu scopul bine determinat de a contrabalansa ideile eshatologice pauline. Autorul nu își propune să îi apropie pe cititori de o idee anume, ci să îi îndepărteze de o alta. Intenția sa este de a induce cititorilor‑auditori confuzia, incertitudinea, îndoiala în privința celei de‑a doua veniri a Mântuitorului. El reușește acest lucru construind un scenariu coerent în a cărui tramă sunt prinse câteva personaje simbolice, care nu au un referent precis: „omul fără de lege”, „fiul pierzării”, „cel nelegiuit/impios
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în primele capitole pregătesc decorul în care vor evolua, rând pe rând, cele două personaje principale: falsul Cristos și adevăratul Cristos. Înainte de a începe prezentarea efectivă a naturii și activității lui Anticrist, Chiril ordonează, foarte didactic, „semnele” eshatonului, insistând asupra incertitudinii datei acestuia. Pe de o parte, catehumenii nu trebuie să se îndoiască de cea de‑a doua venire; pe de alta, ei trebuie să se ferească de orice fel de speculații privind data acesteia (15, 4; cf. FA 1,7
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
momentul prezent și cel al încheierii evanghelizării. Rămâne totuși celălalt segment, și mai neclar, care se întinde între sfârșitul evanghelizării și cel al lumii. Schematic, argumentarea lui Augustin poate fi prezentată în felul următor: HIC ———— TEMPORA (? ) ———— FINIS SAECULI (??) Gradul de incertitudine crește cu fiecare etapă luată în calcul. Misterul pare să se adâncească pe măsură ce se încearcă elucidarea lui, soluțiile se dovedesc inadecvate, naive chiar, câtă vreme ele sunt de natură intelectuală. Ultimul cuvânt îi revine deci lui Dumnezeu, care se exprimă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de intercesor, Biserica, în genere, ca instituție ocrotitoare (constatând absența lui invocatio până și din formularul propus de Antim Ivireanul, Violeta Barbu socotește că această lipsă este „simptomatică pentru gradul superficial de religiozitate a societății românești...”) - și să cugete asupra incertitudinii sfârșitului vieții (o codificare a diatelor a apărut la noi abia în 1714, când mitropolitul Antim Ivireanul a publicat cărțulia Capete de poruncă la toată ceata bisericească, pentru ca să păzească fieștecarele din preoți și din diaconi, deplina și cu cinste, datoriia
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
interpretare ce distruge orice prezență a „judecății drepte”) instrumentată cu ajutorul unor „dovezi” calpe. Faimoasele „răvășale”, scrisorile pe care Constantin Cantacuzino stolnicul le procurase de la fostul voievod Grigore I Ghica, evocate de Stoica Ludescu ca probe zdrobitoare, sunt aruncate sub umbra incertitudinii, într-o ambiguitate generatoare de îndoieli. Abil, Anonimul Bălenilor produce nu numai nesiguranță cu privire la prezența în sala de judecată a scrisorilor originale (ajunse aci prin intermediul unei „filiere” interesate), ci și alternativa utilizării unor falsuri, a dezlănțuirii, deci, a unui întreg
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ca aceste interogații care vin din neliniștile noastre interioare să aibă un răspuns. Tragismul existenței are două surse valorice, pe de o parte, el vine către Persoană din afara ei, din lume; pe de altă parte, este elaborat de neliniștile și incertitudinile Conștiinței de sine, interioare. Destinul este, În esența lui, această elaborare compusă din angoasele interioare și conflictele exterioare. Ambele sunt proprii existenței. Ele nu pot fi ocolite și trebuie acceptate ca atare. Din acest motiv se impune o atitudine de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
acesta, o stare ontologică de acceptare și acord reciproc. Dezacordul dintre persoană și lume va duce, dincolo de aspectele sale formal-externe de dezadaptare/inadaptare, la un conflict intern. Persoana va descoperi că relația sa cu lumea este lașă, neconcordantă, expresie a incertitudinii și prin aceasta inautentică. Ea va sfârși prin a aliena persoana, izolând-o și Înstrăinând-o de lume și, În final, și de ea Însăși. Persoana va sfârși prin a pierde sensul propriei sale vieți. În cazul acesta, conflictul va
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
un impuls interior, aparent automat și inconștient, pe care Îl putem raporta la instinctul de conservare. Orice dificultate pune În primejdie existența unei persoane. Ea afectează sau atinge siguranța acesteia. Panica, grija care mă cuprinde În aceste situații este o incertitudine a instinctului meu de conservare. Mă simt amenințat. Acest sentiment al insecurității mele este comunicat, transmis celorlalți. Cel care ajută vede, simte și Înțelege situația dificilă ca o neliniște interioară. Amenințarea existenței celuilalt este o primejdie generală. Ajutându-l, mă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
s-o adopt În raport cu tipul de situații și persoane cu care sunt În contact sau În conflict. Orice evitare este o reacție interioară a mea, o atitudine care este declanșată de imaginea persoanei cu care sunt În contact sau de incertitudinea situației cu care mă confrunt. Imaginea celuilalt Îmi poate trezi sentimente negative (dispreț, repulsie, teamă, dezgust fizic, neîncredere etc.Ă. Acestea toate mă vor Îndepărta de persoana respectivă, pe care o voi evita, voi căuta să nu o mai Întâlnesc
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
o suferință interioară care afectează Eul. Durerea morală este resimțită ca o stare de apăsare interioară, cu caracter difuz ca localizare, ceva simțit, dar, cu toate acestea, incert. Suferința morală este secundară durerii morale. Este o trăire a neliniștii și incertitudinii, a sfâșierii interioare a ființei. Persoana care suferă din punct de vedere moral știe și simte că suferă, dar nu poate nici explica, nici justifica cauzal această suferință. Atât durerea, cât și suferința morală apasă și copleșesc persoana, o imobilizează
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
evreu german convertit la catolism) Joseph Wolff, un cunoscut al lui Honigberger (vezi infra), era să-și afle sfârșitul În 1831 - și, reîntors din America și Anglia, prizonier de facto de la 1mai până la 3 august 1845, o stare extremă de incertitudine Îl Îndemna pe acest incomparabil misionar să trimită deja, În două rânduri, scrisori de adio. Or, Honigberger trece prin Buhara În 1833, dată la care mai trecuseră numai Kőrösi Csoma (1821, În drumul spre presupusul leagăn al rasei maghiare al
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
secolului al XX-lea (dar inferioare stilistic), prozatorul investighează, în medii diferite - (mic-)burghez, mai degrabă al mărunților funcționari ori salariați cu „gulere albe”, al micilor mahalagii decăzuți moral ș.a. -, drame banale ori aventuri, mai ales erotice (adultere, triunghiuri amoroase, incertitudini și indecizii afective), explicate ori complicate - industrios, neîndemânatic - cu obsesii, pulsiuni, procese de conștiință, fatalități obscur motivate etc. Nuvela care se poate, la rigoare, reține, este Alexe, omul lui Dumnezeu, posibil vag reflex al faimoasei Cănuță, om sucit de I. L
SERBAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]