5,599 matches
-
fizice un text în care se descrie obișnuita "plimbare printre ruinele sufletului meu" se și numește Dezechilibrul meu susține echilibrul precar al lumii. Ca în această mărturisire directă, lapidară, a impasului lăuntric, poetul preferă peste tot dicțiunea nerelativizată a suferinței inerente procesului de chestionare identitară. Proces în cursul căruia intervin și invariantele bine știute: spectrul ratării, anxietatea, oboseala reiterării acelorași atitudini, incertitudinea soluționării crizei. Scriitorul le dă însă glas nemijlocit, fără să le învăluie în aburii metaforismului desuet, fără să încețoșeze
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
așteptate (Cum depărtările gândurilor dor, Cântarea Cântărilor, Doamne, lumina mea, Nevrednic sunt, Doamne, de Tine). Fiorul trăirii este însă autentic, iar lirismul capătă adesea străluciri îmbietoare, ca în această Rugă unde inplozia de candoare și ludic echilibrează încărcătura de solemnitate inerentă acestui tip de comunicare poetică: "Dulce Domn/ copil din somn/ gând deschis,/ copil din vis,/ gând curat,/ copil de-mpărat,/ pe tron de aur,/ pe frunte cu laur;/ rugă stelară,/ la pragul de seară,/ de mamă, de tată,/ de ochii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o scenă "ca pe pluta Meduzei", întâlnirile de dragoste, chiar dacă nu neapărat cu o Euridice nubilă, pot fi stimulate de un Album de familie în care coabitează, fericit, mai multe personaje descinse din imaginarul mitologic, trecute în revistă cu melancolia inerentă unei astfel de întreprinderi menite a stimula memoria: "Din burgul meu sosesc misive/ cu melancolice comprese/ așa cum foloseau adese/ sinucigașii din Ninive.// Poștașul Behemoth beat turtă/ își șterge botul de un timbru/ apoi cu vocea fără timbru/ ne spune spița
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
putrezi ș.a.). Li se adaugă personaje stranii, dotate cu simțuri noi ori cu simțurile cunoscute amplificate peste măsură: Magul, Moșneagul Silențio, Aspazio, bătrânul porcar Garibaldi, dar mai ales alchimistul Abstractor. Ritualurile complicate, de aparență barocă, dar de o esență gratuită inerentă, ale acestuia din urmă constituie nucleul poetic din Tripticul termenilor sau încercare asupra cuvintelor, probabil una dintre cele mai greu descifrabile secvențe lirice semnate de Mihai Ursachi. Pe de o parte, pentru că seria de vocabule prin care este descrisă alambicata
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în natura dublă, în ambiguitatea disarmonică (Zwiespaltigkeit) a Ființei. Poezia există pentru că Ființa este în sine ironică" (subl. aut.). În acord cu aceste idei din finalul eseului intitulat chiar Ironia ontologică, poetul Mihai Ursachi nu ezită să își asume riscurile inerente ironiei radicale, ontologice ("O singurătate nesfârșită și o dezolare fără leac e prețul nașterii (facerii acesteia, ironia absolută, adică negația radicală a propriei ființe poate constitui limanul acestei automachii sau faceri de sine"), într-un discurs specific ce își arată
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nesfârșit de albastră/ va reuși să ucidă sufletul meu histrionic?// ...// Ca o ruină bazilicală,/ pradă șerpilor grași, histrionicul/ suflet...// Călăul solemn și puternic,/ imperialul călău" Odă), în nodurile discursive se strecoară, întotdeauna, firele unei ironii stridente, care să reducă patetismul inerent unor astfel de texte cvasi-testamentare sau, pur și simplu, să ridiculizeze toate modele socio-istorice sau poetice de care poetul se delimitează cu dezgust. Redau, spre ilustrare, integral acest amar Sonet ridicol din ultima sa carte antumă, Benedictus: "Rigorile prudenței, credinței
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
construcție a lumii în conștiința noastă. Am dori să precizam că sintagma propusă în titlu Reprezentarea romanesca a Parizienei nu ține doar de reprezentarea în sensul clasic de mimesis, ci și de construirea unui univers teatral al reprezentării, ce corespunde inerentei imanente a femeii pariziene. Reprezentarea mentală și romanesca a Parizienei din capitolul I se completează cu Pariziana în reprezentare în capitolul ÎI. Această polisemie a conceptului reprezentare reflectă complexitatea personajului și dimensionarea inedită a interpretării lui. • aplicarea modelului hermeneutic creativ
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
decorul japonez în Au bord du lit de Maupassant, falsă servitoare cu rolul de a servi drept momeală soțului în Sauvée de Maupassant. Aristocrata și burgheza, negustoreasa și midineta se mișcă în cadrul ierarhiilor stabilite de ban, cu complicațiile și șiretlicurile inerente 20. Noile clase sunt calificate din această perspectivă drept "classes d'argent et de désargent" [Bancquart, 1984, p.19]. Forță banului, ascunsă și expusă totodată, face să înflorească la Paris feeria modernității, da strălucire Parisului și subiecților săi. Capitala sfârșitului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ocupații ritualizate/libertine prin delimitarea scenelor mondene/private/intime. 3) Spectacolul personajului Viața că teatru și lumea că scena sunt clișee cu vechime 151. Postulatul ce stă la baza analizei personajului Parizienei reiese din însușirea capitala care este teatralitatea să inerentă și care permite identificarea ei ca protagonist al dramei urbane. Teatralitatea este rațiunea de a fi a Parizienei. Pariziana este o proiectare a unui mod de a vedea, a gândi și a se manifestă specific teatral. Pariziana romanesca este tipul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
o poetica și o estetică nouă cea a aparentei. Conform acestui program, ea își construiește viața că opera de artă162. În ipostaza să creatoare, de artist, Pariziana privilegiază partea estetică a căutării propriei identități. Cât privește femeia, teatralitatea ei este inerentă, așa cum afirma academicianul Mihai Cimpoi în contextul unei fenomenologii a spiritului teatral al lumii, vorbind despre "teatralitatea ființei feminine" [Esență ființei, p.245]. Femeile franceze, sub Napoleon al III-lea, au "pasiunea aparentei"163, observă Françoise Giroud [p.75]. La
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
pe care le fac persoanele nobile curtezanei Nana. "Lovitură de teatru" constă în faptul că Nana respinge această idee354. Etapă cea mai interesantă este cea a transformării lui Nana în mondenă (un rol care îi reușește) și procesul de mitizare inerentă 355. Mișcarea descendentă oferă exemplele cele mai concludențe, pe care le sintetizează marchizul Chouard: "paroles indignées contre la désorganisation de classes dirigeantes par leș honteux compromis de la débauche moderne. Saleté en baș, saleté en haut" [Zola, Nana, p. 396, 353
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
evenimențialului apare că una din structurile textului literar. Pariziana instalează în text evenimentul prin organizarea spectacolului și fenomenului, la nivel de scenarii globale și scene ritualizate sau circumstanțializate. În cazul Parizienei putem vorbi despre o esențializare prin mijloace teatrale, adecvate inerentei personajului. Femeia pariziana încearcă să introducă în ordinea monotona divertismentul, jocul, aventură, surpriză. În reprezentarea scenica totul vine în acțiune prin arhitectură jocului de sensuri. Esențializându-se printr-o formulă de mitopo(i)etică a aparentei, Pariziana este artist în tot
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cu estetică lor înnoitoare și anii în jurul lui 1912 cu drumul lor spre viitor. 7 Cf. P. Robert, Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française, Paris, 1951-1964, art. "modernité". 8 Modernitatea se caracterizează, conform lui Georges Balandier, printr-o dinamică inerentă: "se forme et se dit à partir de ce qui effectue en profondeur, en mouvement de fond, le travail d'une société et d'une culture; elle le révèle; elle exprime leș contradictions d'une époque, leș tensions et leș éclatements
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
napolitan, Casați ce aducea cu sine grupul modernist de la Milano, Slataper purtător al influentelor triestine, Boine, Amendola, Papini (director al revistei în perioada 1912-1914), Soffici, Salvemini, Serra, leopardistul Giuseppe De Robertis și alții. Coagularea domeniilor mai sus numite, precum și varietatea inerentă de opinii constituiau principiile publicației ce își propunea să probeze, pornind de la idealurile Risorgimento-ului, dar profesând totodată deschiderea spre Europa, unitatea culturală națională.85 După apariția manifestului futurist (1909), ' La Voce', folosind tonuri mai moderate, a propus reînnoirea prin
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
analiza din paginile următoare se concentrează cu precădere fapt amintit și în partea introductiva asupra volumului Și pe data e seară, ale cărui poezii nu o dată au fost catalogate drept ermetice. Încadrarea lor sub semnul acestui curent literar, în ciuda limitărilor inerente, s-a dovedit utilă în alegerea corpusului, plasat astfel a priori sub protecția lui Giacomo Leopardi. Poeziile scrise după al doilea Război Mondial au dat dovadă de o mai bună discursivitate și au arătat ca sicilianul renunțase la cultul pentru
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în material liric stimulii din exterior sunt topoi recurenți în poezia lui Quasimodo din prima perioadă de creație (volumele Ape și pământuri, Oboi scufundat, Erato și Apòllion), în spatele cărora se poate observa laboratorul de creație cu toate dificultățile și neliniștile inerente.309 Firește, nici romanticului nu-i fuseseră străine furtunile de-a lungul procesului de creație. După ce a scris primele Canturi Leopardi a trecut printr-o perioadă în care inspirația părea secata, iar chipul poeziei rămânea ascuns (1823-1827), lăsând loc prozei
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
catalitice selective, care se adăugă suplimentar la cazanele recuperatoare HRSG. În arzătoarele mai mari, NOX poate fi controlat prin pulverizarea apei sau aburului în arzător, acest lucru realizându-se însă în detrimentul ratei de căldură. Turbinele cu gaz sunt, în mod inerent, foarte zgomotoase. Ca urmare, acestea sunt instalate în incinte speciale, prevăzute cu mijloace de atenuare a zgomotului, cu amortizoare integrate la intrarea aerului, respectiv la ieșirea gazelor arse. În sectorul producerii de energie electrică se pot distinge mai multe tipuri
Analiză ecoeconomică pentru sectorul energetic – instrument pentru fundamentarea strategiilor privind schimbările climatice by Paul Calanter () [Corola-publishinghouse/Science/183_a_189]
-
mai creatoare. Pentru a analiza complexitatea, ea poate fi descompusă, dar nu poate fi recompusă potrivit axiomelor care exclud contradicția. Problema haologică a hazardului, accidentului, reprezintă baza schimbărilor calitative, a constrîngerilor și a evoluției sistemelor economice complexe. Căci instabilitatea este inerentă fenomenului complexității. Ea induce costuri mari ale sistemului, costuri ale informației, reglării, erorilor, entropiei ș.a. Ele sunt cu atît mai mari și mai importante cu cît sistemul este mai complex. Complexitatea e dată atît de numărul de subsisteme componente, cît
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
să suscite imediat o rezonanță în vasta înfrățire a ființelor sensibile la evenimentele spiritului, demon-strînd o convergență tainică între previziunile lor și analizele faptelor deja produse. Este și aceasta o formă de ecumenism dacă vreți, care apare ca o dimensiune inerentă oricărei cugetări autentice. Am intrat în timpul pasionant al marilor sinteze. Numai astfel putem înțelege ce se întîmplă și, cu ajutorul lui Dumnezeu, arunca o lumină salvatoare asupra acestor desfășurări bezmetice, ce par să scape oricărui control, amenințînd însăși viața pe pămînt
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
străine. Rezultatul ar putea fi un clivaj și mai mare între Nord și Sud. Chiar în agricultură, exporturile chinezești cresc, la porumb de pildă, deși e de hrănit peste un miliard trei sute de milioane de locuitori. Așadar, în pofida unor obstacole inerente, vechiul Imperiu de Mijloc revine. China este astăzi o forță industrială, comercială și politică de primă mînă, situîndu-se între primii trei actori importanți de pe glob. O principală forță motrice într-o lume competitivă și independentă. Sfera sa de influență crește
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
și Sărmanul Dionis . G. D. Pencioiu a sesizat, la 1890, aceste nuanțe ale categoriei temporale kantiene, încă nesoluționate convenabil de știința modernă (blocul temporal este, la rândul lui, imaterial). Timpul nu poate produce singur nici o acțiune fizică. El nu este inerent lucrurilor înseși [...] Trece asupra lucrurilor fără să lase cea mai mică urmă. Aceea ce influențează asupra unui obiect sunt numai cauzele ce se desfășoară în timp, iar nicidecum timpul prin sine însuși 76. Nici timpul intertextului nu se scurge și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
principal al avantajelor capitalismului tîrziu. Precum toți membrii clasei (castei) sale, el pare să nu fi dat greș în nimic, succesul fiind, în cazul lui, o disciplină, o mecanică, o rutină, mai degrabă decît o simplă întîmplare. Chiar tensiunile ivite, inerent, în viața profesională ori familială sînt gestionate de erou cu aceeași abilitate și exactitate cu care îndepărtează o tumoare intracraniană. Nu-l agreează pe socrul său (John Grammaticus), poet sclipitor, cu viață boemă, încărcată de dezordini (alcoolism, relații sentimentale efemere
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
acum de legitimiare a umanului"59. Prin urmare, "ceea ce moare este o reprezentare a trecutului devenită irelevantă pentru a trăi nevoile prezentului, e o măsură a trecutului devenită piedică în raportul cu prezentul. În fapt, Nietzsche conștientizează un defazaj intelectual inerent cunoașterii umane: trăim in prezent, simțim prezentul, dar ne folosim pentru a vorbi despre acesta de limbajul trecutului, însă imbajul trecutului, reprezentările sale ne domină si ne ingrădesc libertatea"60. Lucrurile încep să ia o nouă direcție, odată cu a doua
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
totuși, deși marcantă, nu o consideră întru totul responsabilă, în dezvoltarea anumitor teme. Spre deosebire de poeții de după 1980, la care există sentimentul unei intime solidarități între viață și literatură, generația '60 a fost partizana unei poetici a naturalului, resimțind dureros artificialitatea inerentă a oricărui text literar. Lucrul se explică, în condițiile reacției lor la înghețul tematic și stilistic din epoca dogmatică, prin nevoia de sinceritate, de emoție așa-zicând "caldă", care se vrea "vibrantă" de adevăruri sufletești nepervertite, declarându-se ca atare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
societății. Totuși, perioada "trecerii de la jocul copilăresc al învingătorilor de a trăi cu arcuri la fericirea de a trăi nestânjenit"49 este dovada primă a faptului că arta poate deveni inutilă atuncă când bucuria, ca mod de a fi, este inerentă: Fusese furtună pe câmp și anume/ Să-nvingem furtuna ieșisem cu arcuri pe câmp./ Învingători ne-ntorceam fluturând peste lume/ Cerul senin ca pe-un panaș puțin strâmb". (Învingători) La fel cum clădirile arhitecturii deconstructiviste urmează o imprevizibilitate simultană și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]