4,059 matches
-
noastră de lumea obiectivă și neliniștea care dă un caracter tragic viețuirii în existență. Dacă ar exista un zeu al tristeții, lui nu i-ar putea crește decât aripi negre și grele, pentru a zbura nu înspre ceruri, ci în infern. Deși în genere omul este un animal bolnav, se găsesc totuși destui oameni sănătoși pentru a putea vorbi de sensul sănătății în omenire. Cea mai comodă, mai confortabilă și mai puțin angajată stare este starea de sănătate. Ea indică nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de reveria extatică a melancoliei, îndepărtînd contururile ca pentru a face și mai ciudate depărtările, trăind euforia și neliniștea apocalipsului. Sânt atât de vesel și de trist, încît lacrimile din mine au în același timp reflexe de cer și de infern. Pentru bucuria tristeții mele, aș vrea să nu mai existe moarte pe acest pământ, a cărei fatalitate este atât de groaznică în tristețea pură și adevărată. O să mă înghită golul meu lăuntric, o să fiu înghițit de propriul meu vid. Să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în această problemă ar trebui corectat? A vorbi de drumul suferinței ca drum al iubirii este a nu cunoaște nimic din esența satanică a suferinței. Pe treptele suferinței nu urci, ci cobori. Ele nu formează scări înspre cer, ci înspre infern. Și întunericul în care ajungi pe scările durerii nu este mai puțin infinit și etern decât lumina ce te orbește pe scările bucuriei. Suferința este o cale de separare, de disociere, este o forță centrifugală ce te detașează de sâmburele
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cu atât oamenii avansează în cunoașterea religiilor. "... dar Dumnezeu știe că în ziua în care veți mânca din el vi se vor deschide ochii." De-abia s-au deschis și începe drama. Să privești fără să înțelegi, acesta-i paradisul. Infernul ar fi deci, locul în care înțelegi, în care înțelegi prea mult... Numai Dumnezeu are privilegiul să ne abandoneze. Oamenii nu pot decât să-ți întoarcă spatele.
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
situație anume, Freud vede prea bine că pe acest pămînt oamenii trăiesc mai rău decît în iad. În mod firesc, în această etapă, gîndul lui se concentrează asupra teoriilor și metodelor ce vizează aducerea în conștiința oamenilor a propriului lor infern, acela în care ei înșiși trăiesc. În acest mod încearcă el să îi ajute să se elibereze. Nu vrea să le deștepte vechile iluzii, însoțitoarele lor dintotdeauna, cele care cred ei le fac suportabile mizeriile vieții terestre, ci ar vrea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pot lipsi și în jurul căruia se adună. Ne întîlnim aici cu ceea ce spunea Mao Țe Dung: "De fapt, mereu trebuie să existe șefi". Desigur, alegînd între slăbiciunea maselor și forța conducătorului (Partidul, Biserica, Armata etc.). nu alegem între Paradis și Infern, între Adevăr și Eroare. Alegem doar între două rele dintre care nici unul nu este mai mic decît celălalt, ciuma și holera. Și asta întrucît, față de libertatea individului, orice masă este irațională și orice șef despotic. Dar, pentru un spirit lucid
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
săptămâni, ci trei luni sau trei ani ...” (Filichi, 1994, p. 57). Rezistența la anchetătc "Rezistența la anchetă" Cum s-a rezistat la anchete în așa fel încât victimele să nu cedeze complet? În urma maltratărilor dure, mulți arestați au trecut prin infernul deznădejdii. Mare parte dintre ei au rezistat însă, prin solidaritate, prin credință, prin viclenie (s-au prefăcut că au cedat în fața anchetatorilor) sau chiar prin revoltă și insolență în fața celor care îi agresau fizic și psihic. Nu puțini au fost
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
dacă nu chiar contradictorii și, pe alocuri, ireconciliabile), aceasta (Comisia) s-a aflat "la mijloc", reușind să iasă în cele din urmă din încurcătură prin Comunicarea asupra flexisecurității, dar, în opinia unor analiști, este doar o "încercare de definire a infernului." 36 Document COM (2007) 627 final, p. 5 37 Document COM (2007) 627 final, p. 5 38 Anterior, acestea fuseseră dezbătute în Consiliul ECOFIN ȘI EPSCO. 39 Document COM (2007) 627 final, p. 11 40 Document COM (2007) 359 final
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
dinamică a imaginarului vizînd metamorfoza, În sensul restructurării lumii ca realitate originară, sărbătoresc-paradisiacă: „Înțelegere generoasă și Împărtășire din marea respirație a Începutului” (Pe cine căutați?). În tradiție rimbaldiană, Poetul e un vizionar și un iluminat. Ca și autorul Anotimpului În infern, el se obișnuiește, Într-un anume sens, cu „halucinația simplă”, văzînd „o moschee În locul unei uzine, o școală de toboșari făcută de Îngeri, calești pe drumurile cerului, un salon În fundul unui lac”; avem de-a face, de fapt, și la
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
bine o alta. și asta poate fi falsă) și eu am umblat, deci, odată cu o amintire în brațe - (și mă gândeam, cu un rânjet rău, că într-o carte celebră, nu mai știu cine umbla cu propriul său cap în infern, luminându-și drumul). și parcă nu e tot una? Ceea ce atrage atenția aici este abilitatea cu care eul poetic „jonglează” cu lumile - mai mult sau mai puțin adevărate, mai mult sau mai puțin ficționale -, Mircea Ivănescu dovedindu-se de neegalat
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
nu mai pot fi deosebite de cele false: toate sunt, metaforic, niște obiecte de joacă, mingi pe care le ții în brațe etc. Semnificativă este și referința intertextuală din ultimele versuri; aluzia la acel personaj „dintr-o carte celebră” (desigur Infernul lui Dante), care își purta în mâini propriul cap, luminându-și drumul, sugerează, pe de o parte, că delimitarea ficțiunii de non-ficțiune nu se poate face odată pentru totdeauna, iar pe de alta, poate conduce la concluzia - vag consolatoare - că
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
lirică În orgia vegetală. Elementele materiale alcătuiesc un grandios tablou de Întunecimi sublime: cărări Încîlcite, neguri sure, umbre mortale, fiare „povestice”, peșteri negre și amenințătoare, arbori cu ramurile Încrucișate ca niște spînzurători, stînci „fantasme pleșuve, mute, oarbe” etc. Toate semnele infernului din natură sînt convocate pentru a zugrăvi un „cuib al spaimei”, spectacol de cruzimi materiale: „În funduri de prăpăstii se bat mereu de maluri Șiroaie care poartă cadavre pe-a lor valuri; Și aburi Într-amurgul din ele se ridică
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
romantic, simbol al semeției, element provocator În peisaj, stînca, deposedată de aceste Însușiri, este În poemul lui Alecsandri un obstacol - capcană Într-un vast labirint infernal. CÎtă vreme există lumină (soare) și hotare, ne aflăm Într-un tărîm controlabil, benefic. Infernul (năpraznicul, grozavul) Începe În lumea obiectivă acolo unde se termină cunoscutul, normalul. Alecsandri, om al ordinii și firescului, Își manifestă zgomotos oroarea față de aceste „aspecturi fioroase”. Să nu-l credem, totuși, În Întregime. Oroarea are și o parte de plăcere
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
adeziunea poetului, peisajul este Însă mai puternic liric, farmecul mai convingător. Descripția Începe cu elemente generale de decor (nalte clopotniți, negre cimitire, fantasme tupilate, vedenii mari, tăcute), acelea pe care le folosesc toți poeții romantici cînd e vorba să sugereze infernul materiei. În acest cadru de tenebre, Alecsandri introduce peisajul său liric, caracterizat admirabil printr-o dublă opacizare a elementelor: „văl de oarbă ceață”, „negru Întuneric”, „aspru vuiet”... Dublarea imaginii (pleonasmul) este una din formele prin care imaginația Încearcă să stăpînească
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
participe. Simțul onoarei este mai puternic decît simțul estetic: „Să fii chiar un Dante nu-ți dau sărutarea, Pentru poezie nu-mi pierz eu onoarea.” * 3. Erosul capătă o oarecare substanță cînd poetul se hotărăște să exprime jaloba lui: micul infern sentimental. Amoriul este urmărit aici În faptele lui, discursul erotic trece la persoana Întîi. Gustul de a medita nu-l părăsește pe Conachi, cîntăreț al pasiunii și, Într-o oarecare măsură, filozof liric al pasiunii. Conceptul de amor este urmărit
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o privire. O privire ce corupe și Înlănțuie. Efect dublu: subiectul și obiectul intră Într-o relație de dependență. Ochii, dar, dintre părțile corpului sînt mai des invocați, slăviți. Ei varsă foc, robesc, ucid. E suficientă o privire și poarta infernului se deschide: „căci mă perd cînd cat la tine Și-mi ies cu totul din sîne, Pentru că duh nu-mi rămîne. Au nu știi, dulce lumină, Ochii mei că ți să-nchină Și că la a ta ivire, Tulburați de-
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sîmțire. Gurița deschizi, ceriul să deschide, De mînă mă iai, foc sîmt că m-aprinde. În brață-ți mă jîi, fulgeră văzduhul, La sînu-ți mă strîngi, caz și Îmi dau duhul.” Este, poate, poezia În care se concentrează toate forțele infernului amoros, poezia, În fine, În care universul dinăuntru și universul dinafară comunică sub puterea unei energii extraordinare. O energic de natură erotică, un univers totalmente erotizat: pămîntul se pustiește, cerul se deschide cînd vorbește ibovnica, văzduhul fulgeră cinci „În brață
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o umple de sănătăți. Cu aceasta pre mult să folosăscu, Grece, moldovencă să tămăduiescu; Iar la țigance să nu ispitească, Fiind boala la ele firească.” În cîntul al IX-lea din Țiganiada este o secvență care arată pedepsirea femeii Înșelătoare. Infernul dantesc are, aici, o notă de veselie crudă: Muierea care pă ai său bărbat Pentru ibovnicul doară iubit, Cu venin ș-otravă au fermecat Sau măcar cum ea l-au omorît, Pă ahaia dracii suind călare O duc unde-i
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-ncercare, dus pe marginea prăpăstiei și făcut să-și recunoască minciunile. Își schimbă mereu expresia, se eschivează, acuză, se zbuciumă chinuit de contradicții; cum e cu putință să stabilim dacă într-adevăr a căzut la sânul celei ce domnește peste infern și-i roade facultățile de a cugeta? Au votat în unanimitate și au hotărât să-l supună supliciului menit să-l facă să spună adevărul. A fost întemnițat la izolare într-o subterană zisă a crocodilului, un soi de gropniță
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ca și cum n-ar fi fost pronunțate sentințe, mă amăgiți făgăduindu-mi lumina și nu-mi dați nici măcar bezna cea fără întoarcere. Ce nădăjduiți voi? Ce credeți că veți obține ținându-mă într-un loc ce nu e nici paradisul nici infernul și nici purgatoriul? Ăsta era motivul pentru care ai cerut să-mi vorbești? Nu puteai să renunți măcar la una din obișnuitele tale înscenări de comedii, fra' Tommaso? Crezi că noi stăm toată ziua să ne amuzăm și să ne
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Mediocrilor Petru Cimpoeșu, Nouă proze vechi • Ficțiuni ilicite Gabriela Adameșteanu, Drumul egal al fiecărei zile ***, Rubik (roman colectiv) Nicolae Breban, Îngerul de gips Stelian Tănase, Maestro V irgil Duda, Ultimele iubiri Marin Mincu, Intermezzo II : Graziella Nicolae Breban, Orfeu în infern Augustin Buzura, Raport asupra singurătății Nora Iuga, Hai să furăm pepeni Ioan Lăcustă, Replace all (Colcăiala) Varujan Vosganian, Cartea șoaptelor Dora Pavel, Pudră Adrian Oțoiu, Coaja lucrurilor sau Dansând cu Jupuita Cătălin Dorian Florescu, Zaira Dan Lungu, Cum să uiți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dezvăluie decizia fiecăruia de a se substitui celuilalt demonstrându-și în acest mod superioritatea. Întreaga construcție se raportează la statutul moral și la caracterologia celor două personaje centrale ale nuvelei: Kir Ianulea și consoarta sa, Acrivița. Machiavelli îl integrează în infernul său de fantezie ca arhidiavol, în timp ce Caragiale face din el un simpatic Aghiuță, care se ascunde la chemarea lui ,,Dardarot, împăratul diavolului’’, parcă presimțind greutatea misiunii ce avea să-i fie încredințată. Aghiuță era pățit, pentru că slujise trei ani la
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
uniformitatea salariilor și iată clasele muncitoare reduse la starea de caste indiene; nici abilitatea, nici curajul, nici asiduitatea, nici inteligența nu le vor putea ridica; o lege de plumb va apăsa asupra lor. Această lume va fi pentru ei ca infernul lui Dante: Lasciate ogni speranza, voi ch'entrate 30. În numele fraternității, un altul va cere ca ziua de lucru să fie redusă la zece, opt sau șase ore, și iată producția oprită. Cum nu va mai exista pâine pentru a
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
din Marais. Își apăra terenul, se uita la greutăți, la măsură, la calitate, la preț și nu se credea deloc obligat să amestece caritatea și fraternitatea în această chestiune (n. a.). 30 "Lăsați orice speranță, voi cei care intrați", Dante Alighieri, Infernul, Cântul III, versul nouă (n. tr.). 31 Louis Blanc (29 octombrie 1811 6 decembrie 1882), jurnalist, istoric și teoretician socialist francez, se distinge în timpul Revoluției din 1848 prin faptul că a inspirat și susținut adoptarea unei legislații a muncii și
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
senzuală, erotică. Sânii sunt depărtați, mâna atinge ușor coapsa, "trupurile sunt cuprinse de un tremur anxios, ca și cum s-ar simți neputincioase să realizeze indisolubila uniune dorită de suflete". "Porțile iadului" au necesitat aproape douăzeci de ani, s-au inspirat din "Infernul" dantesc, o parte dintre personaje devenind, ulterior, lucrări independente ("Fugit amor", "Danae", "Torsul Adelei", "Femeie ghemuită"). Corpul uman, în special cel feminin, a fost un templu pentru Rodin, care a învăluit femeia într-o privire plină de voluptate și admirație
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]