3,018 matches
-
în spațiul material al lumii terestre. IV.5. Bruyères (Mărăcini) Atmosfera de seninătate se prelungește prin înfiriparea unei scene pastorale plină de calm și luminozitate, evocată de simplitatea unei melodii pentatonice, într-o evidentă corespondență sonoră cu acel chip al Inocenței din La fille aux cheveux de lin. De altfel, cu paginile acestui preludiu, Bruyères împărtășește nu numai aspectul monodiei pentatonice introductive, ci și prezența frecventelor cadențe plagale ce delimitează frazele, impregnând discursului un deliberat caracter arhaic. Memoriile pianistei Marguerite Long
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
determinarea de a răzbi a protagonistei, care este târâtă de circumstanțe de la o extremă la alta: de la zilele lipsite de griji pe plantația tatălui său la străzile știrbite de bătălie; de la cel mai înalt lux la sărăcie și foamete; de la inocență și superficialitate la imaginea matură pe care o dobândește asupra vieții. O altă producție bazată tot pe modelul insular (individul și grupul care reușesc să se agațe de speranță și să se bucure de ceea ce le mai rămâne din viața
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
lui Barbu, în opera După melci. În aparență un text pentru copii, prin atmosfera ludică și prin limbajul colocvial, După melci reprezintă o întâmplare din viața unui copil și consecințele morale ale acesteia. Poemul începe cu o confesiune marcată de inocență: „Eram mult mai prost pe-atunci...”. Acesta, plecat în pădure, găsește un melc și vrea să se joace cu el, descântându-l pentru a-l scoate din găoace: „Melc, melc Cotobelc Ghem vărgat Și ferecat Lasă noaptea din găoace, Melc
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
pacea sufletească. În locul bețiilor pasiunii, Julie încearcă sentimentele tandre și profunde ale fidelității conjugale și maternității. Iată cum poate rezista individul în fața răului social care-l înconjoară și caută să pătrundă în el; iată cum poate restaura în el echivalentul inocenței și al fericirii naturale. În Noua Héloïse se vorbește și despre tăria de caracter a lui Saint-Preux și a Juliei de a transforma iubirea pasională într-o prietenie platonică. În cea de-a doua parte, Rousseau reglementează raporturile dintre soț
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
o disciplină oarbă. Pedeapsa corporală era considerată cel mai impropriu mijloc de educație. Cel mai indicat ar fi să se utilizeze ca răsplată stima și ca pedeapsă disprețul educatorului față de elev. 3.2. Bunătatea originară a omului Teza care susținea inocența omului în starea de natură, stare care era opusă viciilor din societate, era curentă în secolul XVIII: este întîlnită la Montesquieu, Marivaux, Montaigne, Fénelon. Rousseau, spre deosebire de aceștia, dă un conținut nou acestei teze, descoperind legătura care există între viciile civilizației
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
între monedă și cuvânt și militează pentru păstrarea purității amândorura împotriva dușmanilor de orice fel. Există, de fapt, o analogie foarte strânsă între cuvinte și monede, care sunt în mod fundamental creații umane. Un cuvânt abia făurit are obiectivitatea și inocența unui ban nefalsificat. Mânuit de oameni este supus curând procesului de inflație sau deflație, și dobândește caracteristici morale sau imorale. Așadar păstrarea adevărului curat al cuvintelor este o luptă constantă și fără sfârșit, la fel cu păstrarea sursei de bani
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
te așteaptă Ea, într-un spital și fix la ora patru! !cînd te-ai născut tu, Cerul se-nroșea peste trupșoru-ți firav de leandru, la patru fix-și carnea îți ardea ca roșii flori-și Sufletul tău tandru! !flori albe-toată inocența mea, florii roșii, o! o au pătat cu singe Pământului las crnea mea cea grea și Cerului duc Sufletul ce-mi plânge! ! trezește-te în zori cu Moartea ta, Suflet al meu, divin și idolatru, în dimineață te așteaptă Ea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
mă că nu am făcut niciodată suficient să fiu fericită, să gândesc doar pentru mine , să gândesc doar atât cât ar trebui pentru a nu regreta că nu am făcut nimic din ceea ce ar fi trebuităsă mă întorc la începuturile inocenței mele, la începutul vieții mele, la anii când nu regretam, la anii când nu știam să mint, când nu așteptam, când nu știam? Acum este târziu și eu nu mai știu să fac nimic pentru mine, nu mai știu să
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
să scap de pedeapsă, și mă întreb de ce tocmai cei care ar trebui să pledeze pentru mine mă declară vinovată?! Ce lege îmi interzice să iubesc?! Ce lege îmi interzice să gândesc?! Ce lege mă condamnă?! Mă fac vinovată de inocența cu care zâmbesc, mă fac vinovată că tot timpul am regretat, mă fac vinovată că vreau să înțeleg.. Sunt curioasă în mâna cui este piatra și cum va face să o arunce înspre mine fără să vadă nimeni?! Am reușit
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
o modificare semantică a adjectivului: astfel, antepuse, palid sau negru nu mai reprezintă cu adevărat niște culori. Mai degrabă paloarea spectrului poate fi interpretată ca o lipsă de viață, ca o fragilitate..., la fel cum albeața "oilor albe" trimite la inocență, la puritate... Această schimbare semantică reiese clar din greutatea cu care se pot plasa determinanții numerici în fața acestor termeni antepuși. Scopul de a clasifica este oarecum compatibil cu astfel de folosiri: * Am adus acasă șase albe oi pare cam forțat
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în '66 Steinhardt nu știa de acest pact. Așadar, oricât de favorabilă s-ar vrea a fi o notă, de inofensivă, dată cui nu trebuie aceasta poate deveni cât se poate de incriminatorie și defavorabilă. N-ai cum să păstrezi inocența intrând în cârdășie cu Securitatea. Cu toate acestea, cu siguranță notele lui Marin Oltescu sunt în general cu o pronunțată intenție de a-l proteja pe Steinhardt și infinit mai puțin nocive comparativ cu cele ale lui Artur. Notele lui
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
precară a sănătății acestuia din urmă, pe de altă parte, spune prof. Ardeleanu, tot el este cel care oferă în notele sale date despre vizitele lui Steinhardt în Occident, despre întâlnirile sale, despre relațiile sale. Iată deci, din nou, problema inocenței, ori, dimpotrivă, pseudoinocenței unor note. De asemenea George Ardeleanu mărturisește că și în cazul lui Vidrașcu, ca și în cel al lui Paleologu, Steinhardt știa de pact. Crede aceasta datorită discuției dintre fiica acestuia și Stelian Tănase din Anatomia mistificării
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
rezista cheltuielilor" și anunță Securitatea că "în jurul datei de 1 iunie" Steinhardt va pleca la Rohia. Cu siguranță notele sale nu au avut nici pe departe efectul dezastruos pe care l-au avut cele oferite de Artur. Dar nici în inocența absolută a notelor oferite Securității nu putem crede. Acest sistem represiv, extrem de bine pus la punct, știa să fructifice la maximum orice informație, cât de inofensivă s-ar fi vrut ea de către cel ce o oferea. E, astfel, foarte probabil
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
părinții de la Rohia, cu un iz oarecum anecdotic, care arată acest realism al părintelui. El putea să dialogheze cu oricine, la orice nivel și să-i dea soluția potrivită. E o personalitate extrem de complexă. Pe de o parte avea o inocență, o naivitate copilărească, în generozitatea cu care primea pe oricine. Să nu uităm că se întâmpla într-o epocă a terorii, a suspiciunii, într-o perioadă în care te temeai până și să vorbești singur, în propria-ți casă. Deci
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
doua confiscare a Jurnalului fericirii și apoi confiscarea a 23 de cărți din fondul secret al Bibliotecii de la Rohia, ale unor autori precum Aleksandr Soljenițîn, Nadejda Mandelstam, Vladimir Bukovsky, trădat fiind de scriitorii care l-au vizitat și cărora, din inocență sau din vanitate monahală, li s-a destăinuit. Și, cum se întâmpla atunci, unul dintre cei patru era turnător. Astfel urmează percheziția și cărțile sunt confiscate. Deci, consecințe au fost. Pe de altă parte s-a realizat un canon alternativ
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
mulți, pe ticăloșia moșierimii etc. El preia, de fapt, un limbaj de lemn, pe care nu își dă silința să-l umple de viață. E limpede că o minte ca a lui nu putea gândi în acești termeni, de oricâtă inocență am suspecta-o. La Tribuna poporului și, începând cu 20 martie 1946, în fruntea ziarului Națiunea (organ al Partidului Național Popular), Călinescu devine un foarte aprig combatant al partidelor istorice (Liberal și Țărănesc) și un promotor al inevitabilei fericiri colective
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
maga; adică se bucură de o experiență extatică, ce îi dă o "iluminare" (cisti). În timpul acestei iluminări, preotul sacrificator ajunge să-și desprindă esența sa spirituală (menok) de natura sa corporală (getik}; altfel zis, recuperează condiția de puritate și de inocență care preceda "amestecul" celor două esențe. Or, acest "amestec" a avut loc ca urmare a atacului lui Ahriman. Prin urmare, sacrificatorul contribuie la restaurarea situației primordiale, la "transfigurarea" (fraso-keretî) lumii, operă răscumpărătoare inaugurată de preotul exemplar Zarathustra. S-ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Mortuarul cucerește și la nivel olfactiv spațiul intim, camera se apropie, ca la Bacovia, de simbolul cimitirului, al sicriului: "Camerele albe (...)/ se cârpeau cu mătrăguni pe-alocuri,/ miroseau a cruci câte puțin" (Pacienți). Albul nu mai este o culoare a inocenței, ci una a nebuniei, mătrăguna, diabolica plantă a vrăjilor de trecere, înlocuiește tămâia, excluzând orice cale de acces către sacru, moartea nu este desprindere a spiritului de materie, înălțare a sufletului, contopire a acestuia cu adevărul suprem, ci renunțare la
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
presară frunzele pe cer/ Dor de nemurire, crești în pieptul meu!/ S-a făcut întuneric în Dumnezeu:/ Pentru ultima oară, stingher,/ florile ca niște ceasornice/ întorceau privirile către soare." (În singurătatea luminii). Deși versurile exprimă dorința de a regăsi vârsta inocenței, se simte și aici apăsarea unui sentiment tragic, a disperării, a singurătății ("Se va aprinde o lampă și-n depărtare/ va striga un copil", În singurătatea luminii). Grotescul, țipătul, stridențele introduse în cadența versului, toate disonanțele acestea conturează un univers
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
e ușor sesizabil, portret mare se referă la dimensiune sau la importanță, în ambele cazuri ironia e sesizabilă, pentru că textul refuză să se ia în serios. Monologul reflectă o poezie ce ar putea fi una de confesiune, dar textul joacă inocența în granițele banalului. Se definesc astfel elementele posibilului autoportret. Deși desprinse din universul cotidian, definițiile par a ilustra exact, dincolo de tonul glumeț, provocator, ceea ce va fi poezia aceasta. Sentimentele sunt puțin ridiculizate, inima e redusă la o gămălie, dar se
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
erotică, proiectată, neîmplinită însă, nu e nici măcar dorită, de aici lipsa tragediei. Singurul element care își asumă capacitatea de fantazare e luna, "luna goală zâmbea cu fantezie". Introducerea poantei finale, anticipate deja, e o dramă personală, insignifiantă, se face cu inocență jucată, ca și cum toată povestea aceasta își dezvăluie acum aspectele pozitive, "Cel puțin era liniște, femeia - bună și calmă.../ ...când m-am trezit, banca era dură și eu nu mai aveam pălărie...". E o trezire la realitate dintr-o lamentație a
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cosmic. Regăsim jocul dintre certitudine și imaginație. Ezitările nasc ironii, " Omul care păzea luneta părea să fie filozof,/ părea să știe multe din tainele cerului", textul e voit prozaic. Distanțarea de poezia marilor căutări se face prin amănuntele strecurate cu inocență, accesul la cunoaștere, la tărâmul misterelor se face contra unei sume derizorii, "i-am dat doi lei ca să mă lase să privesc luna/ și să pătrund în tainele misterului". Distanțarea ironică implică și o anumită poză a inocenței, se joacă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
strecurate cu inocență, accesul la cunoaștere, la tărâmul misterelor se face contra unei sume derizorii, "i-am dat doi lei ca să mă lase să privesc luna/ și să pătrund în tainele misterului". Distanțarea ironică implică și o anumită poză a inocenței, se joacă surpriza, uimirea, e o pregătire a unui orizont de așteptare și o înșelare a lui, " N-aș fi putut să-mi închipui vreodată/ că ce-am văzut există în realitate!..." Exclamația dublată de punctele de suspensie îndeplinește tocmai
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Aspectul de dramă de mahala se opune astfel seriozității subiectului, "aventură în cer" ar trebui să fie o călătorie de cunoaștere și nu e decât o exhibare a lumii degradate, un panopticum în față căruia eul ia poza mirării cu inocență, "Era o lume de panopticum,/ totul era clar și straniu ca în fundurile de mare -/ n-aș fi crezut că există în realitate/ ceea ce priveam acum cu stupoare". Multiplicarea termenilor care fac referire la sexualitate intră în aceeași poetică a
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
an!)". Ezitările exprimă nedefinitul din existența umană, dar sunt și replică ironică la adresa poeziei certitudinilor, a oamenilor care se cramponează de existența unor adevăruri absolute. Conștiința că subiectul abordat nu e nou îl apropie de viziunea postmodernă, se simulează însă inocența, prin ezitări, ambiguizări. Textul dă impresia că este compus din replici date cuiva, frânturi dintr-un posibil dialog, " Nu, somnul ar fi un criminal acum". Interogațiile ironizează și ele limbajul nobil al textelor poetice și propun o schimbare de viziune
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]