3,033 matches
-
credință, semnat de autoare. Ni se reiterează condiția poetului dintotdeauna, personalizată în cazul Venerei Antonescu „Dincolo de prezentul erodat de politic, aservit banului (...)”. Poeta cultivă retragerea ca o voluptate a traumelor „într-un Trecut atemporal, adică anistoric”. Spre a regăsi acolo inocența copilăriei, mit și „fantasmă resuscitată prin forța magică a Versului”. Din al său exil bucureștean asumat, Venera Antonescu scrie ultimatum-uri, texte dintr-un convivium dantesc, sub dicteul singurului său oaspete de origine divină. Mesaje dramatice învârstate de lacrima stoică
Viaticum by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13108_a_14433]
-
exploatată pe baza potențialului mediatic, realita-tea teribilă a comerțului cu carne vie, ci pe baza potențialului ei dramatic. Forța afectivă a personajului îl scoa-te din masca anonimatului cu reflexul voyeurist de la început, demascîndu-l pas cu pas în dimensiunea sa afectivă; inocența nu lipsită de contondențele și cruzimile ei este cea care conduce la o purificare a sa. Ceea ce convinge iarăși în film sunt ezitările personajului și sentimentul de aleatoriu pe care-l creeză Tornatore, care reușește să reunțe la retorica sublinierilor
Necunoscutele lui Tornatore by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9038_a_10363]
-
existență și neant. O lume ingenuă, una în care copilăria speciei și cea individuală se amestecă insesizabil și se sprijină reciproc, pulsează în construcțiile aproape acromatice ale lui Percă și reușește să se adreseze în egală măsură, prin înseși strategiile inocenței, și privirilor neprevenite, și așteptărilor capricioase și exigente. Spre deosebire de Mihai Percă, sulptorul Maxim Dumitraș este un artist bine cunoscut în toate mediile artistice din țară. Cu o activitate prodigioasă și cu o efervescență creatoare ieșită din comun, el este prezent
Imagini ale interregnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13777_a_15102]
-
dăruite celor din jur. Inspirat din folclorul african - punct de plecare, nimic mai mult, textul are arhitectura unui poem simfonic, cu o linie melodică uneori gravă, alteori avântat vizionară, mai adesea patetică și încercată de unele despletiri romantice ce probează inocența unei voci în căutarea identității, pe un foarte ambițios scenariu mitico-existențial. Atras de story, fascinat de mit, îndrăgostit peste poate de cuvinte, George Mocanu are gustul înălțimilor, și, în mod sigur, un apăsat simț al riscului, atunci când se angajează într-
Actualitatea by George Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/8131_a_9456]
-
Romanul, este de părere Hemon, a marcat un punct de cotitură în istoria culturii americane, „începutul unei dezvoltări a politicii identitare în literatură și, în strânsă legătură cu aceasta, a pierderii încrederii în posibilitatea artei pure". Ce anume dă tonul, inocența copilăroasă cu care se minunează de tainele lumii sau tenta mohorâtă a veșnicelor lui dezamăgiri? Toate cele de mai sus și altele încă fiind (inegal) valabile, opera nu se lasă etichetată și Philip Davis nici nu încearcă s-o înghesuie
Viață modelată de operă (2) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6008_a_7333]
-
firului de iarbă ori acesteia: "A te privi pe tine însuți e-o armă// a privi pe altul c-o dezarmare// a nu privi deloc e-o germinație"? Vorbim de o etică general admisă, însă și de o alta: "uneori inocența e o primejdie/ uneori inocența e o eschivă?/ uneori inocența e o greșeală/ uneori inocența e o trădare/ uneori inocența e un viciu/ uneori inocența e un tertip/ uneori inocența e cea mai mare vinovăție", cu concluzia: "dar inocența e
Sculpturi de aer by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7495_a_8820]
-
A te privi pe tine însuți e-o armă// a privi pe altul c-o dezarmare// a nu privi deloc e-o germinație"? Vorbim de o etică general admisă, însă și de o alta: "uneori inocența e o primejdie/ uneori inocența e o eschivă?/ uneori inocența e o greșeală/ uneori inocența e o trădare/ uneori inocența e un viciu/ uneori inocența e un tertip/ uneori inocența e cea mai mare vinovăție", cu concluzia: "dar inocența e totdeauna inocență". Atingem aici punctul
Sculpturi de aer by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7495_a_8820]
-
însuți e-o armă// a privi pe altul c-o dezarmare// a nu privi deloc e-o germinație"? Vorbim de o etică general admisă, însă și de o alta: "uneori inocența e o primejdie/ uneori inocența e o eschivă?/ uneori inocența e o greșeală/ uneori inocența e o trădare/ uneori inocența e un viciu/ uneori inocența e un tertip/ uneori inocența e cea mai mare vinovăție", cu concluzia: "dar inocența e totdeauna inocență". Atingem aici punctul de fuziune între lirică și
Sculpturi de aer by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7495_a_8820]
-
privi pe altul c-o dezarmare// a nu privi deloc e-o germinație"? Vorbim de o etică general admisă, însă și de o alta: "uneori inocența e o primejdie/ uneori inocența e o eschivă?/ uneori inocența e o greșeală/ uneori inocența e o trădare/ uneori inocența e un viciu/ uneori inocența e un tertip/ uneori inocența e cea mai mare vinovăție", cu concluzia: "dar inocența e totdeauna inocență". Atingem aici punctul de fuziune între lirică și aforistică, în lumea care ne-
Sculpturi de aer by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7495_a_8820]
-
dezarmare// a nu privi deloc e-o germinație"? Vorbim de o etică general admisă, însă și de o alta: "uneori inocența e o primejdie/ uneori inocența e o eschivă?/ uneori inocența e o greșeală/ uneori inocența e o trădare/ uneori inocența e un viciu/ uneori inocența e un tertip/ uneori inocența e cea mai mare vinovăție", cu concluzia: "dar inocența e totdeauna inocență". Atingem aici punctul de fuziune între lirică și aforistică, în lumea care ne-a devenit familiară a similitudinilor
Sculpturi de aer by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7495_a_8820]
-
e-o germinație"? Vorbim de o etică general admisă, însă și de o alta: "uneori inocența e o primejdie/ uneori inocența e o eschivă?/ uneori inocența e o greșeală/ uneori inocența e o trădare/ uneori inocența e un viciu/ uneori inocența e un tertip/ uneori inocența e cea mai mare vinovăție", cu concluzia: "dar inocența e totdeauna inocență". Atingem aici punctul de fuziune între lirică și aforistică, în lumea care ne-a devenit familiară a similitudinilor reproductive. Până acolo această trecere
Sculpturi de aer by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7495_a_8820]
-
o etică general admisă, însă și de o alta: "uneori inocența e o primejdie/ uneori inocența e o eschivă?/ uneori inocența e o greșeală/ uneori inocența e o trădare/ uneori inocența e un viciu/ uneori inocența e un tertip/ uneori inocența e cea mai mare vinovăție", cu concluzia: "dar inocența e totdeauna inocență". Atingem aici punctul de fuziune între lirică și aforistică, în lumea care ne-a devenit familiară a similitudinilor reproductive. Până acolo această trecere de mână încât iată cum
Sculpturi de aer by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7495_a_8820]
-
uneori inocența e o primejdie/ uneori inocența e o eschivă?/ uneori inocența e o greșeală/ uneori inocența e o trădare/ uneori inocența e un viciu/ uneori inocența e un tertip/ uneori inocența e cea mai mare vinovăție", cu concluzia: "dar inocența e totdeauna inocență". Atingem aici punctul de fuziune între lirică și aforistică, în lumea care ne-a devenit familiară a similitudinilor reproductive. Până acolo această trecere de mână încât iată cum sună o Ars poetica: Forma ascunde fondul/ care ascunde
Sculpturi de aer by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7495_a_8820]
-
o primejdie/ uneori inocența e o eschivă?/ uneori inocența e o greșeală/ uneori inocența e o trădare/ uneori inocența e un viciu/ uneori inocența e un tertip/ uneori inocența e cea mai mare vinovăție", cu concluzia: "dar inocența e totdeauna inocență". Atingem aici punctul de fuziune între lirică și aforistică, în lumea care ne-a devenit familiară a similitudinilor reproductive. Până acolo această trecere de mână încât iată cum sună o Ars poetica: Forma ascunde fondul/ care ascunde forma/ care descoperă
Sculpturi de aer by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7495_a_8820]
-
și cea imaginată, îngerași, zâne și prințese vor lua în stăpânire scena Operei Române Timișoara , duminică, 21 decembrie, de la ora 11, când Școala de Balet „Ana Valkay“ îi invită pe toți cei ce-au păstrat în suflete un ciob de inocență la spectacolul „Feeria fulgilor de nea“. Ajunsă cu grație în al 12-lea an de performantă activitate, Școala Ana Valkay și-a construit o tradiție din a susține pe scena lirică un spectacol înaintea Crăciunului și unul la fiecare sfârșit
Agenda2003-51-03-cultura () [Corola-journal/Journalistic/281846_a_283175]
-
spectacolului, cheia lui. Ceva atît de banal, care nu-ți atrage privirea prin nimic, posedă vitalitate, energie debordantă. O lume năstrușnică, surprinzătoare prin ce face, și cum, prin voluptăți și insațietăți, prin continua agitație pe o temă cu variațiuni, prin inocența cu care privește același obiect ca și cînd l-ar vedea pentru prima oară, prin perversiunea cu care unul dintre protagoniști, fabricînd la vedere unul din chipurile pictate de Arcimboldo. Fără să rostească nici un cuvînt și conținîndu-le pe toate. O
Despre starea oamenilor sau cum tălmăcește Purcărete regizorul cuvîntul lui Rabelais by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13667_a_14992]
-
dincolo de substratul preluat din realitate, în construcția textelor scriitorul întrebuințează adjuvanți sau „deformanți" de ordin ficțional sau speculativ care invadează și subminează non-fictivul relatării jurnalistice. Textul devine rezultatul unei munci precise care ordonează un ansamblu de artificii, ce fac imposibilă inocența, naturalul sau transparența totală, trădând astfel fragilitatea formulei postulate de Truman Capote. Volumul are trei părți distincte. Prima, numită chiar Muzică pentru cameleoni include șase povestiri, în timp ce a doua este un scurt roman non-fictiv - Cioplitorul de sicrie - care, ca și
Fabuloasa realitate by Dana Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/6489_a_7814]
-
sursă proaspătă a nevoii noastre de identificare și nicidecum ca un simplu sit arheologic, frumos așeazat în diorame, ca la Muzeul Antipa. Chiar și grafia Irinei avea un duct ingenuu, de copil care abia deprinde forma literei, dar în spatele acestei inocențe se întindea orizontul vast al privirii savante și al voluptăților de un extrem rafinament. Cînd prezența Irinei era simultan atît de pregnantă și de complexă, atît de limpede în aparență, dar cu atîtea straturi în construcția ei profundă, cum ar
Exuberanță și melancolie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13827_a_15152]
-
se juca. Nu-i păsa de nimic. Își arăta burta râzând și glumea, senin, înainte de a fi ucis. A crezut mult în acest spectacol și a fost trist când nu s-a mai jucat. Îl admir, în primul rând, pentru inocența lui. De altfel, rolurile cele mai mari din cariera lui au fost roluri de inocent. Bubnov, Caliban, Bottom, brutele-copii. Credința lui în creatorii teatrului pe care i-a slujit cu devotament toată viața este demnă de tot respectul. Este vulnerabil
VICTOR REBENGIUC, sărbătorit by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14288_a_15613]
-
sprijină pe un apodictic de natură cantitativă. E ca și cum ar exista o premisă tacită, unanim acceptată, cu privire la autenticitatea și valabilitatea de facto a fenomenelor invocate.“ Discursul lui Eliade nu e deloc unul inocent, cum de altfel nu sînt lipsite de inocență epistemologică nici modificările făcute de Eliade în manuscris asupra textului, menite să camufleze o atitudine și o convingere opusă spiritului scientist al mijlocului de secol XX și contrară poziției lui Eliade de universitar occidental. Despre Eliade s-a scris în
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
numai treizeci de pagini, autorul elaborează o teorie nouă și o demonstrație convingătoare, într-un limbaj deloc sofisticat, „profitînd“ admirabil de reproducerea anastatică a textului lui Eliade. Ceea ce nu însemnă neapărat că studiul acesta scurt e lipsit, la rîndu-i, de inocență... Textul lui Eliade poartă măști. „Descoperirea“ lui Marcel Tolcea poate însemna două lucruri. Aceasta poate fi cea mai spectaculoasă dintre particularitățile stilistice ale scrisului lui Eliade, dar și un nou cap de acuzare, din moment ce îl pune într-o companie „ideologică
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
mare pentru un Treptow atât de mic. Iar dacă n-ar fi existat și nefericita intervenție a lui Ioan Talpeș, "apărătorul zelos", cum îl descrie un ziar, poate c-ar fi fost o șansă dintr-un milion să credem în inocența trep-towului. Așa, nu mai există nici una.
Treptele lui Treptow by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14709_a_16034]
-
aud lucruri de bine și legate de performanță. De asta mă bucur foarte mult. E o poveste perfectă de succes. Simona Halep nu a fost ajutată de nimeni, nu a fost propulsată de nimeni și nici ajutată. Povestea ei are inocență", a spus Mircea Badea între emisiunile "Sinteza Zilei" și "În gura presei".
SIMONA HALEP. Mircea Badea: Ce treabă avem noi? by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/25741_a_27066]
-
operei de către Guido Paduano; el situează viziunea lui Edmond Fleg - George Enescu în contextul secolului XX, relevându-i diferența față de câteva interpretări celebre (Hofmannstahl, Cocteau, Gide, Pasolini) care nu-l dezvinovățesc pe Oedip. Strategia lui Enescu se deosebește: susținând solemn inocența eroului, el urmează îndeaproape drama lui Sofocle în spiritul a ceea ce s-ar putea numi morala intențiilor. Prin păcatul său, incestul, Oedip a blocat ordinea firească a succesiunii biologice și acesta se reflectă în social, pervertind viitorul Tebei, spunea Sofocle
Un veritabil simpozion by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11914_a_13239]
-
în social, pervertind viitorul Tebei, spunea Sofocle (luptele fratricide, Antigona etc.). Fleg - Enescu refuză acest paralelism, dând primat afectivității și apartenenței socio-culturale asupra biologicului. O demonstrație amănunțită asupra fiecărui moment dramaturgic, reliefează, uneori prin comparații, centrarea Oedip-ului enescian pe teza inocenței și a redempțiunii prin ridicarea într-o dimensiune metafizică. "Cunosc puține afirmări atât de elevate ale umanismului" conchide Guido Paduano. Cu nu mai puțină știință, Franco Serpa caută rădăcinile preelenice ale mitului lui Oedip urmărindu-i evoluția de la prima mențiune
Un veritabil simpozion by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11914_a_13239]