3,659 matches
-
prieten. Sincer, nu știu dacă există vreo cale de Întoarcere la ce-am fost unul pentru celălalt. Dacă el ar putea redeveni omul cu care m-am căsătorit, m-aș Întoarce și mîine. Dar nu mă prefac a fi jumătatea inocentă. Mă gîndesc la zilele În care eram căsătoriți, la cît de tînără eram, cît de naivă și de fericită, și știu că trebuie să redescopăr acea versiune a mea, să regăsesc bucuria din mine Înainte ca noi să avem vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cei care erau pregătiți, în caz că nu abjuram, să ducă lemne în piață, să aprindă rugul, să cânte, ca să-mi acopere urletele. Nici pe cei care așteptau în pivnițele Inchiziției cu instrumentele de tortură la îndemînă. Sediul Inchiziției e plin de inocenți! Ei își făceau doar datoria, nu-i așa? Asta era meseria lor. Își câștigau o pâine, aveau o treabă de îndeplinit, executau niște ordine. Doar eu eram de vină că-i obligam să mă târască pe coridoare și, eventual, să
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
să mă târască pe coridoare și, eventual, să măture cenușa din piață. Cine mă pusese să susțin un adevăr care nu convenea Inchiziției? Dacă-mi îngăduisem una ca asta, nu era normal să suport consecințele? Și, pe urmă, nu erau inocenți cei care ar fi venit să asiste la spectacol, dacă aș fi fost ars pe rug? S-ar fi înghesuit, unii din curiozitate, alții din plăcere și, poate, unii din milă, să vadă cum sfârșește un nefericit de eretic. După
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
poată ignora erezia, pentru ca, astfel, să nu fie nevoiți să se rușineze de cumințenia lor. Mă purtasem prea sfidător. Drept care, cu părere de rău, se vedeau obligați să admită că găsisem, în definitiv, ceea ce căutasem cu tot dinadinsul... Toți sunt inocenți, firește! Unicul vinovat sunt eu. Orice vierme se poate arăta demn și curajos, acum, hulindu-mă și compătimindu-mă, zicînd: Bietul Galilei s-a temut... ― Ziceai că ești liniștit azi, cu sufletul spălat de înverșunări. ― Sunt liniștit. Dar nu ți
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
am luat o pană rotunjită și i-am rupt țeava. - Nu sunt medic. S-o fi înecat cu propria salivă. Rotari a clătinat din cap. - Nu ești medic, dar te-ai purtat ca un medic. Am căutat să fac pe inocentul și i-am răspuns: - Mici trucuri pe care le-am învățat de la Garibaldo. Și-a tras pe el o tunică și-i tot frământa mânecile. - Așadar, n-ai nimic să-i spui prietenului tău? Am negat din cap. - Prietenul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pat Îmi spunea mereu / nu meriți nici doi bani“. Pe el Îl durea capul și era nervos, nu-și mai amintea de ce. — Mă Înnebunești, Îi spusese. „Și mă gândeam la Începuturi“, continuase Emma cu o perfidie fățișă, „când Încă eram inocentă... și-l obligam mereu să-mi spună / ești minunată, ești minunată“. Antonio Închisese aparatul și, ca să-l pedepsească, Emma nu mai deschisese gura, până la sosire. Îl cuprinse din nou un impuls nervos. Scoase caseta, băgă degetul sub bandă și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Își suge degetul liniștită și plină de compasiune față de ființele mici și neajutorate printre care se numărau și sărmanii șoricei urâți și neiubiți de nimeni, Elio se Însufleți. Era incredibilă puterea pe care i-o transmitea creatura aceea mică și inocentă. Cu siguranță fusese un coșmar, un vis ce nu avea să se adeverească. Se Înclină peste pătuț, Întinzându-și buzele pentru a săruta buclele Camillei, fine, fine, de un castaniu mahoniu minunat - dar domnișoara Sidonie sări dintre cearșafuri ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îi spuse Maja Împăciuitoare. — Nimic? aproape că țipă el. Deja s-a schimbat totul. Ea se Înroși de parcă ar fi pălmuit-o și se aplecă să semneze cartela de la Gabetti. Îi păruse că Își poate permite un vis, un joc inocent, să se prefacă pentru câteva ore că este liberă - fără consecințe. Iată, poate că Într-o altă viață, la treizeci de ani, Maja Riva și-ar fi cumpărat singură casă și ar fi venit să locuiască aici. Acea altă viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Începu să râdă Antonio. Dar În timp ce râdea În hohote, dezlănțuit, o viziune dezgustătoare se materializa În cortul acela, mai vie decât imaginea Emmei care, somnoroasă și goală, se chinuia cu sacul de dormit: Emma, la șaisprezece ani, liceană virgină și inocentă, sub un bătrân scârbos corupt și ipocrit ca toți preoții. Nu era preot, preciză Emma cu un surâs nostalgic, era teolog. Și nu era bătrân. Avea douăzeci și șapte de ani. Apoi Își mușcă buzele, căci Îl apărase cu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mai purta ochelari căci cu ochelari părea nevasta neglijentă a lui Antonio și nu femeia care se amăgea singură că ar fi. Când Îl recunoscu, Îi surâse surprinsă. Un surâs atât de luminos - dezinvolt și În același timp curios de inocent -, Încât Sasha rămase uimit că-i era adresat și Își imagină că-l confundase cu altcineva. De altfel, era Îmbrăcat diferit față de momentele În care trebuia să fie - pentru puștii lui și pentru părinții acestora - timidul profesor de italiană, tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
veșnic ne vom aminti, Chiar, când copii nu vom mai fi. Rusu Maria, clasa a VII-a Școala Gimnazială Băișești comuna Cornu Luncii Suceava profesor coordonator Ilica Paula Sentiment Privind spre zări uitate, Găsesc puterea în abisul Zâmbind spre clipe inocente Ce-așteaptă de mult timp Să fie deslușite. Găsind viață după moarte, Iubindu-i privirea lucitoare, Iubindu-i sufletul divin Și fața-i încrezătoare, Găsesc pierdut curajul de demult. Cu sufletul îl privesc. Cu ochii îl iubesc. Cu zâmbetul îl
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fie deslușite. Găsind viață după moarte, Iubindu-i privirea lucitoare, Iubindu-i sufletul divin Și fața-i încrezătoare, Găsesc pierdut curajul de demult. Cu sufletul îl privesc. Cu ochii îl iubesc. Cu zâmbetul îl ating. Doar timpul trece tăcut și inocent... Anonim O simplă șoaptă ascultă tăcerea Lumii ce-mi zguduie inima Când eternitatea se scufundă în neant. Astăzi totul este schimbat. Răul de ieri, Zâmbetul de azi Au privit în viitor căci Timpul a încetinit remarcabil - O zi din marea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
al vieții nestinse, înviate ce lumina calea mea spre mâna de culori unde din imagini străvechi îmi cream o lume. O lume a iubirii, a fericirii, a adevăratei voințe. Acolo, îngerii dorinței așteptau ca îngerii iubirii eterne să înceapă festivalul inocentei. Îngeri de lumină pregăteau curcubeie din lacrimi pentru cei ce uitau că sunt ei însăși. Dansam cu ei în balul bunătății, cântam cu ei tăcuta melodie a firavei comori prietenia. Nici furtuna timpului nu putea să atragă atenția tuturor de pe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și tu, adolescentule, ai putea alege drumul greșit, drumul spre culmile întunericului, iar cerealele otrăvitoare, care în viața ta semnifică propria alegere, ar putea să-ți încețoșeze castelul vieții, care dacă nu este susținut s-ar putea dărâma. Alegerile tale inocente sunt influențate foarte mult și de prieteni. De aceea, trebuie să ai mare grijă la alegerea anturajului , deoarece un prieten adevărat se găsește foarte rar. După ce copilul trece prin aceste momente, lanțurile și lacătele Ușii se spulberă, iar copilul se
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
așa că trebuia să mă așez urgent! T... încerca să-mi spun ceva, dar l-am întrerupt, spunându-i: Am ore. Poate după. Nici nu l-am salutat, dar acesta îi era și planul, să vadă cât rezist, ori era foarte inocent și sincer? Nu voi reuși să-mi dau seama de asta! Eram deja aproape de clasa 12 B, însă ceva nu mă lăsa să intru, așa că, am plecat. M-am dus la copacul meu, care rectific, nu mai este doar al
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
originile modeste nicicînd tăgăduite, dacă aveau ei inițiativa asta altruistă. - Credeam că tu ești cea care se va prezenta la alegerile municipale! Gwen Îl privi pe Philippe care se apropiase de ea, deloc Înșelată de perfidia cuvintelor lui, În pofida privirii inocente pe care i-o adresă, și se Întoarse pe călcîie. Nu o zgîndărise remarca - deși ar fi avut motive - dar, o dată mai mult, Pierric se făcuse nevăzut, iar Gwen tremura la gîndul că se dusese din nou să dea tîrcoale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
va fi o pistă interesantă, zise Lucas, Încercînd să se convingă singur. Marie rămăsese nemișcată pe mica plajă, aflată acum la ora refluxului, dînd ocol cu privirea stîncilor abrupte ale falezei, intrării negre a grotei, mării liniștite care se Încrețea inocent, În așteptarea ceasului cînd avea să țîșnească iarăși. - Frații mei mi-au spus de atîtea ori că locul ăsta e primejdios, pentru mine era cu strășnicie interzis să mă apropii. - Probabil că au trăit ceva destul de cumplit ca să... - Doar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai mult Încă. Privirea i se umbri cînd revăzu În minte imaginile din noaptea de atunci, care Îi schimbase viața. - Alergam În zigzag pe faleză, chiar deasupra golfului, așa cum făcuseră strămoșii noștri cu secole Înainte, agitîndu-ne felinarele, ca niște zăpăciți inocenți cum eram la vrema aceea. CÎnd am zărit vasul, era deja prea tîrziu, venea drept spre stîncile care ieșeau din mare și Începuse să se disloce cu niște trosnete sinistre. Apoi am auzit țipetele... Stătea În picioare la fereastră, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ei, dar nimeni n-a observat nimic. În vacanța din februarie, Anne a plecat cu Victor la părinții ei; eu am rămas singur la Dijon. Am făcut o nouă tentativă ca să devin catolic; lungit pe salteaua Épéda, citeam Misterul Sfinților Inocenți și beam lichior de anason. Péguy era foarte frumos, era Într-adevăr superb; dar a sfârșit prin a mă deprima complet. Toate poveștile alea cu păcate și cu iertarea păcatelor, și cu Dumnezeu care se bucură mai mult de Întoarcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cîteva luni. În grădină ! — Serios ? Îmi zice Kerry În treacăt. Nu-mi amintesc. — Ba da ! Sigur că-ți amintești. — Emma ! face mama iritată. A fost o simplă greșeală. Nu-i așa, Kerry ? — Evident că da ! spune Kerry, cu ochi mari, inocenți. Emma, iartă-mă dacă ți-am stricat bucuria momentului... — N-ai de ce să te scuzi, Kerry draga mea, spune mama. Se mai Întîmplă. Și amîndouă cadourile sînt foarte frumoase. Amîndouă. Se uită din nou la felicitarea mea. Doar sînteți foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
faptului, șoptește Lissy. Bună ! zice, ridicînd vocea. Cine e ? — A, bună, zice Jemima, apărînd În pragul ușii. Mi-am uitat glossul de buze. Ochii ei fac un tur rapid de orizont. — Nu cred că-l vei găsi aici, spune Lissy inocentă. — Nu. Bine atunci. Privirea ei mai trece o dată În revistă camera. OK. Vă urez o seară frumoasă. Îi auzim din nou pașii Îndepărtîndu-se pe coridor și ușa de la intrare e trîntită iar. Așa ! spune Lissy. Hai. Desfacem cu grijă banda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Ravelstein, Între noi se legase o prietenie strânsă. În caracterul meu, ca și În al lui, existau elemente imature comune care nivelau terenul dintre noi și netezeau lucrurile. Cineva care mă cunoștea foarte bine spunea despre mine că sunt mai inocent decât are dreptul să fie un adult. De parcă naivitatea ar fi fost opțiunea mea. Și apoi, e o realitate că până și oamenii cei mai naivi Își cunosc interesele. Femei extrem de simple știu când a sosit momentul să se descotorosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de cele mai multe ori vorbește despre zilele pe care le‑a petrecut În India, unde a studiat cu un maestru Yoga. - Asta‑i poza lui de fascinație orientală. Tu ești fraier În privința oamenilor, Chick, deși nu ești chiar atât de perfect inocent. Știi foarte bine că‑i o poză. Dar Între voi e un acord tacit... E nevoie să‑l dezvălui eu fățiș? De obicei, Ravelstein și cu mine ne vorbeam deschis. Verbum sat sapienti est. Soții Grielescu constituiau o relație socială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
discutat vreodată cu Ravelstein despre această forță a cruzimii? - Se poate. Abe avea un caracter mult mai vesel decât al meu - avea o concepție deschisă, luminoasă, asupra vieții. Era mult mai apropiat de normalitate. Dar, pe de altă parte, numai inocent nu era. - Eu l‑am studiat cu el pe Tucidide, a răspuns Rosamund. Și Îmi aduc aminte că ne vorbea despre ciuma din Atena și despre aruncarea pe rugurile funerare, claie peste grămadă, a cadavrelor părinților sau surorilor. Dar niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mondenă În Balcani („franțuzită”, potrivit stereotipului, dar În fond cam țoapă), e acum decrepită, evită lumina zilei, așteaptă amabilități de la bărbații din anturaj, Începând cu soțul pe care-l ține sub control; din punct de vedere politic, „Nanette” e probabil inocentă, fiindcă e prea superficială. Vorbind despre „Nanette” și despre manierele cavalerești desuete ale lui „Radu”, un paradoxal acord misogin se naște Între homosexualul „Abe” și matusalemicul și blazatul crai „Chick”; În subsidiar, acest acord misogin se repetă În cazul „Velei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]