5,236 matches
-
acesta a fost compus înainte de invazia barbarilor, care a distrus viața fără griji de care se bucura poetul, și este încă plin de seninătate și de bucurie. Și acest cînt îl imită îndeaproape pe Ausonius, care scrisese un scurt poem intitulat Rugăciunea (Oratio): această operă fusese imitată de mulți, inclusiv de Paulinus care reproduce un vers întreg; totuși, rugăciunea lui Paulinus e complet diferită de aceea a lui Ausonius. Așa cum Paulinus de Nola este un convertit care a abandonat învățătura lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de obicei pentru ei. Printre scrierile exegetice ale lui Arnobiu se numără și o operă de mici dimensiuni care în trecut purtase titlul de Comentarii pe marginea unor pasaje din Evanghelii (Adnotationes ad quaedam Evangeliorum loca), dar ulterior a fost intitulată Scurtă prezentare a Evangheliilor. E vorba de o culegere de scolii pe marginea unor pasaje din Evanghelie, alcătuită fără acuratețe formală, prin care se spune în repetate rînduri, fără multă originalitate, că textul sacru are două semnificații, una literală și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în 435 și a fost amintit și de Sidonius Apollinaris. Despre activitatea sa literară - în cadrul căreia poezia creștină ocupă doar o mică parte - știm puține lucruri, și într-o manieră fragmentară. A scris un Poem despre Cristos (Carmen de Christo), intitulat și Lauda lui Cristos (Laus Christi), compus din treizeci de hexametri. Merobaude apare ca un imitator al lui Claudianus, care a scris un poem Despre Mîntuitor (De salvatore) și a fost, la rîndul său, imitat de Draconțiu în Laudele Domnului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Verecundus și „două cînturi, din care primul vorbește despre înviere și judecata lui Dumnezeu, iar al doilea despre penitență, unde își plînge cu durere propriile păcate”. Al doilea poem, cel despre penitență, a fost descoperit de cardinalul Pitra și este intitulat Dezvinovățirea în fața lui Dumnezeu prin penitență (De satisfactione poenitentiae), fiind o adevărată cîntare de penitență în 212 hexametri. Poemul e însuflețit de o anume emoție și de patetism; examinat din punctul de vedere al metricii clasice, așa cum se putea face
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
al metricii clasice, așa cum se putea face parțial în cazul lui Draconțiu, un scriitor anterior cu șaizeci de ani, se dovedește plin de defecte. Celălalt cînt amintit de Isidor s-a pierdut; nu pare să poată fi identificat cu cel intitulat Despre învierea morților și despre judecata Domnului, care, așa cum am văzut mai sus (p. 000), a fost compus de un poet anonim în vremea regelui Trasamundus, adică cu cel puțin treizeci-patruzeci de ani înainte de Verecundus. Bibliografie. Ediții: CChr.Lat 93
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Rallo Freni, „Atteggiamenti topici nel programma poetico di Magno Felice Ennodio”, ibidem, pp. 838-858. 3. Laurențiu Probabil episcopul milanez Laurențiu, pe care l-am amintit puțin mai sus, cînd am vorbit de Ennodius, este autorul cîtorva frumoase omilii. Ele se intitulează Penitența (De poenitentia), Pomana (De eleemosyna), Femeia din Canaan (De muliere Chananaea). Ultima este însă traducerea unei predici a lui Ioan Hrisostomul, făcută în urmă cu un secol de Anianus de Celeda. Sigebertus Gemblacensis (Bărbații vestiți, 120, o operă scrisă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dogmatic, specie cu o lungă tradiție în creștinismul antic, sînt cele Contra arienilor (Epistulae contra Arrianos), numite și cărți (probabil pentru întinderea și conținutul lor). Acestea trebuie să fi fost similare celor ajunse pînă la noi (nr. 2 și 3), intitulate Contra ereziei lui Eutihie, în două cărți (Contra Eutychianam haeresim libri duo), scrise în jurul anului 512: niște tratate sub formă de epistole care, deși sînt o dovadă a relativei atenții cu care acest literat din Gallia (și cititorii săi) urmăreau
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
îl ocupă în spiritualitatea poetului. Faimoase sînt două Imnuri cu caracter liturgic, compuse atunci cînd împăratul Bizanțului, Iustin al II-lea, i-a trimis reginei Radegonda o relicvă din crucea lui Cristos, întîmpinată la Paris cu mare pompă: primul este (intitulat după primul vers) Pange, lingua, gloriosi proelium certaminis (Cîntă, o, limbă a mea, lupta din glorioasa bătălie) și e inspirat din al nouălea din Imnurile zilei compuse de Prudentius; „bătălia” la care se referă Venantius este înfruntarea dintre Adam și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de anii 423-425. în prolog, unde se adresează unui frate întru credință pe nume Nemesinos, autorul declară că vrea să pună capăt nenumăratelor erori generate de pozițiile lui Arie și Eunomiu și ne oferă indicele operei, precizînd că aceasta se intitulează Thesauros deoarece „adună în sine ca într-un tezaur o mare cantitate de contemplații divine”, adică de știință teologică. Cele 35 de capitole încep cu chestiunile legate de născut și nenăscut, pentru a trece la respingerea tezei ariene care neagă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de-a lungul întregii scrieri, fără ca numele adversarului să fie menționat. Există patru manuscrise ce conțin, sub numele lui Chiril, un tratat Despre întruparea Unului-născut, care nu e altceva decît o versiune ușor diferită a scrierii dedicate lui Theodosius și intitulate Despre dreapta credință, redactată însă sub forma unui dialog între aceiași doi interlocutori din dialogurile despre Treime: A, Chiril însuși, și B, Hermias. Editînd cele două scrieri în paralel, Pusey avansa ideea că autorul ar fi reelaborat Despre dreapta credință
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
polemice anticreștine, nu ne-au rămas decît fragmente transmise de autorii creștini care au răspuns la aceste atacuri. Nu sîntem siguri nici de titlu și nici de numărul de cărți, dar, în general, cercetătorii sînt de părere că s-ar intitula Contra galileenilor (apelativ disprețuitor folosit de obicei de Iulian pentru a-i desemna pe creștini) și că ar număra trei cărți (deși Ieronim vorbește de șapte; numărul de trei îl găsim la Chiril, dar nu e sigur că ar fi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Fotie o cunoștea ca operă a lui Teodoret (Biblioteca, cod. 46); însă, așa cum reiese din argumente interne și din citate vechi (Sever de Antiohia și Colecția Palatină a Actelor de la Efes), autorul ei este Eutherius; editorul textului grec complet a intitulat-o Antilogia. După un prolog dedicat unui anume Eustathius, autorul respinge în 22 de capitole cristologia partidei chiriliene, în special afirmația conform căreia Logosul întrupat a pătimit: Eutherius, care nu acceptă communicatio idiomatum, crede că se poate spune doar că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
IV, 7), avea calități profetice și a prevestit cutremurul care a distrus Antiohia în 528. Probabil că nu a scris nimic, dar au rămas de la el niște Capitole (kephalaia e unul din titlurile din manuscrise; primul editor, în 1683, a intitulat scrierea Alloquia, „Conversații”, și astfel este numită și acum). E vorba, în esență, de o culegere de apoftegme; una din ele (cap. 12) dovedește pentru prima dată, așa cum am amintit deja, că în cercurile călugărești se citeau culegeri de apoftegme
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
S-a spus că Diadoh ar fi putut fi dus la Cartagina de flota lui Genseric, împreună cu persoanele de vază din Zakynthos, în urma unui raid în Epir efectuat între 467 și 474 (Marrou). Dintre operele sale, cea mai importantă este intitulată O sută de capitole gnostice, cunoscute în mod curent și ca O sută de capitole despre desăvîrșirea spirituală; bogata tradiție manuscrisă atestă marele succes de care s-a bucurat de-a lungul secolelor. Scrierea face parte din genul „centuriilor”, culegeri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
creștinismul timpuriu, cum sînt cele care din Constituțiile apostolice (vol. I, p. 000) și cel cu care se încheie Pedagogul lui Clement din Alexandria; există apoi un pasaj, citat de Eusebiu (Istoria bisericească V, 28, 5), dintr-un tratat necunoscut intitulat Contra lui Artimon și atribuit lui Ipolit, care datează probabil din prima jumătate a secolului al III-lea: aici, scriitorul reamintește „nenumărații psalmi și numeroasele cîntări, scrise de frații întru credință încă de la începuturi, prin care preamăreau Cuvîntul lui Dumnezeu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
valoroasă, în care densitatea expresiei și gustul pentru jocurile de cuvinte îl prevestesc deja pe Roman; avem impresia că autorul anonim al imnului și Roman au urmat aceeași școală. Un alt imn este asemănător ca ton și conținut el se intitulează Plînsul lui Adam sau Primul Părinte și aparține tot seriei de imnuri dedicate Postului Mare și penitenței. De această dată, acrostihul e mai lung, deoarece ne dă tot titlul imnului. Structura metrică este deja mai complexă. Acestui imn i-au
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
credibilă. Pe marginea fiecărui pasaj pe care îl alegea din textul uneia din cele trei istorii, Teodor făcea însemnări privind concordanța cu diferitele puncte din relatările celorlalți scriitori. Era vorba așadar de un fel de sinopsis. Opera rezultată a fost intitulată Istoria bisericească, precum celelalte, iar editorii moderni au definit-o ca „tripartită”, adică „alcătuită din trei părți”. în epoca bizantină, acestei Istorii bisericești i-a fost adăugat un compendiu anonim. Scrierea, tradusă în latină de monahul Epifanie din mănăstirea Vivarium
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
contra cugetătorului, fără comentarii, lăsînd - precizează dsa - cititorului să-și facă singur o idee despre controversă. Primul volum era consacrat opiniilor despre tînărul Eliade exprimate în anii treizeci. Al doilea volum (ediție), a apărut în 1999, transformă pluralul în singular, intitulat fiind "Dosarul" Eliade, adăugîndu-i-se și un subtitlu "Cu cărțile pe masă". Obiectul acestui de al doilea volum îl constituie opiniile exprimate, în jurnalul său, publicat în românește în 1996 și recent în limba franceză, de Mihail Sebastian despre prietenul său
O ediție neconcludentă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17125_a_18450]
-
Mircea Handoca și-a ratat cartea nu numai pentru că a crezut că e bine să nu includă în sumar articolele încriminante ale lui M. Elaide, dar și pentru că refuză spiritul critic în favoarea idolatrizării totale. Și mai are cutezanța să-și intituleze ediția " Cu cărțile pe masă". Tocmai ele lipsesc cu desăvîrșire. "Dosarul" Mircea Eliade. II (1928-1944). Cu cărțile pe masă. Cuvînt înainte și culegere de texte de Mircea Handoca. Editura Curtea Veche, 1999
O ediție neconcludentă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17125_a_18450]
-
Vasile Netea. E un gest de solidarizare intelectuală cu un scriitor de valoare și o condamnare a "metode După actul de la 23 august 1944, Arghezi, entuziast, scrie, pe 26 august, un articol care, mirare, aduce suspendarea Informației zilei. Articolul se intitula Schimbarea la față și începea prin a constata: "Presa trece printr-o experiență în care comicul alternează cu nerușinarea. Am deschis toate ziarele de ieri, joi peste noapte, după proclamarea radiodifuzată regală. Ea desființa în cîteva cuvinte o dictatură feroce
Din Publicistica lui Arghezi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17143_a_18468]
-
submarin rusesc, ca transportor de refugiați, la sfârșitul războiului. 2) Este vorba despre întâlnirea supraviețuitorilor de pe nava Gustloff, care a avut loc în localitatea balneară Damp, după reunificarea Germaniei. 3) Cartea lui Heinz Schön, fostul asistent-trezorier de pe nava Gustloff, se intitulează Catastrofa-Gustloff, relatarea unui supraviețuitor. 4) Cartea se intitulează Scufundarea lui Wilhelm Gustloff și a apărut la Berlin în 1995, iar cei trei englezi sunt: Christopher Dobson, John Miller, Ronald Pyne. 5) S13 este submarinul-torpilor rusesc care a scufundat nava Wilhelm
Günter Grass - În mers de rac by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14959_a_16284]
-
războiului. 2) Este vorba despre întâlnirea supraviețuitorilor de pe nava Gustloff, care a avut loc în localitatea balneară Damp, după reunificarea Germaniei. 3) Cartea lui Heinz Schön, fostul asistent-trezorier de pe nava Gustloff, se intitulează Catastrofa-Gustloff, relatarea unui supraviețuitor. 4) Cartea se intitulează Scufundarea lui Wilhelm Gustloff și a apărut la Berlin în 1995, iar cei trei englezi sunt: Christopher Dobson, John Miller, Ronald Pyne. 5) S13 este submarinul-torpilor rusesc care a scufundat nava Wilhelm Gustloff. 6) În apropiere de Stolpebank s-a
Günter Grass - În mers de rac by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14959_a_16284]
-
obținând licența în 1872. Este numit profesor de istoria filosofiei la Universitatea din Iași, iar din 1879 devine membru al Junimii, între 1882 și 1895 colaborând cu articole de filosofie la „Convorbiri literare”. Apărută în 1898, opera sa pricipală se intitulează Principii de filosofia literaturei și a artei. Încercare de estetică literară și artistică. A debutat ca filosof în „Revista contimporană” (1873), cu un studiu ce oscilează între spiritualism și pozitivism. Aproape în același timp cu V. Conta, el încearcă, timid
LEONARDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287778_a_289107]
-
Academiei Domnești din Iași. Prin activitatea sa de traducător D. se încadrează în mișcarea iluministă din Moldova. O primă traducere, însoțită de o explicație în versuri de D., are în vedere popularul roman grecesc Theaghen și Haricleea al lui Heliodor, intitulat în tălmăcirea românească A lui Eliodor istorie etiopicească. Traducerea a circulat intens în Moldova, unde s-au păstrat paisprezece copii manuscrise, cea mai veche, din 1772-1773, fiind întocmită de pisarul Mitropoliei, Grigore Ilievici, la cererea episcopului de Roman, Leon Gheuca
DIMITRIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286780_a_288109]
-
nu provine din deficit de originalitate, ci din afinitate structurală, asumată cu multă cutezanță. Și prozatorul S. se situează într-un raport de continuitate cu poetul, cele două modalități de scriitură fiind consubstanțiale. Proza poematică din Cartea mirajelor, cum se intitulează un ciclu din volumul Textele de la Montsalvat (1997), anunța paginile din care se articulează prima carte „de proză” a scriitorului, Textele de la Monte Negro (2003), un fel de mic roman (care poate fi considerat și un amplu poem), cu o
SOVIANY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]